LEGE nr. 200 din 25 mai 2004(*actualizată*)privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România(actualizată până la data de 2 iulie 2016*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------Parlamentul României adoptă prezenta lege.  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1 (1) Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.----------Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. (2) Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului ori exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană.----------Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. (3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi a activităţilor prevăzute în anexa nr. 1.----------Alin. (3) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (4) Regimul general de recunoaştere prevăzut de dispoziţiile prezentei legi se aplică profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, în situaţiile în care solicitantul nu întruneşte, dintr-un motiv specific şi excepţional, condiţiile pentru aplicarea procedurii de recunoaştere automată, după cum urmează: a) pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii, în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturi câştigate; b) pentru arhitecţi, în cazul în care solicitantul este titularul unei calificări care nu este prevăzută în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 932/2010, cu modificările ulterioare;----------Lit. b) a alin. (4) al art. 1 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 74 din 28 aprilie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 29 aprilie 2016, care completează art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015, cu un nou punct. c) pentru medicii, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale care conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat; sistemul general de recunoaştere a calificărilor profesionale se aplică fără a se aduce atingere prevederilor privind drepturile câştigate şi exclusiv în scopul recunoaşterii specializării în cauză; d) pentru asistenţii medicali generalişti şi asistenţii medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale ce conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat, atunci când solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist; e) pentru asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti, de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist sau de asistenţi medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior unei formări profesionale ce conduce la obţinerea titlurilor de calificare de asistent medical generalist recunoscute automat.---------Alin. (4) al art. 1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (5) Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) şi în situaţia în care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată.----------Alin. (5) al art. 1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (6) Regimul general de recunoaştere prevăzut de dispoziţiile prezentei legi se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite, dintr-un motiv specific şi excepţional, condiţiile prevăzute de cap. IV^3 pentru recunoaşterea automată a experienţei profesionale.----------Alin. (6) a art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (7) Prezenta lege stabileşte norme referitoare la accesul parţial la o profesie reglementată şi recunoaşterea stagiilor profesionale desfăşurate într-un alt stat membru.----------Alin. (7) a art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (8) Prezenta lege se aplică tuturor cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) care au urmat un stagiu profesional în afara statului membru de origine.----------Alin. (8) a art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 2 (1) Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională. (2) Sunt considerate activităţi profesionale reglementate activităţile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională. (3) Sunt considerate, de asemenea, activităţi profesionale reglementate activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă: a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional; b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv; c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională; d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta; e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.  +  Articolul 3 (1) Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România. (2) Lista profesiilor reglementate în România este prevăzută în anexa nr. 2. (3) Autoritatea competentă reprezintă orice autoritate sau instanţă autorizată în mod special de un stat membru să elibereze ori să primească titluri de calificare sau alte documente ori informaţii, precum şi să primească cereri şi să ia decizii în legătură cu profesiile reglementate din aria lor de competenţă. (4) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 comunică Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autorităţile competente corespunzătoare fiecăreia, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, activităţile specifice fiecărei profesii reglementate, lista formelor de educaţie şi formare reglementate, precum şi lista profesiilor prevăzute în anexa nr. 8 pentru care furnizează o justificare specială în baza punctelor de vedere transmise de autorităţile competente. Coordonatorul naţional notifică Comisiei Europene, fără întârziere nejustificată, orice modificare a acestor liste.----------Alin. (4) a art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.(4^1) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 notifică, prin intermediul Sistemului de informare al Pieţei interne, denumit în continuare IMI, Comisiei Europene actele normative adoptate în materie de eliberare a titlurilor de calificare în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect; titlurile de calificare de arhitect se notifică şi statelor membre. Notificarea include informaţii privind durata şi conţinutul programelor de formare.----------Alin. (4^1) a art. 3 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.(4^2) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 notifică Comisiei Europene, până la data de 18 ianuarie 2016, măsurile adoptate pentru a se asigura, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniştii care exercită profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect au posibilitatea să îşi actualizeze cunoştinţele, abilităţile şi competenţele pentru a-şi exercita profesia în mod sigur şi eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.----------Alin. (4^2) a art. 3 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.(4^3) Coordonatorul naţional precizat la art. 37 şi autorităţile competente prevăzute în anexa nr. 3 examinează dacă cerinţele legale care restricţionează accesul liber la o profesie sau exercitarea acesteia pentru titularii unei anumite calificări profesionale, inclusiv utilizarea titlurilor profesionale şi activităţile profesionale permise în temeiul acestor titluri, prevăzute ca «cerinţe», sunt compatibile cu următoarele principii: a) cerinţele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii pe bază de cetăţenie ori reşedinţă; b) cerinţele trebuie să fie justificate prin motive imperative de interes general, definite la art. 32 alin. (3); c) cerinţele trebuie să fie adecvate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivului urmărit şi nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.----------Alin. (4^3) a art. 3 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.(4^4) Până la data de 18 ianuarie 2016, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, transmite Comisiei Europene informaţii privind cerinţele pe care intenţionează să le păstreze şi motivele pentru care autorităţile competente prevăzute în anexa nr. 3 consideră că cerinţele respective sunt conforme cu alin. (6). Coordonatorul naţional transmite Comisiei Europene, în termen de şase luni de la adoptarea măsurii, informaţii privind cerinţele pe care autorităţile competente le introduc ulterior şi motivele pentru care consideră că cerinţele respective sunt conforme cu alin. (3).----------Alin. (4^4) a art. 3 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.(4^5) Până la 18 ianuarie 2016 şi apoi din doi în doi ani, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, prezintă, de asemenea, Comisiei un raport privind cerinţele pe care le-a înlăturat sau le-a făcut mai puţin stricte. Coordonatorul naţional formulează, în termen de şase luni de la data primirii rapoartelor de la Comisia Europeană, observaţii cu privire la rapoartele transmise de celelalte state membre, în baza punctelor de vedere primite de la autorităţile competente din România.----------Alin. (4^5) a art. 3 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (5) De la data aderării, coordonatorul naţional comunică Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autorităţile competente corespunzătoare fiecăreia. (6) Autorităţile competente române pot participa, cu informarea prealabilă a coordonatorului naţional, prevăzut la art. 37, la elaborarea unui cadru comun de formare, la nivelul statelor membre, care reprezintă un set comun de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe minimale necesare pentru exercitarea unei anumite profesii. Un cadru comun de formare realizat la nivelul statelor membre nu înlocuieşte programele de formare naţionale. În scopul accesului la această profesie autorităţile competente române conferă titlurilor de calificare profesională dobândite pe baza unui astfel de cadru acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile de calificare pe care le eliberează statul român.Un cadru comun de formare îndeplineşte următoarele condiţii: a) cadrul comun de formare permite mai multor profesionişti să circule dintr-un stat membru în altul; b) profesia la care se aplică cadrul comun de formare sau educaţia şi formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puţin o treime din toate statele membre; c) setul comun de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe combină cunoştinţele, abilităţile şi competenţele cerute în sistemele de educaţie şi formare care se aplică în cel puţin o treime dintre statele membre; este irelevant dacă respectivele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe au fost dobândite în cadrul unui curs de formare generală într-o universitate sau o instituţie de învăţământ superior ori în cadrul unui curs de formare profesională; d) cadrul comun de formare se bazează pe nivelurile din Cadrul European al Calificărilor, astfel cum sunt definite în anexa II la Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii; e) profesia în cauză nu este acoperită de un alt cadru comun de formare şi nici nu este vorba de profesiile reglementate sectorial de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect; f) cadrul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părţilor interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementată; g) cadrul comun de formare permite resortisanţilor din orice stat membru să fie eligibili pentru obţinerea calificării profesionale în temeiul unui astfel de cadru fără a fi obligaţi ca mai întâi să fie membri ai unei organizaţii profesionale sau să fie înregistraţi la o astfel de organizaţie.Organizaţiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum şi organizaţiile profesionale naţionale sau autorităţile competente din cel puţin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la cadrele comune de formare care satisfac condiţiile specificate mai sus.----------Alin. (6) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (7) Autorităţile competente române sunt exceptate de la obligaţia de a introduce pe teritoriul României cadrul comun de formare prevăzut la alin. (6) şi de la obligaţia de a recunoaşte automat calificările profesionale dobândite în temeiul respectivului cadru comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: a) în sistemul naţional de educaţie nu funcţionează instituţii de învăţământ sau de formare care să ofere o astfel de formare pentru profesia în cauză; b) introducerea cadrului comun de formare ar afecta în mod negativ organizarea sistemului naţional de educaţie şi de formare profesională; c) între cadrul comun de formare şi formarea obligatorie pe teritoriul României există diferenţe substanţiale, care ar atrage după sine riscuri grave la adresa ordinii publice, siguranţei publice, sănătăţii publice sau a siguranţei beneficiarilor serviciului ori a protecţiei mediului.----------Alin. (7) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (8) În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat de Comisia Europeană pentru a stabili un cadru comun de formare pentru o profesie dată, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, notifică Comisiei şi celorlalte state membre: a) calificările naţionale şi, dacă este cazul, titlurile profesionale naţionale care sunt conforme cu cadrul comun de formare; sau b) orice recurgere la exceptarea prevăzută la alin. (7), împreună cu o justificare cu privire la care dintre condiţiile prevăzute la alin. (6) au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că autorităţile competente române nu au justificat sau au furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiţii. Autorităţile competente române răspund unei astfel de solicitări, prin coordonatorul naţional, în termen de trei luni.----------Alin. (8) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (9) Cadrul comun de formare se aplică şi specializărilor unei profesii, cu condiţia ca aceste specializări să privească activităţile profesionale pentru care accesul şi exercitarea sunt reglementate în statele membre, atunci când este vorba de profesiile reglementate sectorial de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, care fac obiectul recunoaşterii automate, însă nu şi specializarea în cauză.----------Alin. (9) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (10) Autorităţile competente române pot participa, cu informarea prealabilă a coordonatorului naţional, prevăzut la art. 37, la elaborarea unui test comun de formare, la nivelul statelor membre, care reprezintă o probă de aptitudini standardizată, disponibilă în toate statele membre participante şi rezervată deţinătorilor unei anumite calificări profesionale. Reuşita la un astfel de test conferă deţinătorului unei calificări profesionale specifice dreptul să exercite profesia în orice stat membru interesat în aceleaşi condiţii ca şi titularii calificărilor profesionale dobândite în acel stat membru.----------Alin. (10) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (11) Testul comun de formare îndeplineşte următoarele condiţii: a) permite mai multor profesionişti să circule dintr-un stat membru în altul; b) profesia la care se aplică testul comun de formare sau educaţia şi formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puţin o treime dintre statele membre; c) a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părţilor interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementată; d) permite resortisanţilor din orice stat membru să participe la acest test şi la organizarea practică a acestor teste în statele membre fără a fi obligaţi ca mai întâi să fie membri ai unei organizaţii profesionale sau să fie înregistraţi la o astfel de organizaţie.----------Alin. (11) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (12) Organizaţiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum şi organizaţiile profesionale naţionale sau autorităţile competente din cel puţin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la testele comune de formare care îndeplinesc condiţiile specificate la alin. (11).----------Alin. (12) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (13) Autorităţile competente române sunt exceptate de la obligaţia de a organiza pe teritoriul României testul comun de formare prevăzut la alin. (11) şi de la obligaţia de a recunoaşte automat profesioniştii care au promovat testul comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: a) profesia în cauză nu este reglementată pe teritoriul său; b) conţinutul testului comun de formare nu reduce suficient riscurile grave la adresa sănătăţii publice sau a siguranţei beneficiarilor serviciului, care sunt relevante pe teritoriul său; c) conţinutul testului comun de formare ar reduce semnificativ atractivitatea accesului la profesie în raport cu cerinţele naţionale.----------Alin. (13) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (14) În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat de Comisia Europeană pentru a stabili conţinutul unui test comun de formare, autorităţile competente române notifică Comisiei şi celorlalte state membre: a) capacitatea disponibilă pentru organizarea unor astfel de teste; sau b) orice recurgere la exceptarea prevăzută la alin. (13), împreună cu justificarea cu privire la care dintre condiţiile prevăzute la alineatul respectiv au fost îndeplinite. În cazul în care, într-o perioadă de 3 luni de la notificare, Comisia Europeană solicită clarificări suplimentare privind nejustificarea ori justificarea insuficientă a exceptării prevăzută la alin. (13), autorităţile române competente au obligaţia de a răspunde acestei solicitări, în termen de 3 luni.----------Alin. (14) a art. 3 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.-----------Art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 4 (1) Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală, cu normă întreagă sau echivalent parţială, a unei profesii într-un stat membru al U.E., al S.E.E. şi în Confederaţia Elveţiană. (2) Prin director al unei întreprinderi se înţelege orice persoană care a exercitat, într-o întreprindere din domeniul profesional respectiv una din funcţiile de mai jos: a) funcţia de director al unei întreprinderi sau al unei sucursale; b) funcţia de administrator ori reprezentant al acţionarului şi/sau al proprietarului ori al directorului unei întreprinderi. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că această funcţie implică o responsabilitate corespunzătoare celei a proprietarului sau a directorului reprezentat; c) funcţia de cadru superior cu sarcini de natură comercială şi/sau tehnică şi că a fost responsabil pentru unul ori mai multe servicii ale întreprinderii.----------Art. 4 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 5Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană:----------Partea introductivă a art. 5 a fost modificată de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. a) este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, efectuat în cadrul unei universităţi sau în cadrul unei instituţii de învăţământ superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregătire şi, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimţământ din partea autorităţii desemnate în acest scop; b) este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.  +  Articolul 5^1 (1) Calificări profesionale reprezintă calificările atestate prin: a) un titlu de calificare; b) un atestat de competenţă care certifică o formare profesională care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome prevăzute la art. 8, 14 şi 15 ori al unui examen special fără formare prealabilă sau al exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de 3 ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu normă redusă în decursul ultimilor 10 ani; c) experienţă profesională. (2) Prin titlu de calificare se înţelege orice diplomă, certificat şi alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională obţinută cu preponderenţă în Uniunea Europeană. (3) Este asimilat unui titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autorităţile unui alt stat decât statele membre, dacă titularul său posedă o experienţă de 3 ani în profesia respectivă, dobândită pe teritoriul unui stat membru, care i-a recunoscut titlul de calificare, şi certificată de acesta.-----------Art. 5^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 5^2 (1) Platformele comune reprezintă un ansamblu de criterii de calificări profesionale capabile să compenseze diferenţele semnificative constatate între cerinţele de formare ale diferitelor state membre pentru o anumită profesie. Aceste diferenţe semnificative se identifică prin compararea duratelor şi conţinutului formărilor în cel puţin două treimi dintre statele membre, incluzând toate statele membre care reglementează respectiva profesie. Diferenţele de conţinut al formării pot decurge din diferenţe semnificative în ceea ce priveşte exercitarea activităţilor profesionale. (2) Platformele comune definite la alin. (1) pot fi prezentate Comisiei Europene de către statele membre sau de către asociaţii ori organizaţii profesionale reprezentative la nivel naţional şi european. (3) Alin. (1) şi (2) nu aduc atingere competenţei autorităţilor române de a stabili calificările profesionale necesare pentru exercitarea profesiilor pe teritoriul lor, precum şi conţinutul şi organizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională. (4) În cazul în care criteriile stabilite într-o măsură adoptată în conformitate cu alin. (2) nu oferă garanţiile adecvate în ceea ce priveşte calificările profesionale, România informează în acest sens Comisia Europeană care, după caz, prezintă un proiect de măsuri conform procedurii stabilite la nivel comunitar.---------Alin. (4) al art. 5^2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.---------Art. 5^2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 6În sensul prezentei legi, prin stat membru se înţelege orice stat membru al U.E., alte state membre ale S.E.E. şi Confederaţia Elveţiană.----------Art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Capitolul II Recunoaşterea diplomelor de învăţământ superior acordate pentru o perioadă de formare cu o durată de cel puţin 3 ani  +  Articolul 7Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învăţământ superior cu o durată de cel puţin 3 ani.----------Art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Articolul 8 (1) Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregătire, care: a) a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. b) certifică faptul că titularul a încheiat cu succes un ciclu de studii postliceale cu o durată de cel puţin trei ani şi cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvenţă parţială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universităţi ori al unei instituţii de învăţământ superior sau în cadrul altei instituţii de nivel echivalent, precum şi, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus faţă de respectivul ciclul de studii postliceale;----------Lit. b) alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.b^1) certifică faptul că titularul a încheiat cu succes un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puţin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvenţă parţială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universităţi ori al unei instituţii de învăţământ superior sau în cadrul altei instituţii de nivel echivalent şi, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus faţă de respectivul ciclu de studii post-secundare.----------Lit. b^1) alin. (1) al art. 8 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.----------Lit. c) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. (2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E., S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană şi sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.----------Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Articolul 9 (1) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţă. (2) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat membru. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată mai mare de 4 ani. (3) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România nu poate fi interzis dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, dacă deţine unul sau mai multe titluri de calificare profesională, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experienţă profesională în cazul în care titlul deţinut de solicitant atestă o formare reglementată în sensul art. 5 lit. a).  +  Articolul 10Abrogat.----------Art. 10 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 11 (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să susţină o probă de aptitudine, în următoarele cazuri: a) formarea pe care a urmat-o solicitantul acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare necesar în România.Disciplinele semnificativ diferite reprezintă disciplinele a căror cunoaştere, abilităţi şi competenţe dobândite sunt esenţiale pentru exercitarea profesiei şi în cazul cărora formarea urmată de profesionist într-unul din statele prevăzute la art. 1 alin. (1) prezintă diferenţe importante, în ceea ce priveşte conţinutul, în raport cu formarea necesară în România. b) profesia reglementată în România cuprinde una sau mai multe activităţi profesionale reglementate care nu există în profesia similară în statul membru de origine al solicitantului, iar formarea care este necesară în România include discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în atestatul de competenţă sau de titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul. (2) În cazul în care autorităţile competente preconizează să îi impună solicitantului finalizarea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, aşa cum este definită la art. 26, trebuie să verifice în prealabil, asigurând respectarea principiului proporţionalităţii, dacă cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dobândite de solicitant în decursul experienţei sale profesionale ori prin învăţare pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, în orice stat membru sau într-o ţară terţă sunt de natură să acopere, total ori parţial, disciplinele semnificativ diferite definite la alin. (1). Învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă toate formele de învăţământ general, educaţie şi formare profesională, educaţie nonformală şi învăţare informală urmate pe tot parcursul vieţii, având ca rezultat o îmbunătăţire a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor, care pot include etica profesională. (3) Prin excepţie de la principiul dreptului solicitantului de a alege, aşa cum se prevede la alin. (1), autorităţile competente române pot dispune fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini, dacă: a) titularul unei calificări profesionale prevăzute la art. 16 solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 14 alin. (1); b) titularul unei calificări profesionale prevăzute la art. 15 alin. (1) solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 8 şi art. 9; c) pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a) şi b); d) pentru medicii şi medicii dentişti aflaţi în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. c); e) pentru asistenţii medicali specializaţi prevăzuţi la art. 1 alin. (4) lit. e), în cazul în care solicitantul doreşte să obţină recunoaşterea calificărilor în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care au urmat o formare conducând la posesia titlurilor de calificare recunoscute automat; f) pentru persoanele aflate în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (5). (4) În cazul titularului unei calificări profesionale prevăzute la art. 16 care solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 8, autorităţile competente pot impune atât un stagiu de adaptare, cât şi o probă de aptitudini. (5) Decizia de impunere a unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini se motivează corespunzător. Solicitantului i se transmit îndeosebi următoarele informaţii: a) nivelul de calificare profesională necesar în România şi nivelul de calificare profesională deţinut de solicitant în conformitate cu clasificarea stabilită la art. 8, art. 14, art. 15 alin. (1) şi art. 16; şi b) diferenţele semnificative prevăzute la alin. (1) lit. a) şi motivele pentru care respectivele diferenţe nu pot fi compensate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite în decursul experienţei sale profesionale sau prin învăţare pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant. (6) Proba de aptitudini prevăzută la alin. (1) se susţine în termen de cel mult 6 luni de la decizia iniţială privind obligativitatea unei probe de aptitudini pentru solicitant.----------Art. 11 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 11^1Abrogat.----------Art. 11^1 a fost abrogat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 12 (1) Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 10 şi 11. (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 10 şi 11, autoritatea română competentă poate permite solicitantului, în scopul ameliorării posibilităţilor sale de adaptare la mediul profesional, să urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a formării profesionale constituită dintr-o practică profesională, realizată cu asistenţa personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de origine sau de provenienţă.  +  Articolul 12^1Evaluarea cunoştinţelor lingvistice nu face parte din procedura de recunoaştere.---------Art. 12^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, cu pct. 10^1.  +  Capitolul III Recunoaşterea altor forme profesionale  +  Secţiunea 1  +  Articolul 13Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită deţinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competenţă.----------Art. 13 a fost modificat de pct. 7 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Articolul 14 (1) Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care: a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru; b) certifică faptul că titularul a încheiat:- fie un ciclu de studii postliceale, cu o durată de cel puţin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, pentru care una dintre condiţiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învăţământul universitar sau superior, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;- un ciclu de educaţie şi formare reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, un ciclu de formare profesională cu o structură specială, cu competenţe care depăşesc ceea ce se asigură prin certificatul prevăzut de art. 15 alin. (1) lit. b), echivalente cu nivelul de formare prevăzut la paragraful întâi, în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil şi pregăteşte persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilităţi şi funcţii, cu condiţia ca diploma să fie însoţită de un certificat din partea statului membru de origine.----------A doua liniuţă a lit. b) a alin. (1) al art. 14 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.----------Lit. c) a alin. (1) al art. 14 a fost modificată de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. (2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.----------Alin. (2) al art. 14 a fost modificat de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Articolul 15 (1) Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care: a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 15 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. b) certifică faptul că titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfăşurat într-o unitate de învăţământ şi/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, şi un stagiu ori o perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este prevăzută o asemenea cerinţă, fie un stagiu sau o perioadă de practică profesională; c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.----------Lit. c) a alin. (1) al art. 15 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011. (2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.----------Alin. (2) al art. 15 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.  +  Articolul 16Atestatul de competenţă reprezintă orice document care: a) certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau b) este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau c) atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau d) certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.----------Art. 16 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 17 (1) Recunoaşterea calificărilor profesionale de către autorităţile competente permite beneficiarilor să aibă acces, în România, la aceeaşi profesie, respectiv activitate profesională precum cea pentru care sunt calificaţi în statul membru de origine şi să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), accesul la o profesie reglementată în România se acordă în condiţiile prevăzute la art. 32^1.----------Art. 17 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Secţiunea a 2-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14  +  Articolul 18Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă: a) solicitantul deţine o diplomă în sensul art. 8, eliberată într-un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă; b) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 14, eliberată de un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă; c) solicitantul care a exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţine unul sau mai multe atestate de competenţă ori titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii:1. au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru;2. atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.Experienţa profesională de un an prevăzută la primul paragraf nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate.----------Lit. c) a art. 18 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 74 din 28 aprilie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 29 aprilie 2016, care modifică pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. d) abrogată;----------Lit. d) a art. 18 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 19 (1) Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea cerută în România, prevederile art. 10 se aplică în mod corespunzător. (2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică profesiilor prevăzute în anexa nr. 5.  +  Articolul 20 (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine în următoarele cazuri: a) dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice şi/sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea unei diplome în sensul art. 8 sau a unei diplome în sensul art. 14, necesară pentru a practica respectiva profesie; b) dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităţi profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii teoretice şi/sau practice care diferă substanţial de cele acoperite de diploma deţinută de solicitant. (2) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială prevăzută la alin. (1).  +  Articolul 21Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 19 şi 20.  +  Secţiunea a 3-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, iar solicitantul deţine un certificat sau un titlu de formare profesională corespunzător  +  Articolul 22 (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă: a) solicitantul posedă un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie reglementată sau la exercitarea acesteia în statul membru; b) solicitantul care a exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţin unul sau mai multe atestate de competenţă ori titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii:1. au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru;2. atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.Experienţa profesională de un an nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate.----------Lit. b) a alin. (1) al art. 22 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (2) Abrogat.----------Alin. (2) al art. 22 a fost abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (3) Autoritatea română competentă poate totuşi să ceară solicitantului, la alegerea acestuia, să efectueze un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau să se supună unei probe de aptitudini. (4) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială dintre diplomă şi certificat.  +  Secţiunea a 4-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unui certificat  +  Articolul 23 (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui titlu de formare corespunzător, nu poate fi interzis dacă survine unul dintre următoarele cazuri: a) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat în sensul art. 15, eliberat/ă de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru, care îi permit să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru respectiv; b) solicitanţilor care au exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţin unul ori mai multe atestate de competenţă sau titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii:(i) au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru;(ii) atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.Experienţa profesională de un an nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate. (2) Autorităţile competente române acceptă nivelul atestat pentru diplomele prevăzute de art. 8 şi art. 14 sau pentru certificatele prevăzute de art. 15 eliberate de către statul membru de origine, precum şi certificatul prin care statul membru de origine atestă că învăţământul şi formarea reglementată ori formarea profesională cu o structură specială prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c) paragraful al doilea sunt echivalente cu nivelul prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. c) primul paragraf. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) şi art. 11, autorităţile competente române pot refuza accesul la profesie şi exercitarea acesteia titularilor unui atestat de competenţă prevăzut la art. 16 atunci când accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ universitar cu o durată mai mare de 3 ani.----------Art. 23 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Secţiunea a 5-a Recunoaşterea altor calificări  +  Articolul 24 (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui atestat de competenţă, nu poate fi interzis dacă: a) solicitantul posedă un atestat de competenţă eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor; b) solicitantul face dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor. (2) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este condiţionată doar de deţinerea unui document care atestă educaţia şi confirmă o pregătire generală la nivelul învăţământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă nu poate să refuze unui cetăţean al unui stat membru, pe motivul unor calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru. (3) Dacă solicitantul nu posedă atestatul de competenţă sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor aplica dispoziţiile legii române care reglementează profesia respectivă.  +  Articolul 24^1 (1) Se consideră titlu de calificare prevăzut la art. 8, 14, 15 şi 16, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii, cu frecvenţă integrală ori parţială, în cadrul sau în afara programelor formale, recunoscută de respectivul stat membru ca având un nivel echivalent şi care conferă titularului aceleaşi drepturi de acces la o profesie ori de exercitare a acesteia sau care pregăteşte pentru exercitarea respectivei profesii. Autorităţile competente române acceptă nivelul atestat în temeiul art. 8, 14, 15 şi 16 de către statul membru de origine, precum şi certificatul prin care statul membru de origine atestă că învăţământul şi formarea reglementată sau formarea profesională cu o structură specială prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. b) liniuţa a doua sunt echivalente cu nivelul prevăzut la art. 14 alin. (1) prima liniuţă.----------Alin. (1) al art. 24^1 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (2) Este asimilată titlului de calificare, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute la alin. (1), orice calificare profesională care, fără a îndeplini cerinţele prevăzute de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale statului membru de origine pentru accesul la o profesie ori pentru exercitarea unei profesii, conferă titularului său drepturi câştigate în temeiul respectivelor dispoziţii. În special, în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a avea acces la o profesie sau pentru a o exercita, iar o persoană care a urmat o formare anterioară, care nu îndeplineşte cerinţele noii calificări, beneficiază de drepturile câştigate în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative, formarea anterioară este considerată de autorităţile competente române corespunzătoare nivelului noii formări din statul membru de origine.----------Art. 24^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Capitolul IV Dispoziţii şi proceduri comune  +  Articolul 25 (1) Stagiul de adaptare constă în exercitarea unei profesii reglementate în România, însoţit, eventual, de o formare profesională complementară, sub supravegherea unui membru calificat în profesia respectivă; stagiul face obiectul unei evaluări. (2) Modalităţile de desfăşurare şi evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea română competentă prevăzută în anexa nr. 3, care trebuie însă să ţină seama de experienţa profesională a solicitantului. (3) În timpul stagiului de adaptare solicitantul are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea română şi statutul profesional pentru ceilalţi membri ai profesiei respective, inclusiv dreptul de a primi o remuneraţie corespunzătoare activităţii desfăşurate. (4) Pe parcursul acestui stagiu asistenţa medicală îi este garantată solicitantului în conformitate cu sistemul naţional român de asigurări sociale de sănătate. (5) Atunci când pentru anumite activităţi profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se aplică sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate, organizaţia profesională sau instituţia corespunzătoare va adopta măsurile necesare pentru a permite solicitantului să aibă acces pe perioada stagiului de adaptare la asistenţa medicală la care au dreptul ceilalţi membri ai profesiei.  +  Articolul 26 (1) Proba de aptitudini constă într-un test de verificare a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor profesionale ale solicitantului, efectuat sau recunoscut de autorităţile competente în scopul evaluării aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în cauză.Pentru a permite organizarea acestei probe, autorităţile competente întocmesc o listă de discipline care, pe baza unei comparaţii între educaţia şi formarea impuse în România şi cele pe care le-a urmat solicitantul, nu sunt atestate de diploma sau de alte titluri de calificare pe care le posedă solicitantul. (2) Proba de aptitudini trebuie să ţină seama de faptul că solicitantul este un profesionist calificat în statul membru de origine sau de provenienţă. Aceasta priveşte discipline selectate dintre cele cuprinse în listă şi a căror cunoaştere este esenţială pentru exercitarea profesiei în cauză în statul membru gazdă. Proba poate viza totodată şi cunoaşterea normelor deontologice care se aplică activităţilor respective în România.----------Art. 26 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 26^1 (1) Dacă accesul la o profesie reglementată este condiţionat de efectuarea unui stagiu profesional, autoritatea competentă recunoaşte stagiile profesionale efectuate într-un alt stat membru, atunci când analizează o cerere de autorizare a exercitării profesiei reglementate cu condiţia ca stagiul să fie în acord cu orientările publicate prevăzute la art. IV şi ia în considerare stagiile profesionale efectuate într-o ţară terţă. Autorităţile competente pot stabili, în legislaţia naţională, o limită rezonabilă privind durata părţii din stagiul profesional care se poate desfăşura în străinătate. (2) Stagiul profesional reprezintă o perioadă de practică profesională realizată sub supraveghere, dacă aceasta constituie o condiţie de acces la o profesie reglementată, care poate avea loc în cursul sau după finalizarea unui ciclu de învăţământ cu obţinerea unei diplome. (3) Recunoaşterea stagiului profesional nu înlocuieşte nicio cerinţă instituită pentru promovarea unui examen în vederea obţinerii accesului la profesia în cauză.----------Art. 26^1 a fost introdus de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 27 (1) În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată necesită îndeplinirea de către solicitant a anumitor condiţii de onorabilitate şi/sau moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este interzisă falitului fraudulos, celui care a săvârşit o infracţiune sau o greşeală profesională gravă, autoritatea română competentă cerând solicitantului, cetăţean al unui stat membru, să facă dovada îndeplinirii acestor condiţii. (2) În aceste situaţii, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) prezentarea de către solicitant a documentelor eliberate în acest scop de autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă al acestuia. (3) Dacă autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă nu eliberează aceste documente, ele sunt înlocuite de o declaraţie sub jurământ sau, dacă o asemenea instituţie juridică nu există, de o declaraţie solemnă, certificată, făcută de solicitant în faţa unei autorităţi competente din statul membru de origine sau de provenienţă.  +  Articolul 28 (1) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de prezentarea unui document care să ateste sănătatea fizică şi psihică a solicitantului, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de origine sau de provenienţă pentru accesul la respectiva profesie ori pentru exercitarea acesteia. (2) Dacă în statul membru de origine sau de provenienţă accesul la respectiva profesie ori la exercitarea acesteia nu este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea română competentă acceptă prezentarea unui document cu conţinut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.  +  Articolul 29Atunci când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia trebuie să fie dovedită capacitatea financiară, autoritatea română competentă consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de provenienţă echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu.  +  Articolul 30Atunci când autoritatea română competentă le cere cetăţenilor români, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, dovada că sunt acoperiţi de o asigurare împotriva consecinţelor financiare ale responsabilităţii lor profesionale, autoritatea română competentă acceptă atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre drept echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu. Aceste atestate trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat prevederilor legale şi reglementărilor în vigoare în România în ceea ce priveşte modalităţile şi întinderea garanţiei.  +  Articolul 30^1 (1) Persoanele care beneficiază de recunoaşterea calificărilor profesionale trebuie să aibă cunoştinţele de limba română necesare pentru exercitarea profesiei în România. (2) Controlul respectării obligaţiei prevăzute la alin. (1) efectuat de autorităţile competente sau sub supravegherea acestora se limitează la cunoaşterea limbii române. (3) În cazul profesiilor reglementate care implică siguranţa pacienţilor, prevăzute în anexa nr. 8, pot fi impuse controale efectuate în conformitate cu alin. (2). Pot fi impuse controale în legătură cu alte profesii în cazul în care există îndoieli serioase şi concrete despre gradul de cunoaştere a limbii de către profesionist în privinţa activităţilor profesionale pe care intenţionează să le desfăşoare.Controalele pot fi efectuate numai după emiterea unui card profesional european sau după recunoaşterea unei calificări profesionale, după caz. (4) Orice control lingvistic este proporţional cu activitatea care urmează a fi desfăşurată. Profesionistul în cauză are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva acestor acţiuni de control în temeiul dreptului intern.----------Art. 30^1 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 30^2Evaluarea cunoştinţelor lingvistice nu face parte din procedura de recunoaştere.---------Art. 30^2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 31Autoritatea română competentă acceptă documentele prevăzute la art. 27, 28 şi 30 numai în cazul în care solicitantul prezintă copii legalizate şi traduceri autorizate ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberării lor.  +  Articolul 32În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de depunerea unui jurământ sau a unei declaraţii solemne, a cărei formulă nu poate fi utilizată de un cetăţean dintr-un stat membru, autoritatea română competentă dispune măsurile necesare pentru ca solicitantul să depună un astfel de jurământ sau declaraţie într-o formă adecvată şi echivalentă.  +  Articolul 32^1 (1) Autorităţile competente acordă acces parţial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul României, doar dacă sunt întrunite toate condiţiile următoare: a) profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parţial în România; b) diferenţele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine şi profesia reglementată în România sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educaţie şi formare cerut în România pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în România; c) activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activităţi care intră în cadrul profesiei reglementate în România. Autoritatea competentă ia în considerare situaţia în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine. (2) Accesul parţial poate fi respins dacă un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general, este necesar pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit şi nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv. (3) Motivele imperative de interes general reprezintă motivele recunoscute ca atare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. (4) Cererile în vederea stabilirii şi cererile în vederea prestării temporare şi ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activităţi profesionale care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică se examinează în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. (5) Ca urmare a acordării accesului parţial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Autorităţile competente pot impune utilizarea respectivului titlu profesional în limba română. Profesioniştii cărora li s-a acordat acces parţial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităţilor lor profesionale.----------Art. 32^1 a fost introdus de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 33 (1) Dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea română competentă acordă: a) dreptul de a utiliza titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii, precum şi abrevierea acestuia în limba română;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 33 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. b) dreptul de a folosi titlul conferit de documentul care atestă formarea solicitantului în statul membru de origine sau de provenienţă, precum şi abrevierea acestuia în limba acelui stat. În acest titlu vor trebui să figureze cel puţin numele şi locul instituţiei sau autorităţii care l-a conferit. (2) În cazul în care profesia este reglementată în România de către o organizaţie profesională care acordă membrilor săi un titlu profesional, solicitantul, cetăţean al unui stat membru, nu poate folosi acest titlu decât dacă probează apartenenţa la respectiva organizaţie profesională.  +  Articolul 34 (1) Pentru verificarea îndeplinirii de către solicitant, cetăţean al unui stat membru, a condiţiilor cerute de prezenta lege, autoritatea română competentă acceptă ca probă documentele eliberate de autorităţi competente din statele membre. (2) Pentru a accede la o profesie reglementată sau pentru a o exercita în România, solicitantul trebuie să depună o cerere în acest sens la autoritatea română competentă, care confirmă primirea dosarului solicitantului în termen de o lună de la data primirii sale şi îl informează, după caz, cu privire la lipsa oricărui document. Lista actelor necesare care pot fi solicitate în vederea obţinerii autorizaţiei de exercitare a unei profesii reglementate este prevăzută în anexa nr. 7.----------Alin. (2) al art. 34 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (3) Procedura de examinare a cererii de către autoritatea română competentă trebuie finalizată într-un termen cât mai scurt printr-o decizie motivată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni de la data prezentării dosarului complet de către persoana interesată, putând fi prelungit cu o lună în cazul aplicării regimului general de recunoaştere a titlurilor de calificare şi al recunoaşterii experienţei profesionale.---------Alin. (3) al art. 34 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (4) Procedura de examinare a cererii se finalizează prin emiterea unei decizii motivate de către autoritatea română competentă, în termenul prevăzut la alin. (3). Această decizie se comunică solicitantului în termen de 15 zile de la emitere şi produce efecte de la data comunicării. Decizia sau absenţa ei poate fi atacată în faţa instanţelor române. (5) Sub sancţiunea nulităţii, decizia trebuie să cuprindă termenul şi instanţa jurisdicţională unde aceasta poate fi contestată.  +  Articolul 35 (1) Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a altor titluri de calificare, acordate cetăţenilor statelor membre şi care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea română competentă. (2) În cazul în care există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere autorităţii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticităţii acestor documente. (3) În cazul unor îndoieli justificate, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente ale unui stat membru o confirmare a faptului că solicitantul nu este suspendat sau nu are interdicţie de exercitare a profesiei ca urmare a unei erori profesionale grave sau a unei condamnări pentru infracţiuni legate de exercitarea activităţilor sale profesionale.----------Alin. (3) al art. 35 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (4) Schimbul de informaţii cu autorităţile competente din diferite state membre se efectuează prin intermediul IMI.----------Alin. (4) al art. 35 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Capitolul IV^1Reguli speciale aplicabile în cazul prestării de servicii--------------Cap. IV^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 35^1 (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică exclusiv prestatorilor care se deplasează în România în scopul exercitării, în mod temporar şi ocazional, a unei profesii reglementate. Caracterul temporar şi ocazional al prestării de servicii se evaluează de la caz la caz, în special în funcţie de durata prestării, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea sa.-------------Alin. (1) al art. 35^1 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale dreptului comunitar şi art. 35^2 şi 35^3, autorităţile române nu pot restrânge, din motive legate de calificările profesionale, libertatea de a presta servicii pe teritoriul României: a) în cazul în care prestatorul este stabilit în mod legal într-un stat membru în scopul exercitării acelei profesii, denumit în continuare stat membru de stabilire; b) în cazul deplasării prestatorului de servicii, dacă a exercitat profesia respectivă într-unul sau mai multe state membre pe o perioadă de cel puţin un an în decursul ultimilor zece ani anteriori prestării de servicii, atunci când profesia nu este reglementată în statul membru de stabilire. Condiţia de exercitare timp de un an a profesiei nu se aplică în cazul în care profesia sau educaţia şi formarea care conduc la exercitarea profesiei sunt reglementate.----------Lit. b) a alin. (2) al art. 35^1 a fost modificată de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.-------------Alin. (2) al art. 35^1 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (3) În cazul deplasării prestatorului în România, acesta trebuie să respecte normele de conduită cu caracter profesional, legislativ sau administrativ care sunt direct legate de calificările profesionale, precum definiţia profesiei, utilizarea titlurilor şi abaterile profesionale grave care au o legătură directă şi specifică cu protecţia şi siguranţa consumatorilor, precum şi dispoziţiile disciplinare aplicabile în România profesioniştilor care exercită aceeaşi profesie.---------Art. 35^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 35^2Autorităţile române exceptează prestatorii de servicii stabiliţi într-un alt stat membru de cerinţele impuse profesioniştilor stabiliţi pe teritoriul său în ceea ce priveşte: a) autorizarea de către o organizaţie profesională sau un organism profesional, înregistrarea sau afilierea la acestea. Autorităţile române pot solicita fie înregistrarea temporară automată, fie afilierea pro forma la o astfel de organizaţie sau organism profesional, cu condiţia ca aceasta să nu întârzie sau să complice în vreun fel prestarea serviciilor şi să nu atragă cheltuieli suplimentare pentru prestatorul de servicii. O copie a declaraţiei şi, după caz, a reînnoirii menţionate la art. 35^3 alin. (1), însoţite, pentru profesiile care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică prevăzute la art. 35^4 sau care beneficiază de recunoaştere automată, de o copie a documentelor prevăzute la art. 35^3 alin. (3), sunt trimise de către autoritatea competentă organizaţiei sau organismului profesional competent şi aceasta constituie o înregistrare temporară automată sau o afiliere pro forma în acest scop; b) înregistrarea la un organism de securitate socială de drept public, în scopul stabilirii, cu un asigurător, a conturilor aferente activităţilor exercitate în beneficiul persoanelor asigurate. Cu toate acestea, prestatorul de servicii informează organismul menţionat la lit. b), în prealabil sau, în cazuri de urgenţă, ulterior, cu privire la serviciile pe care le-a prestat.----------Art. 35^2 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 35^3 (1) Autorităţile competente române solicită ca, atunci când prestatorul se deplasează pentru prima dată dintr-un stat membru în România pentru a furniza servicii, să fie informate în acest sens, în prealabil, printr-o declaraţie scrisă care să cuprindă informaţiile privind acoperirea asigurării sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind răspunderea profesională. Declaraţia se reînnoieşte o dată pe an în cazul în care prestatorul intenţionează să furnizeze servicii, temporar sau ocazional, în România, în decursul anului respectiv. Prestatorul poate prezenta această declaraţie prin orice mijloace. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin reglementări speciale se poate renunţa la condiţia depunerii declaraţiei-------------Alin. (2) al art. 35^3 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (3) Pentru prima prestare de servicii sau în cazul unei schimbări materiale privind situaţia stabilită în documente, autorităţile competente române solicită ca declaraţia să fie însoţită de următoarele documente: a) o dovadă a cetăţeniei prestatorului; b) o atestare care să certifice că titularul este stabilit legal într-un stat membru în scopul exercitării activităţilor în cauză şi că nu îi este interzisă exercitarea acestora, nici măcar temporar, la momentul eliberării atestării; c) o dovadă a calificărilor profesionale; d) în cazul prevăzut la art. 35^1 alin. (1) lit. b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul a exercitat activităţile în cauză pe o perioadă de cel puţin 1 an în decursul ultimilor 10 ani;----------Lit. d) a alin. (3) al art. 35^3 a fost modificată de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. e) în ceea ce priveşte profesiile din domeniul securităţii, al sănătăţii şi profesiile legate de educaţia minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor şi educaţia copiilor de vârstă mică, o atestare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;----------Lit. e) a alin. (3) al art. 35^3 a fost modificată de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. f) în cazul profesiilor care au implicaţii pentru siguranţa pacienţilor, prevăzute în anexa nr. 8, o declaraţie privind cunoaşterea limbii române, necesară pentru practicarea profesiei în România.----------Lit. f) a alin. (3) al art. 35^3 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), prin reglementări speciale se poate renunţa în tot sau în parte la solicitarea acestor documente.-------------Alin. (4) al art. 35^3 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007. (5) Prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire, atunci când există un astfel de titlu în respectivul stat membru pentru activitatea profesională în cauză. Acest titlu se indică în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de stabilire, de o manieră în care să se evite orice confuzie cu titlul profesional din România. În cazul în care nu există un astfel de titlu profesional în statul membru de stabilire, prestatorul indică titlul de calificare în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru. Prin excepţie, în cazul profesiilor pentru care se aplică recunoaşterea automată, prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din România. (6) Prezentarea unei declaraţii obligatorii de către prestatorul de servicii în conformitate cu alin. (1) dă dreptul prestatorului de servicii respectiv de a avea acces la activitatea de servicii sau de a exercita activitatea respectivă pe întreg teritoriul României. Autorităţile competente române pot solicita informaţiile suplimentare enumerate la alin. (2) privind calificările profesionale ale prestatorului de servicii dacă nu dispun de alte mijloace de a obţine astfel de informaţii.----------Alin. (6) al art. 35^3 a fost introdus de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.----------Art. 35^3 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 35^4 (1) Pentru prima prestare de servicii, în cazul profesiilor reglementate care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică şi care nu beneficiază de o recunoaştere automată, autorităţile competente pot realiza o verificare a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii înainte de prima prestare de servicii. O astfel de verificare prealabilă este posibilă numai în cazul în care obiectivul său este să evite daunele grave pentru sănătatea sau siguranţa beneficiarului serviciului, ca urmare a lipsei de calificare profesională a prestatorului de servicii şi cu condiţia ca verificarea să nu depăşească ceea ce este necesar în acest scop.Lista profesiilor pentru care se aplică această prevedere este prevăzută în anexa nr. 8. (2) În termen de cel mult o lună de la data primirii declaraţiei şi a documentelor însoţitoare, prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea competentă informează prestatorul de servicii cu privire la decizia sa: a) de a nu îi verifica calificările profesionale; b) după verificarea calificărilor sale profesionale:(i) de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau(ii) de a-i permite să presteze serviciile respective. În cazul întâmpinării unor dificultăţi care ar putea conduce la o întârziere în luarea unei decizii, autoritatea competentă notifică prestatorul de servicii, în acelaşi termen, cu privire la motivele întârzierii. Dificultatea se rezolvă în termen de o lună de la notificare şi decizia se finalizează în termen de două luni de la rezolvarea dificultăţii. (3) În cazul unei diferenţe importante între calificările profesionale ale prestatorului de servicii şi formarea impusă din România, în măsura în care această diferenţă este de natură să afecteze în mod negativ sănătatea sau siguranţa publică şi nu poate fi compensată de experienţa profesională a prestatorului de servicii sau de cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dobândite prin învăţarea pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, autoritatea competentă română oferă prestatorului de servicii respectiv posibilitatea de a demonstra, printr-o probă de aptitudini, astfel cum este prevăzut la alin. (2) lit. b) pct. (i), că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi competenţele care îi lipseau şi ia o decizie pe această bază dacă să permită furnizarea serviciului. În orice caz, prestarea serviciilor trebuie să fie posibilă în termen de o lună de la data deciziei adoptate. (4) În lipsa unei reacţii din partea autorităţii competente în termenele prevăzute la alin. (2) şi alin. (3), serviciul poate fi prestat. (5) În cazul în care calificările profesionale au fost verificate în temeiul prezentului articol, serviciile sunt prestate cu titlul profesional din România.----------Art. 35^4 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^5În cazul în care prestarea se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire sau cu titlul de calificare al prestatorului de servicii, autorităţile competente române pot solicita prestatorului să furnizeze destinatarului serviciilor următoarele informaţii: a) în cazul în care prestatorul este înregistrat într-un registru comercial sau într-un alt registru public similar, registrul în care este înregistrat şi numărul de înregistrare ori alte mijloace echivalente de identificare prevăzute în respectivul registru; b) în cazul în care activitatea face obiectul unui regim de autorizare în statul membru de stabilire, coordonatele autorităţii competente de supraveghere; c) orice organizaţie profesională sau orice organism similar la care este înregistrat prestatorul; d) titlul profesional sau, atunci când un astfel de titlu nu există, titlul de calificare a prestatorului şi statul membru în care a fost obţinut; e) în cazul în care prestatorul este plătitor de TVA, codul de înregistrare atribuit conform art. 153 sau, după caz, art. 153^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ori codul de înregistrare similar, atribuit de autorităţile competente dintr-un alt stat membru; f) informaţii privind acoperirea asigurărilor sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind responsabilitatea profesională.-----------Art. 35^5 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 35^6 (1) Autorităţile competente din România pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire, în cazul unor îndoieli justificate, să furnizeze orice informaţie relevantă pentru legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului de servicii, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional. În cazul în care decid să verifice calificările profesionale ale prestatorului de servicii, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire informaţii privind cursurile de formare absolvite de prestator în măsura necesară pentru evaluarea diferenţelor semnificative care pot avea efecte negative asupra sănătăţii sau siguranţei publice. Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru de stabilire comunică aceste informaţii în conformitate cu art. 37. În cazul profesiilor nereglementate în România, centrul de asistenţă prevăzut la art. 37^1 poate, de asemenea, furniza astfel de informaţii.----------Alin. (1) al art. 35^6 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (2) În cazul în care prestatorul este membru într-o organizaţie profesională şi în condiţiile respectării depline a dispoziţiilor cu privire la protecţia datelor personale, autorităţile competente din România pot solicita cardul profesional. (3) Destinatarul unui serviciu poate formula o plângere împotriva prestatorului de servicii, în condiţiile legii române. (4) Autorităţile competente asigură schimbul tuturor informaţiilor necesare pentru ca plângerea unui destinatar al unui serviciu formulată împotriva unui prestator de servicii să fie tratată în mod corect. Destinatarul este informat cu privire la rezultatul plângerii.-----------Art. 35^6 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Capitolul IV^2Dispoziţii privind emiterea cardului profesional european de către autorităţile competente----------Capitolul IV^2 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^7 (1) Cardul profesional european reprezintă un certificat electronic care atestă fie faptul că profesionistul a îndeplinit toate condiţiile necesare pentru a presta temporar şi ocazional servicii într-un stat membru gazdă şi, dacă este cazul, cardul profesional european constituie declaraţia prevăzută de art. 35^3 alin. (3), fie recunoaşterea calificărilor profesionale pentru stabilirea într-un stat membru gazdă. În scopul stabilirii, emiterea cardului profesional european nu conferă dreptul automat de a practica o anumită profesie reglementată atunci când există cerinţe de înregistrare sau alte proceduri de control deja instituite pe teritoriul României, conform legislaţiei în vigoare, înainte de introducerea cardului profesional european pentru profesia respectivă. (2) Autorităţile competente române eliberează, la cerere, titularilor unei calificări profesionale cardul profesional european, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/983 al Comisiei din 24 iunie 2015 privind procedura de eliberare a cardului profesional european şi aplicarea mecanismului de alertă în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, cu plata unei taxe rezonabile, proporţionale şi corespunzătoare cu costurile suportate pentru eliberare, stabilită de fiecare autoritate competentă şi care nu constituie un factor de descurajare a solicitării cardului profesional european. Titularul unei calificări profesionale vizate poate alege să solicite un astfel de card sau să aplice procedurile de recunoaştere prevăzute de prezenta lege.----------Art. 35^7 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^8 (1) Autorităţile competente permit titularului unei calificări profesionale să solicite un card profesional printr-un instrument online, pus la dispoziţie de Comisia Europeană, care creează automat un dosar IMI pentru solicitantul respectiv. În cazul în care o autoritate competentă permite depunerea cererilor şi în scris, acesta ia toate măsurile necesare pentru crearea dosarului IMI, transmiterea oricăror informaţii către solicitant şi emiterea cardului profesional european. (2) Cererile se însoţesc cu documentele necesare prevăzute de actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană. (3) În termen de o săptămână de la primirea cererii, autorităţile competente confirmă primirea cererii şi informează solicitantul cu privire la lipsa oricărui document. Dacă este cazul, autorităţile competente emit orice certificat justificator necesar. (4) Autorităţile competente verifică dacă solicitantul este stabilit legal în România şi dacă toate documentele necesare care au fost emise în România sunt valabile şi autentice. În caz de îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente consultă instituţia emitentă relevantă şi poate cere solicitantului copii certificate ale documentelor. (5) În cazul cererilor ulterioare depuse de acelaşi solicitant, autorităţile competente din România, în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă, nu pot solicita redepunerea unor documente care sunt deja incluse în dosarul IMI şi care sunt încă valabile.----------Art. 35^8 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^9 (1) Autorităţile competente verifică cererea şi documentele justificative din dosarul IMI şi emit cardul profesional european pentru prestarea temporară şi ocazională de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 35^4, în termen de trei săptămâni. Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână prevăzut la art. 35^8 alin. (3). Acestea transmit apoi imediat cardul profesional european către autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă vizat şi informează solicitantul în consecinţă. În cazul în care autoritatea competentă română este autoritate competentă din statul membru gazdă nu poate solicita o nouă declaraţie în temeiul art. 35^3 pentru următoarele 18 luni. (2) Decizia autorităţii competente sau absenţa unei decizii în termenul de trei săptămâni prevăzut la alin. (1) se supune căilor de atac în temeiul dreptului intern. (3) Dacă doreşte să presteze servicii în alte state membre decât cele prevăzute iniţial în cererea de la alin. (1), un titular de card profesional european poate solicita o astfel de extindere. Dacă doreşte să continue să presteze servicii după perioada de 18 luni prevăzută la alin. (1), titularul informează autoritatea competentă în acest sens. În ambele cazuri, titularul furnizează, de asemenea, orice informaţie privind schimbările substanţiale intervenite în situaţia înregistrată în dosarul IMI, care poate fi solicitată de autoritatea competentă în conformitate cu actele de punere în aplicare. Autorităţile competente transmit cardul profesional european actualizat către statele membre gazdă în cauză. (4) Cardul profesional european este valabil pe întreg teritoriul României, în calitate de stat gazdă, atât timp cât titularul său îşi păstrează dreptul de practică pe baza documentelor şi a informaţiilor cuprinse în dosarul IMI.----------Art. 35^9 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^10 (1) Autorităţile competente române verifică, în calitate de autorităţi competente ale statului membru de origine, în termen de o lună, autenticitatea şi valabilitatea documentelor justificative din dosarul IMI în vederea eliberării unui card profesional european pentru stabilirea sau pentru prestarea temporară şi ocazională de servicii în temeiul art. 35^4. Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă prevăzute la art. 35^8 alin. (2) sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână. Acestea transmit apoi, imediat, cererea autorităţii competente a statului membru gazdă.Autorităţile competente române informează solicitantul despre situaţia cererii sale în momentul în care transmit cererea statului membru gazdă. (2) În cazurile în care se instituie un cadru comun de formare sau un test comun de formare, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă decid dacă eliberează un card profesional european în termen de o lună de la primirea solicitării transmise de autorităţile competente din statul de origine. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor statului membru de origine informaţii suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care acesta din urmă le transmite cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. În condiţiile respectării alin. (5) al doilea paragraf, termenul de o lună se aplică chiar dacă au fost formulate astfel de solicitări. Termenul de două săptămâni se aplică, în mod obligatoriu, şi în cazul în care autorităţile competente române sunt autorităţi din statul de origine. (3) În cazurile prevăzute la art. 35^4 şi la art. 11, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă decid dacă eliberează cardul profesional european sau dacă supun titularul unei calificări profesionale unor măsuri compensatorii, în termen de două luni de la primirea solicitării transmise de către autorităţile competente române. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul de origine informaţii suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care aceste autorităţi le transmit cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. În condiţiile respectării alin. (5) al doilea paragraf, termenul de două luni se aplică chiar dacă au fost formulate astfel de solicitări. Termenul de două săptămâni se aplică, în mod obligatoriu, şi în cazul în care autorităţile competente române sunt autorităţi din statul de origine. (4) În cazul în care autorităţile competente române nu primesc informaţiile necesare pe care le solicită, pentru a lua o decizie cu privire la emiterea cardului profesional european fie din partea autorităţilor competente din statul de origine, fie din partea solicitantului, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă pot refuza să emită cardul. Refuzul se justifică în mod corespunzător. (5) În cazul în care autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă nu adoptă o decizie în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau nu organizează o probă de aptitudini aşa cum se prevede la art. 35^4, cardul profesional european se consideră a fi emis şi este transmis în mod automat, prin intermediul IMI, titularului unei calificări profesionale.Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă au posibilitatea de a prelungi cu două săptămâni termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) pentru emiterea automată a cardului profesional european. Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă explică motivele prelungirii şi informează solicitantul în consecinţă. O astfel de prelungire poate fi repetată o singură dată şi numai dacă este strict necesar, mai ales din motive ce ţin de sănătatea publică sau de siguranţa beneficiarilor serviciului. (6) Acţiunile întreprinse de către autorităţile competente române în conformitate cu alin. (1) înlocuiesc orice cerere de recunoaştere a calificărilor profesionale în temeiul dreptului intern al statului membru gazdă. (7) Deciziile autorităţilor competente române în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă, adoptate în temeiul alin. (1)-(5), sau absenţa deciziei sunt supuse căilor de atac în temeiul dreptului român.----------Art. 35^10 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^11 (1) Fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, autorităţile competente române în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă actualizează prompt dosarul IMI corespunzător cu informaţii referitoare la acţiuni disciplinare sau sancţiuni penale relative la o interdicţie sau restricţie şi care pot avea consecinţe asupra desfăşurării activităţilor de către titularul unui card profesional european. În acest sens, acestea respectă normele legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal. Aceste actualizări includ ştergerea de informaţii care nu mai sunt necesare.Titularul cardului profesional european şi autorităţile competente ce au acces la dosarul IMI corespunzător sunt informaţi imediat cu privire la orice actualizări. Această obligaţie nu aduce atingere obligaţiilor de alertă. (2) Conţinutul informaţiilor actualizate prevăzute la alin. (1) se limitează la următoarele aspecte: a) identitatea profesionistului; b) profesia în cauză; c) informaţii cu privire la autoritatea sau instanţa naţională care a adoptat hotărârea privind restricţia sau interdicţia; d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei; şi e) perioada în care se aplică restricţia sau interdicţia. (3) Accesul la informaţiile din dosarul IMI se limitează la autorităţile competente române, în conformitate cu normele legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal. Autorităţile competente informează titularul cardului profesional european cu privire la conţinutul dosarului IMI, la solicitarea titularului. (4) Informaţiile incluse în cardul profesional european se limitează la informaţiile necesare pentru certificarea dreptului titularului de a exercita profesia pentru care a fost eliberat, şi anume: a) prenumele, numele; b) data şi locul naşterii; c) profesia; d) calificările titularului şi regimul aplicabil; e) autorităţile competente implicate; f) numărul de card; g) elementele de securitate; şi h) referinţa unui act valabil de identitate.Informaţiile privind experienţa profesională acumulată sau măsurile compensatorii absolvite de titularul cardului profesional european se includ în dosarul IMI. (5) Datele cu caracter personal incluse în dosarul IMI pot fi prelucrate atât timp cât este necesar pentru procedura de recunoaştere în sine şi ca dovadă a recunoaşterii sau a transmiterii declaraţiei solicitate la art. 35^3. Autorităţile competente asigură titularului unui card profesional european dreptul de a cere în orice moment şi fără costuri care să incumbe respectivului titular rectificarea datelor incorecte sau incomplete sau ştergerea şi blocarea dosarului IMI respectiv. Titularul este informat cu privire la acest drept la momentul emiterii cardului profesional european şi i se readuce la cunoştinţă la fiecare doi ani. Această readucere la cunoştinţă se face automat prin intermediul IMI dacă solicitarea iniţială pentru cardul profesional european a fost făcută online sau prin alte mijloace.În cazul unei solicitări de ştergere a unui dosar IMI aferent unui card profesional european emis în scopul stabilirii sau al prestării temporare şi ocazionale de servicii în temeiul art. 35^4, autorităţile competente române în calitate de autorităţi competente ale statului membru gazdă eliberează titularului de calificări profesionale un titlu care atestă recunoaşterea calificărilor sale profesionale. (6) În legătură cu prelucrarea datelor personale din cardul profesional european şi din toate dosarele IMI, autorităţile competente române se consideră operatori în sensul normelor legale privind protecţia datelor cu caracter personal. (7) Fără a se aduce atingere alin. (3), autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă asigură posibilitatea angajatorilor, clienţilor, pacienţilor, autorităţilor publice şi altor părţi interesate de a verifica autenticitatea şi valabilitatea unui card profesional european prezentat lor de către titularul cardului.----------Art. 35^11 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^12Dispoziţiile prezentului capitol se aplică pentru eliberarea cardului profesional şi pentru profesiile reglementate de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect.----------Art. 35^12 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Capitolul IV^3Recunoaşterea experienţei profesionale----------Capitolul IV^3 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^13 (1) În România, accesul sau exercitarea uneia dintre activităţile enumerate în anexa IV la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 255 din 30 septembrie 2005, necesită ca dovadă suficientă a cunoştinţelor şi aptitudinilor exercitarea în prealabil a acelei activităţi într-un alt stat membru în conformitate cu art. 35^15. (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în următoarele liste: a) Lista I «Grupe care intră sub incidenţa Directivei 64/427/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/77/CEE, şi a directivelor 68/366/CEE şi 82/489/CEE»; b) Lista II «Grupe care intră sub incidenţa Directivei 75/368/CEE, activităţi prevăzute la art. 5 alin. (1); Directivei 75/369/CEE, art. 6: în cazul în care activitatea este considerată a fi de natură industrială sau meşteşugărească; Directivei 82/470/CEE, art. 6 alin. (1) şi (3)»; c) Lista III «Directivele 64/222/CEE; 68/364/CEE; 68/368/CEE; 75/368/CEE, art. 7; 75/369/CEE, art. 5; 70/523/CEE; 82/470/CEE, art. 6 alin. (2)». (3) Autoritatea competentă care acordă acces la exercitarea activităţilor de la alin. (2) pe baza recunoaşterii experienţei profesionale este Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (4) Procedura de acordare a accesului la exercitarea activităţilor pe baza recunoaşterii experienţei profesionale, precum şi activităţile cuprinse în listele prevăzute la alin. (2) se detaliază prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. (5) Recunoaşterea experienţei profesionale pentru activităţile de la alin. (2) permite cetăţenilor români, precum şi cetăţenilor statelor membre ale UE, SEE sau din Confederaţia Elveţiană care au dobândit experienţă profesională într-un alt stat membru să exercite aceeaşi activitate în România.----------Art. 35^13 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^14 (1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin agenţiile judeţene/a municipiului Bucureşti pentru plăţi şi inspecţie socială, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, eliberează, la cerere, atestate persoanelor care doresc să desfăşoare activităţi, în mod independent sau ca salariaţi, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dacă acestea îndeplinesc cerinţele prevăzute art. 35^15. (2) Procedura de acordare a atestatelor, precum şi activităţile cuprinse în listele prevăzute la art. 35^13 alin. (2) se detaliază prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. (3) Atestarea pregătirii şi experienţei profesionale prevăzută la alin. (2) se acordă în scopul recunoaşterii experienţei profesionale dobândite pe teritoriul României de către cetăţenii români sau de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, SEE sau din Confederaţia Elveţiană, care doresc să exercite aceeaşi activitate în mod independent sau ca salariaţi pe teritoriul unui alt stat membru al UE.----------Art. 35^14 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 35^15 (1) În cazul activităţilor incluse în lista I prevăzută la art. 35^13 alin. (2) lit. a), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii: a) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de şase ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin trei ani. Formarea profesională trebuie atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; d) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză şi ca salariat pe o perioadă de cel puţin cinci ani, cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii/ocupaţii într-un stat membru; e) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi, într-o funcţie superioară, iar solicitantul a avut pe o perioadă de cel puţin trei ani sarcini tehnice şi a fost responsabil pentru cel puţin un departament al întreprinderii. În acest caz solicitantul dovedeşte că a urmat pentru activitatea în cauză o formare profesională prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent. (2) În cazul activităţilor incluse în lista II prevăzută la art. 35^13 alin. (2) lit. b), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii: a) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În această situaţie solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; d) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent ori în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză şi ca salariat pe o perioadă de cel puţin cinci ani cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; e) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi ca salariat cu normă întreagă sau echivalent parţial a respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; f) exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de şase ani consecutivi, cu titlu salariat, cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.În cazurile prevăzute la lit. a) şi d), activitatea pentru care se solicită drept de acces nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză autorităţii competente. (3) În cazul activităţilor incluse în lista III prevăzută la art. 35^13 alin. (2) lit. c), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiţii: a) a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b) a avut loc pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c) a avut loc pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză cu titlu salariat pe o perioadă de cel puţin trei ani cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; d) a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi ca salariat cu normă întreagă. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.În cazurile prevăzute la lit. a) şi c), această activitate nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al solicitantului în cauză autorităţii competente. (4) Dispoziţiile art. 32^1 nu se aplică în cazul recunoaşterii experienţei profesionale în baza alin. (1), (3) şi (5).----------Art. 35^15 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Capitolul V Dispoziţii şi proceduri privind titlurile de formare profesională româneşti  +  Articolul 36 (1) Cetăţenii români sau cetăţenii unui stat membru, deţinători ai unui titlu oficial de calificare român, care vor să dovedească, pentru a se putea stabili într-un stat membru, că au exercitat efectiv şi legal o profesie reglementată în România în decursul unei anumite perioade, adresează o cerere în acest sens autorităţilor române. Autoritatea română competentă eliberează solicitantului o adeverinţă, care reprezintă o dovadă suficientă a acestui fapt. (2) Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), atestă faptul că un titlu de calificare român, obţinut de cetăţenii români sau de cetăţenii altui stat membru, îndeplineşte condiţiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea universităţilor, a instituţiilor de învăţământ superior, a altor unităţi de învăţământ sau autorităţi competente.  +  Capitolul VI Dispoziţii finale  +  Articolul 37 (1) Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3 vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prezentei legi, informând în acest sens Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, desemnat coordonator naţional*).-------------Alin. (1) al art. 37 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.(1^1) Atribuţiile coordonatorului naţional sunt următoarele: a) să promoveze o aplicare uniformă a prezentei legi; b) să colecteze toate informaţiile relevante pentru punerea în aplicare a prezentei legi, precum cele privind condiţiile de acces la profesiile reglementate în statele membre; c) să examineze sugestiile referitoare la cadrele comune de formare şi la testele comune de formare; d) să facă schimb de informaţii şi de bune practici în scopul optimizării dezvoltării profesionale continue în statele membre; e) să facă schimb de informaţii şi de bune practici privind aplicarea măsurilor compensatorii prevăzute la art. 11; f) să avizeze proiectele de acte normative, pe aspectele ce ţin de reglementarea de noi profesii, pentru a constata dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (6); g) să comunice Comisiei Europene, pe baza datelor şi informaţiilor transmise de autorităţile competente, la fiecare 2 ani, un raport privind aplicarea prezentei legi şi a dispoziţiilor legale privind formarea, exercitarea şi recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile de medic, medic dentist, farmacist, moaşă, asistent medical generalist, medic veterinar şi arhitect, care cuprinde date statistice cu privire la deciziile de recunoaştere adoptate şi o descriere a principalelor aspecte problematice. Cu începere de la 18 ianuarie 2016, rezumatul statistic al deciziilor adoptate cuprinde informaţii detaliate privind numărul şi tipurile de decizii luate, inclusiv tipurile de decizii privind accesul parţial luate de autorităţile competente şi o descriere a principalelor probleme rezultate din aplicarea procedurilor de recunoaştere.----------Alin. (1^1) al art. 37 a fost introdus de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (2) Autorităţile române prevăzute în anexa nr. 3 fac parte din Sistemul informatic pentru piaţă internă - IMI - şi duc la îndeplinire obligaţiile prevăzute în acest sens. Autorităţile competente române fac schimb de informaţii cu autorităţile competente din alte state membre referitoare la măsuri disciplinare ori sancţiuni penale impuse sau orice alte circumstanţe specifice grave care pot avea consecinţe asupra desfăşurării activităţilor în temeiul prezentei legi, asigurând respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea.----------Alin. (2) al art. 37 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015. (3) Autorităţile competente din România şi din statele membre fac schimb de informaţii privind sancţiunile disciplinare sau penale care au fost aplicate ori privind alte fapte specifice grave care pot avea consecinţe asupra exercitării activităţilor specifice, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu respectarea obligaţiei de confidenţialitate. (4) Autorităţile competente române, atunci când România este stat membru de origine, examinează veridicitatea faptelor şi decid cu privire la natura şi amploarea investigaţiilor pe care trebuie să le realizeze şi comunică statului membru gazdă concluziile rezultate din informaţiile transmise. (5) Autorităţile competente din România şi din celelalte state membre, organismele şi alte persoane juridice asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise--------Art. 37 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 37^1 (1) Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor este centrul de asistenţă din România a cărui sarcină este de a furniza cetăţenilor şi centrelor de asistenţă din celelalte state membre asistenţă privind recunoaşterea calificărilor profesionale, inclusiv informaţii privind legislaţia naţională care reglementează profesiile şi exercitarea acestora, legislaţia în domeniul muncii şi asigurărilor sociale şi, după caz, normele de deontologie. (2) Centrul de asistenţă din România furnizează asistenţă cetăţenilor în exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege, după caz, în cooperare cu centrul de asistenţă din statul membru de origine şi autorităţile competente şi punctul de contact unic electronic, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010. (3) Orice autoritate competentă din România cooperează pe deplin cu Centrul de asistenţă din România şi, dacă este cazul, din statul membru de origine sau centrele de asistenţă din alte state membre şi oferă, la cererea acestor centre de asistenţă, toate informaţiile relevante cu privire la cazurile individuale, cu respectarea normelor de protecţie a datelor, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi respectarea obligaţiei de confidenţialitate. (4) Centrul de asistenţă din România, prevăzut la alin. (1), informează Comisia Europeană, la solicitarea acesteia, cu privire la rezultatul anchetelor în care este implicat, în termen de două luni de la primirea acestei cereri.----------Art. 37^1 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 37^2 (1) Autorităţile competente române informează autorităţile competente din toate celelalte state membre cu privire la un profesionist căruia i s-a restrâns sau interzis de către autorităţile sau instanţele judecătoreşti naţionale să desfăşoare, pe teritoriul Românei, chiar şi cu caracter temporar, următoarele activităţi profesionale, în întregime sau în parte: a) activităţi care au implicaţii în ceea ce priveşte siguranţa pacienţilor, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în România; b) activităţi legate de educarea minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor şi educarea copiilor de vârstă mică, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în România. (2) Autorităţile competente transmit informaţiile prevăzute la alin. (1) prin alertă în cadrul IMI cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime sau în parte, a exercitării unei activităţi profesionale de către profesionistul în cauză. Aceste informaţii se limitează la următoarele: a) identitatea profesionistului; b) profesia în cauză; c) informaţii cu privire la autoritatea sau instanţa judecătorească care adoptă hotărârea privind restrângerea ori interdicţia; d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei; şi e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia. (3) Cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării hotărârii instanţei, autorităţile competente române interesate informează autorităţile competente ale tuturor celorlalte state membre, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea unei calificări şi în cazul cărora instanţele au constatat ulterior că au făcut uz, în acest context, de titluri falsificate de calificare profesională. (4) Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu normele legale în vigoare. (5) Autorităţile competente române trebuie să informeze, fără întârziere, autorităţile din toate statele membre atunci când expiră o interdicţie sau o restricţie prevăzută la alin. (1). În acest scop, autoritatea competentă română care furnizează informaţiile în conformitate cu alin. (1) trebuie, de asemenea, să indice data expirării şi orice altă schimbare ulterioară respectivei date. (6) Autorităţile competente române trebuie să informeze, în scris, profesioniştii cu privire la care se trimit alerte altor state membre cu privire la deciziile în ceea ce priveşte alertele, în acelaşi timp cu alerta în sine, să acorde acestora posibilitatea de a contesta decizia în conformitate cu legislaţia naţională sau de a solicita rectificarea unor astfel de decizii şi au posibilitatea de a obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat prin alerte false trimise altor state membre, iar, în astfel de cazuri, decizia privind alerta poate conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către profesionist. (7) Datele privind alertele pot fi prelucrate în sistemul IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele vor fi şterse în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de revocare ori de la expirarea interdicţiei sau restricţiei prevăzute la alin. (1).----------Art. 37^2 a fost introdus de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 37^3 (1) Centrul de asistenţă prevăzut la art. 37^1 şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 alin. (4) transmit, spre a asigura accesul online, punctului de contact unic electronic, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, următoarele informaţii care sunt actualizate în mod regulat de Centrul de asistenţă şi autorităţile competente: a) lista tuturor profesiilor reglementate în România, inclusiv datele de contact ale autorităţilor competente pentru fiecare profesie reglementată şi ale centrelor de asistenţă prevăzute la art. 37^1; b) lista profesiilor reglementate pentru care este disponibil un card profesional european, funcţionarea cardului respectiv, inclusiv toate taxele aferente de plătit de către profesionişti şi autorităţile competente pentru eliberarea cardului; c) lista profesiilor prevăzute în anexa nr. 8; d) cerinţele şi procedurile prevăzute la art. 30^1, art. 34, art. 35^4 şi art. 37, inclusiv toate tarifele aferente care trebuie plătite de către cetăţeni şi documentele care trebuie depuse de către cetăţeni la autorităţile competente; e) detalii cu privire la modalitatea de a contesta, în temeiul normelor legale în vigoare, deciziile autorităţilor competente adoptate în baza prezentei legi. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se furnizează de o manieră clară şi cuprinzătoare pentru utilizatori, sunt uşor accesibile de la distanţă şi prin mijloace electronice şi se actualizează permanent. (3) Oricărei solicitări de informaţii adresate punctului de contact unic electronic prevăzut la alin. (1) trebuie să i se răspundă în cel mai scurt timp posibil. (4) Autorităţile competente române şi Comisia Europeană iau măsuri pentru a încuraja punctele de contact unice electronice să pună la dispoziţie informaţiile prevăzute la alin. (1) în alte limbi oficiale ale Uniunii şi cooperează între ele şi cu Comisia Europeană în scopul punerii în aplicare a alin. (1), (2) şi (3). (5) Centrul de asistenţă prevăzut la art. 37^1 şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 alin. (4) adoptă măsurile necesare pentru ca toate cerinţele, procedurile şi formalităţile legate de accesul la aspecte reglementate de prezenta lege să poată fi îndeplinite cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace electronice, inclusiv prin punctului de contact unic electronic. Autorităţile competente pot să solicite, ulterior, copii certificate, numai în cazul în care există îndoieli justificate şi atunci când este strict necesar. (6) Prevederile alin. (5) nu se aplică pentru desfăşurarea unei perioade de adaptare sau a unei probe de aptitudini prevăzute la art. 11. (7) În cazul în care se justifică solicitarea de către autorităţile competente a semnăturilor electronice avansate prevăzute de legislaţia în vigoare, pentru îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (4), acestea sunt acceptate. Autorităţile competente acceptă semnături electronice şi asigură mijloace tehnice pentru prelucrarea documentelor cu «semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat», conform normelor legale în vigoare. (8) Toate procedurile se desfăşoară în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, iar termenele procedurale prevăzute la art. 34 şi art. 35^4, încep în momentul în care un cetăţean a depus o cerere sau orice document lipsă prin punctul de contact unic electronic sau direct la autoritatea competentă relevantă. Solicitările de copii certificate prevăzute la alin. (5) nu sunt considerate drept solicitare de documente lipsă.----------Art. 37^3 a fost introdus de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Articolul 38Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta lege.----------Art. 38 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.  +  Articolul 39Anexele pot fi modificate sau completate prin hotărâre a Guvernului.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

    PREŞEDINTELE SENATULUI

    NICOLAE VĂCĂROIU
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

    VALER DORNEANU
    Bucureşti, 25 mai 2004.Nr. 200.  +  Anexa 1LISTAactivităţilor care nu intră sub incidenţa prezentei legi1. Activităţile persoanelor independente şi ale intermediarilor care lucrează în domeniul comerţului şi al distribuţiei de produse toxice; activităţile, comerţul şi distribuţia de produse toxice, activităţile care implică utilizarea profesională a acestor produse, inclusiv activităţile intermediarilor;2. Activităţile de agent de asigurări şi de broker de asigurări.----------Anexa 1 a fost înlocuită cu anexa 1 din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015, potrivit pct. 34 al art. I din acelaşi act normativ.  +  Anexa 2LISTAprofesiilor reglementate în RomâniaA. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare:1. auditor financiar;2. avocat;3. consilier în proprietate industrială;4. expert contabil;5. contabil autorizat;6. consultant fiscal;7. cadru didactic învăţământ preuniversitar (funcţii didactice: profesor, profesor de sprijin/itinerant, profesor documentarist, profesor kinetoterapeut, profesor pentru învăţământ preşcolar/educator/educatoare, profesor pentru învăţământ primar, profesor preparator nevăzător, profesor psiholog şcolar, profesor-antrenor/antrenor, profesor-educator, profesor-logoped/logoped, profesor-psihopedagog);8. cadru didactic învăţământ superior (funcţii didactice: asistent universitar, lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar, profesor universitar);9. verificator de proiect atestat;10. expert tehnic atestat;11. responsabil tehnic cu execuţia;12. auditor energetic pentru clădiri;13. diriginte de şantier;14. urbanist;15. practician în insolvenţă;16. restaurator;17. interpret şi traducător autorizat;18. psiholog (inclusiv alte persoane atestate în psihoterapie, psihopedagogie specială sau psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf);19. biochimist în sistemul sanitar;20. biolog în sistemul sanitar;21. chimist în sistemul sanitar;22. asistent medical;23. tehnician dentar;24. asistent social;25. asistent veterinar;26. consilier juridic;27. consilier de probaţiune;28. expert tehnic judiciar;29. expert criminalist;30. mediator;31. arhivist;32. interpret limbaj mimico-gestual;33. evaluator autorizat;34. inginer geodez;35. inginer cadastru;36. inginer topograf;37. inginer cartograf;38. inginer topograf minier;39. subinginer geodez;40. subinginer cadastru;41. subinginer topograf;42. subinginer cartograf;43. subinginer topograf minier;44. ofiţer topograf;45. ofiţer artilerie (cu adeverinţa de echivalare a studiilor în domeniul topografiei şi cadastrului funciar);46. ofiţer cartograf;47. geograf cu specializarea cartografie;48. grefier;49. comandant;50. ofiţer punte secund;51. şef mecanic;52. ofiţer mecanic secund;53. pilot maritim;54. pilot maritim aspirant;55. ofiţer punte;56. ofiţer mecanic;57. ofiţer electrician;58. meteorolog aeronautic prognozist;59. personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC);60. inginer de recepţie şi control aeronave;61. auditor de securitate a aviaţiei civile;62. personal tehnic aeronautic;63. profesor de legislaţie rutieră;64. conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor;65. auditor de siguranţă rutieră;66. abrogat;----------Pct. 66 din anexa 2 a fost abrogat de alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 16 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 22 iunie 2016.67. abrogat;----------Pct. 67 din anexa 2 a fost abrogat de alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 16 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 22 iunie 2016.68. lector pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere;69. inspector ITP.B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:70. dispecer operaţiuni de zbor;71. personal tehnic aeronautic;72. mecanic navigant;73. meteorolog aeronautic tehnician;74. personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC);75. pilot aeronave;76. căpitan portuar;77. ofiţer punte portuar;78. şef mecanic portuar;79. ofiţer mecanic portuar;80. ofiţer electrician portuar;81. ofiţer punte maritim aspirant;82. ofiţer mecanic maritim aspirant;83. ofiţer electrician maritim aspirant;84. timonier maritim;85. motorist;86. şef de echipaj maritim;87. conducător de şalupă maritimă;88. electrician;89. fitter;90. pompagiu;91. şef timonier maritim;92. ajutor ofiţer mecanic;93. pilot maritim;94. pilot maritim aspirant;95. căpitan fluvial categoria A;96. căpitan fluvial categoria B;97. timonier fluvial;98. şef mecanic fluvial;99. mecanic;100. conducător de şalupă fluvială;101. şef de echipaj fluvial;102. marinar;103. marinar stagiar;104. mecanic stagiar;105. electrician de bord;106. inspector ITP;107. conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor;108. manager de transport;109. consilier de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase;110. conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase;111. conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone;112. conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane;113. conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite;114. conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi;115. instructor de conducere auto;116. mecanic locomotivă;117. dispecer de trafic;118. ghid de turism;119. detectiv particular;120. agent de securitate;121. şef obiectiv;122. manager de securitate;123. inginer sisteme de securitate;124. director departament securitate;125. proiectant sisteme de securitate;126. şef formaţie pază şi ordine;127. inspector de securitate;128. evaluator de risc efracţie;129. consultant de securitate; şef tură;130. dispecer centru de alarmă;131. agent conducători câini de serviciu;132. agent control acces;133. agent de securitate incinte;134. agent gardă de corp;135. agent de intervenţie pază şi ordine;136. agent transport valori;137. instructor în poligonul de tir;138. instructor în poligonul de tragere;139. artificier;140. pirotehnist pentru focuri de artificii;141. salvator montan;142. tehnician veterinar;143. asistent personal profesionist;144. asistent personal;145. asistent maternal;146. asistent medical;147. arhivar;148. interpret şi traducător autorizat;149. scafandru;150. bonă;151. antrenor;152. tehnician cadastru;153. tehnician topograf;154. tehnician cartograf;155. tehnician topograf minier;156. interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate;157. monitor de schi, snowboard şi sporturi de alunecare pe zăpadă.----------Anexa 2 a fost înlocuită cu anexa 2 din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015, potrivit pct. 34 al art. I din acelaşi act normativ.  +  Anexa 3LISTAautorităţilor competente corespunzătoarefiecărei profesii reglementate în RomâniaA. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare:1. Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar;2. Uniunea Naţională a Barourilor din România - avocat;3. Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România - consilier în proprietate industrială;4. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi - expert contabil; contabil autorizat;5. Camera Consultanţilor Fiscali - consultant fiscal;6. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Reţeaua Şcolară şi Resurse Umane - cadru didactic învăţământ preuniversitar (funcţii didactice: profesor; profesor de sprijin/itinerant; profesor documentarist; profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut; profesor pentru învăţământ preşcolar/educator/educatoare; profesor pentru învăţământ primar; profesor preparator nevăzător; profesor psiholog şcolar; profesor-antrenor/antrenor; profesor-educator; profesor-logoped/logoped; profesor-psihopedagog; profesor sociolog; consilier şcolar; profesor metodist; profesor asociat; formator; mentor de dezvoltare profesională);7. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală Învăţământ Universitar - cadru didactic învăţământ superior (funcţii didactice: asistent universitar; lector universitar/şef de lucrări; conferenţiar universitar; profesor universitar);8. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia generală dezvoltare regională şi infrastructură - Direcţia tehnică - verificator de proiect atestat; expert tehnic atestat; auditor energetic pentru clădiri;9. Inspectoratul de Stat în Construcţii - diriginte de şantier; responsabil tehnic cu execuţia;10. Registrul Urbaniştilor din România - urbanist;11. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - practician în insolvenţă;12. Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator;13. Consiliul de Mediere - mediator;14. Colegiul Psihologilor din România - psiholog (inclusiv alte persoane atestate în psihoterapie, psihopedagogie specială sau psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf);15. Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România - biochimist în sistemul sanitar; biolog în sistemul sanitar; chimist în sistemul sanitar;16. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România - evaluator autorizat;17. Ordinul Tehnicienilor Dentari din România - tehnician dentar;18. Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali - asistent social;19. Şcoala Naţională de Grefieri - grefier;20. Ministerul Justiţiei - consilier juridic;21. Ministerul Justiţiei - consilier de probaţiune;22. Ministerul Justiţiei - expert tehnic judiciar;23. Ministerul Justiţiei - expert criminalist;24. Ministerul Justiţiei - interpret şi traducător autorizat;25. Arhivele Naţionale ale României - arhivist;26. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - interpret limbaj mimico-gestual;27. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - inginer geodez; inginer cadastru; inginer topograf; inginer cartograf; inginer topograf minier; subinginer geodez; subinginer cadastru; subinginer topograf; subinginer cartograf; subinginer topograf minier; ofiţer topograf; ofiţer artilerie (cu adeverinţa de echivalare a studiilor în domeniul topografiei şi cadastrului funciar); ofiţer cartograf; geograf cu specializarea cartografie;28. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - asistent veterinar;29. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România - asistent medical;30. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Aeronautică Civilă Română - profesii în domeniul transporturilor aeriene: meteorolog aeronautic prognozist; personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC); inginer de recepţie şi control aeronave; personal tehnic aeronautic; auditor de securitate a aviaţiei civile;31. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - profesii în domeniul transporturilor maritime: comandant; ofiţer punte secund; şef mecanic; ofiţer mecanic secund; pilot maritim; pilot maritim aspirant; ofiţer punte; ofiţer mecanic; ofiţer electrician;32. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română - profesii în domeniul transporturilor rutiere: profesor de legislaţie rutieră; conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor; auditor de siguranţă rutieră; auditor de evaluare de impact de siguranţă rutieră; inspector de siguranţă rutieră;33. Ministerul Transporturilor - Registrul Auto Român - inspector ITP;34. Ministerul Transporturilor - Direcţia transport rutier - lector pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere;B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:35. Ministerul Justiţiei - interpret şi traducător autorizat;36. Arhivele Naţionale - arhivar;37. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate;38. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia arme, explozivi şi substanţe periculoase - instructor în poligonul de tir; artificier; pirotehnist pentru focuri de artificii;39. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - tehnician cadastru; tehnician topograf; tehnician cartograf; tehnician topograf minier;40. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - tehnician veterinar;41. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România - asistent medical;42. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Aeronautică Civilă Română - profesii în domeniul transporturilor aeriene: dispecer operaţiuni de zbor; personal tehnic aeronautic; mecanic navigant; pilot aeronave; meteorolog aeronautic tehnician; personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice PNA-TC;43. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - profesii în domeniul transporturilor maritime, maritime portuare şi fluviale: căpitan portuar; ofiţer punte portuar; şef mecanic portuar; ofiţer mecanic portuar; ofiţer electrician portuar; ofiţer punte maritim aspirant; ofiţer mecanic maritim aspirant; ofiţer electrician maritim aspirant; timonier maritim; motorist; şef de echipaj maritim; conducător de şalupă maritimă; electrician; fitter; pompagiu; şef timonier maritim; ajutor ofiţer mecanic; pilot maritim; pilot maritim aspirant; căpitan fluvial categoria A; căpitan fluvial categoria B; timonier fluvial; şef mecanic fluvial; mecanic; conducător de şalupă fluvială; şef de echipaj fluvial; marinar; marinar stagiar; mecanic stagiar; electrician de bord;44. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română - profesii în domeniul transporturilor rutiere: persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier; consilier de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase; conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase; conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone; conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane; conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite; conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi; instructor de conducere auto;45. Ministerul Transporturilor - Registrul Auto Român - inspector ITP; conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor;46. Ministerul Transporturilor - Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - CENAFER - profesii în domeniul transporturilor feroviare: mecanic locomotivă; dispecer de trafic;47. Ministerul Economiei - Autoritatea Naţională pentru Turism - ghid de turism;48. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigaţii Criminale - detectiv particular;49. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică - agent de securitate; şef obiectiv; manager de securitate; inginer sisteme de securitate; director departament securitate; proiectant sisteme de securitate; şef formaţie pază şi ordine; inspector de securitate; evaluator de risc efracţie; consultant de securitate; şef tură; dispecer centru de alarmă; agent conducători câini de serviciu; agent control acces; agent de securitate incinte; agent gardă de corp; agent de intervenţie pază şi ordine; agent transport valori;50. Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România - salvator montan;51. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - asistent personal profesionist; asistent personal;52. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie - asistent maternal;53. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - bonă;54. Ministerul Apărării Naţionale - Centrul de Scafandri din Constanţa (Unitatea Militară 02145) - scafandru;55. Ministerul Tineretului şi Sportului - Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor - antrenor;56. Ministerul Tineretului şi Sportului - Federaţia Română de Schi Biatlon - monitor de schi, snowboard şi sporturi de alunecare pe zăpadă.----------Anexa 3 a fost înlocuită cu anexa 3 din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015, potrivit pct. 34 al art. I din acelaşi act normativ.  +  Anexa 4LISTAprofesiilor reglementate în România carenecesită cunoaşterea dreptului român1. auditor financiar;2. consultant fiscal;3. avocat;4. expert contabil şi contabil autorizat;5. consilier juridic;6. consilier în proprietate industrială;7. consilier de probaţiune.----------Anexa 4 a fost înlocuită cu anexa 4 din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015, potrivit pct. 34 al art. I din acelaşi act normativ.  +  Anexa 5Abrogată.----------Anexa 5 a fost abrogată de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.  +  Anexa 6LISTAciclurilor de formare cu o structură specială în sensul art. 18 lit. c) din legeÎn Regatul Unit:Cicluri reglementate care conduc la obţinerea calificărilor acreditate ca "Naţional Vocaţional Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocaţional Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "Naţional Framework of Vocaţional Qualifications" din Regatul Unit.Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:- nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane;- nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implică un grad important de răspundere personală şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspundere pentru munca efectuată de alte persoane şi repartizarea resurselor.În Germania:Următoarele tipuri de formări reglementate:- cursuri reglementate de pregătire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician [technische(r) Assistent(in)], asistent comercial [kaufmannische(r) Assistent(in)], profesii sociale (soziale Berufe) şi profesia de instructor autorizat pentru tehnica respiraţiei, pronunţiei şi direcţiei [staatlich geprⁿfte(r) Atem-, Sprech- und Stimmlehrer(in)], cu o durată totală de minimum 13 ani, care necesită absolvirea ciclului de învăţământ liceal (mittlerer BildungsabschluB) şi care includ:- fie minimum 3 ani de formare profesională la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen, eventual completaţi cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani, finalizat cu un examen;- fie cel puţin 2 ani şi jumătate la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin 6 luni sau un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizată;- fie cel puţin 2 ani la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin un an sau un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizată;- cursuri reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(in)], economist de întreprindere [Betriebswirt(in)], designer [Gestalter(in)] şi asistent familial licenţiaţi de stat [Familienpfleger(in)], cu o durată totală de minimum 16 ani, o condiţie prealabilă fiind absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu sau o formare echivalentă (cu o durată minimă de 9 ani), precum şi absolvirea unui ciclu de formare la o şcoală profesională (Berufsschule) de minimum 3 ani şi care să includă, după încheierea a cel puţin 2 ani de practică profesională, o formare la cursuri de zi de cel puţin 2 ani sau o formare la fără frecvenţă cu o durată echivalentă;- formări reglementate şi formare continuă reglementată, cu o durată totală de minimum 15 ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu (cu o durată de minimum 9 ani) şi o pregătire profesională absolvită (de regulă de 3 ani) şi care include, în general, cel puţin 2 ani de practică profesională (3 ani în majoritatea cazurilor), precum şi un examen în cadrul formării continue pentru pregătirea căruia sunt luate, în general, măsuri de formare suplimentare, fie în paralel cu practică profesională (cel puţin 1.000 de ore) sau la cursuri de zi (cel puţin un an).În Olanda:Următoarele formări reglementate:- formări reglementate cu o durată de cel puţin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ liceal general (MAVO) sau de învăţământ liceal profesional pregătitor (VBO) ori de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă 3 sau 4 ani de formare într-o instituţie de învăţământ liceal profesional (MBO), finalizată cu un examen;- formări reglementate cu o durată totală de cel puţin 16 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ de un nivel cel puţin egal celui profesional pregătitor (VBO) sau de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă cel puţin 4 ani de formare profesională în ucenicie, incluzând o pregătire teoretică într-o instituţie de cel puţin o zi pe săptămână şi, pentru restul săptămânii, o formare practică într-un centru de formare practică sau întreprindere, finalizată cu un examen de absolvire de nivel 2 sau 3.În Austria:- formările efectuate în instituţii de învăţământ profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen) şi instituţii de învăţământ superior în domeniul agriculturii şi silviculturii (Hohere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind şi cele de un tip particular (einschlieBlich des Sonderformen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată de cel puţin 13 ani şi includ o formare profesională de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cărui reuşită reprezintă dovada unei competenţe profesionale;- formări efectuate în şcolile de meşteri artizani (Meisterschulen), cursuri de meşteri artizani (Meisterklassen), şcolile destinate formării meşterilor artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau şcolile destinate formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwekerschulen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată totală de cel puţin 13 ani, incluzând 9 ani de şcolarizare obligatorie, urmaţi fie de cel puţin 3 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, fie de cel puţin 3 ani de formare în alternanţă într-o întreprindere şi într-o instituţie de învăţământ profesional (Berufsschule), finalizaţi în cele două cazuri printr-un examen şi completate cu absolvirea unei formări de cel puţin un an într-o şcoală de meşteri artizani (Meisterschule), un curs de meşteri artizani (Meisterklasse), o şcoală destinată formării de maiştri artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschule) sau o şcoală destinată formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwerkerschule).În cea mai mare parte a cazurilor durata totală a formării este de cel puţin 15 ani, incluzând perioade de experienţă profesională care fie precedă ciclurile de formare din cadrul instituţiilor (cu frecvenţă), fie sunt însoţite de o formare la fără frecvenţă (de cel puţin 960 de ore).---------Anexa 6 a fost înlocuită cu anexa 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.  +  Anexa 7LISTAactelor prevăzute de art. 34 alin. (2) din lege a) Dovada naţionalităţii persoanei în cauză b) Copie de pe atestatele de competenţă profesională sau de pe titlul de calificare care asigură accesul la profesia în cauză şi, după caz, atestarea experienţei profesionale a persoanei în cauză.Autorităţile competente române pot invita solicitantul să furnizeze informaţii privind formarea sa, astfel încât să poată stabili o eventuală diferenţă substanţială faţă de formarea naţională necesară, definită potrivit art. 11 alin. (1^1) din prezenta lege. În cazul în care solicitantul nu este în măsură să furnizeze respectivele informaţii, autoritatea competentă română se adresează punctului de contact, autorităţii competente sau oricărui alt organism competent al statului membru de origine. c) În cazul recunoaşterii experienţei profesionale, o atestare privind natura şi durata activităţii, eliberată de autoritatea sau organismul competent al statului membru de origine ori al statului membru de provenienţă. d) Autoritatea competentă română, care condiţionează accesul la o profesie reglementată de prezentarea unor dovezi privind caracterul onorabil, moral sau absenţa unei situaţii de faliment ori care suspendă sau interzice exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă ori de infracţiune penală, acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României prezentarea unor documente eliberate de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, din care rezultă că respectivele cerinţe sunt îndeplinite. Atunci când România este stat de origine sau de provenienţă, autorităţile competente române eliberează aceste documente în termen de două luni.Atunci când nu sunt eliberate de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, documentele menţionate la primul paragraf se înlocuiesc cu o declaraţie sub jurământ - sau, în statele membre în care nu există un astfel de jurământ, de o declaraţie solemnă - făcută de persoana în cauză în faţa unei autorităţi judiciare ori administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar ori a unui organism profesional calificat al statului membru de origine sau de provenienţă, care eliberează un certificat ce atestă respectivul jurământ ori respectiva declaraţie solemnă. e) Atunci când autorităţile române solicită cetăţenilor români, pentru a avea acces la o profesie reglementată, un document privind sănătatea fizică sau psihică a solicitantului, acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României prezentarea documentului solicitat în statul membru de origine. Atunci când statul membru de origine nu solicită un astfel de document, autorităţile române acceptă un certificat eliberat de o autoritate competentă a respectivului stat. Atunci când România este stat de origine sau de provenienţă, autorităţile competente române eliberează aceste documente în termen de două luni. f) Atunci când autorităţile române solicită cetăţenilor români, pentru a avea acces la profesia reglementată:- o dovadă a situaţiei financiare a solicitantului;- dovada că solicitantul este asigurat împotriva riscurilor pecuniare care decurg din răspunderea profesională în conformitate cu dispoziţiile legale şi de reglementare în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce priveşte termenii şi extinderea acestei garanţii,acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României un certificat în acest sens, eliberat de băncile şi întreprinderile de asigurare dintr-un alt stat membru.Documentele prevăzute la lit. d), e) şi f) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii lor. g) în cazul în care autorităţile competente o solicită tuturor persoanelor care doresc să obţină dreptul de exercitare a profesiei reglementate, o atestare de confirmare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive ale dreptului de exercitare a profesiei ori a unor condamnări penale.----------Lit. g) a anexei 7 a fost introdusă de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.----------Anexa 7 a fost introdusă de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, având conţinutul anexei 7 din acest act normativ.  +  Anexa 8LISTAprofesiilor reglementate cărora li se aplică prevederile art. 30^1 şi art. 35^4----------Titlul anexei 8 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA nr. 43 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 31 august 2015.A. Profesii care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă eliberată de o universitate sau de un colegiu universitar): a) asistent social; b) biolog; c) biochimist; d) chimist; e) psiholog; f) asistent medical; g) tehnician dentar.B. Profesia pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani:- asistent medical.----------Anexa 8 a fost introdusă de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, având conţinutul anexei 8 din acest act normativ.------