DECIZIE nr. 254 din 5 mai 2016referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 15 iulie 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.258/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.654D/2015.2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că potrivit textului de lege criticat, magistratul-asistent, deşi nu face parte din completul de judecată, participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri, ceea ce contravine art. 392 alin. (1) şi art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. În acest mod este încălcat art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea". Arată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare emisă de Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a plângerii depuse de autoarea excepţiei cu privire la săvârşirea unor abateri disciplinare de către un judecător şi un magistrat-asistent referitor la neredactarea unei hotărâri în termenul prevăzut de lege. Astfel, susţine că hotărârea în cauză a fost redactată de magistratul-asistent deşi, potrivit Codului de procedură penală, aceasta trebuia redactată de către un judecător. Apreciază că dreptul de vot consultativ al magistratului-asistent se poate exercita doar în litigiile de muncă, materie în care legiuitorul specifică expres că un judecător şi doi magistraţi-asistenţi formează completul de judecată.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu înfrâng prevederile art. 15 alin. (1) din Constituţie, ele reprezentând o transpunere a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Referitor la invocarea prevederilor din Codul de procedură penală arată că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, verificarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere examinarea compatibilităţii acestuia cu prevederile constituţionale pretins încălcate şi nu compararea unor prevederi legale între ele şi raportarea concluziilor ce ar rezulta din această comparaţie la principii din Constituţie.5. Având cuvântul în replică, autoarea excepţiei arată că tocmai acest aspect este criticat, şi anume că noile reglementări procesual penale nu prevăd că magistratul-asistent poate redacta hotărâri şi nu poate avea drept de vot consultativ.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Sentinţa civilă nr. 2.559 din 13 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.258/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu, cu ocazia soluţionării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală, care este o lege organică ierarhic superioară pe plan legislativ legii speciale reprezentate de Legea nr. 303/2004, astfel că se încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1).8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că Legea nr. 303/2004 conţine norme speciale, care derogă de la dreptul comun în materie, şi anume Codul de procedură penală, neputându-se afirma că atribuţia magistratului-asistent de a redacta hotărâri judecătoreşti încalcă norme imperative ale unei legi organice superioare şi implicit ale Constituţiei.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul arată că aprecierea constituţionalităţii unei prevederi legale se raportează la dispoziţiile constituţionale, iar nu la altă lege, indiferent care este natura acesteia - organică sau ordinară. Menţionează, de asemenea, că între legile organice şi cele ordinare nu există o ierarhie în raport de forţa lor juridică, ci o deosebire sub aspectul domeniului de reglementare şi al procedurii parlamentare de adoptare. Legea nr. 303/2004 cuprinde o prevedere specială, derogatorie de la Codul de procedură penală, situaţie care este permisă de Constituţie, art. 126 stabilind "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege". Faţă de cele precizate mai sus, consideră că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 71 din Legea nr. 303/2004 este inadmisibilă.11. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor cetăţenilor exprimă, pe de o parte, vocaţia cetăţenilor de a beneficia de toate drepturile şi de a avea obligaţii, iar, pe de altă parte, se referă la titularii acestora, şi anume toţi indivizii se pot bucura de drepturile constituţionale şi legale, şi au îndatoriri atât faţă de semeni, cât şi faţă de societate. Textul constituţional consacră un principiu general valabil pentru toate drepturile şi obligaţiile legale pe care le au cetăţenii, neafectat de textul criticat. Cât priveşte critica potrivit căreia art. 71 din Legea nr. 303/2004 încalcă art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală, arată că aceasta nu poate fi reţinută, examinarea constituţionalităţii unui text de lege având în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu următorul conţinut: "Magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri, conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată."15. În opinia autoarei excepţiei, textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, precum şi art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei îşi întemeiază critica formulată pe comparaţia dintre textul criticat şi dispoziţiile art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat, în repetate rânduri, că astfel de excepţii urmează să fie respinse ca inadmisibile, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne (a se vedea Decizia nr. 892 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 8 martie 2016).17. De altfel, Curtea observă că, prin Sentinţa civilă nr. 2.559 din data de 13 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 1.258/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile. Pentru a respinge cererea ca inadmisibilă, instanţa a reţinut că persoana interesată să atace rezoluţia de clasare emisă potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 o poate face în condiţiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de Inspecţia Judiciară şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.18. În acest context Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, şi Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014).19. În aceste condiţii, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.258/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Daniela Ramona Mariţiu
    ------