REGLEMENTĂRI CONTABILE din 30 decembrie 2015privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale entităţilor care desfăşoară activitate de asigurare şi/sau reasigurare*)
EMITENT
  • AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 2 bis din 4 ianuarie 2016



    Notă

    ──────────

    *) Aprobate de Norma nr. 41/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2016

    ──────────
     +  Capitolul 1 ARIA DE APLICABILITATE, DEFINIŢII ŞI CATEGORII DE ENTITĂŢI RAPORTOARE ŞI DE GRUPURI1. - (1) Prezentele reglementări prevăd formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare, potrivit legii, şi publicare a situaţiilor financiare anuale, Planul de conturi, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile aplicabile entităţilor care desfăşoară activitate de asigurare şi/sau de reasigurare prevăzute la pct. 3 alin. (1). (2) Aceste reglementări stabilesc, de asemenea, reguli privind întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate de către societăţile de asigurare şi/sau reasigurare, în calitate de societăţi-mame. (3) Prezentele reglementări se aplică împreună cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În situaţia societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare administrate în sistem dualist, referirile din cadrul prezentelor reglementări la "administratori" şi "consiliu de administraţie" se citesc ca referiri la "membrii directoratului" şi, respectiv, "directorat".2. - Prezentele reglementări transpun:- Directiva Comunităţilor Economice Europene 91/674/EEC din data de 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi consolidate ale societăţilor de asigurare publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 374, din data de 31 decembrie 1991, cu modificările ulterioare*1); Notă

    ──────────

    *1) Astfel cum a fost modificată prin:

    - Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE şi 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale şi conturile consolidate ale anumitor forme de societăţi, ale băncilor şi ale altor instituţii financiare şi ale întreprinderilor de asigurare (JO L 178, 17.07.2003, p.16);

    - Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale, a Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare şi a Directivei 91/674/CEE privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L224, 16.08.2006, p.1).

    ──────────
    - prevederile aplicabile entităţilor care desfăşoară activitate de asigurare şi/sau reasigurare din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013.  +  Secţiunea 1.1 Aria de aplicabilitate3. - (1) Prezentele reglementări se aplică următoarelor entităţi: a) societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare cu sediul pe teritoriul României, persoane juridice române, autorizate să îşi desfăşoare activitatea în condiţiile Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, denumite în continuare societăţi de asigurare şi/sau reasigurare; b) subunităţilor fără personalitate juridică, cu sediul în România/străinătate, care aparţin societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare prevăzute la lit. a), în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări; c) subunităţilor fără personalitate juridică stabilite în România în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în state terţe, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări; d) subunităţilor fără personalitate juridică stabilite în România în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în alte state membre, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări; (2) În înţelesul prezentelor reglementări şi al legislaţiei contabile, societăţile de asigurare şi/sau reasigurare prevăzute la alin. (1) lit. a) reprezintă entităţi de interes public. (3) În cuprinsul prezentelor reglementări, referirile la societăţile de asigurare şi/sau reasigurare se citesc ca referiri la toate entităţile prevăzute la alin. (1), cu excepţia cazului în care se prevede altfel. (4) Prevederile prezentelor reglementări referitoare la asigurarea de viaţă se aplică mutatis mutandis societăţilor care practică numai asigurări de sănătate, cu respectarea exclusiv sau în principal a principiilor tehnice referitoare la asigurarea de viaţă.4. - (1) Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare care au subunităţi fără personalitate juridică organizează şi conduc contabilitatea astfel încât să fie disponibile informaţiile necesare privind activitatea desfăşurată de aceste subunităţi. (2) În înţelesul prezentelor reglementări, subunităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) reprezintă sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii. (3) Din punct de vedere contabil, subunităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. c) şi d) sunt sediile permanente din România ale persoanelor juridice cu sediul în străinătate cărora le aparţin.5. - (1) Subunităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar societăţile cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale. (2) Activitatea desfăşurată de subunităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) cu sediul în străinătate se include în situaţiile financiare ale societăţilor cărora le aparţin şi se raportează pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor pct. 7 şi pct. 295-304 referitoare la operaţiuni în valută din prezentele reglementări. (3) Subunităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. c) şi d) organizează şi conduc contabilitatea pentru propria activitate, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cu sediul în străinătate cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale. (4) Sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de legea contabilităţii. În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de legea contabilităţii se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.6. - (1) În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit legii. (2) La organizarea şi conducerea contabilităţii asocierii în participaţie avute în vedere atât prezentele reglementări, cât şi cerinţele care rezultă din alte prevederi legale. (3) Prezentele reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a întocmi situaţii financiare anuale.7. - (1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. (2) Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. (3) Prin valută se înţelege altă monedă decât leul.  +  Secţiunea 1.2 Definiţii8. - În înţelesul prezentelor reglementări, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) active imobilizate - activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile entităţii, respectiv mai mare de un an; b) ajustări de valoare - ajustările destinate să ţină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu; c) cifră de afaceri - reprezintă primele brute subscrise din asigurarea directă, coasigurare şi reasigurare-acceptări în cursul exerciţiului financiar plus variaţia rezervelor de prime . d) cost de achiziţie - preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie. e) cost de producţie - preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză. f) entităţi afiliate - două sau mai multe entităţi din cadrul unui grup; g) entitate asociată - o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influenţă semnificativă asupra altei entităţi dacă deţine cel puţin 20% din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei entităţi. Ca urmare, existenţa unei entităţi asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv deţinerea unui interes de participare în cealaltă entitate şi exercitarea influenţei semnificative asupra politicilor de exploatare şi financiare ale acesteia; h) filială - o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii- mamă care le conduce; i) grup - o societate-mamă şi toate filialele acesteia; j) interes de participare - drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activitatea entităţii care deţine drepturile respective. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi reprezintă un interes de participare, dacă depăşeşte un prag procentual de 20%; k) parte legată - are acelaşi înţeles ca în standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate*2) Notă

    ──────────

    *2) JO L243, 11.9.2002, p.1.

    ──────────
    Sunt avute în vedere prevederile Secţiunii 6.4 "Părţi legate"; l) societate-mamă - o entitate care controlează una sau mai multe filiale; m) prag de semnificaţie - statutul informaţiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influenţează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situaţiilor financiare ale entităţii. Pragul de semnificaţie al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.9. - (1) În scopul termenului prevăzut la pct. 8 lit. b), ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective. (2) În sensul termenului prevăzut la pct. 8 lit. d), costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată.
     +  Secţiunea 1.3 Categorii de entităţi raportoare şi de grupuri10. - Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare sunt considerate entităţi mari, indiferent de cifra de afaceri, totalul bilanţului sau numărul lor mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar.11. - (1) În procesul de consolidare, în funcţie de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri mici şi mijlocii, respectiv grupuri mari. (2) Grupurile mici şi mijlocii sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă: a) totalul activelor: 105.000.000 (echivalentul a 23.681.717 euro); b) cifra de afaceri: 210.000.000 (echivalentul a 47.363.435 euro); c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250. (3) Grupurile mari sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă: a) totalul activelor: 105.0000.000 (echivalentul a 23.681.717 euro); b) cifra de afaceri: 210.000.000 (echivalentul a 47.363.435 euro); c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250. (4) Determinarea valorii criteriilor de mărime prevăzute la prezentul punct se bazează doar pe indicatorii corespunzători societăţii-mamă şi filialelor cuprinse în consolidare. La stabilirea criteriilor de mărime, societatea-mamă poate să nu ia în considerare filialele pe care intenţionează să le excludă din consolidare în baza oricărei situaţii prevăzute la pct. 495.12. - În scopul determinării limitelor legate de totalul activelor şi de cifra de afaceri, prevăzute la pct. 11, nu se efectuează nici compensarea prevăzută la pct. 499 alin. (1) şi nici eventualele eliminări ca urmare a aplicării prevederilor pct. 503 alin. (1).13. - (1) O societate-mamă întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate începând cu primul exerciţiu financiar în care sunt depăşite criteriile de mărime prevăzute la pct. 11, cu respectarea condiţiilor prevăzute la cap. 8 "Situaţii financiare anuale consolidate şi rapoarte consolidate". (2) Atunci când, la data bilanţului, un grup depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre cele trei criterii menţionate la pct. 11, acest fapt are incidenţă asupra aplicării derogărilor prevăzute de prezentele reglementări numai dacă acest lucru are loc în două exerciţii financiare consecutive.14. - (1) O societate-mamă analizează permanent, pentru fiecare dată a bilanţului, dacă a depăşit, respectiv a încetat să depăşească criteriile de mărime corespunzătoare. (2) Grupul schimbă categoria în care se încadrează doar dacă în două exerciţii financiare consecutive depăşeşte sau încetează să depăşească criteriile de mărime. Ca urmare, modificarea criteriilor de mărime nu determină automat încadrarea grupului într-o nouă categorie. (3) Prin două exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul financiar precedent celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi exerciţiul financiar curent, pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale.15. - Totalul activelor menţionat la pct. 11 constă în valoarea totală a activelor, aşa cum apar prezentate în formatul bilanţului prevăzut la pct. 131.
     +  Capitolul 2 DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE  +  Secţiunea 2.1 Dispoziţii generale16. - (1) Situaţiile financiare anuale cuprind:- bilanţul,- contul de profit şi pierdere,- situaţia modificărilor capitalului propriu,- situaţia fluxurilor de trezorerie, şi- notele explicative la situaţiile financiare anuale. (2) Entităţile de interes public, menţionate la pct. 3 alin. (2), şi subunităţile menţionate la pct. 3 alin. (1) lit. c) întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: a) bilanţ; b) cont de profit şi pierdere; c) situaţia modificărilor capitalurilor proprii; d) situaţia fluxurilor de trezorerie; e) note explicative la situaţiile financiare anuale. (3) Subunităţile menţionate la pct. 3 alin. (1) lit. d) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: a) bilanţ; b) cont de profit şi pierdere; c) notele explicative la situaţiile financiare anuale (4) Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar. (5) Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări. (6) Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii societăţii de asigurare şi/sau reasigurare.17. - Obiectivul situaţiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informaţii despre poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie ale societăţii de asigurare şi/sau reasigurare, utile unei categorii largi de utilizatori.18. - (1) Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare, reflectate prin bilanţ, sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. (2) În înţelesul prezentelor reglementări: a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil; b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil; c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale. (3) Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producţie.Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii de către entitate. De asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.19. - (1) Elementele direct legate de evaluarea performanţei financiare, prin intermediul contului de profit şi pierdere, sunt veniturile şi cheltuielile. (2) În înţelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale valorii activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor; b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau descreşteri ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari. (3) Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea serviciilor, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii). (4) Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).20. - Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii, în notele explicative la situaţiile financiare sunt furnizate informaţiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinţei respective.21. - Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări este incompatibilă cu obligaţiile prevăzute la pct. 16 alin. (6) şi pct. 20, dispoziţia respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau a pierderii entităţii. Neaplicarea unei astfel de dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu o explicaţie a motivelor şi a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii.22. - Autoritatea de Supraveghere Financiară, Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi pot solicita entităţilor să prezinte în situaţiile financiare anuale unele informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări.  +  Secţiunea 2.2 Publicările cu caracter general23. - Documentul care conţine situaţiile financiare trebuie să precizeze denumirea entităţii raportoare, precum şi informaţii referitoare la: a) registrul comerţului la care este păstrat dosarul entităţii, împreună cu numărul de înmatriculare al entităţii în registrul în cauză; b) forma juridică a entităţii, adresa sediului social şi, după caz, faptul că entitatea este în lichidare.  +  Secţiunea 2.3 Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare24. - Pentru ca informaţiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante şi să reprezinte exact ceea ce îşi propun să reprezinte. Utilitatea informaţiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune şi inteligibile.25. - Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanţa şi reprezentarea exactă.Relevanţă26. - Informaţiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informaţii în luarea deciziilor.27. - (1) Informaţiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informaţii în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele. (2) Informaţiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictivă informaţiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză. Informaţiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor predicţii. (3) Valoarea predictivă şi valoarea de confirmare a informaţiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informaţiile care au valoare predictivă au adesea şi valoare de confirmare. De exemplu, informaţiile privind veniturile pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exerciţiul curent. Rezultatele acestor comparaţii pot ajuta utilizatorii să corecteze şi să îmbunătăţească procesele care au fost utilizate pentru realizarea acelor previziuni.Prag de semnificaţie28. - Pragul de semnificaţie este un aspect al relevanţei specific unei entităţi bazat pe natura sau mărimea sau pe ambele a elementelor la care se referă informaţiile raportate de entitate. În consecinţă, prezentele reglementări nu specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificaţie şi nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situaţie.Reprezentare exactă29. - Situaţiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte şi cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră şi fără erori.30. - O descriere completă include toate informaţiile necesare pentru ca un utilizator să înţeleagă fenomenul descris, inclusiv explicaţiile necesare. De exemplu, o descriere completă a unui grup de active include cel puţin o descriere a naturii activelor respective, o descriere numerică a tuturor activelor şi o menţiune privind descrierea numerică (de exemplu, costul iniţial sau valoarea justă). Pentru unele elemente o descriere completă poate să impună explicaţii privind faptele semnificative referitoare la calitatea şi natura elementelor, factorilor şi circumstanţelor care ar putea să le afecteze calitatea şi natura, şi procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.31. - O descriere neutră este cea care nu suportă influenţe în selecţia şi prezentarea informaţiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a creşte probabilitatea ca informaţiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informaţii neutre nu înseamnă informaţii fără scop sau fără influenţă asupra comportamentului acestora. Informaţiile financiare relevante sunt, prin definiţie, cele care au capacitatea de a genera o diferenţă în deciziile luate de către utilizatori.32. - Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informaţiile raportate a fost selectat şi aplicat fără erori.Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale33. - Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informaţiilor relevante şi reprezentate exact.Comparabilitate34. - (1) Informaţiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii similare despre aceeaşi entitate aferente unei alte perioade sau date. (2) Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice şi să înţeleagă similitudinile şi diferenţele dintre elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O comparaţie necesită cel puţin două elemente.35. - (1) Consecvenţa, deşi este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvenţa se referă la utilizarea aceloraşi metode pentru aceleaşi elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul unei entităţi raportoare, fie într-o singură perioadă pentru entităţi diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvenţa ajută la atingerea acestui scop. (2) Comparabilitatea nu presupune uniformitate. Pentru ca informaţiile să fie comparabile, aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit.36. - (1) Este posibil să se obţină un anumit grad de comparabilitate prin satisfacerea caracteristicilor calitative fundamentale. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un anumit grad de comparabilitate cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei alte entităţi raportoare. (2) Deşi un fenomen economic unic poate fi reprezentat exact în multiple moduri, permiterea unor metode contabile alternative pentru acelaşi fenomen economic diminuează comparabilitatea (de exemplu: evaluarea imobilizărilor corporale la cost sau la valoarea reevaluată).Verificabilitate37. - (1) Verificabilitatea ajută în a asigura utilizatorii că informaţiile reprezintă exact fenomenele economice pe care îşi propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înţelege că diferiţi observatori independenţi şi în cunoştinţă de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă. (2) Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor. Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică şi la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiaşi metodologii. Un exemplu îl reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor (cantităţi şi costuri) şi prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea aceloraşi ipoteze privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieşit). (3) În unele cazuri, se poate să nu fie posibilă verificarea unor explicaţii şi informaţii cu caracter previzional până într-o perioadă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatorii să decidă dacă doresc să utilizeze respectivele informaţii, ar fi, în mod normal, necesar să se prezinte ipotezele fundamentale, metodele de compilare a informaţiilor şi alţi factori şi alte circumstanţe care susţin informaţiile.Oportunitate38. - Oportunitatea înseamnă că informaţiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca aceştia să ia decizii în timp util. În general, cu cât sunt mai vechi informaţiile, cu atât sunt mai puţin utile. Totuşi, unele informaţii pot să rămână oportune mult timp după sfârşitul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiţi să identifice şi să aprecieze tendinţele.Inteligibilitate39. - Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le fac pe acestea inteligibile.40. - (1) Unele fenomene sunt complexe în mod inerent şi nu pot fi transformate în fenomene uşor de înţeles. Excluderea informaţiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce la situaţia ca aceste rapoarte să fie incomplete. (2) Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoştinţe suficiente privind activităţile de afaceri şi economice şi care studiază şi analizează informaţiile cu atenţia cuvenită.Totuşi, prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să permită înţelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a informaţiilor cuprinse în acestea. (3) Rapoartele financiare întocmite de entităţi se referă atât la situaţiile financiare anuale propriu-zise, cât şi la celelalte documente făcute publice odată cu acestea.Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare41. - Caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi inteligibilitatea, trebuie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil. Totuşi, caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual, fie în grup, nu pot face informaţiile utile dacă respectivele informaţii sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.  +  Secţiunea 2.4 Principii generale de raportare financiară42. - Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ, şi în contul de profit şi pierdere.43. - Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu principiile generale prevăzute de prezentele reglementări.44. - (1) Principiul continuităţii activităţii. Se prezumă că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii, care presupune că aceasta îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. (2) O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza principiului continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică situaţiilor financiare anuale întocmite de entităţile absorbite în cadrul unui proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii.Deteriorarea rezultatelor din activitatea curentă şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată. (3) Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului. (4) Entităţile aflate în lichidare, conform legii, prezintă acest fapt în declaraţia care însoţeşte situaţiile financiare anuale. În scopul prezentării bilanţului, acestea procedează la reclasificarea creanţelor pe termen lung în creanţe pe termen scurt, respectiv a datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt.45. - Principiul permanenţei metodelor. Acest principiu presupune ca politicile contabile şi metodele de evaluare să fie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul. Continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor bilanţiere şi a rezultatelor asigură comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Modificările politicilor contabile sunt permise doar în cazurile prevăzute de prezentele reglementări.46. - (1) Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, recunoaşterea şi evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă şi, în special: a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului; b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere. (2) Activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.47. - În afara sumelor recunoscute în conformitate cu pct. 46 alin. (1) lit. b), trebuie recunoscute toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.48. - (1) Principiul contabilităţii de angajamente. Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. (2) Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. În toate cazurile, înregistrarea în conturile 461 "Debitori diverşi" şi 462 "Creditori diverşi" se efectuează pe baza documentelor care atestă prestarea serviciilor. (3) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli. (4) Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.49. - (1) Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. (2) În cazul modificării politicilor contabile şi al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică bilanţul perioadei anterioare celei de raportare. (3) Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente, precum şi a modificării politicilor contabile nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.50. - Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.51. - (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. (2) Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. (3) Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanţelor şi veniturilor, respectiv a datoriilor şi cheltuielilor corespunzătoare.În această situaţie, în notele explicative se prezintă valoarea brută a creanţelor şi datoriilor care au făcut obiectul compensării. (4) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.52. - (1) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului . Contabilizarea şi prezentarea elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză, şi nu numai de forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. (2) Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent. (3) În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. Atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. (4) Exemple de situaţii când se aplică acest principiu pot fi considerate: încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar; recunoaşterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcţie de fondul economic al contractului şi de eventualele gratuităţi (stimulente) aferente; recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare. (5) Entităţile au obligaţia ca la întocmirea documentelor justificative şi la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura economică a operaţiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora.53. - (1) Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie. Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. (2) În situaţia în care are loc reevaluarea imobilizărilor corporale, sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile secţiunii 3.4 "Evaluarea alternativă la valoarea justă".54. - Principiul pragului de semnificaţie. Entitatea se poate abate de la cerinţele cuprinse în prezentele reglementări referitoare la prezentările de informaţii şi publicare, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.  +  Secţiunea 2.5 Politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimări şi evenimente ulterioare datei bilanţului2.5.1. Politici contabile55. - Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.56. - (1) Conducerea fiecărei entităţi trebuie să stabilească politici contabile pentru toate operaţiunile derulate. (2) Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate. (3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de prezentele reglementări.57. - Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie: a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi b) credibile în sensul că:- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;- sunt neutre;- sunt prudente;- sunt complete sub toate aspectele semnificative.58. - (1) Modificările de politici contabile pot fi determinate de: a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale; b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea. (2) Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:- o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante. (3) Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. (4) Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile. (5) Nu se consideră modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior; b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.59. - Entităţile trebuie să menţioneze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.2.5.2. Corectarea erorilor contabile60. - (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente. (2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.61. - (1) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informaţii credibile care: a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare anuale. (2) Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor. (3) În înţelesul prezentelor reglementări, erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informaţiilor în situaţiile financiare anuale.62. - (1) Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere. (2) Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat. (3) Erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere. (4) Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influenţeze informaţiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală ori cumulată a elementelor.63. - (1) Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii. (2) În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară, respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele explicative. (3) În notele explicative la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii cu privire la natura erorilor constatate şi perioadele afectate de acestea.64. - Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele informatice utilizate.2.5.3. Estimări65. - (1) Unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate, cum ar fi: rezervele tehnice, cheltuielile de achiziţie amânate, valoarea justă a activelor financiare, creanţele incerte, uzura morală a stocurilor, durata de viaţă utilă, modul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc. (2) Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unor experienţe ulterioare. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu are legătură cu perioadele anterioare şi nu reprezintă corectarea unei erori. (3) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăţi în a face distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării. (4) Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaşte prospectiv prin includerea sa în rezultatul:- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau- perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale). (5) Utilizarea unor estimări rezonabile constituie o parte esenţială în procesul de întocmire a situaţiilor financiare anuale.2.5.4. Evenimente ulterioare datei bilanŢului66. - Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare referitoare la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data bilanţului.67. - (1) Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere. (2) În accepţiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situaţiilor financiare anuale se înţelege aprobarea acestora de către administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entităţii, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii. (3) Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate. (4) Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului: a) cele care fac dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale; şi b) cele care oferă indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale.68. - (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului. (2) Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele: a) soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligaţie prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă; b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale; c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte; d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la finalul perioadei de raportare; e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de exemplu, reduceri comerciale şi financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exerciţiului financiar); f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor şi a altor drepturi cuvenite angajaţilor pentru exerciţiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligaţia de a plăti aceste sume.69. - (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, entitatea nu îşi ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanţului. (2) Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere. (3) Dacă o entitate primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au existat la data bilanţului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informaţii ce se referă la aceste condiţii, în lumina noilor informaţii. (4) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. În consecinţă, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului: a) natura evenimentului; şi b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.  +  Capitolul 3 REGULI GENERALE DE EVALUARE  +  Secţiunea 3.1 Evaluarea la data intrării în entitate70. - (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel: a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate; c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziţie. (2) Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.71. - (1) Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor şi construcţiilor se evaluează la data intrării la cost de achiziţie sau la cost de producţie. (2) Plasamentele financiare la data intrării se evaluează la costul de achiziţie.72. - (1) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare. (2) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocaţilor, evaluatorilor).73. - Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).74. - (1) Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse în costurile de producţie ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie. În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie. (2) Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de fonduri se includ în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricaţie, cu respectarea prevederilor pct. 46. alin. (1) din prezentele reglementări. (3) În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare. (4) Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare. (5) Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia. (6) Entităţile care au inclus în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricaţie costuri ale îndatorării prezintă informaţii corespunzătoare în notele explicative la situaţiile financiare.75. - (1) Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Atunci când achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziţie al bunurilor. (2) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (707 "Reduceri comerciale acordate") pe seama conturilor de terţi. (3) Reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 607 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 707 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi (461 "Debitori diverşi", respectiv 462 "Creditori diverşi"). (4) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. (5) Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă şi se evidenţiază în contul 767 "Venituri din sconturi obţinute". La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă şi se evidenţiază în contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate".  +  Secţiunea 3.2 Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ76. - (1) În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, potrivit reglementărilor emise în acest sens de către Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice. (2) În situaţiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reguli de evaluare se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital şi al activelor în curs de execuţie. (3) În înţelesul prezentelor reglementări: a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată,pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare; b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.77. - (1) Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări. (2) În scopul efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale. (3) În vederea desfăşurării în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.78. - (1) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. (2) Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.79. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizaţi, potrivit legii. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie. (2) Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. (3) În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere, evaluatorii autorizaţi, potrivit legii, sau personalul entităţii pot utiliza diferite metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).80. - (1) Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii. (2) La sursele externe de informaţii se încadrează aspecte precum:- pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc. (3) Din sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele elemente:- există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată.Astfel de modificări includ: situaţiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;- raportările interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziţie de raportările interne, includ:- fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut iniţial în buget;- rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;- o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc. (4) Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista şi unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ţine cont de surse externe şi interne de informaţii. (5) În categoria surselor externe de informaţii se pot încadra următoarele:- valoarea de piaţă a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;- în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entităţii sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc. (6) Dintre sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele:- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparţine imobilizarea;- raportările interne dovedesc faptul că performanţa economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut iniţial etc.81. - (1) Plasamentele se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate de valoare. (2) Titlurile pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. (3) Titlurile pe termen lung se evaluează la costul istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.82. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare cumulată şi orice pierderi din depreciere cumulate. (2) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere. (3) În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.83. - (1) Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. (2) Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. (3) Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.84. - (1) Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria unităţilor se prezintă în bilanţ în conformitate cu prevederile legale. (2) Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. (3) Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi fixe şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală. În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.85. - Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.86. - Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate.87. - La fiecare dată a bilanţului: a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz; b) Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a); c) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacţiei; d) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale la această valoare.  +  Secţiunea 3.3 Evaluarea la data ieşirii din entitate88. - (1) La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată). (2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora. (3) La scoaterea din evidenţă a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.89. - (1) Costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode: a) metoda costului mediu ponderat - CMP; b) metoda primul intrat-primul ieşit - FIFO; c) metoda ultimul intrat-primul ieşit - LIFO. (2) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. (3) Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare. (4) Potrivit metodei "primul intrat-primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică. (5) Potrivit metodei "ultimul intrat-primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică. (6) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:- motivul schimbării metodei, şi- efectele sale asupra rezultatului. (7) O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.90. - Prevederile referitoare la evaluarea stocurilor se completează cu prevederile pct. 256-258.  +  Secţiunea 3.4 Evaluarea alternativă la valoarea justă3.4.1. Reevaluarea imobilizărilor corporale91. - (1) Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie, entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu. (2) Imobilizările corporale cuprind plasamentele în imobilizări corporale şi în curs din postul de activ B I precum şi imobilizările corporale din postul de activ F I (cu excepţia stocurilor). (3) Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.92. - Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.93. - Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ. Fac excepţie cazurile în care data situaţiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor financiare anuale.94. - Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.95. - La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri: a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.96. - În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei altei valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.97. - (1) Elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite. (2) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie reevaluate. (3) O categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi. (4) Exemple de categorii de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente etc.98. - (1) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. (2) Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piaţă, pe baza informaţiilor pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă atunci când stabilesc preţul activului, presupunând că participanţii de pe piaţă acţionează pentru a obţine un beneficiu economic maxim. (3) Valoarea justă reprezintă preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacţie reglementată pe piaţa principală (dacă există) sau piaţa cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condiţiile curente de piaţă (adică un preţ de ieşire), indiferent dacă respectivul preţ este direct observabil sau este estimat utilizând o altă tehnică de evaluare. (4) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.99. - (1) În cazul terenurilor şi construcţiilor, valoarea justă va fi diminuată în conformitate cu alin. (4). (2) Valoarea justă va fi determinată printr-o evaluare separată a fiecărui teren şi construcţie efectuată cel puţin la fiecare cinci ani, în conformitate cu pct. 94. (3) Atunci când valoarea unui teren sau a unei construcţii s-a diminuat de la data evaluării făcute conform alin. (2), se operează o ajustare corespunzătoare a valorii. Valoarea diminuată astfel determinată nu se majorează în bilanţurile ulterioare, cu excepţia cazului când aceasta majorare rezultă dintr-o nouă determinare a valorii juste, efectuată conform alin. (2). (4) Atunci când la data elaborării situaţiilor financiare, terenurile şi construcţiile au fost vândute sau trebuie să fie vândute în termen scurt, valoarea determinată în conformitate cu alin. (3) este diminuată cu cheltuielile de realizare efective sau estimate.100. - În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, cât şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere.101. - În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza costului de achiziţie sau a costului de producţie şi valoarea rezultată în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanţ la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital şi rezerve" (contul 105 "Rezerve din reevaluare").102. - (1) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat (contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat. (2) În sensul prezentelor reglementări, câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. (3) La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" se transferă asupra contului 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".103. - Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare.104. - (1) Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel: a) ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau b) ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. (2) Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială. (3) Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere, (contul 755 "Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale", după caz).105. - Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat.106. - Cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 102-105, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.107. - În cazul terenurilor şi clădirilor care au fost reevaluate şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora, diferenţa din reevaluare aferentă părţii cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă, şi se evidenţiază în contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".108. - Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizărilor respective.109. - În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii: a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.3.4.2. Reevaluarea plasamentelor110. - (1) Entităţile pot evalua plasamentele din postul B al activului, altele decât terenurile şi construcţiile, la valoarea justă, cu respectarea pct. 115. (2) Prevederile prezentei subsecţiuni se aplică numai pentru situaţiile financiare consolidate.111. - (1) Plasamentele din postul C al activului sunt evaluate la valoarea justă. (2) Valoarea de achiziţie a acestor plasamente se indică în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu descrierea metodei de evaluare aferente categoriilor de plasamente, precum şi influenţa asupra bilanţului şi contului de profit şi pierdere.112. - (1) Atunci când plasamentele au fost evaluate la valoarea lor de achiziţie, valoarea lor justă se indică în notele explicative la situaţiile financiare. (2) Atunci când plasamentele sunt evaluate la valoarea lor justă, valoarea de achiziţie se indică în notele explicative la situaţiile financiare.113. - Metoda aplicată fiecărei poziţie a plasamentelor se precizează în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu sumele astfel determinate.114. - Atunci când plasamentele din postul B al activului, altele decât terenurile şi construcţiile, precum şi plasamentele din postul C al activului se reevaluează la valoarea justă, rezultatele reevaluării se înregistrează în contul de profit şi pierdere.115. - (1) Atunci când plasamentele sunt admise la cota unei burse oficiale de valori mobiliare, valoarea justă este valoarea stabilită la sfârşitul exerciţiului financiar, iar atunci când sfârşitul exerciţiului financiar nu este o zi de negociere la bursă, se ia în considerare ultima zi de negociere care precede această dată. (2) Atunci când există o piaţă pentru plasamente, alta decât cea prevăzută la alin. (1), prin valoarea justă se înţelege preţul mediu la care aceste plasamente erau negociate la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care sfârşitul exerciţiului financiar nu este o zi de negociere, se ia în considerare ultima zi de negociere care precede această dată. (3) Atunci când la data elaborării situaţiilor financiare plasamentele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost vândute sau trebuie să fie vândute în scurt timp, valoarea justă este diminuată cu cheltuielile de realizare efective sau estimate. (4) În toate cazurile, metoda de evaluare este descrisă cu precizie în notele explicative şi alegerea ei este temeinic motivată.3.4.3. Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare116. - (1) Prin derogare de la prevederile pct. 53 alin. (1) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la prezenta subsecţiune, entităţile pot evalua în situaţiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă. (2) Prevederile prezentei subsecţiuni nu se aplică la întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale. (3) Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate. (4) Un activ financiar este orice activ care reprezintă: a) trezorerie; b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi; c) un drept contractual:- de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau- de a schimba active financiare sau datorii financiare cu o altă entitate, în temeiul unor condiţii care ar putea să fie favorabile pentru emitent; d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii şi este:- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. (5) O datorie financiară este orice datorie care reprezintă: a) o obligaţie contractuală:- de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau- de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial nefavorabile pentru entitate; sau b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este:- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.117. - În înţelesul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care conferă oricăreia dintre părţile contractante dreptul de a se achita de obligaţii în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care astfel de contracte: a) au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea mărfii în momentul în care au fost încheiate şi ulterior; b) au fost desemnate iniţial drept contracte bazate pe marfă; şi c) se aşteaptă a fi decontate prin livrarea mărfii.118. - Prevederile pct. 116 alin. (1) se aplică numai următoarelor datorii: a) datorii deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; şi b) instrumente financiare derivate.119. - (1) Evaluarea în conformitate cu pct. 116 alin. (1) nu se aplică: a) instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă; b) împrumuturilor şi creanţelor generate de entitate şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi c) intereselor de participare la filiale, entităţi asociate şi entităţi controlate în comun, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestaţie contingentă într-o combinare de entităţi, precum şi altor instrumente financiare care au caracteristici speciale şi, prin urmare, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare. (2) În înţelesul prezentelor reglementări, prin combinare de entităţi se înţelege o tranzacţie prin care un dobânditor obţine controlul asupra uneia sau mai multor entităţi.120. - (1) Valoarea justă în înţelesul prezentei subsecţiuni se determină prin referire la una dintre următoarele valori: a) valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; b) o valoare rezultată din modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă, cu condiţia ca astfel de modele şi tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă. (2) Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la alin. (1) se evaluează în conformitate cu principiul costului de achiziţie sau al costului de producţie, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.121. - (1) Prin excepţie de la prevederile pct. 46, atunci când un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale (favorabilă sau nefavorabilă) se include în contul de profit şi pierdere, cu excepţia cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct în capitalurile proprii: a) instrumentul financiar este un instrument de acoperire împotriva riscurilor şi contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; sau b) modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină. (2) Atunci când se aplică prevederile pct. 116 alin. (1), modificarea de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare, care nu este un instrument financiar derivat, se include direct în capitalurile proprii, respectiv în conturile sintetice de gradul III din cadrul contului 103 "Alte elemente de capitaluri proprii", "Diferenţe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea vânzării şi alte elemente de capitaluri proprii, distinct pentru asigurări generale, asigurări de viaţă, sau administrare fonduri de pensii facultative. (10318, 10328, sau 10338). Suma respectivă se ajustează atunci când sumele corespunzătoare nu mai sunt necesare pentru aplicarea prezentului punct.  +  Secţiunea 3.5 Investiţii nete în entităţi străine122. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, prin investiţie netă într-o entitate străină se înţelege valoarea interesului entităţii raportoare în activele nete ale acelei entităţi străine. O asemenea entitate străină poate fi o filială, o entitate asociată sau o entitate controlată în comun a entităţii raportoare. (2) O entitate poate avea un element monetar ce urmează a fi primit de la sau plătit unei entităţi străine. Un element pentru care decontarea nu este nici planificată şi nici nu este probabilă în viitorul apropiat este, în esenţă, o parte a investiţiei nete a entităţii în acea entitate străină. Astfel de elemente monetare pot include creanţe sau împrumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanţele şi datoriile comerciale. Entitatea care deţine un element monetar de primit de la o entitate străină sau de plătit unei entităţi străine poate fi orice filială a grupului.123. - (1) Diferenţele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiţia netă a unei entităţi raportoare într-o entitate străină trebuie recunoscute în contul de profit sau pierdere al entităţii raportoare, cu ajutorul conturilor "Diferenţe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină" (66512, 66522, 66532) sau "Diferenţe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină" (76512, 76522, 76532). În situaţiile financiare anuale consolidate care includ acea filială străină, astfel de diferenţe de schimb trebuie recunoscute iniţial în capitalurile proprii (conturile 10313; 10323, 10333 "Diferenţe de curs valutar în relaţia cu investiţia netă într-o entitate străină") şi reclasificate din capitaluri proprii în contul de profit sau pierdere la cedarea investiţiei nete. (2) Astfel, atunci când un element monetar face parte din investiţia netă a unei entităţi raportoare într-o entitate străină, în situaţiile financiare anuale individuale ale entităţii raportoare apar diferenţe de curs valutar, recunoscute în contul de profit şi pierdere. Asemenea diferenţe de curs valutar sunt recunoscute în capitalurile proprii, în situaţiile financiare care includ entitatea străină şi entitatea raportoare (adică situaţiile financiare în care entitatea străină este consolidată prin metoda integrării globale sau metoda punerii în echivalenţă).124. - O entitate poate să îşi cedeze sau să îşi cedeze parţial interesul într-o entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entităţi ori a unei părţi din aceasta. Reducerea valorii contabile a entităţii străine, fie ca urmare a propriilor pierderi înregistrate, fie ca urmare a unei deprecieri recunoscute de către investitor, nu reprezintă o cedare parţială. În consecinţă, nicio parte a câştigului sau pierderii din diferenţe de curs valutar care este recunoscută în capitalurile proprii nu este reclasificată în contul de profit sau pierdere în momentul unei reduceri a valorii contabile.125. - Un exemplu de cedare parţială este atunci când aceasta are drept urmare pierderea controlului asupra unei filiale care include o entitate străină, indiferent dacă entitatea raportoare păstrează, după cedarea parţială, un interes care nu controlează în fosta filială.  +  Capitolul 4 BILANŢUL ŞI CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE  +  Secţiunea 4.1 Dispoziţii generale privind bilanţul şi contul de profit şi pierdere126. - Formatul bilanţului, şi cel al contului de profit şi pierdere nu se modifică de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale sunt permise totuşi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii. Astfel de abateri şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.127. - (1) În bilanţ, în contul de profit şi pierdere, elementele se prezintă separat, în ordinea indicată. (2) O subclasificare mai detaliată a elementelor se poate face numai în notele explicative. (3) În cuprinsul prezentului capitol, prin termenul "reasigurător" se înţelege atât societatea care desfăşoară activitate de asigurare şi activitate de reasigurare, cât şi societatea care desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare.128. - (1) Elementele din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate într-un singur element în situaţiile financiare dacă: a) acestea au o valoare nesemnificativă şi sunt combinate în scopul oferirii unei imagini fidele a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii sau b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), combinarea nu este permisă pentru elementele din bilanţ privind rezervele tehnice şi nici pentru elementele din contul de profit şi pierdere indicate la poziţiile I 1, I 4, II 1, II 5 şi II 6.129. - (1) Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă exerciţiului financiar la care se referă bilanţul, contul de profit şi pierdere şi, după caz, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie, precum şi valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Ca urmare, un element de bilanţ, din contul de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. (2) În cazul în care valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, acest lucru se prezintă în notele explicative, însoţit de explicaţii.130. - (1) Entităţile care practică asigurări de viaţă, asigurări de accidente şi asigurări de sănătate utilizează conturile sintetice aferente asigurărilor de viaţă. (2) Entităţile care practică atât asigurări de viaţă, cât şi asigurări generale evidenţiază distinct, pentru fiecare categorie de asigurări, elementele de activ şi de pasiv, de venituri şi de cheltuieli aferente, iar pentru elementele care nu pot fi alocate prin această metodă se utilizează chei de repartizare fundamentate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (3) Entităţile prevăzute la alin. (2) trebuie să prezinte în notele explicative ale situaţiilor financiare anuale modalitatea de alocare a elementelor de activ şi pasiv, de venituri şi cheltuieli şi principiile care stau la baza determinării cheilor de repartizare pentru acele elemente ce nu pot fi alocate direct.  +  Secţiunea 4.2 Prezentarea bilanţului131. - Formatul bilanţului este următorul:BILANŢ ACTIVA. Active necorporale1. Cheltuieli de constituire2. Cheltuieli de dezvoltare3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare dacă au fost achiziţionate cu titlu oneros4. Fondul comercial, în cazul în care a fost achiziţionat cu titlu oneros5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie6. Alte imobilizări necorporaleB. PlasamenteI. Plasamente în imobilizări corporale şi în curs1. Terenuri şi construcţii2. Avansuri şi plasamente în imobilizări corporale în curs de execuţieII. Plasamente deţinute la entităţile afiliate şi sub formă de interese de participare şi alte plasamente în imobilizări financiare1. Titluri de participare deţinute la entităţile afiliate2. Titluri de creanţă şi împrumuturi acordate entităţile afiliate3. Participări la societăţile în care există interese de participare4. Titluri de creanţă şi împrumuturi acordate societăţilor în care există interese de participare5. Alte plasamente în imobilizări financiareIII. Alte plasamente financiare1. Acţiuni, alte titluri cu venit variabil şi unităţi la fondurile comune de plasament2. Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix3. Părţi în fonduri comune de investiţii4. Împrumuturi ipotecare5. Alte împrumuturi6. Depozite la instituţiile de credit7. Alte plasamente financiareIV. Depozite la societăţi cedenteC. Plasamente aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantuluiD. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurareI. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări generale1. Partea din rezerva de prime aferentă contractelor cedate în reasigurare2. Partea din rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri aferentă contractelor cedate în reasigurare3. Partea din rezerva de daune aferentă contractelor cedate în reasigurare4. Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare a) Partea din rezerva pentru riscuri neexpirate aferentă contractelor cedate în reasigurare b) Partea din rezerva de catastrofă aferentă contractelor cedate în reasigurare c) Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurareII. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări de viaţă1. Partea din rezerva matematică aferentă contractelor cedate în reasigurare2. Partea din rezerva de prime aferentă contractelor cedate în reasigurare3. Partea din rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri aferentă contractelor cedate în reasigurare4. Partea din rezerva de daune aferentă contractelor cedate în reasigurare5. Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurareIII. Partea din rezerva matematică aferentă asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului cedată în reasigurareE. Creanţe (cu prezentarea distinctă a sumelor de încasat de la entităţile afiliate şi a celor din interese de participare)Sume de încasat de la entităţile afiliateSume de încasat din interese de participareI. Creanţe provenite din operaţiuni de asigurare directă1. Asiguraţi2. Intermediari în asigurări3. Alte creanţe provenite din operaţiuni de asigurare directăII. Creanţe provenite din operaţiuni de reasigurareIII. Alte creanţeIV. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsatF. Alte elemente de activI. Imobilizări corporale şi stocuri1. Instalaţii tehnice şi maşini2. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier3. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie Stocuri4. Materiale consumabile5. Avansuri pentru cumpărări de stocuriII. Casa şi conturi la bănciIII. Alte elemente de activG. Cheltuieli în avansI. Dobânzi şi chirii înregistrate în avansII. Cheltuieli de achiziţie reportate1. Cheltuieli de achiziţie reportate aferente asigurărilor generale2. Cheltuieli de achiziţie reportate aferente asigurărilor de viaţăIII. Alte cheltuieli în avansPASIVA. Capital şi rezerveI. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)II. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluareIV. Rezerve1. Rezerve legale2. Rezerve statutare sau contractuale3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare4. Alte rezerve5. Acţiuni propriiV. Rezultatul reportatVI. Rezultatul exerciţiului financiarVII. Repartizarea profituluiB. Datorii subordonateC. Rezerve tehniceI. Rezerve tehnice privind asigurările generale, din care:1. Rezerva de prime asigurări generale2. Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri privind asigurările generale3. Rezerva de daune privind asigurări generale a) Rezerva de daune avizate b) Rezerva de daune neavizate4. Alte rezerve tehnice pentru asigurări generale, din care: a) Rezerva pentru riscuri neexpirate b) Rezerva de catastrofă c) Alte rezerve tehniceII. Rezerve tehnice privind asigurările de viaţă, din care:1. Rezerve matematice2. Rezerva de prime asigurări de viaţă3. Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri privind asigurările de viaţă.4. Rezerva de daune privind asigurările de viaţă a) Rezerva de daune avizate b) Rezerva de daune neavizate5. Alte rezerve tehnice privind asigurările de viaţăD. Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantuluiE. Provizioane1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare2. Provizioane pentru impozite3. Alte provizioaneF. Depozite primite de la reasigurătoriG. Datorii (cu prezentarea distinctă a datoriilor privind entităţile afiliate şi a celor privind interesele de participare)Sume datorate entităţile afiliateSume datorate privind interesele de participareI. Datorii provenite din operaţiuni de asigurare directăII. Datorii provenite din operaţiuni de reasigurareIII. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile convertibile.IV. Sume datorate instituţiilor de creditV. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările socialeH. Venituri în avansI. Subvenţii pentru investiţiiII. Venituri înregistrate în avans  +  Secţiunea 4.3 Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente de bilanţ132. - În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.133. - Acţiunile proprii, precum şi cele deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.134. - (1) Toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică obligaţiilor aferente contractelor de asigurare.135. - (1) Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare. (2) Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative. În acest scop valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale. (3) Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de imobilizări, menţionate la alin. (1), se prezintă începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, rezultat din reevaluare.136. - Prevederile pct. 135 se aplică posturilor A, B (I) şi B (II).137. - Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt ele definite prin legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".138. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior trebuie prezente în bilanţ la postul "Cheltuieli în avans". (2) Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la postul "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.139. - (1) Ajustările de valoare cuprind toate ajustările destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor individuale stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă. (2) Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.140. - (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. (2) Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.141. - (1) Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanţ la postul "Venituri în avans". (2) Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exerciţiului financiar ulterior, sunt prezentate la postul "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele sunt prezentate şi în notele explicative.Prevederi referitoare la elementele de bilanţActiv142. Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix (post B III 2) (1) Acest post cuprinde obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile emise de către instituţiile de credit, de alte societăţi sau de organisme publice, dacă ele nu aparţin posturilor B II.2 şi B II.4. (2) Sunt asimilate obligaţiunilor şi celorlalte titluri cu venit fix titlurile cu venit variabil în funcţie de factori specifici, de exemplu rata dobânzii pe piaţa interbancară sau pe europiaţă.143. Părţi în fonduri comune de investiţii (post B III 3)Acest post cuprinde părţile deţinute de societăţile de asigurare şi/sau reasigurare în plasamentele comune constituite de mai multe societăţi sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredinţată uneia dintre aceste societăţi sau fonduri de pensii.144. Împrumuturi ipotecare şi alte împrumuturi (post B III 4 şi 5) (1) Împrumuturile garantate prin ipoteci trebuie evidenţiate ca atare chiar şi atunci când sunt garantate şi prin contracte de asigurare. (2) Împrumuturile acordate asiguraţilor pentru care contractul de asigurare este garanţia principală trebuie înscrise în postul "Alte împrumuturi" şi suma lor trebuie să fie indicată în notele explicative. (3) Atunci când valoarea totală a "altor împrumuturi" negarantate printr-un contract de asigurare este semnificativă, ea trebuie detaliată în notele explicative la situaţiile financiare.145. Depozite la instituţiile de credit (post B III 6)Acest post cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricţie în privinţa retragerii trebuie să figureze la postul F II chiar dacă ele sunt purtătoare de dobânzi.146. Alte plasamente financiare (post B III 7)Acest post cuprinde plasamentele care nu sunt înscrise în postul B III de la punctul 1 la 6. Atunci când aceste plasamente au o valoare semnificativă ele trebuie prezentate în notele explicative.147. Depozite la societăţi cedente (post B IV) (1) În bilanţul unei societăţi care acceptă în reasigurare, acest post cuprinde creanţele asupra societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare cedente corespunzătoare garanţiilor care sunt depozitate la societăţile cedente ori la terţi sau sumelor reţinute de către societăţile cedente. (2) Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte creanţe ale societăţii care acceptă în reasigurare faţă de societatea cedentă, nici compensate cu datorii ale societăţii care acceptă în reasigurare faţă de societatea cedentă. (3) Titlurile de valoare deţinute la o societate cedentă sau la terţi de către o societate care acceptă reasigurarea, dar care rămân în proprietatea acestuia, sunt înscrise de către acesta în cadrul plasamentelor, la o poziţie corespunzătoare.148. Plasamente aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului (post C)Pentru asigurarea de viaţă acest post cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată în stabilirea valorii sau a ratei de profitabilitate a contractelor de asigurare legate la un fond de investiţii şi, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referinţă la un indice.149. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare (post D) (1) Partea societăţii care acceptă în reasigurare din rezervele tehnice cuprinde sumele de reasigurare, respectiv sumele reale sau estimate care, conform angajamentelor de reasigurare vizează cedările şi retrocedările. (2) În ceea ce priveşte rezervele de prime, partea aferentă contractelor de reasigurare se calculează conform metodelor prevăzute pentru calculul rezervelor de prime sau conform clauzelor contractului de reasigurare. (3) Pentru asigurările generale, societăţile de asigurare şi/sau reasigurare înscriu la "Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare" următoarele elemente: a) Rezerva de prime b) Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri c) Rezerva de daune d) Alte rezerve tehnice, din care: aa) Rezerva pentru riscuri neexpirate bb) Rezerva de catastrofă cc) Alte rezerve tehnice (4) Pentru asigurările de viaţă, societăţile de asigurare şi/sau reasigurare înscriu la "Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare" următoarele elemente: a) Rezerve matematice b) Rezerva de prime privind asigurările de viaţă c) Rezerva pentru participarea la beneficii şi risturnuri d) Rezerva de daune privind asigurările de viaţă e) Alte rezerve tehnice privind asigurările de viaţă (5) Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului cedată în reasigurare va fi evidenţiată separat. (6) Aceste posturi nu pot face obiectul unei regrupări.150. Alte elemente de activ (post F III)Acest post cuprinde elementele de activ care nu sunt înscrise în posturile F I şi II. Atunci când aceste elemente au o valoare semnificativă, ele trebuie prezentate în notele explicative.151. Dobânzi şi chirii înregistrate în avans (post G I)Acest post cuprinde sumele care reprezintă dobânzile şi chiriile înregistrate la data bilanţului, dar încă neexigibile.152. Cheltuieli de achiziţie reportate (post G II) (1) Acest post cuprinde sumele care reprezintă cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare, respectiv cheltuieli direct atribuibile (comisioane de achiziţie, cheltuieli de deschidere a dosarelor sau de admitere a contractelor de asigurare în portofoliu) şi cheltuieli indirect atribuibile (cheltuieli de publicitate, cheltuieli administrative legate de prelucrarea cererilor şi întocmirea contractelor de asigurare) efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior. (2) În cazul asigurărilor generale, suma cheltuielilor de achiziţie reportate se calculează pe o bază care este compatibilă cu cea utilizată pentru calculul rezervei de prime. (3) În cazul asigurărilor de viaţă, calcularea sumei cheltuielilor de achiziţie reportate trebuie să fie în concordanţă cu calculul rezervei matematice.Pasiv153. Capital subscris (post A I) (1) Acest post cuprinde toate sumele materializate în acţiuni care constituie aport al acţionarilor societăţii de asigurare şi/sau reasigurare. (2) Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. (3) Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor subscrise şi vărsate.154. Rezerve (post A IV) (1) În acest post se înscriu următoarele tipuri de rezerve constituite de societate:1. Rezerve legale2. Rezerve statutare sau contractuale3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare4. Alte rezerve (2) Rezervele trebuie prezentate ca sub-posturi ale postului A IV din pasiv, cu excepţia rezervei de reevaluare, care trebuie prezentată la postul A III de pasiv.155. Datorii subordonate (post B)Datoriile materializate sau nu într-un titlu care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite în caz de lichidare sau de faliment după acoperirea datoriilor către toţi ceilalţi creditori, trebuie evidenţiate la acest post.Rezerve tehnice156. Rezerva de prime (post C I1 şi post C II2)Acest post cuprinde suma reprezentând fracţiunea din primele brute subscrise care trebuie alocate exerciţiului financiar următor sau exerciţiilor ulterioare157. Alte rezerve tehnice (post C I4 şi post C II5) (1) Acest post cuprinde printre altele rezerva pentru riscuri neexpirate şi rezerva de catastrofă. (2) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc rezerva de prime constituită pentru un anumit tip de contract de asigurare şi, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva de primă calculată conform normelor legale în vigoare nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele următoare. Atunci când valoarea riscurilor neexpirate este semnificativă, ea trebuie să fie detaliată separat, fie în bilanţ, fie în notele explicative la situaţiile financiare. (3) Rezerva de catastrofă este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală. Calculul rezervei de catastrofă se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.158. Rezerve tehnice privind asigurările de viaţă (post C II) (1) Acest post cuprinde rezervele matematice, rezerva pentru participarea la beneficii şi risturnuri şi alte rezerve tehnice. (2) Rezervele pentru asigurarea de viaţă cuprind valoarea actuarială estimată a datoriilor societăţii de asigurare şi/sau reasigurare, inclusiv participaţiile la beneficii deja alocate, după deducerea valorii actuariale a primelor viitoare. (3) Pentru contractele de asigurări de viaţă la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, societăţile de asigurare şi/sau reasigurare constituie rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri conform obligaţiilor asumate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.159. Rezerva de daune (post C I3 şi post C II4)Rezerva de daune corespunde costului total estimat a fi suportat de societatea de asigurare şi/sau reasigurare pentru lichidarea tuturor daunelor survenite până la sfârşitul exerciţiului financiar, declarate sau nu, mai puţin sumele deja plătite în contul acestor daune.160. Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri (post C I2)Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri privind asigurările generale cuprinde sumele sub formă de participaţii la beneficii şi risturnuri destinate asiguraţilor sau beneficiarilor contractelor de asigurare.161. Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului (post D) (1) Această poziţie cuprinde rezervele tehnice constituite pentru a acoperi angajamentele legate de investiţii în cadrul contractelor de asigurare încheiate la asigurările de viaţă, a căror valoare sau randament sunt stabilite în funcţie de plasamentele pentru care asiguratul/contractantul suportă riscul sau în funcţie de un indice. (2) Rezervele tehnice adiţionale care se constituie, dacă este cazul, pentru a acoperi riscurile de deces, cheltuielile de administrare sau alte riscuri (cum ar fi beneficiile garantate la scadenţă sau valorile de răscumpărare garantate) figurează la poziţia C II. (3) Calculul acestei rezerve se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.162. Depozite primite de la reasigurători (post F) (1) În bilanţul unei societăţi de asigurare şi/sau reasigurare care cedează în reasigurare, acest post cuprinde sumele depuse de către societatea care acceptă în reasigurare sau reţinute de la acesta, în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte creanţe ale societăţii cedente, nici compensate cu datorii ale acesteia faţă de societatea care acceptă în reasigurare. (2) Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, această poziţie include suma datorată de societatea cedentă în virtutea depozitului.  +  Secţiunea 4.4 Active imobilizate4.4.1. Reguli de evaluare de bază163. - Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor prezentei subsecţiuni.164. - (1) Costul de achiziţie sau costul de producţie, respectiv valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică prevederile subsecţiunii 3.4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale", al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică (amortizare). (2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau de altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată). (3) În înţelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând: a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.165. - Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din depreciere.166. - (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie constituite ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului. (2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului. (3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative la situaţiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere. (4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost constituite ajustările respective.167. - Prevederile pct. 166 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial. Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 681 "Cheltuieli privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere" = 5071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri.Dispoziţii tranzitorii168. - La data intrării în vigoare a prezentelor reglementări, deprecierea cumulată până la acea dată, în relaţie cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia (articol contabil 5907 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 5071 "Fond comercial pozitiv").4.4.2. Imobilizări necorporaleDispoziţii generale privind imobilizările necorporale169. - (1) O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică. (2) Dacă un element nu îndeplineşte condiţiile de recunoaştere a unei imobilizări necorporale, costul aferent achiziţiei sau realizării sale pe plan intern este recunoscut drept cheltuială în momentul în care este suportat. Totuşi, dacă este dobândit prin achiziţia unei afaceri, elementul în cauză face parte din fondul comercial recunoscut la data achiziţiei.170. - Cercetarea este investigarea originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.171. - Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect care vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale.172. - Activităţile de cercetare şi dezvoltare sunt direcţionate către dezvoltarea cunoştinţelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activităţi pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică (de exemplu, un prototip), elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoştinţe încorporat în aceasta.173. - Anumite imobilizări necorporale pot fi conţinute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc (în cazul programelor informatice), documentaţia legală (în cazul licenţelor sau al brevetelor) ori pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate îşi utilizează raţionamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ. De exemplu, un program informatic pentru un utilaj computerizat care nu poate funcţiona fără programul respectiv este parte integrantă a respectivului hardware şi este tratat ca imobilizare corporală. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.Caracteristica de identificare174. - (1) Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut drept activ. (2) Definiţia unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferenţiată de fondul comercial. Fondul comercial care este recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual şi recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea, în mod individual, în situaţiile financiare.175. - Un activ este identificabil dacă: a) este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate şi vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licenţă, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenţionează ori nu să facă acest lucru; sau b) decurge din drepturile contractuale ori de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate ori de alte drepturi şi obligaţii.Controlul176. - O entitate controlează un activ dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază şi de a restricţiona accesul altora la beneficiile respective. Capacitatea unei entităţi de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine în mod normal din drepturile legale a căror aplicare poate fi susţinută în instanţă. În absenţa unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrat. Cu toate acestea, exercitarea legală a unui drept nu este o condiţie necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.Beneficiile economice viitoare177. - Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din vânzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri ori alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate. De exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale într-un proces de producţie poate mai degrabă să reducă costurile viitoare de producţie decât să crească veniturile viitoare.Recunoaştere şi evaluare178. - (1) Recunoaşterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplineşte: a) definiţia unei imobilizări necorporale; şi b) criteriile generale de recunoaştere. (2) Această cerinţă se aplică costurilor suportate iniţial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale şi costurilor suportate ulterior pentru adăugarea ori înlocuirea unor părţi ale sale sau pentru întreţinerea sa.179. - Imobilizările necorporale sunt de natură încât, în multe cazuri, nu există adăugiri la o astfel de imobilizare sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Prin urmare, majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă menţin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiţiei unei imobilizări necorporale şi criteriilor de recunoaştere din prezentele reglementări. În plus, este deseori mai dificil să se atribuie costuri ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale decât activităţii ca întreg. Prin urmare, doar rareori costurile ulterioare - cele suportate după recunoaşterea iniţială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern - sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicaţii şi elementelor similare în fond (fie dobândite din afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care sunt suportate. Aceasta, pentru că astfel de costuri nu pot fi diferenţiate de costurile cu dezvoltarea entităţii ca întreg.180. - (1) O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raţionale şi uşor de susţinut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de condiţii economice care vor exista pe parcursul duratei de viaţă a imobilizării. (2) O entitate foloseşte raţionamentul pentru a evalua gradul de siguranţă asociat obţinerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale, acordând o importanţă mai mare dovezilor externe.Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale181. - O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări.Achiziţia separată182. - (1) În mod normal, preţul pe care o entitate îl plăteşte pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta aşteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entităţii. În aceste situaţii entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel, imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entităţii. (2) În plus, costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi în general evaluat în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziţiei ia forma numerarului sau a altor active monetare.183. - (1) Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din: a) costul său de achiziţie, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de achiziţie nerambursabile, după scăderea reducerilor şi rabaturilor comerciale; şi b) orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută. (2) Exemple de costuri direct atribuibile sunt: a) cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de funcţionare; b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiţia sa de funcţionare; şi c) costurile de testare a activului privind funcţionarea sa în mod corespunzător.184. - Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt: a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi activităţi promoţionale); b) costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi (inclusiv costurile de instruire a personalului); şi c) costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie.185. - Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcţiona în maniera intenţionată de conducere.Imobilizări necorporale dobândite în cadrul achiziţiei unei afaceri186. - Cumpărătorul poate recunoaşte drept activ un grup de imobilizări necorporale complementare, cu condiţia ca activele individuale să aibă durate de viaţă utilă similare. De exemplu, termenii "marcă" şi "nume de marcă" sunt deseori utilizaţi ca sinonime pentru mărci de comerţ şi alte mărci. Totuşi, aceştia din urmă sunt termeni generali de marketing utilizaţi în mod normal pentru referiri la un grup de active complementare cum ar fi marca de comerţ (sau marca de servicii) şi numele aferent de comercializare, formulele, reţetele şi expertiza tehnologică.Contabilizarea cheltuielilor187. - Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepţia cazurilor în care: a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplineşte criteriile de recunoaştere; sau b) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi şi nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziţiei.Costuri anterioare care nu trebuie recunoscute ca active188. - Costurile aferente unui element necorporal care au fost iniţial recunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară.Durata de viaţă utilă189. - Durata de viaţă utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depăşească perioada drepturilor contractuale ori a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcţie de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viaţă utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entităţii în sprijinul reînnoirii fără un cost semnificativ. Durata de viaţă utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de întreprinderi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul şi nu va include perioadele de reînnoire.Categorii de imobilizări necorporale190. - (1) În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:- cheltuielile de constituire;- cheltuielile de dezvoltare;- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;- fondul comercial pozitiv;- alte imobilizări necorporale; şi- avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale. (2) La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 523 "Imobilizări necorporale în curs" se transferă fie asupra contului 117 "Rezultatul reportat", distinct "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene", fie în contul contul 508 "Alte imobilizări necorporale", în funcţie de stadiul realizării proiectului şi de modul de îndeplinire a condiţiilor de recunoaştere a acestuia ca active. (3) Începând cu data aplicării prezentelor reglementari, sumele înregistrate în conturile 522 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" şi 524 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale", precum şi eventualele sume reflectate în contul 461 "Debitori diverşi" şi 462 "Creditori diverşi" în legatură cu avansurile pentru imobilizări corporale/necorporale nu fac obiectul evaluării în funcţie de cursul valutar, la finele lunii, respectiv la finele exerciţiului financiar.Cheltuieli de constituire191. - (1) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii). (2) În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.192. - (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. (2) Sumele înregistrate la "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în notele la situaţiile financiare.Cheltuieli de dezvoltare193. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, după caz. (2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăşi 10 ani.194. - (1) În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. (2) Sumele înregistrate la "Cheltuieli de dezvoltare" trebuie prezentate în notele explicative.Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare195. - (1) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie valoarea de aport se asimilează valorii juste. (2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea valorii concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata periodică a unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale. (3) Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.Fondul comercial196. - Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.197. - (1) În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune. Pentru ca fondul comercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii. (2) Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii. (3) Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte onorarii profesionale sau de consultanţă, precum şi alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective. (4) Entitatea care cedează o afacere scoate din evidenţă activele şi datoriile corespunzătoare, la valoarea la care acestea sunt înregistrate în contabilitate, pe seama conturilor de cheltuieli, respectiv de venituri.198. - Dacă în situaţiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut la pct. 542.199. - (1) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totuşi, în cazurile excepţionale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească 10 ani. La aplicarea pentru prima data a prezentelor reglementari, deprecierea cumulată până la acea dată, în relaţie cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia(articol contabil 590 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 5071 "Fond comercial pozitiv ") (2) În notele explicative la situaţiile financiare trebuie furnizate explicaţii privind perioada de amortizare a fondului comercial.Amortizare200. - Imobilizările necorporale se amortizează în condiţiile prevăzute la pct. 201-205.201. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, după caz. (2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăşi 10 ani.202. - (1) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totuşi, în cazurile excepţionale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească 10 ani. (2) În notele explicative la situaţiile financiare trebuie furnizate explicaţii privind perioada de amortizare a fondului comercial. (3) Atunci când pentru fondul comercial au fost constituite ajustări pentru depreciere potrivit pct. 167, cheltuiala cu amortizarea aferentă acestuia trebuie ajustată ulterior pentru a aloca valoarea contabilă astfel rezultată, pe o bază sistematică pe parcursul duratei rămase din perioada de amortizare stabilită pentru acel activ.203. - În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.204. - (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. (2) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii). (3) În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.Avansuri şi alte imobilizări necorporale205. - (1) În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri. (2) Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. (3) În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat. (4) Preţul plătit pentru contractele de clienţi transferate între entităţi cu titlu oneros se recunoaşte la 508 "Alte imobilizări necorporale", în condiţiile în care clienţii respectivi vor continua relaţiile cu entitatea. Pentru recunoaşterea ca activ a preţului plătit (cost de achiziţie) aferent contractelor astfel achiziţionate, acestea trebuie identificate (număr contract, denumire client, durată contract), iar entitatea trebuie să dispună de mijloace prin care să controleze relaţiile cu clienţii, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare preconizate, care rezultă din relaţia cu acei clienţi. Activul imobilizat reprezentând costul de achiziţie al contractelor respective se amortizează pe durata acestor contracte.Evaluarea la data bilanţului206. - O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.Cedarea207. - O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea ori din cedarea sa.208. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. (2) În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.4.4.3. Imobilizări corporaleRecunoaşterea imobilizărilor corporale209. - (1) Imobilizările corporale reprezintă active care: a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.210. - (1) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite. (2) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale. (3) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora. (4) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.211. - Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.212. - (1) Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. (2) În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele subcategorii: terenuri cu construcţii, terenuri fără construcţii, terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri cu zăcăminte, şi altele.213. - În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: instalaţiile tehnice şi maşini şi alte instalaţii, utilaje, mobilier avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie. Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile imobilizărilor corporale.214. - Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru imobilizările corporale.215. - Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 23 "Plasamente în imobilizări corporale în curs" sau 52 "Imobilizări în curs" din Planul de conturi general).Imobilizări deţinute în baza unui contract de leasing216. - (1) Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare. (2) Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului. (3) Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ţinând cont de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză, şi nu numai de forma juridică a contractelor.217. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: a) contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită; b) leasing financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului; c) leasing operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar. (2) Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing; b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată; c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat; d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie; e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.218. - (1) Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator. (2) În cazul leasingului financiar, achiziţiile de către locatar de bunuri imobile şi mobile sunt tratate ca investiţii în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului. (3) În cazul leasingului operaţional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.219. - (1) Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale. (2) Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază în conturi în afara bilanţului (contul 8051 "Dobânzi de plătit").220. - (1) În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi de evidenţă din afara bilanţului. (2) Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente.221. - O tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing.Dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie.Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.Operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin articolul contabil 544 "Conturi curente la bănci" = 167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate".Operaţiunea de închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări, respectiv pe seama contului de profit şi pierdere.222. - În condiţiile prevăzute la cap. 6 "Note explicative la situaţiile financiare anuale", entităţile contractante care au efectuat operaţiuni de leasing şi leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii referitoare la operaţiunile derulate.223. - În cazul în care contractul de leasing prevede acordarea de stimulente/beneficii, locatarul trebuie să le recunoască drept o reducere a cheltuielilor cu chiria pe toată durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru eşalonarea în timp a beneficiului locatarului rezultat din utilizarea activului în sistem de leasing.224. - Prevederile pct. 223 referitoare la suportarea liniară a cheltuielilor pe durata contractului se aplică şi în cazul stimulentelor acordate cu ocazia încheierii de contracte de închiriere sau de alte contracte care presupun acordarea de stimulente pentru atragerea chiriaşilor.Dispoziţii tranzitorii225. - Prevederile pct. 223 şi 224 nu se aplică pentru contractele în derulare la data intrării în vigoare prezentelor reglementări.Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale226. - O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.Cheltuieli ulterioare227. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli (de exemplu, influenţa asupra duratei de viaţă rămase a imobilizărilor), potrivit criteriilor generale de recunoaştere. (2) Entitatea stabileşte prin politicile contabile criteriile în funcţie de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidenţiază în contul de profit şi pierdere.228. - Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.229. - (1) Componentele unor elemente de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp. Entitatea recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere pentru imobilizările corporale. (2) Entitatea recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere pentru imobilizările corporale. Cu această ocazie sunt avute în vedere prevederile pct. 240 alin. (2).Imobilizările în curs de execuţie230. - (1) Imobilizările în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz. (2) Imobilizările în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz. (3) Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este, de obicei, acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale231. - Provizioanele reprezentând datorii existente din dezafectare, restaurare sau de natură similară sunt recunoscute ca parte a costului unui element de imobilizări corporale.232. - (1) Provizioanele pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea se constituie atunci când există obligaţia de a demola, înlătura şi restaura elemente de imobilizări corporale. (2) Costurile de demolare şi înlăturare a imobilizării corporale şi de restaurare a zonei în care aceasta s-a aflat reprezintă obligaţie pentru care o entitate suportă cheltuieli fie la momentul dobândirii imobilizării corporale, fie ca o consecinţă a faptului că a utilizat-o pentru o anumită perioadă de timp.233. - Modificările în evaluarea datoriilor existente din dezafectare, restaurare şi de natură similară se contabilizează potrivit pct. 217 sau pct. 216, după cum activul aferent este evaluat la cost sau la valoare reevaluată.234. - (1) Dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul bazat pe cost: a) sub rezerva respectării condiţiilor de la lit. b), modificările datoriilor trebuie adăugate la costul activului sau trebuie deduse din costul acestuia în perioada curentă; b) valoarea dedusă din costul activului nu trebuie să depăşească valoarea sa contabilă. Dacă o scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă a activului, excedentul trebuie recunoscut imediat în profit sau pierdere; c) dacă ajustarea generează o mărire a costului unui activ, entitatea trebuie să analizeze dacă activul este supraevaluat. Dacă există un astfel de indiciu, entitatea trebuie să analizeze dacă este necesară contabilizarea vreunei pierderi din depreciere. (2) Ca urmare a aplicării prevederilor prezentului punct, cheltuiala cu amortizarea activului trebuie ajustată ulterior pentru a aloca valoarea contabilă astfel rezultată, pe o bază sistematică pe parcursul duratei rămase din perioada de amortizare stabilită pentru acel activ.235. - Dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul reevaluării: a) modificările datoriei ajustează rezerva din reevaluare, astfel:(i) sub rezerva respectării condiţiilor de la lit. b), o scădere a datoriei majorează rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, cu excepţia cazului în care ea trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în măsura în care reia o reducere din reevaluarea aceluiaşi activ, care a fost recunoscut anterior drept cheltuială;(ii) o creştere a datoriei trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere, exceptând cazul în care reduce rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, în limita oricărui sold creditor existent pentru acel activ; b) în cazul în care o scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă activul ar fi fost contabilizat conform modelului bazat pe cost, excedentul trebuie recunoscut imediat în contul de profit şi pierdere; c) o modificare a datoriei este un indiciu că activul ar putea să necesite o reevaluare pentru a se asigura faptul că valoarea contabilă nu diferă semnificativ de cea care ar fi determinată utilizându-se valoarea justă la finalul perioadei de raportare. Dacă este necesară o reevaluare, toate activele din acea categorie trebuie reevaluate.Evaluarea la data bilanţului236. - (1) O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare. (2) În conturile 682 "Cheltuieli privind ajustările pentru depreciere sau pierderi de valoare privind plasamentele ", respectiv 782 "Venituri din ajustări pentru depreciere sau pierderi de valoare privind plasamentele" se evidenţiază numai deprecierile aferente plasamentelor în imobilizări corporale şi în curs a căror evidenţă este efectuată la cost.Amortizarea237. - (1) Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor. (2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora. (3) Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entităţi pentru scopuri fiscale. (4) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată. (5) O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum şi în cazul efectuării unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de întreţinerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare. (6) În cazurile menţionate la alin. (5), precum şi în situaţia prevăzută la pct. 92, durata de amortizare stabilită iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.238. - (1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate. (2) Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcţie de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.239. - (1) Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare: a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora; b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislaţia în vigoare; c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile; d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare. (2) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate. (3) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, elemente stabilite în funcţie de politica contabilă adoptată. (4) Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale. (5) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.Cedarea şi casarea240. - (1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. (2) Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare.241. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. (2) În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.4.4.4. PlasamenteRecunoaşterea plasamentelor societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare242. - (1) Contabilitatea plasamentelor asigură evidenţa existenţei şi mişcării atât a plasamentelor pe termen lung efectuate de entităţi în terenuri, construcţii şi imobilizări financiare, cât şi a celor pe termen scurt. (2) Entităţile pot investi în bunuri mobiliare şi imobiliare precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, terenuri şi construcţii destinate activităţii proprii sau închirierii, conform prevederilor legale în vigoare.243. - Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor şi construcţiilor sunt evidenţiate în contabilitate distinct.244. - (1) Plasamentele în imobilizări financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, acţiunile deţinute la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun, împrumuturile acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi. (2) Acţiunile şi alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidenţiază în conturile de active şi venituri (contul 768 "Alte venituri financiare").245. - Plasamentele aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului pentru asigurarea de viaţă cuprind, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată în stabilirea ratei de profitabilitate a contractelor de asigurare asociate la un fond de investiţii, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referinţă la un indice.246. - (1) În categoria altor plasamente financiare pe termen scurt se cuprind în funcţie de veniturile pe care le generează, titlurile cu venit variabil şi titlurile cu venit fix. (2) Titlurile cu venit variabil includ în principal acţiunile cotate şi necotate. (3) Titlurile cu venit fix sunt considerate titluri cu rată fixă a dobânzii cum sunt obligaţiunile, certificatele de trezorerie şi alte titluri cu venit fix. Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix, titlurile cu dobândă care variază în funcţie de anumiţi factori specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe piaţa interbancară sau pe piaţa europeană. (4) Părţile în fondurile comune de plasament cuprind părţile deţinute de societăţile de asigurare şi/sau reasigurare în plasamentele comune constituite de mai multe societăţi sau fonduri de pensii, a căror gestiune a fost încredinţată uneia dintre aceste societăţi sau fonduri de pensii.Evaluarea iniţială247. - Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor şi construcţiilor se evaluează la costul de achiziţie sau la cost de producţie.248. - (1) Terenurile nu se amortizează. (2) Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora.249. - (1) Plasamentele în imobilizări financiare se evaluează la costul de achiziţie. (2) La alte plasamente în imobilizări financiare se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi. (3) În conturile de creanţe imobilizate şi alte plasamente financiare se evidenţiază împrumuturile acordate acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii. (4) Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an prezintă în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.Evaluarea la data bilanţului250. - Plasamentele se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate de valoare.Reguli de evaluare alternative251. - Reevaluarea imobilizărilor corporale, plasamentelor, precum şi a instrumentelor financiare se face în conformitate cu prevederile secţiunii 3.4 "Evaluarea alternativă la valoarea justă".  +  Secţiunea 4.5 Active circulante4.5.1. Prevederi generale referitoare la activele circulanteRecunoaşterea activelor circulante252. - (1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când: a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării; c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. (2) Toate celelalte active reprezintă active imobilizate. (3) Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar. (4) Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.253. - În categoria activelor circulante se cuprind: a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură; b) creanţe; c) investiţii pe termen scurt; d) casa şi conturi la bănci.4.5.2. Evaluarea activelor circulante254. - (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2). (2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.255. - Evaluarea efectuată conform prevederilor de la pct. 254 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe integral sau într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.4.5.3. Stocuri256. - Stocurile sunt active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.257. - (1) În cadrul stocurilor se cuprind şi: a) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb,alte materiale); b) materialele de natura obiectelor de inventar; (2) În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.258. - (1) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. (2) În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric. (3) Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.4.5.4. Casa şi conturi la bănci259. - (1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar şi echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deţinute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu în scop investiţional. (2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 544 analitic "Sume în curs de decontare"). (3) Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plăţii unor achiziţii sau prestări de servicii, se evidenţiază în contul 552 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct. (4) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă. (5) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt. (6) Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.260. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.261. - (1) Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operaţiunii se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente). (2) Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar. (3) La finele fiecărei luni, disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. (4) Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.262. - (1) În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora. (2) Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare. (3) Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.263. - (1) Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 552 "Avansuri de trezorerie"). (2) În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării avansului. (3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461 "Debitori diverşi") sau creanţe în legătură cu personalul (4282 "Alte creanţe în legătură cu personalul"), în funcţie de natura creanţei.264. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.265. - Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise în acest scop.  +  Secţiunea 4.6 Rezerve tehnice4.6.1. Recunoaşterea rezervelor tehnice266. - (1) Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită societăţii de asigurare şi/sau reasigurare, în orice moment, să îşi onoreze, angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare. (2) Contabilitatea rezervelor tehnice asigură evidenţa rezervelor tehnice constituite de societatea de asigurare şi/sau reasigurare potrivit reglementărilor legale.267. - Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare constituie şi menţin categoriile de rezerve tehnice conform prevederilor legale în vigoare.268. - Rezervele tehnice se constituie şi evidenţiază distinct pentru activitatea de asigurări generale şi activitatea de asigurări de viaţă.269. - Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale societăţii de asigurare şi/sau reasigurare şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.270. - (1) În cazurile în care, contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută. (2) Rezervele tehnice în valută se înregistrează în contabilitate în lei şi în valută, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor.271. - Rezervele tehnice se inventariază şi evaluează la sfârşitul fiecărei perioade conform prevederilor legale în vigoare.4.6.2. Evaluarea rezervelor tehnice272. - Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de societatea de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu financiar la altul.273. - În cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale, societatea de asigurare şi/sau reasigurare poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens menţiuni în notele explicative, prezentând influenţele asupra poziţiei financiare, precum şi asupra performanţei financiare.274. - În situaţia în care societatea de asigurare şi/sau reasigurare realizează un transfer de portofoliu prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare va fi transferată unei alte societăţi de asigurare şi/sau reasigurare, în contabilitatea analitică a rezervelor tehnice se prezintă distinct rezervele tehnice aferente transferului de portofoliu.275. - Diminuarea sau anularea rezervelor tehnice se efectuează prin creditarea conturilor corespunzătoare de cheltuieli.276. - În cazul anulării, rezilierii sau încetării valabilităţii unui contract de asigurare, societatea de asigurare şi/sau reasigurare efectuează şi operaţiunile contabile de anulare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective.277. - (1) Rezerva de prime se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare, iar suma rezultatelor astfel obţinute reprezintă rezerva de prime totală. (2) Calculul şi constituirea rezervei de prime pentru asigurările generale şi pentru asigurările de viaţă se fac în conformitate cu prevederile legale în vigoare.278. - Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc rezervele de prime constituite şi, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva de prime calculată în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în exerciţiile financiare următoare.279. - Rezervele tehnice privind asigurările de viaţă se constituie în conformitate cu prevederile legale în vigoare.280. - Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri se constituie şi se calculează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.281. - Rezerva de daune se constituie şi se înregistrează în contabilitate separat pentru daune avizate şi pentru daune neavizate distinct pentru asigurările generale şi asigurările de viaţă.282. - Calculul rezervei de daune pentru asigurări generale şi al rezervei de daune pentru asigurări de viaţă se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.283. - (1) La calculul rezervelor de daune trebuie să se ia în calcul şi daunele neavizate la data încheierii bilanţului; pentru calcularea acestor rezerve, se ţine seama de experienţa anterioară în ceea ce priveşte numărul şi valoarea daunelor declarate după încheierea bilanţului. (2) La calculul rezervelor se ţine seama de cheltuielile pentru acoperirea daunelor, oricare ar fi originea acestora.284. - Atunci când despăgubirile pentru o daună trebuie plătite sub formă de anuitate, sumele destinate rezervelor în acest scop trebuie să fie calculate pe baza unor metode actuariale recunoscute.285. - Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.286. - La asigurările de viaţă, valoarea rezervelor pentru daune este egală cu suma datorată beneficiarilor, la care se adaugă cheltuielile de acoperire a daunelor. Valoarea acestor rezerve include atât rezerva de daune avizate cât şi rezerva pentru daune neavizate.  +  Secţiunea 4.7 Terţi287. - (1) Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor societăţii de asigurare şi/sau reasigurare în relaţiile acesteia cu asiguraţii, societăţile care acceptă în reasigurare, intermediarii în asigurări şi reasigurări, furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate şi entităţile controlate în comun, asociaţii, debitorii şi creditorii diverşi. (2) Entităţile evidenţiază în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare a prevederilor legale aplicabile sau a clauzelor contractuale.288. - (1) În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară. (2) Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. (3) Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.289. - (1) În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare, forfetare şi alte operaţiuni, efectuate cu instituţii de credit. (2) Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care, în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului, mai puţin taxa de scont şi comisioanele aferente, fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor. (3) Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.290. - (1) Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz. (2) Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată. (3) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă") şi se menţionează în notele explicative.291. - (1) În contabilitatea asigurărilor directe se înregistrează operaţiunile privind subscrierea şi încasarea primelor de asigurare aferente contractelor de asigurare, respectiv coasigurare, precum şi alte operaţiuni efectuate (transfer de portofoliu) în baza contractelor încheiate. (2) Primele de asigurare anulate reprezintă primele de asigurare brute subscrise, anulate ca urmare a încetării unui contract de asigurare înaintea termenului de valabilitate a acestuia, potrivit condiţiilor stabilite în respectivul contract cum ar fi, de exemplu, pentru situaţia neachitării de către asiguraţi a primelor de asigurare la termenele de scadenţă. (3) Operaţiunile de reasigurare se înregistrează în contabilitate în conturi distincte privind reasigurarea. (4) Comisioanele datorate intermediarilor se evidenţiază potrivit principiului contabilităţii de angajament. Operaţiunile de intermediere derulate în baza contractelor de mandat încheiate cu intermediarii în asigurări se evidenţiază prin articolul contabil 404 "Decontări privind intermediarii în asigurări" = 401 "Decontări privind primele de asigurare". (5) Înregistrarea operaţiunilor în contul 404 "Decontări privind intermediarii în asigurări" se efectuează în baza borderoului de depunere însoţit de copiile documentelor de asigurare întocmit (emis în sistem electronic) de fiecare intermediar. Evidenţa analitică a decontărilor se ţine nominal pe fiecare intermediar.292. - Sumele recuperabile provenite din achiziţionarea creanţelor asiguraţilor faţă de terţi (subrogare în drepturile acestora) sau din achiziţionarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate nu se deduc din suma rezervei de daune şi se estimează cu prudenţă. În politicile contabile proprii se prezintă distinct modalitatea de recunoaştere şi de evaluare la fiecare dată a bilanţului a activelor reprezentate de sumele recuperabile provenite din achiziţionarea creanţelor asiguraţilor faţă de terţi.Aceste sume se înregistrează în contul de debitori dezvoltat în analitice distincte, în funcţie de clasa de asigurări aferente, şi se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, separat pe clase de asigurări.293. - Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor pct. 295-302 din prezentele reglementări.Elementele monetare294. - (1) Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. (2) Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un număr fix sau determinabil de unităţi monetare. Exemplele includ: pensii şi alte beneficii ale angajaţilor ce trebuie plătite în numerar; obligaţiile asumate aferente contractelor de asigurare; cheltuielile de achiziţie reportate şi dividende în numerar care sunt recunoscute ca datorie. În mod similar, un contract de a primi (sau de a furniza) un număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entităţii sau o cantitate variabilă de active în care valoarea justă ce trebuie primită (sau furnizată) este egală cu un număr fix sau determinabil de unităţi monetare este un element monetar. (3) Caracteristica esenţială a unui element nemonetar este absenţa unui drept de a primi (sau a unei obligaţii de a furniza) un număr fix sau determinabil de unităţi monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri şi servicii; imobilizări necorporale şi imobilizări corporale.Operaţiuni în valută295. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda naţională (leu), inclusiv tranzacţiile rezultate atunci când o entitate: a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută; b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau c) achiziţionează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută. (2) Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede. (3) Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.296. - În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în valută, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.297. - O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.298. - (1) Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din data subscrierii. (2) Diferenţele de curs valutar între cursul de la data subscrierii şi cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.299. - (1) În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data acordării finanţării. În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute.300. - (1) Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar. (2) Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.301. - (1) Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când creanţa sau datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună. (2) Atunci când creanţa sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.302. - Prevederile pct. 295-301 se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, inclusă în situaţiile financiare anuale ale persoanei juridice române.303. - (1) La finele fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz. (2) Pentru ultima zi a lunii se efectuează atât contabilizarea tranzacţiilor în valută, cât şi evaluarea lunară la cursul Băncii Naţionale a României, utilizându-se: a) pentru contabilizarea tranzacţiilor efectuate în ultima zi a lunii, cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii; b) cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză, pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor în valută, a disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele şi depozitele în valută, existente în sold la sfârşitul lunii. (3) Prevederile prezentului punct se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute. În acest caz, diferenţele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.304. - Evaluarea prevăzută la pct. 303 se aplică şi în cazul: a) creanţelor, respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 "Decontări între unitate şi subunităţi" şi 482 "Decontări între subunităţi" de subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, provenind din relaţiile cu persoana juridică căreia îi aparţin aceste subunităţi, respectiv cu alte subunităţi ale aceleiaşi persoane juridice; b) depozitelor bancare constituite în valută (conturile 267 "Creanţe imobilizate şi alte plasamente financiare").305. - În contextul datelor informative raportate potrivit legii, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate creanţelor şi datoriilor în lei.306. - La scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora.307. - Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.308. - (1) În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat. (2) Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.309. - (1) Creanţele preluate prin cesionare se evidenţiază în contabilitate la costul de achiziţie. Valoarea creanţelor astfel preluate se evidenţiază în afara bilanţului (contul 809 "Creanţe preluate prin cesionare"). (2) În cazul achiziţiei unui portofoliu de creanţe, costul de achiziţie se alocă pentru fiecare creanţă astfel preluată. (3) În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziţie al creanţei faţă de acesta, diferenţa dintre suma încasată şi costul de achiziţie se înregistrează la venituri (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct) potrivit principiului contabilităţii de angajament. (4) În cazul în care cesionarul cedează creanţa faţă de debitorul preluat, acesta o recunoaşte în contabilitate potrivit principiului contabilităţii de angajament. a) o cheltuială (contul 654 "Pierderi din creanţe şi debitori diverşi"), dacă costul de achiziţie al creanţei cedate este mai mare decât preţul de cesiune al acesteia; sau b) un venit (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct), dacă preţul de cesiune al creanţei cedate este mai mare decât costul de achiziţie al acesteia.310. - Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.311. - (1) În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaşte ca provizion costul previzionat al acestora atunci şi numai atunci când: a) entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi ca rezultat al evenimentelor anterioare; şi b) poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei. (2) O obligaţie curentă există atunci, şi numai atunci, când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăţi. (3) În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului. Provizionul urmează a fi reluat la venituri în exerciţiul financiar în care se acordă aceste prime.312. - (1) În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii, precum şi alte drepturi acordate potrivit legii. (2) Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.313. - Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.314. - (1) Sumele datorate şi neachitate personalului până la sfârşitul exerciţiului financiar (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exerciţiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul. (2) Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă. În lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe seama provizioanelor. Prevederile prezentului alineat referitoare la recunoaşterea unor obligaţii faţă de salariaţi, pe seama datoriilor sau a provizioanelor, se aplică şi în cazul bonusurilor acordate angajaţilor. (3) Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.315. - (1) Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul 646 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de capitaluri proprii (103 "Alte elemente de capitaluri proprii", distinct "Beneficii acordate angajaţilor sub forma instrumentelor de capitaluri proprii"), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul prestării acesteia. (2) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare. (3) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În acest caz, cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. (4) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.316. - (1) Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj. (2) Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative şi la primele de asigurare voluntară de sănătate.317. - În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.318. - (1) Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. (2) Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă. (3) Impozitul pe profit, precum şi celelalte impozite pentru care legislaţia fiscală prevede efectuarea de plăţi anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor şi a conturilor de datorii, cu evidenţierea separată a achitării contravalorii acestora.319. - Taxa pe valoarea adăugată pentru achiziţiile din România şi pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină şi se înregistrează în contabilitate potrivit legii.320. - Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.321. La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.322. - (1) Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. (2) Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare.Dacă la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută.În toate cazurile se urmăreşte ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate şi legislaţia în vigoare. (3) În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de societăţile de asigurare şi/sau reasigurare, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz. (4) Prevederile de la alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.323. - Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, precum şi decontările între acţionari şi entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.324. - (1) Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu sunt recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget sunt reflectate în conformitate cu prevederile 4.13.5. "Rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile". (2) Cota-parte din profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui acţionar constituie dividend.325. - Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte (contul 4551 "Sume datorate acţionarilor - conturi curente", respectiv contul 4558 "Sume datorate acţionarilor - dobânzi la conturi curente").326. - Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.327. - (1) Cheltuielile plătite/de plătit şi veniturile încasate/de încasat în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans (contul 471 "Cheltuieli privind chiriile şi dobânzile înregistrate în avans" sau 473 "Alte cheltuieli înregistrate în avans"), respectiv la venituri în avans (contul 474 "Venituri înregistrate în avans"), după caz. (2) În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chirii, abonamente şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare. (3) Onorariile şi comisioanele bancare achitate în vederea obţinerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans. Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eşalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective. (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în ceea ce priveşte onorariile şi comisioanele bancare achitate aferente împrumuturilor contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentelor reglementări.328. - (1) Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 475 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării. (2) Entităţile care înregistrează sold la contul 475 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare" la sfârşitul exerciţiului financiar prezintă în notele explicative informaţii privind natura operaţiunilor în curs de clarificare.329. - Pentru deprecierea creanţelor, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.  +  Secţiunea 4.8 Contabilitatea angajamentelor şi a altor elemente extrabilanţiere330. - (1) Operaţiunile în afara bilanţului cuprind angajamentele date şi primite reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare, precum unele bunuri sau operaţiuni ce nu pot fi integrate în activul şi pasivul bilanţului entităţii. (2) În această categorie se cuprind angajamente, giruri, cauţiuni, garanţii acordate sau primite în relaţiile cu terţii, titluri de primit şi de livrat, imobilizări corporale luate cu chirie, alte valori materiale primite în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ urmăriţi în continuare, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte valori asimilate, active contingente, respectiv datorii contingente, precum şi alte valori.331. - (1) Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 8 grupele de la 80 la 83. (2) Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se ţine în partidă simplă sau dublă în funcţie de opţiunea societăţii de asigurare şi/sau reasigurare. (3) Conturile în afara bilanţului sunt conturi de activ şi se debitează sau creditează în funcţie de sensul înregistrării în conturile de bilanţ a operaţiunilor.332. - (1) Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert; activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. (2) Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată. (3) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi este adecvată recunoaşterea lui în bilanţ. (4) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător sunt recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. Dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.333. - (1) O datorie contingenţă este: a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau b) o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:(i) nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau(ii) valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil. (2) O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative. În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă. (3) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului. (4) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că: a) provizioanele sunt recunoscute ca şi datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece ele constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor şi b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt:(i) obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau(ii) obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii care încorporează beneficii economice pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).  +  Secţiunea 4.9 Datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an334. - (1) O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când: a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. (2) Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.335. - (1) Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung şi această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă, inclusiv în situaţia în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării acesteia. O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiţionat de a-şi amâna decontarea pentru cel puţin douăsprezece luni după acea dată. (2) Totuşi, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de graţie care să se încheie la cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea şi în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.336. - Dacă o entitate preconizează şi are posibilitatea să refinanţeze sau să reînnoiască o obligaţie pentru cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare conform unei facilităţi de împrumut existente, ea clasifică obligaţia ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă. În situaţiile în care refinanţarea sau reînnoirea obligaţiei nu ar fi la îndemâna entităţii (de exemplu atunci când nu există un acord de refinanţare), entitatea nu ia în calcul potenţialul de refinanţare a obligaţiei şi clasifică obligaţia drept curentă.337. - În ceea ce priveşte împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare şi data când situaţiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare: a) refinanţarea pe termen lung; b) rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; şi c) acordarea de către creditor a unei perioade de graţie pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare.  +  Secţiunea 4.10 Datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an338. - Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate, entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.339. - (1) Atunci când suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont distinct (169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor şi a altor datorii"). Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei corespunzătoare, precum şi în notele explicative. (2) Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor şi a altor datorii" = 169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor şi a altor datorii").340. - (1) Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile. (2) Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.341. - În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, împrumuturile participative, precum şi alte împrumuturi subordonate.342. - Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obţinute pe bază de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenţii sau a unui acord particular, sunt destinate să finanţeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor. În această categorie intră obligaţiunile rambursabile în acţiuni, atunci când fondurile obţinute de societate sunt destinate să fie capitalizate la o anumită dată, iar împrumutătorii nu pot cere restituirea acestora.343. - Titlurile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici: a) durata lor nu este determinată; b) sunt purtătoare de o remuneraţie permanentă; c) rambursarea lor nu este posibilă decât la iniţiativa societăţii emitente; d) în caz de lichidare a societăţii, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri; e) plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulţi ani, în caz de absenţă a profiturilor distribuibile.344. - (1) Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr- un titlu, având, în general, următoarele caracteristici: a) împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai entităţii; b) au fixată, de la origine, o dată de rambursare; c) comportă o remuneraţie fixă. (2) În această categorie de împrumuturi se încadrează şi depozitele băneşti ale acţionarilor, respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către persoanele fizice sau acţionari, cu condiţia ca aceste sume să fie încorporate în capital într-un interval de timp de maximum 5 ani de la data constituirii depozitelor şi ca acestea să rămână indisponibile până la încorporare în capitalul societăţii.345. - (1) Împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici: a) împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai societăţii; b) data rambursării împrumuturilor nu este fixă, iar aceasta se poate face la iniţiativa societăţii împrumutate. (2) În această categorie de împrumuturi se încadrează şi avansurile efectuate de acţionari (avansuri de echilibru), respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către acţionari şi care nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu au fixată nici o scadenţă de rambursare.346. - Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de societate.347. - Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă: a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului.  +  Secţiunea 4.11 Provizioane4.11.1. Recunoaşterea provizioanelor348. - (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. (2) Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.349. - (1) La data bilanţului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Ca urmare, provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului. (2) Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.350. - Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.351. - (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiţiei unei datorii şi nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere a provizioanelor. (2) Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate. Ca urmare, entitatea testează aceste active pentru depreciere.352. - Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.353. - (1) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion. (2) O obligaţie curentă este o obligaţie legală sau implicită. (3) În înţelesul prezentelor reglementări: a) o obligaţie legală este obligaţia care rezultă:- dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);- din legislaţie; sau- din alt efect al legii; b) o obligaţie implicită (de exemplu, obligaţia prin care o entitate se angajează să efectueze plăţi compensatorii personalului disponibilizat) este obligaţia care rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care:- prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi- ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele responsabilităţi.354. - (1) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea: a) datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este - în general - mult mai redus decât în cazul provizioanelor. (2) Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.355. - (1) Se recunosc provizioane doar pentru acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii. Similar, o entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să remedieze daunele produse deja. (2) Dacă o entitate poate intenţiona sau poate avea nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau cerinţelor de ordin legal, să efectueze cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin instalarea de echipamente care să elimine poluarea), ea poate evita cheltuielile viitoare prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie. Ca urmare, entitatea nu are o obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi, deci, nu va recunoaşte niciun provizion.4.11.2. Categorii de provizioane356. - (1) Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor; c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea; d) acţiunile de restructurare; e) pensii şi obligaţii similare; f) impozite; g) terminarea contractului de muncă; h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcţie de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale; i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune; j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros; k) alte provizioane. (2) Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.357. - Tratamentul provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale este prevăzut la subsecţiunea 4.4.3. "Imobilizări corporale" din prezentele reglementări.Provizioane pentru restructurare358. - (1) Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii: a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii; b) închiderea unor sedii ale entităţii; c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii. (2) În cazul în care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru restructurare se recunoaşte atât în situaţiile financiare anuale individuale ale entităţii din grup afectate de restructurare, cât şi în cele consolidate. (3) Provizioanele de restructurare, în cazul unei obligaţii legale, se constituie cu respectarea condiţiilor generale de recunoaştere a provizioanelor şi a prevederilor legale. (4) O entitate are o obligaţie implicită care determină constituirea unui provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de recunoaştere a provizioanelor şi entitatea: a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:- activitatea sau partea de activitate la care se referă;- principalele locaţii afectate de planul de restructurare;- numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii, distribuţia şi posturile acestora;- cheltuielile implicate; şi- data de la care se va implementa planul de restructurare; şi b) a provocat celor afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale caracteristici celor afectaţi de acesta.În cazul în care o entitate începe un plan de restructurare sau anunţă principalele sale caracteristici celor afectaţi numai după data bilanţului, dacă restructurarea este semnificativă şi neprezentarea ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare, este necesară prezentarea de informaţii în acest sens.359. - (1) Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi anume cele care:- sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi- nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii. (2) Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:- recalificarea sau mutarea personalului permanent;- marketing; sau- investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului.Provizioane pentru pensii360. - (1) Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligaţia achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajaţii au părăsit entitatea. La constituirea acestor provizioane se vor avea au în vedere şi prevederile legislaţiei în vigoare. (2) Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte, de regulă, de către specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine seama de vârsta, vechimea în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii. (3) Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie.Provizioane pentru impozite361. - (1) Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relaţia cu statul. (2) Aceste provizioane se constituie, de exemplu pentru: diferenţe de impozite rezultate din operaţiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanţă; rezerve din facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum şi în alte situaţii care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.Provizioane pentru terminarea contractului de muncă362. - (1) Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie pentru obligaţiile asumate de entitate în relaţie cu angajaţii, pentru terminarea contractului de muncă de exemplu, obligaţii rezultate din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul de ani lucraţi în entitate. (2) Aceste provizioane se recunosc atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.Provizioane pentru contracte cu titlu oneros363. - (1) Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligaţia contractuală actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion. (2) Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile inevitabile aferente îndeplinirii obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice preconizate a fi obţinute din contractul în cauză. Costurile inevitabile ale unui contract reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensaţii sau penalităţi generate de neîndeplinirea contractului. (3) Înainte de a constitui un provizion separat pentru un contract cu titlu oneros, o entitate recunoaşte orice pierdere din deprecierea activelor alocate contractului în cauză.Alte provizioane364. - (1) În categoria altor provizioane se includ provizioane constituite pentru:- alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare, pensii, impozite sau terminarea contractului de muncă;- cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător pentru: protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de protejare a mediului înconjurător;- obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc. (2) Provizioanele incluse la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.4.11.3. Evaluarea provizioanelor365. - (1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. (2) Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment. (3) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu. (4) Cheltuielile cu actualizarea provizioanelor reprezintă cheltuieli financiare (cont 681 "Cheltuieli de exploatare privind amortizările provizioanele şi ajustările pentru depreciere"). (5) Actualizarea provizioanelor se efectuează de către persoane specializate, la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pentru care se impune o asemenea actualizare. Rata de actualizare utilizată trebuie să reflecte evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei.366. - (1) Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri. (2) Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial recunoscute. Prin urmare, numai cheltuielile aferente provizionului iniţial pot fi acoperite din provizion. Acoperirea unor cheltuieli dintr-un provizion care a fost recunoscut iniţial pentru alt scop ar ascunde impactul a două evenimente diferite. (3) Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.4.11.4. Rambursări în legătură cu provizioanele367. - Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea preconizată este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului. Entitatea recunoaşte câştigurile din cedările preconizate de active în conformitate cu prevederile de la subsecţiunea 4.4.3. "Imobilizări corporale".368. - În cazul în care preconizează că o terţă parte îi va rambursa, integral sau parţial, cheltuielile necesare pentru decontarea unui provizion, o entitate trebuie să recunoască rambursarea dacă şi numai dacă există dovezi clare că va primi rambursarea în cazul în care îşi onorează obligaţia. Rambursarea trebuie tratată ca un activ separat. Suma recunoscută ca rambursare nu trebuie să depăşească valoarea provizionului.369. - (1) Uneori, o entitate poate solicita unei alte părţi să plătească, integral sau parţial, cheltuielile impuse pentru decontarea unui provizion (de exemplu, în temeiul unor contracte de asigurare, al unor clauze de despăgubire sau al unor garanţii oferite de furnizori).Cealaltă parte poate fie să ramburseze sumele plătite de entitate, fie să plătească direct sumele în cauză. (2) În majoritatea situaţiilor, entitatea va rămâne responsabilă pentru toată suma în cauză, astfel încât, în cazul în care cealaltă parte nu plăteşte din orice motiv, entitatea este cea care trebuie să plătească întreaga sumă. În astfel de situaţii, entitatea recunoaşte un provizion pentru întreaga valoare a datoriei şi un activ separat pentru rambursarea preconizată, în momentul în care are dovezi că va primi suma în cauză dacă îşi onorează obligaţia. (3) În anumite situaţii, dacă terţa parte nu efectuează plata, entitatea nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză. În astfel de cazuri, entitatea nu este răspunzătoare pentru costurile în cauză şi acestea nu sunt incluse în provizion.  +  Secţiunea 4.12 Subvenţii370. - (1) În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale. (2) Subvenţiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocaţii, prime sau transferuri.371. - În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:- subvenţii guvernamentale;- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;- alte sume primite cu caracter de subvenţii.372. - (1) Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. (2) O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. (3) În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.373. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.374. - (1) Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că: a) entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi b) subvenţiile vor fi primite. (2) Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite. (3) Recunoaşterea veniturilor din subvenţii se efectuează cu respectarea clauzelor care au stat la baza acordării lor.375. - (1) Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect. (2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel: a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere:- în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor;- la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate; b) din punctul de vedere al bilanţului:- creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;- periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi se aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii.376. - (1) Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. (2) În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.377. - (1) În cele mai multe situaţii, perioadele de-a lungul cărora o entitate recunoaşte cheltuielile legate de o subvenţie guvernamentală sunt uşor identificabile. Astfel, subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeaşi perioadă ca şi cheltuiala aferentă. În mod similar, subvenţiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadelor şi în proporţia în care amortizarea acelor active este recunoscută. (2) În cazul subvenţiilor a căror acordare este legată de activitatea de producţie sau prestări de servicii, recunoaşterea acestora pe seama veniturilor se efectuează concomitent cu recunoaşterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită din aceste subvenţii. (3) O subvenţie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entităţii, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care devine creanţă. (4) În anumite circumstanţe, o subvenţie guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entităţi. Astfel de subvenţii pot fi limitate la o anumită entitate şi pot să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoaşterea subvenţiei în contul de profit şi pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplineşte condiţiile pentru primirea subvenţiei.378. - Entitatea prezintă în notele explicative informaţii referitoare la subvenţiile primite, destinaţia acestora şi elementele care justifică îndeplinirea condiţiilor necesare pentru acordarea subvenţiilor.379. - Subvenţiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligaţii. În acest caz, subvenţiile se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligaţii. De exemplu, o subvenţie pentru teren poate fi condiţionată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenţia se recunoaşte în contul de profit şi pierdere pe parcursul duratei de viaţă a clădirii.380. - (1) Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve deoarece acestea reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii de către societatea de asigurare şi/sau reasigurare. (2) Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ (contul 445 "Subvenţii pentru investiţii"). şi se înregistrează ca venit curent în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. (3) Veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în contul de profit şi pierdere ca parte a cifrei de afaceri nete, iar celelalte venituri din subvenţii se prezintă în contul de profit şi pierdere ca o corecţie a cheltuielilor pentru care au fost acordate sau ca elemente de venituri, potrivit structurii prevăzute în acest sens.381. - În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s-au primit subvenţii şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora subvenţia aferentă părţii cedate se transferă la venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă.382. - (1) Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă. (2) Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă există, sau, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor. (3) În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială. (4) O entitate prezintă în notele explicative informaţii privind condiţiile care nu au fost îndeplinite în legătură cu subvenţiile guvernamentale şi obligaţiile ce derivă din neîndeplinirea acestora.  +  Secţiunea 4.13 Capitaluri proprii383. - Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.384. - La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii.4.13.1. Capital385. - Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma juridică a entităţii.386. - (1) Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. (2) Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate. (3) Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit legii. (4) Operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.387. - Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.388. - (1) Câştigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii (acţiuni) nu sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere. Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de operaţiuni este recunoscută direct în capitalurile proprii şi se prezintă distinct în bilanţ, respectiv în Situaţia modificărilor capitalului propriu, astfel:- câştigurile sunt reflectate în contul 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii";- pierderile sunt reflectate în contul 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii". (2) Nu reprezintă câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii diferenţele de curs valutar dintre momentul subscrierii acţiunilor şi momentul vărsării contravalorii acestora, acestea fiind recunoscute la venituri sau cheltuieli financiare, după caz. (3) Câştigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între preţul de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii şi valoarea lor de răscumpărare, respectiv între valoarea nominală a instrumentelor anulate şi valoarea lor de răscumpărare. (4) Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii şi preţul lor de vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a instrumentelor anulate şi valoarea lor nominală. (5) Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate direct în capitalurile proprii (cont 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii") atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale (cont 501 "Cheltuieli de constituire"). (6) Soldul debitor al contului 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii" poate fi acoperit din rezultatul reportat şi alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor.389. - În notele explicative trebuie cuprinse informaţii referitoare la operaţiunile care au afectat instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii.390. - În cazul fuziunii prin absorbţie, valoarea acţiunilor deţinute de societatea absorbită în capitalul societăţii absorbante se evidenţiază de societatea absorbantă, cu ocazia preluării elementelor de bilanţ ale societăţii absorbite, în contul 1095 "Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă".4.13.2. Prime legate de capital391. - (1) Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie. (2) Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor. (3) Prima de emisiune se determină ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni sau părţi sociale şi valoarea nominală a acestora. (4) Prima de fuziune se determină ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante. (5) Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi. (6) Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare.4.13.3. Rezerve din reevaluare392. - (1) Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezentele reglementări. (2) Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc. (3) Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective. (4) Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor subsecţiunii 3.4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezentele reglementări.4.13.4. Rezerve legale şi alte rezerve393. - (1) Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve. (2) Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege. (3) Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege. (4) Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia. (5) Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale.4.13.5. Rezultatul exerciŢiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile394. - (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. (2) Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului. (3) Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.395. - (1) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (2) Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea profitului" = 106 "Rezerve". Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale.396. - (1) Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acţionarilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii. (2) Închiderea conturilor 121 "Profit sau pierdere" şi 129 "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale. (3) În contul 117 "Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar curent a rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea erorilor contabile.397. - (1) Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii, şi cel reportat aferent exerciţiilor financiare precedente, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale. (2) În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor, respectiv a consiliului de administraţie.  +  Secţiunea 4.14 Contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asocieri în participaţie398. - (1) Evidenţa asocierii în participaţie se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului 458 "Decontări din operaţiuni în participaţie", analitic distinct pe fiecare coparticipant. (2) Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului 458 "Decontări din operaţiuni în participaţie".399. - (1) Societatea care conduce evidenţa asocierii în participaţie ţine evidenţă şi întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele corespunzătoare activităţii proprii. (2) În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia asocierii, acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le deţine în proprietate. (3) Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul dintre asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 6.La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. (4) La data bilanţului, bunurile de natura stocurilor, creanţelor, disponibilităţilor, precum şi a datoriilor asocierii în participaţie, se înscriu în situaţiile financiare anuale ale asociatului care conduce evidenţa asocierii.  +  Secţiunea 4.15 Contabilitatea operaţiunilor derulate de grupurile de interes economic400. - (1) Grupurile de interes economic înregistrează în contabilitate operaţiunile derulate în funcţie de prevederile contractelor încheiate. (2) În cazul operaţiunilor pe care grupul de interes economic le derulează în nume propriu, acesta înregistrează veniturile şi cheltuielile ocazionate, după natura lor. (3) În cazul operaţiunilor derulate în numele membrilor care compun grupul de interes economic, acesta înregistrează la venituri doar eventualul comision cuvenit, operaţiunile fiind înregistrate în conturi de terţi.401. - Grupurile de interes economic completează situaţiile financiare anuale în funcţie de informaţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate.  +  Secţiunea 4.16 Prezentarea contului de profit şi pierdere402. - (1) Contul de profit şi pierdere este format din:- Contul tehnic al asigurării generale- Contul tehnic al asigurării de viaţă- Contul netehnic (2) Contul tehnic al asigurării generale se întocmeşte pentru activitatea de asigurări generale directe şi domeniile corespunzătoare de reasigurare. (3) Contul tehnic al asigurării de viaţă se întocmeşte pentru activitatea de asigurare de viaţă şi domeniile corespunzătoare de reasigurare. (4) Societăţile a căror activitate constă în întregime în operaţiuni de reasigurare întocmesc contul tehnic al asigurării generale pentru totalitatea operaţiunilor. Această prevedere se aplică şi societăţilor care practică activitatea de asigurări generale directă şi totodată reasigurarea.403. Formatul cerut pentru contul tehnic al asigurării generale este următorul:I. Contul tehnic al asigurării generale1. Venituri realizate din prime, nete de reasigurare a) venituri din prime brute subscrise (+) b) prime cedate în reasigurare (-) c) variaţia rezervei de prime sume brute (+/-) d) variaţia rezervei de prime, cedate în reasigurare (+/-)2. Cota din venitul net (diferenţa între veniturile şi cheltuielile din plasamente) al plasamentelor transferată din contul netehnic (poz. III 6) (+)3. Alte venituri tehnice, nete de reasigurare (+)4. Cheltuieli cu daunele, nete de reasigurare a) daune plătite:- sume brute- partea reasigurătorilor (-) b) variaţia rezervei de daune, netă de reasigurare: (+/-)- suma brută- partea reasigurătorilor (-)5. Variaţia altor rezerve tehnice, nete de reasigurare, din care: a) Variaţia rezervei pentru riscuri neexpirate (+/-) b) Variaţia rezervei de catastrofă (+/-) c) Variaţia altor rezerve tehnice (+/-)6. Variaţia rezervei pentru participare la beneficii şi risturnuri, netă de reasigurare (+/-)7. Cheltuieli de exploatare nete a) cheltuieli de achiziţie b) variaţia sumei cheltuielilor de achiziţie reportate (+/-) c) cheltuieli de administrare d) comisioane primite de la reasigurători şi participări la beneficii (-)8. Alte cheltuieli tehnice, nete de reasigurare9. Rezultat tehnic al asigurării generale (poz. III 1)404. Formatul cerut pentru contul tehnic al asigurării de viaţă este următorul:II. Contul tehnic al asigurării de viaţă1. Venituri realizate din prime, nete de reasigurare: a) venituri din prime brute subscrise (+) b) prime cedate în reasigurare (-) c) variaţia rezervei de prime, netă de reasigurare (+/-)2. Venituri din plasamente: a) Venituri din participări la societăţile în care există interese de participare, cu prezentarea distinctă a veniturilor din plasamente la entităţile afiliate b) Venituri din alte plasamente, cu prezentarea distinctă a veniturilor din plasamente la entităţile afiliate:- venituri provenind din terenuri şi construcţii- venituri provenind din alte plasamente c) Venituri din ajustări pentru depreciere/pierdere de valoare a plasamentelor d) Venituri provenind din realizarea plasamentelor3. Plusvalori nerealizate din plasamente4. Alte venituri tehnice, nete de reasigurare5. Cheltuieli cu daunele, nete de reasigurare a) sume plătite:- sume brute- partea reasigurătorilor (-) b) variaţia rezervei de daune (+/-)- suma brută- partea reasigurătorilor (-)6. Variaţia rezervelor tehnice privind asigurările de viaţă (+/-): a) variaţia rezervei matematice- suma brută- partea reasigurătorilor (-) b) variaţia rezervei pentru participare la beneficii şi risturnuri- suma brută- partea reasigurătorilor (-) c) variaţia altor rezerve tehnice- suma brută- partea reasigurătorilor (-)7. Variaţia rezervei matematice aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului (+/-),- suma brută- partea reasigurătorilor (-)8. Cheltuieli de exploatare nete: a) cheltuieli de achiziţie b) variaţia sumei cheltuielilor de achiziţii reportate (+/-) c) cheltuieli de administrare d) comisioane primite de la reasigurători şi participări la beneficii (-)9. Cheltuieli cu plasamente: a) cheltuieli de gestionare a plasamentelor, inclusiv cheltuielile cu dobânzile b) cheltuieli privind ajustări pentru depreciere/pierdere de valoare a plasamentelor c) pierderi provenind din realizarea plasamentelor10. Minusvalori nerealizate din plasamente11. Alte cheltuieli tehnice, nete de reasigurare12. Cota din venitul net al plasamentelor transferată în contul netehnic (poz. III 4)13. Rezultat tehnic al asigurării de viaţă (poz. III 2)405. Formatul cerut pentru contul netehnic este următorul:III. Contul netehnic1. Rezultatul tehnic al asigurării generale (poz. I 10)2. Rezultatul tehnic al asigurării de viaţă (poz. II 13)3. Venituri din plasamente: a) Venituri din participări la societăţile în care există interese de participare, cu prezentarea distinctă a veniturilor din plasamente la entităţile afiliate b) Venituri din alte plasamente, cu prezentarea distinctă a veniturilor din plasamente la entităţile afiliate:- venituri provenind din terenuri şi construcţii.- venituri provenind din alte plasamente c) Venituri din ajustări pentru depreciere/pierdere de valoare a plasamentelor d) Venituri provenind din realizarea plasamentelor4. Plusvalori nerealizate din plasamente5. Cota din venitul net al plasamentelor transferată din contul tehnic al asigurării de viaţă (poz. II 12)6. Cheltuieli cu plasamentele: a) Cheltuieli de gestionare a plasamentelor, inclusiv cheltuielile cu dobânzile b) Cheltuieli privind ajustările pentru depreciere/pierdere de valoare a plasamentelor c) Pierderi provenind din realizarea plasamentelor7. Minusvalori nerealizate din plasamente8. Cota din venitul net al plasamentelor transferată în contul tehnic al asigurărilor generale (poz. 12)9. Alte venituri netehnice10. Alte cheltuieli netehnice, inclusiv provizioanele şi ajustările de valoare11. Rezultatul curent- Profit- Pierdere12. Venituri extraordinare13. Cheltuieli extraordinare14. Rezultatul extraordinar- Profit- Pierdere15. Venituri totale16. Cheltuieli totale17. Rezultatul brut- Profit- Pierdere18. Impozit pe profit19. Alte impozite (care nu figurează la poziţiile precedente)20. Rezultatul net al exerciţiului- Profit- Pierdere  +  Secţiunea 4.17 Dispoziţii speciale cu privire la contul de profit şi pierdere406. - Contul de profit şi pierdere cuprinde: veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).407. - Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.Prevederi referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere408. Prime brute subscriseContul tehnic al asigurării generale poz: II (a)Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. III (a)Primele brute subscrise cuprind toate sumele aferente contractelor de asigurare care intră în vigoare în cursul exerciţiului financiar, independent de faptul că aceste sume se referă în întregime sau în parte la un exerciţiu ulterior. Primele brute subscrise mai includ:(i) primele rămase de contabilizat, atunci când calculul primei se poate face numai la sfârşitul exerciţiului financiar;(ii) - primele unice, inclusiv anuităţile;- în asigurarea de viaţă, primele unice rezultate din rezerva pentru beneficii şi risturnuri, în măsura în care acestea trebuie considerate ca prime pe baza contractelor de asigurare emise,(iii) prime adiţionale în cazul plăţilor semestriale, trimestriale sau lunare şi sumele suplimentare plătite de deţinătorii de poliţă pentru acoperirea costurilor de achiziţie aferente poliţelor emise;(iv) în cazul coasigurării, cota-parte ce revine societăţii din valoarea totală a primelor;(v) primele de reasigurare cuvenite din cedare şi retrocedare aferente poliţelor contractelor de asigurare emise, inclusiv intrările în portofoliu, după deducerea:- ieşirilor din portofoliu în favoarea societăţilor cedente şi retrocedente;- anulărilor.Toate primele menţionate mai sus nu includ taxe sau impozite care pot fi percepute, referitor la acestea.Primele brute subscrise, primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.Evidenţierea în contabilitate pe venituri a primei brute subscrise aferente unui contract de asigurare se va efectua conform normelor în vigoare.409. Primele cedate în reasigurareContul tehnic al asigurării generale: poz. I 1 (b)Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 1 (b)Primele cedate în reasigurare cuprind partea cedată în reasigurare a primelor brute subscrise în baza contractelor de reasigurare încheiate de către societate.Partea aferentă intrărilor în portofoliu ce urmează a fi plătite societăţii care acceptă în reasigurare la încheierea sau modificarea contractului de reasigurare trebuie adăugate.Partea aferentă ieşirilor din portofoliu (în urma rezilierii contractelor sau diminuării sumelor de plătit) ce urmează a fi încasate de la societatea care acceptă în reasigurare trebuie scăzute.410. Variaţia rezervei pentru prime, nete de reasigurareContul tehnic al asigurării: poziţia I 1c) şi d)Contul tehnic al asigurării de viaţă: poziţia II 1c)În cazul asigurărilor de viaţă, variaţia rezervei de primă este prezentată în cadrul acestui post, în măsura în care aceasta nu a fost inclusă în variaţia rezervei matematice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.411. Cheltuieli cu dauneleContul tehnic al asigurării generale: poz. I 4Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 5 (1) Cheltuielile cu daunele cuprind sumele plătite aferente exerciţiului financiar, majorate cu rezerva de daune şi diminuate cu rezerva de daune aferentă exerciţiului financiar anterior.Aceste sume cuprind anuităţile, răscumpărările, intrările şi ieşirile aferente rezervei de daune în favoarea şi provenind de la societăţile cedente şi de la societăţile care acceptă în reasigurare, cheltuielile externe şi interne de administrare a daunelor şi cheltuielile pentru daune apărute dar nedeclarate. Sumele recuperabile rezultate în urma acţiunilor de recuperare sau de subrogare trebuie scăzute. (2) În cazul în care diferenţa dintre:- valoarea rezervei de daune constituită la începutul exerciţiului financiar pentru daune neachitate în cursul exerciţiilor financiare anterioare şi care rămân de plată, şi- sumele plătite în timpul exerciţiului financiar pentru daune survenite în cursul exerciţiilor financiare anterioare, precum şi valoarea rezervei de daune la sfârşitul exerciţiului financiar pentru astfel de daune rămase de achitat, este semnificativă, natura şi amploarea acestor diferenţe sunt prezentate în notele explicative.412. Participări la beneficii şi risturnuriContul tehnic al asigurării generale: poz. I 6Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 6 (1) Participările la beneficii cuprind toate sumele imputabile exerciţiului financiar care sunt plătite sau trebuie plătite asiguraţilor sau beneficiarilor, sau sumele acordate ca beneficii în favoarea acestora, inclusiv sumele utilizate pentru majorarea rezervelor tehnice sau pentru reducerea primelor viitoare, în măsura în care aceste sume reprezintă alocarea unui excedent sau a unui profit rezultând din ansamblul operaţiunilor sau dintr-o parte a acestora, după deducerea sumelor incluse în cursul exerciţiilor financiare anterioare şi care nu mai sunt necesare. (2) Risturnurile cuprind sumele care reprezintă o rambursare parţială de prime, efectuată pe baza performanţei contractelor. (3) Atunci când au valori semnificative, sumele atribuite pentru participările la beneficii şi cele atribuite pentru risturnuri sunt prezentate separat în notele explicative.413. Cheltuieli de achiziţieContul tehnic al asigurării generale: poz. I 7. a)Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 8. a) (1) Cheltuielile de achiziţie includ cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare. Ele cuprind atât cheltuielile direct atribuibile, cum sunt comisioanele de achiziţii şi cheltuielile de deschidere a dosarelor sau de admitere a contractelor de asigurare în portofoliu, cât şi cheltuielile atribuibile indirecte, cum sunt cheltuielile de publicitate sau cheltuielile administrative legate de prelucrarea cererilor şi de întocmirea contractelor. (2) În cazul asigurărilor generale, cheltuielile de achiziţie includ şi comisionul de reînnoire a contractelor. (3) În cazul asigurărilor de viaţă, comisionul de reînnoire este inclus în cheltuielile de administrare.414. Cheltuieli de administrareContul tehnic al asigurării generale: poz. I 7. c)Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 8. c)Cheltuielile de administrare cuprind în special cheltuielile pentru încasarea primelor, de administrare a portofoliului, cheltuielile de gestionare a participărilor la beneficii şi risturnuri precum şi cheltuielile de reasigurare acceptate şi cedate.Ele cuprind de regulă cheltuielile de personal şi cele cu amortizarea imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu trebuie contabilizate în cheltuieli de achiziţie, cheltuieli cu daunele sau cu plasamentele.415. Venituri şi cheltuieli din/cu plasamenteContul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 2 şi 9Contul netehnic: poz. III 3 şi 5 (1) Toate veniturile şi cheltuielile din/cu plasamente referitoare la asigurările generale sunt indicate în contul netehnic. (2) Toate veniturile şi cheltuielile din/cu plasamente referitoare la asigurările de viaţă sunt indicate în contul tehnic al asigurării de viaţă. (3) În cazul societăţilor care practică în acelaşi timp asigurări de viaţă şi asigurări generale, veniturile şi cheltuielile din/cu plasamente sunt indicate în contul tehnic al asigurării de viaţă, în măsura în care ele sunt legate direct de asigurarea de viaţă.416. Cota din venitul net al plasamentelorContul tehnic al asigurării generale: poz. I 2Contul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 12Contul netehnic: poz. III 4 şi 6 (1) Atunci când o parte din veniturile din plasamente este transferată în contul tehnic al asigurării generale, suma transferată va fi scăzută de la poz. III (6) din contul netehnic şi adăugată la poz. I (2) din contul tehnic al asigurării generale. (2) Atunci când o parte din veniturile din plasamente indicate în contul tehnic al asigurării de viaţă este transferată în contul netehnic, suma transferată va fi scăzută de la poz. II (12) din contul tehnic al asigurării de viaţă şi adăugată la poz. III (4) din contul netehnic. (3) În ambele cazuri de mai sus, motivele care au dus la realizarea acestor transferuri, ca şi modul lor de calculare, trebuie prezentate în notele explicative.417. Plusvalorile şi minusvalorile nerealizate din plasamenteContul tehnic al asigurării de viaţă: poz. II 3 şi 10Contul netehnic: poz. III 4 şi 10 (1) Sumele înscrise la aceste poziţii din contul tehnic al asigurării de viaţă şi din contul netehnic se referă la plasamente care figurează la postul B din activul bilanţului, cu excepţia terenurilor şi construcţiilor, precum şi a celor care figurează la postul C din activul bilanţului, respectiv "Plasamente aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului", care sunt evaluate conform subsecţiunii 3.4.2 "Reevaluarea plasamentelor". (2) În cadrul acestor posturi se înscrie diferenţa dintre:- evaluarea plasamentelor la valoarea lor actuală şi- evaluarea lor la valoarea de achiziţie.Prevederi generale referitoare Ia elementele din contul de profit şi pierdere418. Veniturile şi cheltuielile extraordinare (1) Veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt venituri şi cheltuieli care nu provin din activitatea curentă a entităţii şi, ca urmare, nu apar cu regularitate. (2) În notele explicative se prezintă explicaţii privind valoarea şi natura veniturilor şi cheltuielilor extraordinare, cu excepţia cazului în care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. Similar, sunt prezentate veniturile şi cheltuielile legate de un alt exerciţiu financiar.419. Impozit pe profitEntităţile trebuie să prezinte în notele explicative măsura în care impozitul pe profit afectează rezultatul curent şi rezultatul extraordinar.  +  Secţiunea 4.18 Venituri şi cheltuieli4.18.1. Venituri420. - (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. (4) Sumele colectate de entităţi în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.421. - Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a) venituri din exploatare; b) venituri din plasamente/financiare c) venituri extraordinare.422. - Veniturile din exploatare cuprind: a) venituri din prime brute subscrise; b) venituri din comisioane de reasigurare precum şi alte venituri din servicii prestate; c) venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; d) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de societate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale; e) venituri din subvenţii de exploatare reprezentând finanţări de care beneficiază societatea acordate de stat sau de alte societăţi; f) alte venituri de exploatare cuprinzând veniturile din recuperări aferente asigurărilor generale, venituri din creanţe reactivate şi alte venituri din exploatare.423. - Veniturile din plasamente/financiare cuprind venituri din titluri de participare, venituri din creanţe imobilizate, venituri din plasamente cedate, venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din sconturi obţinute şi alte venituri similare.424. - Venituri extraordinare reprezintă acele venituri rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într- un mod frecvent sau regulat.425. - Veniturile din prime brute subscrise se înregistrează în momentul intrării în vigoare a contractului de asigurare pe baza poliţei de asigurare sau în alte condiţii prevăzute în contract.426. - Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel: a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; b) redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului; c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului/asociatului de a le încasa.427. - (1) Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora. (2) Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.4.18.2. Cheltuieli428. - (1) Cheltuielile societăţii de asigurare şi/sau reasigurare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: a) daune şi prestaţii; b) cheltuieli cu personalul; c) cheltuieli de achiziţie privind contractele de asigurare; d) executarea unor obligaţii legale sau contractuale; e) consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază societatea; f) cheltuieli cu plasamentele şi alte cheltuieli; g) cheltuieli privind comisioanele de reasigurare, etc. (2) Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. (3) În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar al societăţii se cuprind, de asemenea: a) cheltuielile privind rezervele tehnice; b) amortizările şi provizioanele constituite; c) valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau constatate lipsă.429. - Potrivit prevederilor legale, contabilitatea cheltuielilor se ţine distinct pentru activitatea de asigurări de viaţă cât şi pentru activitatea de asigurări generale, pe feluri de cheltuieli, după natura lor.430. - Cheltuielile de exploatare ale societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare, după natura lor, cuprind:- cheltuieli privind daunele şi prestaţiile (anuităţile, răscumpărările, recuperările şi alte cheltuieli privind daunele şi prestaţiile suportate de societăţi);- cheltuieli de achiziţie (cheltuieli ocazionate de achiziţionarea contractelor de asigurare, cheltuieli de deschidere a dosarelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.);- cheltuieli de administrare a contractelor (cheltuieli cu încasarea primelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.);- cheltuieli cu gestionarea daunelor (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, cheltuieli cu serviciile de daune, etc.);- cheltuieli privind rezervele tehnice;- cheltuieli cu personalul (salarii şi alte drepturi de personal, asigurările şi protecţia socială, contribuţia unităţii la asigurările sociale şi pentru ajutorul de şomaj, cheltuieli cu pregătirea şi perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli suportate de societatea de asigurare şi/sau reasigurare);- cheltuieli privind comisioanele de reasigurare;- cheltuieli privind consumurile de materiale consumabile, combustibil, piese de schimb, materiale de natura obiectelor de inventar;- cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi (întreţinere, reparaţii), redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, studii şi cercetări, cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări, poştă şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele);- pierderi din creanţe, cheltuieli privind despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii şi subvenţii acordate, cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital.431. - (1) Cheltuielile cu plasamentele şi alte cheltuieli, cuprind:- pierderi din creanţe legate de participaţii;- cheltuieli privind plasamentele cedate;- cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor;- cheltuieli din diferenţe de curs valutar;- cheltuieli privind dobânzile;- cheltuieli privind sconturile acordate;- alte cheltuieli similare. (2) Cheltuielile extraordinare reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a societăţii (cheltuieli cu calamităţile şi alte evenimente extraordinare); (3) Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor. (4) Conturile sintetice de venituri şi cheltuieli se pot dezvolta pe analitice în funcţie de necesităţile impuse de prezentele reglementări sau potrivit nevoilor proprii ale entităţii. (5) Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.  +  Capitolul 5 SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE ŞI SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU  +  Secţiunea 5.1 Situaţia fluxurilor de trezorerie432. - (1) Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare întocmesc la finele exerciţiului financiar situaţia fluxurilor de trezorerie. (2) Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare.433. - (1) Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar. (2) Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţii sau de finanţare. (3) Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. (4) Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii.434. - (1) O singură tranzacţie poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit. De exemplu, când rambursarea în numerar a unui împrumut include atât dobânda, cât şi capitalul împrumutat, elementul de dobândă poate fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanţare. (2) Unele tranzacţii, cum ar fi vânzarea unui element al unei instalaţii, pot genera un câştig sau o pierdere, recunoscut (ă) în rezultatul perioadei curente. Fluxurile de trezorerie aferente acestui tip de tranzacţii sunt fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii. Cu toate acestea, plăţile în numerar pentru producerea sau dobândirea de active deţinute în vederea închirierii către alţii sunt fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare. Încasările de numerar din închirierea şi vânzarea ulterioară a acestor active sunt, de asemenea, fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare.Activităţi de exploatare435. - Fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Prin urmare, ele rezultă în general din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului sau a pierderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt: a) încasările în numerar din primele brute; b) plăţile în numerar privind primele de reasigurare; c) plăţile în numerar privind daunele; d) încasările în numerar privind daunele aferente reasigurării; e) plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii; f) plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor; g) plăţile în numerar privind comisioanele către agenţi de asigurare şi brokeri de asigurare.Activităţi de investiţii436. - Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii sunt: a) plăţile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate. Aceste plăţi le includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale; b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate; c) plăţile în numerar pentru dobândirea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi şi de interese în asocierile în participaţie (altele decât plăţile pentru instrumentele considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deţinute în vederea plasării sau tranzacţionării); d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi şi din vânzarea de interese în asocierile în participaţie (altele decât încasările pentru instrumentele considerate a fi echivalente de numerar şi pentru cele păstrate în vederea plasării sau tranzacţionării); e) avansurile în numerar şi împrumuturile acordate altor părţi; f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate altor părţi.Activităţi de finanţare437. - Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare sunt: a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii; b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a dobândi sau răscumpăra acţiunile entităţii; c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, împrumuturilor, efectelor comerciale, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung; d) rambursările în numerar ale sumelor împrumutate; şi e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui contract de leasing financiar.438. - Câştigurile şi pierderile nerealizate care provin din variaţia cursurilor de schimb valutar nu sunt fluxuri de trezorerie. Totuşi, efectul variaţiei cursului de schimb valutar asupra numerarului şi echivalentelor de numerar deţinute sau datorate în valută este raportat în situaţia fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul şi echivalentele de numerar la începutul şi la sfârşitul perioadei. Această valoare este prezentată separat de fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare şi include, dacă este cazul, diferenţele care ar fi apărut dacă respectivele fluxuri de trezorerie ar fi fost raportate la cursul de schimb de la sfârşitul perioadei.439. - (1) Valoarea totală a dobânzii plătite de-a lungul unei perioade este prezentată în situaţia fluxurilor de trezorerie indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în profit sau pierdere sau dacă a fost capitalizată. (2) Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în determinarea profitului sau a pierderii. Alternativ, dobânda plătită şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare şi, respectiv, din investiţii, deoarece reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau a rentabilităţii investiţiilor. (3) Dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare. Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxurilor de trezorerie din activităţi de exploatare, pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei entităţi de a plăti dividende din fluxurile de trezorerie din exploatare.440. - (1) Fluxurile de trezorerie agregate provenite din obţinerea sau pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi trebuie prezentate separat şi clasificate drept activităţi de investiţii. (2) Fluxurile de trezorerie care rezultă din modificări ale participaţiilor în capitalurile proprii dintr-o filială care nu conduc la pierderea controlului trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare.441. - (1) Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit trebuie prezentate separat şi trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare, cu excepţia situaţiei în care pot fi identificate în mod specific cu activităţile de finanţare şi de investiţii. (2) Impozitele pe profit sunt generate în urma tranzacţiilor care dau naştere unor fluxuri de trezorerie clasificate într-o situaţie a fluxurilor de trezorerie drept activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare. În timp ce cheltuiala cu impozitul poate fi alocată fără dificultate activităţilor de investiţii sau celor de finanţare, fluxurile de trezorerie aferente impozitelor respective sunt, adesea, imposibil de identificat şi pot apărea într-o perioadă diferită de cea a fluxurilor de trezorerie aferente tranzacţiei de bază. Prin urmare, impozitele plătite sunt clasificate de obicei drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare. Totuşi, atunci când sunt posibile identificarea fluxului de trezorerie din impozite şi alocarea lui unei tranzacţii individuale care generează fluxuri de trezorerie clasificate drept activităţi de investiţii sau de finanţare, fluxul de trezorerie din impozite va fi clasificat în mod corespunzător drept activitate de investiţii sau de finanţare. Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt alocate mai multor clase de activităţi, se prezintă valoarea totală a impozitelor plătite.442. - O entitate trebuie să prezinte componentele de numerar şi echivalente de numerar şi trebuie să prezinte o reconciliere a valorilor din situaţia fluxurilor sale de trezorerie cu elementele echivalente raportate în situaţia poziţiei financiare.443. - (1) Formatul situaţiei fluxurilor de trezorerie pentru asigurările generale se prezintă astfel:SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIEla data de ..........pentru asigurările generale - exemplu: a) Metoda directăFluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:- încasările în numerar din primele brute;- plăţile în numerar privind primele de reasigurare;- plăţile în numerar privind daunele;- încasările în numerar privind daunele aferente reasigurării;- plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii;- plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor;- plăţile în numerar privind comisioanele către agenţi de asigurare şi brokeri de asigurare;Trezorerie netă din activităţi de exploatare (A)Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii:- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- încasările în numerar din vânzarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din dividende, dobânzi şi asimilate;- încasări din câştiguri plasamente/investiţiiTrezorerie netă din activităţi de investiţii (B)Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:- veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;- plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile societăţii;- veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;- plăţile în numerar a dividendelor acţionarilor;Trezorerie netă din activităţi de finanţare (C)Creşterea netă a trezoreriei şi a echivalentelor de trezorerie (A+B+C)Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul perioadei:Trezorerie şi echivalente de trezorerie la finele perioadei:    ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,    Numele şi prenumele .......... Numele şi prenumele ..........    Semnătura .......... Calitatea                                            Semnătura ..........    Ştampila unităţii Nr. de înregistrare în organismul                                            profesional b) Metoda indirectăFluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:- rezultat net;- modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;- ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de finanţare;Trezorerie netă din activităţi de exploatare (A)Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- încasările în numerar din vânzarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din dividende, dobânzi şi asimilate;Trezorerie netă din activităţi de investiţii (B)Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare- veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;- plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile societăţii;- veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;- plăţile în numerar a dividendelor acţionarilor;Trezorerie netă din activităţi de finanţare (C)Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie (A+B+C)Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul perioadei:Trezorerie şi echivalente de trezorerie la finele perioadei:    ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,    Numele şi prenumele .......... Numele şi prenumele ..........    Semnătura .......... Calitatea                                           Semnătura ..........    Ştampila unităţii Nr. de înregistrare în organismul                                           profesional (2) Formatul situaţiei fluxurilor de trezorerie pentru asigurările de viaţă se prezintă astfel:SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIEla data de 31 decembrie .......... pentruasigurările de viaţă - exemplu: a) Metoda directăFluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:- încasările în numerar din primele brute;- încasări din câştiguri plasamente/investiţii;- plăţile în numerar privind primele de reasigurare;- plăţile în numerar privind daunele;- încasările în numerar privind daunele aferente reasigurării;- plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii;- plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor;- plăţile în numerar privind comisioanele către agenţi de asigurare şi brokeri de asigurare;Trezorerie netă din activităţi de exploatare (A)Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii:- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- încasările în numerar din vânzarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din dividende, dobânzi şi asimilate;Trezorerie netă din activităţi de investiţii (B)Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:- veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;- plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile societăţii;- veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;- plăţile în numerar a dividendelor acţionarilor;Trezorerie netă din activităţi de finanţare (C)Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie (A+B+C)Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul perioadei:Trezorerie şi echivalente de trezorerie la finele perioadei:    ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,    Numele şi prenumele .......... Numele şi prenumele ..........    Semnătura .......... Calitatea                                       Semnătura ..........    Ştampila unităţii Nr. de înregistrare în organismul                                       profesional b) Metoda indirectăFluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:- rezultat net;- modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;- ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de finanţare;Trezorerie netă din activităţi de exploatare (A)Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii:- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- încasările în numerar din vânzarea de terenuri, construcţii şi alte active corporale şi necorporale pe termen lung;- plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor societăţi;- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;- încasările în numerar din dividende, dobânzi şi asimilate;Trezorerie netă din activităţi de investiţii (B)Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:- veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;- plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile societăţii;- veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;- plăţile în numerar a dividendelor acţionarilor;Trezorerie netă din activităţi de finanţare (C)Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie (A+B+C)Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul perioadei:Trezorerie şi echivalente de trezorerie la finele perioadei:    ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,    Numele şi prenumele .......... Numele şi prenumele ..........    Semnătura .......... Calitatea                                        Semnătura ..........    Ştampila unităţii Nr. de înregistrare în organismul                                        profesional  +  Secţiunea 5.2 Situaţia modificărilor capitalului propriu444. - (1) Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă drept parte integrantă a situaţiilor lor financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare anuale.445. - (1) Modificările capitalurilor proprii ale unei entităţi între începutul şi finalul perioadei de raportare reflectă creşterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepţia modificărilor rezultate din tranzacţiile cu proprietarii care acţionează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuţiile la capitalul propriu, răscumpărarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi dividendele), modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă, în general, valoarea totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile, generate de activităţile entităţii pe parcursul acelei perioade. (2) Ajustarea reprezentând corectarea pe seama rezultatului reportat de erori contabile se prezintă distinct în situaţia modificărilor capitalului propriu.  +  Capitolul 6 NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE  +  Secţiunea 6.1 Dispoziţii generale privind notele explicative la situaţiile financiare anuale446. - (1) Notele explicative trebuie: a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite; b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea. (2) Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.447. - Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere: a) denumirea entităţii care face raportarea; b) faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia, şi nu grupului; c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale; d) moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale; e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).448. - Notele explicative la bilanţ şi la contul de profit şi pierdere, prezentate în conformitate cu prezentul capitol, respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.449. - Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.  +  Secţiunea 6.2 Conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare anuale6.2.1. Prevederi generale450. - În notele explicative la situaţiile financiare, se prezintă, în plus faţă de informaţiile cerute conform altor dispoziţii ale prezentelor reglementări, informaţii referitoare la următoarele: a) politicile contabile adoptate, inclusiv:(i) bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;(ii) conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de prezentele reglementări;(iii) orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate; b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:(i) mişcările rezervei din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu o explicaţie a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conţine; şi(ii) valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanţ dacă imobilizările corporale nu ar fi fost reevaluate; c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:(i) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu prevederile pct. 120 alin. (1) lit. b);(ii) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezervele de valoare justă;(iii) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; şi(iv) un tabel care să prezinte mişcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul exerciţiului financiar; d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii contingente neincluse în bilanţ, indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a fost acordată; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate sau asociate; e) suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiţii şi a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie; f) cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidenţă excepţională; g) sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor; şi h) numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului financiar.6.2.2. Prevederi specifice privind cuprinsul notelor explicative la situaţiile financiareInformaţii referitoare la bilanţ451. - Notele explicative la situaţiile financiare, prezintă, în plus faţă de informaţiile cerute conform altor dispoziţii ale prezentelor reglementări, informaţii referitoare la următoarele:Plasamente452. - Se menţionează existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă.453. - În notele explicative se prezintă distinct valoarea terenurilor şi a construcţiilor utilizate de entitate pentru desfăşurarea activităţii proprii la începutul şi la încheierea exerciţiului financiar.454. - Atunci când evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare nu a fost aplicată conform subsecţiunii 3.4.3 "Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare", în notele explicative se prezintă: a) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:- valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate fi determinată prin oricare din metodele prevăzute în subsecţiunea 3.4.3. "Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare"- informaţii privind aria şi natura instrumentelor financiare; şi b) pentru imobilizările financiare prevăzute la pct. 116 înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă şi fără a se fi utilizat opţiunea de a face o ajustare de valoare conform pct. 166 alin. (1):- valoarea contabilă şi valoarea justă ale fiecăruia dintre activele individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale;- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor pe care se întemeiază opinia că valoarea contabilă va fi recuperată.Creanţe455. - Societăţile de asigurare şi/sau reasigurare prezintă în notele explicative subclasificări ale creanţelor prezentate în bilanţ, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii de asigurări de viaţă şi activităţii de asigurări generale, reasigurare primiri şi cedări şi intermediere în asigurări.Datorii456. - În notele explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate distinct pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, în conformitate cu formatul de bilanţ prevăzut de prezentele reglementări.Informaţii referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere457. - Pentru asigurările generale, societăţile prezintă în notele explicative următoarele informaţii:1. primele brute subscrise;2. primele brute realizate3. primele brute încasate;4. cheltuieli brute cu daunele;5. cheltuieli de exploatare brute;6. soldul de reasigurare.Aceste sume sunt prezentate separat pentru asigurarea directă şi acceptările în reasigurare, atunci când valorile reprezintă cel puţin 10% din suma totală a primelor brute subscrise. În plus, în cadrul asigurării directe, se prezintă următoarele clase de asigurări:1. accidente, inclusiv accidente de muncă şi boli profesionale;2. sănătate;3. vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant;4. material feroviar rulant;5. aeronave;6. nave maritime, lacustre şi fluviale;7. bunuri aflate în tranzit, indiferent de modalitatea de transport;8. incendiu şi calamităţi naturale;9. alte daune sau pierderi legate de alte bunuri decât cele menţionate la clasele 3-7;10. răspundere civilă auto, pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, inclusiv răspunderea transportatorului;11. răspundere civilă pentru utilizarea aeronavelor, inclusiv răspunderea transportatorului12. răspundere civilă pentru utilizarea vaselor maritime, lacustre şi fluviale, inclusiv răspunderea transportatorului;13. răspundere civilă generală, exclusiv cea menţionată la clasele 10-12;14. credit;15. garanţii;16. pierderi financiare diverse;17. protecţie juridică;18. asistenţă pentru persoane aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori absenţei de la domiciliu sau reşedinţa obişnuită.Prezentarea distinctă pe clase de asigurări din cadrul asigurării directe nu este necesară atunci când suma primelor brute subscrise în asigurarea directă pentru clasele indicate nu depăşeşte 10 milioane de euro. Totuşi, societăţile indică sumele referitoare la trei clase de asigurări care deţin ponderea cea mai mare în activitatea acestora.458. - (1) Pentru asigurările de viaţă, societăţile prezintă în notele explicative primele brute subscrise, separat pentru asigurarea directă şi acceptările în reasigurare atunci când aceste acceptări reprezintă cel puţin 10% din suma totală a primelor brute şi, în continuare, în cadrul asigurării directe, următoarele elemente: a) (i) prime individuale;(ii) prime cu titlu de contract de grup; b) (i) prime periodice;(ii) prime unice; c) (i) prime de contract fără participare la beneficii;(ii) prime de contract cu participare la beneficii;(iii) prime de contract atunci când riscul din plasamente este suportat de către asiguraţi. (2) Soldul de reasigurare.459. - Societăţile prevăzute la pct. 402 alin. (4) indică în notele explicative la situaţiile financiare primele brute repartizate pe asigurări de viaţă şi pe asigurări generale.460. - În toate cazurile, pentru sumele care depăşesc 5% din suma totală a primelor brute subscrise, în notele explicative societăţile prezintă suma totală a primelor brute în asigurarea directă provenind din contractele încheiate:- pe teritoriul României;- în Statele membre ale Uniunii Europene;- în ţări terţe.  +  Secţiunea 6.3 Prezentarea de informaţii suplimentare461. - (1) Entităţile care preiau creanţe potrivit pct. 309 alin. (1) prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii aferente creanţelor preluate prin cesionare, astfel: a) modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi bilanţiere (contul 461 "Debitori diverşi"), după cum urmează:Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la cost de achiziţie) la data de .............*Font 7* ┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬───────────────────────────────┬───────────────┬────────────┐ │Creanţe│Sold creanţe│ Creanţe │ Creanţe │ Creanţe încasate în cursul │ Creanţe │Sold creanţe│ │ │la începutul│ preluate │ cedate │ exerciţiului financiar │ evidenţiate │la sfârşitul│ │ │exerciţiului│ în cursul │ terţilor │direct de la debitor, din care:│în conturile │exerciţiului│ │ │financiar │exerciţiului│ în cursul ├─────────────┬─────────────────┤de cheltuieli │financiar │ │ │ │ financiar │exerciţiului│Evidenţiate │ Încasate │ în cursul │7=1+2-3-4-6 │ │ │ │ │ financiar │în conturi │ pe seama │ exerciţiului │ │ │ │ │ │ │bilanţiere │ conturilor │ financiar │ │ │ │ │ │ │în contul 461│ de venituri │ datorită │ │ │ │ │ │ │Debitori │ (contul 758 │imposibilităţii│ │ │ │ │ │ │diverşi │ "Alte venituri │ încasării │ │ │ │ │ │ │/analitic │ din exploatare" │ │ │ │ │ │ │ │distinct) │ │ │ │ ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼─────────────────┼───────────────┼────────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼─────────────────┼───────────────┼────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────────┴─────────────────┴───────────────┴────────────┘ b) modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi în afara bilanţului (contul 809 "Creanţe preluate prin cesionare"), după cum urmează:Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la valoarea nominală) la data de .............*Font 8* ┌───────┬────────────┬────────────┬───────────────────────────────────────────┬────────────┐ │Creanţe│ Sold │ Creanţe │Creanţe scoase din evidenţa extracontabilă │Sold creanţe│ │ │creanţe la │ preluate │în cursul exerciţiului financiar, din care:│la sfârşitul│ │ │ începutul │ în cursul ├─────────────┬─────────────┬───────────────┤exerciţiului│ │ │exerciţiului│exerciţiului│Scoase din │Cedate │Scoase din │financiar │ │ │ financiar │ financiar │evidenţă │terţilor │evidenţă │6=1+2-3-4-5 │ │ │ │ │ca urmare │în cursul │ca urmare a │ │ │ │ │ │a încasării │exerciţiului │imposibilităţii│ │ │ │ │ │direct de la │financiar │încasării │ │ │ │ │ │debitor │ │ │ │ ├───────┼────────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ ├───────┼────────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────┴────────────┴────────────┴─────────────┴─────────────┴───────────────┴────────────┘ (2) Entităţile care preiau creanţe potrivit pct. 309 alin. (4) prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii aferente creanţelor preluate prin cesionare, referitoare la costul de achiziţie şi valoarea nominală a creanţelor preluate, încasate, cedate terţilor, trecute pe cheltuieli, precum şi soldul creanţelor la sfârşitul exerciţiului financiar.462. - În notele explicative la situaţiile financiare, entităţile prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform secţiunii 6.2 "Conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare anuale" şi oricăror altor dispoziţii ale prezentelor reglementări, informaţii referitoare la următoarele: a) pentru diversele elemente de imobilizări:(i) preţul de achiziţie sau costul de producţie sau, dacă a fost aplicată regula de evaluare alternativă, valoarea reevaluată la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar;(ii) creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar;(iii) ajustările cumulate de valoare la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar;(iv) ajustările de valoare înregistrate în cursul exerciţiului financiar;(v) mişcările ajustărilor cumulate de valoare în privinţa creşterilor, cedărilor şi transferurilor în cursul exerciţiului financiar; şi(vi) dacă există dobândă capitalizată, suma capitalizată conform pct. 74 alin. (1) şi (6), în cursul exerciţiului financiar; b) dacă activele imobilizate sau circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate; c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie:(i) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:- valoarea justă a instrumentelor, dacă această valoare poate fi determinată prin una din metodele prevăzute la pct. 120 alin. (1) lit. a); şi- informaţii privind aria şi natura instrumentelor;(ii) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă:- valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale; şi- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor care stau la baza ipotezei că valoarea contabilă va fi recuperată; d) valoarea indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de control pentru funcţiile deţinute de aceştia, precum şi orice angajamente care au luat naştere sau sunt încheiate cu privire la pensiile acordate foştilor membri ai acestor organe, indicând totalul pe fiecare categorie de organe. Aceste informaţii pot fi omise dacă prezentarea lor ar face posibilă identificarea situaţiei financiare a unui anumit membru al organelor respective; e) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate separat în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului financiar, defalcate pe salarii şi indemnizaţii, cheltuieli cu asigurările sociale şi cheltuieli cu pensiile; f) în cazul recunoaşterii în bilanţ a unui provizion pentru impozite, soldul aferent acestuia la închiderea exerciţiului financiar şi mişcările acestor solduri în cursul exerciţiului financiar; g) denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea raportoare deţine fie direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, un interes de participare, prezentând proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare. Informaţiile respective pot să fie omise dacă sunt de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre entităţile la care se referă. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare; h) numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele capitalului autorizat.Dacă societatea nu are capital autorizat, potrivit legii, se prezintă cuantumul capitalului subscris.Dacă societatea are capital autorizat, potrivit legii, se prezintă cuantumul acestuia, precum şi cuantumul capitalului subscris la înfiinţarea societăţii sau la autorizarea societăţii pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat; i) dacă există mai multe categorii de acţiuni, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor din fiecare categorie; j) existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile, warante, opţiuni sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă; k) denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică a fiecăreia dintre entităţile la care entitatea raportoare este asociată cu răspundere nelimitată; l) denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup din care entitatea raportoare face parte în calitate de filială; m) denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup din care entitatea raportoare face parte în calitate de filială şi care este inclus în grupul de entităţi menţionat la lit. l); n) locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate menţionate la lit. l) şi m), cu condiţia ca acestea să fie disponibile; o) propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii sau, acolo unde este cazul, distribuirea profitului sau acoperirea pierderii; p) natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii care nu sunt incluse în bilanţ, precum şi impactul financiar al acelor angajamente asupra acesteia, cu condiţia ca riscurile sau beneficiile care decurg din aceste angajamente să fie semnificative şi în măsura în care divulgarea acestor riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii; q) natura şi efectele financiare ale evenimentelor semnificative care apar ulterior datei bilanţului şi care nu sunt reflectate în contul de profit şi pierdere sau în bilanţ; şi r) tranzacţiile încheiate de entitate cu părţile legate, inclusiv suma acestor tranzacţii, natura relaţiei cu părţile legate şi alte informaţii referitoare la tranzacţiile care sunt necesare pentru înţelegerea poziţiei financiare a entităţii. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului în care sunt necesare informaţii separate pentru înţelegerea efectelor tranzacţiilor cu partea legată asupra poziţiei financiare a entităţii.463. - (1) În notele explicative la situaţiile financiare, pe lângă informaţiile cerute conform pct. 450-462 şi oricăror altor dispoziţii ale prezentelor reglementări, informaţii referitoare la următoarele aspecte: a) cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii; şi b) totalul onorariilor aferente exerciţiului financiar percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi totalul onorariilor percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru alte servicii de asigurare, pentru servicii de consultanţă fiscală şi pentru alte servicii decât cele de audit. (2) Informaţiile menţionate la alin. (1) lit. a) pot fi omise, dacă prezentarea acestora ar aduce prejudicii grave entităţii. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare. (3) Prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplică situaţiilor financiare anuale ale unei entităţi atunci când aceasta este inclusă în situaţiile financiare anuale consolidate care trebuie întocmite potrivit secţiunii 8.2 "Obligaţia de a întocmi situaţii financiare anuale consolidate", cu condiţia ca aceste informaţii să fie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare anuale consolidate. (4) În cazul unui grup, informaţiile menţionate la alin. (1) lit. b) se prezintă nu numai în ceea ce priveşte auditorul grupului, dar şi pentru fiecare auditor sau firmă de audit implicat(ă) în auditul grupului. Dacă un auditor sau o firmă de audit a auditat mai multe entităţi din grup, totalul onorariilor financiare percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit se poate prezenta pe o bază agregată, în notele explicative la situaţiile financiare anuale consolidate.  +  Secţiunea 6.4 Părţi legate464. - În înţelesul prezentelor reglementări, o parte legată este o persoană sau o entitate care este legată entităţii care întocmeşte situaţii financiare, denumită în continuare entitate raportoare.465. - O persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei respective este legat(ă) unei entităţi raportoare dacă acea persoană: a) deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare; b) are o influenţă semnificativă asupra entităţii raportoare; sau c) este un membru al personalului-cheie din conducerea entităţii raportoare sau a societăţii-mamă a entităţii raportoare.466. - O entitate este legată unei entităţi raportoare dacă întruneşte oricare dintre următoarele condiţii: a) entitatea şi entitatea raportoare sunt membre ale aceluiaşi grup (ceea ce înseamnă că fiecare societate - mamă, filială şi filială din acelaşi grup este legată de celelalte); b) o entitate este entitate asociată sau entitate controlată în comun a celeilalte entităţi (sau entitate asociată sau entitate controlată în comun a unui membru al grupului din care face parte cealaltă entitate); c) ambele entităţi sunt entităţi controlate în comun ale aceluiaşi terţ; d) o entitate este entitate controlată în comun a unei terţe entităţi, iar cealaltă este o entitate asociată a terţei entităţi; e) entitatea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul angajaţilor entităţii raportoare sau ai unei entităţi legate entităţii raportoare. În cazul în care chiar entitatea raportoare reprezintă ea însăşi un astfel de plan, angajatorii sponsori sunt, de asemenea, legaţi entităţii raportoare; f) entitatea este controlată sau controlată în comun de o persoană identificată la pct. 465; g) o persoană identificată la pct. 465 lit. a) influenţează semnificativ entitatea sau este un membru al personalului-cheie din conducerea entităţii (sau a societăţii-mamă a entităţii); h) entitatea sau orice membru al unui grup din care aceasta face parte furnizează entităţii raportoare sau societăţii-mamă a entităţii raportoare servicii legate de personalul-cheie din conducerea entităţii respective.467. - O tranzacţie cu părţile legate reprezintă un transfer de resurse, servicii sau obligaţii între o entitate raportoare şi o parte legată, indiferent dacă se percepe sau nu un preţ.468. - Membrii apropiaţi ai familiei unei persoane sunt acei membri ai familiei care se anticipează să influenţeze sau să fie influenţaţi de respectiva persoană în relaţia lor cu entitatea şi includ: a) copiii şi soţul (soţia) sau partenerul de viaţă ai persoanei; b) copiii soţului (soţiei) sau partenerului de viaţă al persoanei; şi c) persoanele care depind de persoana respectivă sau de soţul (soţia) sau partenerul de viaţă al acesteia.469. - (1) O entitate legată cu o autoritate guvernamentală este o entitate care este controlată, controlată în comun sau influenţată semnificativ de guvern. (2) Guvern se referă la guvernul propriu-zis, la agenţiile guvernamentale şi la alte organisme similare de la nivel local, naţional sau internaţional.470. - Relaţiile dintre o societate-mamă şi filialele sale trebuie prezentate indiferent dacă au existat sau nu tranzacţii între ele. O entitate trebuie să prezinte numele societăţii-mamă şi, în cazul în care diferă, partea care controlează în ultimă instanţă. Dacă nici societatea-mamă, nici partea care controlează în ultimă instanţă nu întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate disponibile pentru uzul public, trebuie să se prezinte şi numele societăţii-mamă situate imediat deasupra societăţii-mamă a entităţii raportoare care întocmeşte aceste situaţii.471. - Pct. 470 se referă la societatea-mamă situată imediat deasupra societăţii-mamă a entităţii raportoare. Aceasta este prima societate-mamă din grup imediat deasupra societăţii- mamă care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate disponibile pentru uzul public.472. - (1) O entitate trebuie să prezinte informaţiile privind modul de compensare a personalului-cheie din conducere per total şi pe categorii de beneficii acordate acestuia. (2) Dacă o entitate obţine servicii privind personalul-cheie din conducere de la o altă entitate (entitatea "de administrare"), entitatea respectivă nu este obligată să aplice cerinţele de la alin. (1) compensării plătite sau de plată de către entitatea de administrare angajaţilor sau directorilor entităţii de administrare.473. - (1) Dacă o entitate a avut tranzacţii cu părţile legate pe parcursul perioadelor acoperite de situaţiile financiare, aceasta trebuie să prezinte natura relaţiei cu părţile legate, precum şi informaţiile cu privire la respectivele tranzacţii şi soldurile scadente, inclusiv angajamentele, necesare pentru ca utilizatorii să înţeleagă efectul potenţial al relaţiei asupra situaţiilor financiare. Aceste dispoziţii de prezentare a informaţiilor sunt în plus faţă de cele prevăzute la pct. 472 alin. (1). Prezentarea informaţiilor trebuie să includă cel puţin: a) valoarea tranzacţiilor; b) valoarea soldurilor scadente, inclusiv a angajamentelor, şi:(i) termenii şi condiţiile acestora, inclusiv dacă sunt garantate, şi natura contraprestaţiei de decontat; şi(ii) detalii privind garanţiile date sau primite; c) provizioanele privind creanţele îndoielnice aferente valorii soldurilor scadente; şi d) cheltuiala recunoscută în timpul perioadei cu privire la creanţele nerecuperabile sau îndoielnice datorate de părţile legate. (2) Trebuie prezentate, de asemenea, sumele suportate de entitate pentru furnizarea serviciilor privind personalul-cheie din conducere, care sunt efectuate de o entitate separată de administrare.474. - Prezentările de informaţii prevăzute la pct. 473 alin. (1) trebuie să fie făcute separat pentru fiecare dintre următoarele categorii: a) societatea-mamă; b) entităţile care deţin control comun sau exercită o influenţă semnificativă asupra entităţii; c) filialele; d) entităţile asociate; e) entităţile controlate în comun în care entitatea este un asociat; f) personalul-cheie din conducerea entităţii sau a societăţii- mamă; şi g) alte părţi legate.475. - Situaţiile următoare sunt exemple de tranzacţii care sunt prezentate dacă sunt încheiate cu o parte legată: a) cumpărări sau vânzări de bunuri (finite sau nu); b) cumpărări sau vânzări de proprietăţi imobiliare şi de alte active; c) prestare sau primire de servicii; d) contracte de leasing; e) transferuri de cercetare şi dezvoltare; f) transferuri în cadrul acordurilor de licenţă; g) transferuri în cadrul angajamentelor de finanţare (inclusiv împrumuturi şi contribuţii la capitalurile proprii în numerar sau în natură); h) acordarea de garanţii personale şi reale; i) angajamente de a lua măsuri în cazul în care are sau nu are loc în viitor un anumit eveniment, inclusiv contractele cu titlu executoriu (recunoscute şi nerecunoscute); şi j) decontarea datoriilor în numele entităţii sau de către entitate în numele părţii legate.476. - Elementele de natură similară pot fi prezentate agregat, cu excepţia cazului în care prezentarea separată este necesară pentru înţelegerea efectelor tranzacţiilor cu părţile afiliate asupra situaţiilor financiare ale entităţii.Entităţi legate cu o autoritate guvernamentală477. - O entitate raportoare este scutită de la aplicarea dispoziţiilor de prezentare a informaţiilor de la pct. 473 alin. (1) în ceea ce priveşte tranzacţiile cu părţile legate şi soldurile scadente, inclusiv angajamentele, cu: a) un guvern care deţine controlul sau controlul în comun sau exercită o influenţă semnificativă asupra entităţii raportoare; şi b) o altă entitate care este o parte legată, deoarece acelaşi guvern deţine controlul sau controlul în comun sau exercită o influenţă semnificativă atât asupra entităţii raportoare, cât şi asupra celeilalte entităţi.478. - Dacă o entitate raportoare aplică derogarea de la pct. 477, aceasta va trebui să prezinte următoarele informaţii referitoare la tranzacţiile şi soldurile scadente aferente la care se face referire la pct. 477: a) numele guvernului şi natura relaţiei sale cu entitatea raportoare (adică control, control comun sau influenţă semnificativă); b) următoarele informaţii suficient de detaliat, astfel încât să permită utilizatorilor situaţiilor financiare ale entităţii să înţeleagă efectul tranzacţiilor cu părţile legate asupra situaţiilor sale financiare:(i) natura şi valoarea fiecărei tranzacţii semnificative în mod individual; şi(ii) indicatori calitativi sau cantitativi privind nivelul tranzacţiilor, în cazul celorlalte tranzacţii care sunt semnificative din punct de vedere colectiv, şi nu individual. Tipurile de tranzacţii sunt cele menţionate la pct. 475.479. - În utilizarea raţionamentului său pentru a determina nivelul de detaliere ce va fi utilizat la prezentarea informaţiilor în conformitate cu dispoziţiile de la pct. 478 lit. b), entitatea raportoare va lua în considerare gradul de apropiere al relaţiei cu partea afiliată şi alţi factori relevanţi pentru stabilirea nivelului de importanţă al tranzacţiei, cum ar fi dacă aceasta este: a) semnificativă din punctul de vedere al volumului; b) desfăşurată în condiţii care sunt în afara pieţei; c) în afara activităţilor zilnice normale ale unei entităţi, cum ar fi cumpărarea şi vânzarea activităţilor; d) prezentată autorităţilor de reglementare sau de supraveghere; e) raportată conducerii superioare; f) supusă aprobării acţionarilor.  +  Capitolul 7 RAPORTUL ADMINISTRATORILOR480. - (1) Consiliul de administraţie al societăţii de asigurare şi/sau reasigurare elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor societăţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă. (2) Prezentarea prevăzută la alin. (1) este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor societăţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea lor. (3) În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea societăţii de asigurare şi/sau reasigurare, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activitatea specifică, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii. (4) Raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale. (5) Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre: a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar; b) dezvoltarea previzibilă a societăţii; c) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării; d) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:(i) motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;(ii) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;(iii) în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;(iv) numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de societate şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă; e) existenţa de sucursale/agenţii ale societăţii; f) utilizarea de instrumente financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:(i) obiectivele şi politicile societăţii în materie de management al riscului financiar, şi(ii) expunerea la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie. (6) Scopul informaţiilor prevăzute la alin. (5) lit. f) este de a ajuta la înţelegerea mai bună a impactului instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere asupra situaţiei financiare a societăţii, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de trezorerie şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de trezorerie viitoare asociate cu acele instrumente; de asemenea, aceste informaţii îi ajută pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ; (7) Tranzacţiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o societate de asigurare şi/sau reasigurare asumarea sau transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri financiare: a) Riscul de piaţă. Acesta cuprinde trei tipuri de risc:(i) riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor cursului de schimb valutar;(ii) riscul ratei dobânzii - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;(iii) riscul de preţ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele tranzacţionate pe piaţă.Termenul "risc de piaţă" încorporează nu numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de câştig. b) Riscul de credit - este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară. c) Riscul de lichiditate (numit şi riscul de finanţare) - este riscul ca societatea să întâlnească dificultăţi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa justă.