REGULAMENT din 10 martie 2016de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 11 aprilie 2016



     +  Titlul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1Scopul reglementăriiPrezentul regulament stabileşte modul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu completările ulterioare, denumită în continuare Lege.  +  Articolul 2Definirea unor expresiiÎn înţelesul prezentului regulament următorii termeni se definesc astfel: a) loc de deţinere - penitenciarele cu regim de maximă siguranţă, închis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele educative, centrele de detenţie, centrele de arestare preventivă şi secţiile speciale de arestare preventivă din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne; b) pedepse privative de libertate - detenţiunea pe viaţă şi închisoarea; c) măsuri preventive privative de libertate - reţinere, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă; d) persoane private de libertate - sunt, după caz, persoanele reţinute, arestate la domiciliu, arestate preventiv, internate, condamnate; e) deţinut - persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă; f) punct de documentare şi informare electronică - ansamblu de documente şi informaţii de interes pentru persoana privată de libertate, care pot fi accesate pe bază de suport electronic; g) activităţi de reintegrare socială - activităţi şi programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; h) penitenciar - penitenciar, penitenciar spital, penitenciar pentru tineri, penitenciar pentru femei; i) spaţii de deţinere - locurile în care se află un număr determinat de camere de deţinere; j) centre - centre educative şi centre de detenţie din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, specializate în recuperarea socială a persoanelor internate şi responsabilizarea acestora, în vederea asumării propriilor acţiuni şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni; k) persoane internate - minorii, tinerii şi persoanele de peste 21 de ani care execută o măsură educativă privativă de libertate cu internarea într-un centru educativ sau centru de detenţie; l) activităţi lucrative - munca prestată de persoanele condamnate, arestate preventiv sau internate conform art. 83 alin. (1) din Lege; m) membrii de familie, aparţinători sau alte persoane - soţ, soţie, rude până la gradul IV, persoane care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, reprezentanţi legali când sunt desemnaţi, precum şi, în cazuri excepţionale, persoane faţă de care s-au stabilit puternice relaţii afective şi care menţin legătura cu deţinutul prin vizite, telefon, corespondenţă şi comunicări on-line; n) unităţi sanitare - unităţile care asigură asistenţa medicală curativă şi profilactică prin: penitenciare-spital, cabinete medicale şi infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, spitale, dispensare medicale, policlinici, centre de diagnostic şi tratament, ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, cabinete medicale de specialitate, laboratoare medicale.  +  Titlul II Judecătorul de supraveghere a privării de libertate  +  Articolul 3Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate (1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate are atribuţiile stabilite de Lege şi de regulamentul prevăzut la art. 187 alin. (3) din Lege. (2) Personalul administraţiei penitenciarului acordă sprijinul necesar judecătorului de supraveghere a privării de libertate şi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (1) privind transmiterea sesizărilor şi a contestaţiilor formulate de persoanele private de libertate, comunicarea încheierilor, înaintarea dosarelor la instanţa de judecată, înştiinţarea despre primirea în audienţă şi celelalte activităţi care implică prezenţa acestora în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate în vederea soluţionării plângerilor formulate.  +  Titlul III Executarea pedepselor privative de libertate  +  Capitolul I Organizarea executării pedepselor privative de libertate  +  Articolul 4Scopul executării pedepselor privative de libertate (1) Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop prevenirea săvârşirii altor infracţiuni şi asistarea deţinuţilor, în vederea reintegrării lor sociale. (2) Executarea pedepselor privative de libertate se face în condiţii care să asigure respectul demnităţii umane, în conformitate cu prevederile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal), ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură penală), ale Legii şi ale prezentului regulament. (3) Executarea pedepselor privative de libertate se organizează în funcţie de profilul unităţii, regimul de executare, vârstă, sex şi nevoile deţinuţilor, astfel încât condiţiile de detenţie să fie cât mai apropiate de aspectele pozitive ale vieţii din exteriorul penitenciarului. (4) În vederea atingerii scopului executării pedepselor privative de libertate, administraţia locului de deţinere cooperează cu instituţiile publice şi organizaţiile nonguvernamentale care au ca obiect de activitate prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în societate a deţinuţilor. (5) Formalităţile prevăzute de prezentul regulament ce urmează a fi îndeplinite înainte de exercitarea de către un deţinut a unui drept sau a unei facilităţi se supun acelor măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială ori siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei ori a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.  +  Articolul 5Locul de executare a pedepselor privative de libertate (1) Pedepsele privative de libertate se execută în penitenciare. (2) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte, în raport cu regimul de executare aplicabil, profilul penitenciarului. Într-un penitenciar pot funcţiona secţii distincte pentru aplicarea diferenţiată a mai multor regimuri de executare. (3) În condiţiile art. 12 alin. (1) şi (2) din Lege, prin hotărâre a Guvernului, se pot înfiinţa penitenciare speciale pentru anumite categorii de deţinuţi. (4) În condiţiile art. 11 alin. (4) din Lege, în cadrul penitenciarului se pot înfiinţa secţii pentru tineri, femei ori alte categorii de persoane, care necesită regim de detenţie specializat. (5) În condiţiile art. 13 şi 14 din Lege, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot înfiinţa, în cadrul penitenciarelor, secţii speciale de arestare preventivă şi secţii speciale de executare a măsurilor educative privative de libertate. (6) În cadrul penitenciarelor pot fi delimitate spaţii funcţionale în scopul protecţiei martorilor ameninţaţi şi a deţinuţilor vulnerabili.  +  Articolul 6Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor (1) Penitenciarele sunt conduse de către un director. (2) Finanţarea penitenciarelor, inclusiv a celor speciale, se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii. (3) Donaţiile şi sponsorizările din partea persoanelor private de libertate, a membrilor de familie sau aparţinătorilor acestora nu sunt acceptate, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 196, art. 199 alin. (4), art. 200 alin. (2) şi art. 265. (4) Penitenciarele se organizează şi se amenajează astfel încât să asigure condiţiile necesare aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfăşurării activităţilor de reintegrare socială şi a celor lucrative, cazării, hrănirii, echipării, asigurării asistenţei medicale, igienei individuale şi colective, precum şi realizării tuturor măsurilor de siguranţă în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de deţinuţi. (5) Activităţile de reintegrare socială, activităţile lucrative, hrănirea, echiparea, asigurarea asistenţei medicale, a igienei individuale şi colective, funcţionare utilităţilor, precum şi transportul deţinuţilor se pot externaliza de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, conform prevederilor legale. (6) În cadrul penitenciarelor sunt organizate şi clar delimitate: sectorul de deţinere, sectorul administrativ, sectorul de producţie şi alte spaţii auxiliare. Toate aceste sectoare vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi.  +  Articolul 7Organizarea sectorului de deţinere (1) Sectorul de deţinere, în funcţie de profilul penitenciarului, are un punct de primire a deţinuţilor, o secţie de carantină şi observare, clădiri pentru cazarea acestora, birouri de lucru pentru personal şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spaţii destinate sectorului medical, bloc alimentar, săli de mese, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale deţinuţilor, puncte comerciale şi puncte de documentare şi informare electronică, posturi telefonice, cutii poştale şi spaţii corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line, precum şi un sector de acordare a drepturilor la pachet şi vizită, inclusiv vizită intimă. (2) În sectorul de deţinere pot fi amenajate, în funcţie de regimul de executare, spaţii pentru desfăşurarea audierii prin videoconferinţă, spaţii pentru activităţile de reintegrare socială, săli de clasă, ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de asistenţă socială, săli de terapie ocupaţională, spaţii pentru practicarea sportului, curţi de plimbare şi terenuri pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber şi locuri de practicare a religiei. (3) Sectorul de deţinere este compartimentat astfel încât să asigure condiţiile necesare separării diferitelor categorii de deţinuţi şi aplicării regimurilor de executare.  +  Articolul 8Organizarea sectorului administrativSectorul administrativ este situat în afara sectorului de deţinere şi cuprinde birouri de lucru pentru personal şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spaţii destinate personalului care asigură paza şi intervenţia, reintegrarea socială, spaţii destinate acordării asistenţei medicale a personalului, magazia pentru armament şi muniţia de serviciu, magazii pentru echipamentul personalului, depozit pentru mijloacele tehnice, armament şi muniţie, club, săli de pregătire şi instruire, bucătărie şi sală de mese pentru personalul locului de deţinere, spaţii pentru depozitare, precum şi utilităţile necesare unei bune funcţionări a administraţiei.  +  Articolul 9Organizarea sectorului de producţieSectorul de producţie este situat, de regulă, în afara celui de deţinere şi cuprinde ateliere de producţie, întreţinere şi reparaţii, depozite, garaj auto, alte clădiri şi terenuri necesare formării profesionale a deţinuţilor, precum şi desfăşurării activităţilor administrative.  +  Articolul 10Organizarea spaţiilor auxiliareSpaţiile auxiliare sunt situate în afara locului de deţinere şi cuprind, după caz, locuinţe de serviciu, locuinţe de intervenţie şi spaţii pentru activităţi de pregătire, instruire şi recreere a personalului, precum şi gospodăria agrozootehnică. Spaţiile auxiliare pot include şi spaţii pentru activităţile de reintegrare socială.  +  Articolul 11Secţiile interioare şi exterioare din cadrul penitenciarelor (1) Secţiile interioare cuprind cel puţin camere de cazare, birouri de lucru pentru personal, sală de mese, baie şi posturi telefonice, puncte de documentare şi informare electronică, precum şi cutii poştale. (2) În cazul secţiilor exterioare se aplică în mod corespunzător prevederile privind organizarea penitenciarelor. (3) În vederea folosirii deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis sau deschis la activităţi lucrative se pot înfiinţa puncte de lucru permanente în exteriorul penitenciarului, unde sunt cazaţi, în spaţii special amenajate de operatorul economic sau de administraţia penitenciarului. În punctele de lucru permanente se aplică regimul de executare corespunzător deţinuţilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora. Înfiinţarea punctelor de lucru permanente se face cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în condiţiile regulamentului prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 12Penitenciarele cu rol de coordonare a locurilor de deţinere dintr-o zonă geografică (1) Pentru eficientizarea misiunilor şi activităţilor desfăşurate în comun şi pentru descentralizarea unor activităţi şi responsabilităţi din sarcina Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se pot stabili penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor, centrelor de arestare preventivă, precum şi a centrelor educative şi de detenţie dintr-o zonă geografică, în condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3) din Lege. (2) Penitenciarele prevăzute la alin. (1) au următoare atribuţii: a) analizează, organizează, coordonează şi sprijină efectuarea unor misiuni vizând siguranţa deţinerii, în locurile de deţinere aflate în coordonare, prin valorificarea resurselor umane şi materiale disponibile la nivel zonal; b) organizează, coordonează şi monitorizează implementarea unor noi prevederi legislative şi normative, în baza planurilor stabilite, potrivit domeniului de competenţă, de către componentele structurale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; c) avizează planurile de pază şi apărare ale locurilor de deţinere aflate în coordonare, precum şi ale secţiilor exterioare ale acestora; d) întocmesc planuri de cooperare zonală, pentru realizarea în comun a misiunilor prevăzute la lit. a); e) se îngrijesc de folosirea judicioasă şi eficientă a unităţilor canine în locurile de deţinere aflate în coordonare; f) de regulă, asigură comanda intervenţiei în cazul producerii unui incident critic, în unităţile aflate în coordonare; g) facilitează desfăşurarea vizitelor, inclusiv a vizitelor intime şi a încheierii căsătoriei între deţinuţii din locuri de deţinere diferite aflate în coordonare, în condiţiile Legii şi ale prezentului regulament; h) avizează planurile de prevenire şi reacţie la situaţii de urgenţă ale locurilor de deţinere aflate în coordonare; i) coordonează organizarea unor activităţi specifice domeniului reintegrare socială, cu implicarea deţinuţilor selecţionaţi şi prin valorificarea resurselor disponibile la nivelul locurilor de deţinere aflate în coordonare; j) organizează, la nivel zonal, stagii de formare profesională, instruire şi schimb de bune practici pe domeniile specifice; k) iau măsuri de transferare a deţinuţilor în penitenciarele din zona de coordonare pentru executarea pedepsei într-un anumit regim, ca urmare a stabilirii/schimbării regimului de executare sau pentru respectarea standardelor minime de cazare, în conformitate cu decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 108 alin. (6); l) asigură sprijinul în vederea folosirii judicioase şi eficiente la muncă a deţinuţilor, pentru unităţile aflate în coordonare; m) dispun măsuri cu privire la situaţiile în care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul unui loc de deţinere aflat în coordonare sunt neîndestulătoare, precum şi cu privire la situaţia deţinuţilor aflaţi la dispoziţia unui organ de cercetare penală sau a unei instanţe de judecată din zonă; n) fundamentează şi solicită necesarul de resurse financiare şi materiale pentru desfăşurarea activităţilor de la lit. a)-m). (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală şi directorii locurilor de deţinere aflate în coordonare sunt obligaţi să acorde sprijinul reciproc. Neacordarea sprijinului în forma solicitată se motivează. (4) Directorii penitenciarelor prevăzute la alin. (1) realizează planuri de măsuri în comun cu locurile de deţinere aflate în coordonare, în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (2).  +  Capitolul II Siguranţa penitenciarelor  +  Articolul 13Scopul asigurării siguranţei penitenciarelor (1) Activităţile desfăşurate de administraţia penitenciară pentru realizarea siguranţei deţinerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, precum şi de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor şi urmăresc ca: a) toate penitenciarele să fie conforme în ceea ce priveşte sistemele de siguranţă a perimetrului, a secţiilor de deţinere şi a locurilor în care au acces deţinuţii; b) accesul şi circulaţia deţinuţilor în interiorul şi în afara penitenciarului să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile legii; c) accesul şi circulaţia altor persoane şi a autovehiculelor în interiorul penitenciarului să fie limitate la strictul necesar; d) locurile şi momentele vulnerabile din penitenciar să fie gestionate în mod eficient; e) ameninţările la adresa securităţii penitenciarului să fie descurajate prin luarea unor măsuri specifice, inclusiv prin efectuarea de percheziţii; f) controlul antiterorist şi de specialitate să se efectueze asupra tuturor persoanelor şi autovehiculelor care intră în penitenciar; g) folosirea mijloacelor de constrângere şi imobilizare să fie autorizată numai în cazurile strict prevăzute de lege; h) bunurile şi valorile aflate în administrare să fie păzite şi apărate. (2) Măsurile necesare pentru siguranţa locurilor de deţinere, precum şi amenajările, dispozitivele, personalul şi dotarea acestuia, mijloacele tehnice pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, a spaţiilor interioare şi a căilor de acces sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (3) Pentru realizarea activităţilor necesare asigurării siguranţei deţinerii, penitenciarele trebuie să dispună de personal propriu specializat, selecţionat, pregătit şi instruit pentru executarea atribuţiilor de serviciu specifice, cu respectarea unei proporţii de minimum un lucrător din domeniul siguranţei la 3 deţinuţi. (4) Sprijinul necesar acordat penitenciarelor de către structurile Ministerului Afacerilor Interne, în cazul manifestărilor prin care se tulbură ordinea şi disciplina din cadrul penitenciarelor ori se pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se realizează potrivit procedurilor comune de intervenţie aprobate de ministrul afacerilor interne şi ministrul justiţiei. (5) Activitatea de colaborare între penitenciare şi structurile Ministerului Afacerilor Interne, în cazul evadărilor din cadrul penitenciarelor, se realizează în condiţiile prevăzute la alin. (4).  +  Articolul 14Dotare şi amenajări (1) Locurile de deţinere sunt dotate cu împrejmuiri de siguranţă, clădiri adecvate, armament, muniţie, mijloace de intervenţie, de imobilizare, de transport, de comunicare, de întreţinere, de supraveghere şi control, de stingere a incendiilor şi alte dotări specifice îndeplinirii atribuţiilor legale în condiţii de siguranţă. (2) În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere a deţinuţilor, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale locurilor de deţinere, personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare, inclusiv telefoane mobile de serviciu. (3) Mijloacele de transport destinate deţinuţilor pot fi dotate cu sisteme de localizare spaţio-temporală. (4) În funcţie de situaţie, personalul se dotează cu veste antiglonţ, veste antiînjunghiere, scuturi de protecţie şi imobilizare, căşti cu vizor şi poate folosi pentru intervenţie şi restabilirea ordinii bastoane de cauciuc sau tomphe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu gloanţe de cauciuc, cătuşe, câini de serviciu, alte mijloace de protecţie şi imobilizare aflate în dotare, precum şi dispozitive sonore şi luminoase. Câinii de serviciu se folosesc în activităţi de pază şi escortare la punctele de lucru şi la organele judiciare, la activităţile de transfer al deţinuţilor, pentru paza perimetrelor şi pentru descoperirea telefoanelor mobile, explozibililor, substanţelor toxice sau stupefiante, precum şi pentru urmărirea evadaţilor.  +  Articolul 15Utilizarea mijloacelor de imobilizare (1) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Lege. (2) Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (3) În cazul deţinuţilor imobilizaţi la pat, internaţi într-o unitate sanitară, nu se pot utiliza cătuşe metalice. Modelul mijloacelor de imobilizare la pat folosite în unităţi sanitare şi modul de utilizare a acestora se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (4) Forţa fizică poate fi folosită, potrivit prevederilor legale, în cazurile de autoapărare, de evadare sau rezistenţă fizică activă ori pasivă la o dispoziţie prevăzută în Lege, prezentul regulament şi actele normative subsecvente acestora. (5) Orice intervenţie se desfăşoară cu respectarea principiului proporţionalităţii între modalitatea de intervenţie şi cauza care a generat-o, fără a se face uz nejustificat de violenţă. (6) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte modul de completare a registrului prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. c) din Lege.  +  Articolul 16Măsuri în caz de evadare (1) În caz de evadare, administraţia locului de deţinere anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii persoanei evadate, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul neprezentării nejustificate a deţinuţilor care au avut permisiunea de ieşire din locul de deţinere ori al părăsirii fără autorizare a locului de muncă aflat în exteriorul locului de deţinere. (3) Pentru prinderea deţinutului aflat într-una din situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), penitenciarul mobilizează resursele umane şi materiale avute la dispoziţie pe perioada prevăzută de art. 17 alin. (2) din Lege. (4) Modul de acţiune şi atribuţiile personalului locului de deţinere în cazul producerii unei evadări se stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 17Controlul antiterorist şi de specialitate la intrarea în penitenciar (1) Accesul în locurile de deţinere este strict limitat, în condiţiile stabilite de regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege. (2) Accesul persoanelor şi al mijloacelor de transport în locurile de deţinere se face după efectuarea controlului antiterorist şi de specialitate, inclusiv asupra personalului locului de deţinere. Bagajele şi obiectele care nu au legătură, după caz, cu vizita sau cu serviciul se depozitează în condiţiile stabilite de regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege. Este interzisă păstrarea în locul de deţinere a telefoanelor mobile aparţinând persoanelor vizitatoare, definite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege. (3) Accesul în locurile de deţinere cu armament şi muniţie este interzis, cu excepţiile prevăzute de regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 18Percheziţionarea deţinuţilor (1) Deţinuţii sunt obligaţi să se supună percheziţiei pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar. (2) Percheziţia constituie o măsură necesară luată pentru siguranţa locurilor de deţinere, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor şi se execută în conformitate cu art. 19 din Lege. (3) Percheziţia se efectuează în intervalul cuprins între ora deşteptării şi ora stingerii, cu excepţia situaţiilor în care acţiunea a început înainte de ora stingerii sau în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare grave şi foarte grave ori a infracţiunilor. (4) În baza planurilor de măsuri în comun, la percheziţie poate participa personal aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. (5) Pentru prevenirea introducerii şi descoperirea drogurilor, a armelor, muniţiilor, explozivilor, a dispozitivelor improvizate, a telefoanelor mobile, precum şi a celorlalte bunuri şi obiecte interzise prevăzute la art. 185 şi 186 din Lege, cu ocazia efectuării percheziţiilor pot fi folosite unităţi canine sau dispozitive speciale.  +  Articolul 19Confiscarea bunurilor şi sumelor de bani (1) Bunurile a căror deţinere este interzisă potrivit prevederilor prezentului regulament şi cele permise a fi primite, folosite şi păstrate, dar care depăşesc numărul, cantitatea, greutatea, baremele sau alte caracteristici prevăzute în anexa nr. 1, sau a căror provenienţă nu poate fi justificată, precum şi sumele de bani, în lei sau valută, identificate asupra deţinuţilor, dobândite şi aflate în posesia acestora pe timpul detenţiei, se confiscă, fiind înscrise într-un proces-verbal de confiscare. (2) În procesul-verbal de confiscare a bunurilor sau sumelor de bani prevăzute la alin. (1) se menţionează caracteristicile ori datele tehnice ale acestora, după caz, culoare, mărime, stare, serie, număr, precum şi datele de identificare ale deţinutului asupra căruia au fost descoperite, data şi locul efectuării percheziţiei şi a spaţiului de unde au fost ridicate. (3) În situaţia în care bunurile au fost descoperite în urma percheziţiei efectuate în baza unui plan de acţiune, procesul-verbal de confiscare primeşte acelaşi număr de înregistrare ca şi planul de acţiune al percheziţiei, este semnat de către conducătorul echipei de percheziţie, avizat de către directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar şi aprobat de directorul locului de deţinere. (4) Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui deţinut, în situaţia în care aceasta nu este prezentă. (5) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică şi pentru bunurile şi sumele de bani cu privire la care nu a putut fi stabilită persoana căreia îi aparţin.  +  Articolul 20Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate (1) Bunurile confiscate sunt înregistrate într-o evidenţă extracontabilă a unităţii, în termen de 7 zile de la confiscare, la valoarea unitară de 1 leu. (2) Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug, după caz. Până la momentul distrugerii sau predării în vederea valorificării la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în a căror raza teritorială sunt situate locurile de deţinere, bunurile confiscate se păstrează în magazia unităţii. (3) Bunurile confiscate care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, precum şi alimentele perisabile se distrug. Hotărârea privind predarea în vederea valorificării sau distrugerea bunurilor se ia de către o comisie formată din 3 membri, desemnată prin decizie de directorul locului de deţinere. Comisia nu dispune cu privire la bunurile care se predau, potrivit legii, organelor judiciare sau altor organe competente. (4) Distrugerea bunurilor se realizează sub supravegherea comisiei prevăzute la alin. (3). (5) Medicamentele se predau organelor de specialitate ale statului care au competenţa de a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale, iar mijloacele de plată în valută neconvertibilă se depun la Banca Naţională a României, în condiţiile legii. (6) Comisia prevăzută la alin. (3) predă lunar direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene în a căror raza teritorială sunt situate locurile de deţinere bunurile confiscate care nu se distrug. Sumele de bani obţinute de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene ca urmare a valorificării bunurilor confiscate se fac venit la bugetul de stat. (7) Bunurile a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, prevăzute de art. 185 din Lege, precum şi cele faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni se ridică şi se conservă într-un spaţiu anume destinat, până la predarea acestora organelor de urmărire penală sau, după caz, altor organe prevăzute de lege, întocmindu-se evidenţele necesare. (8) Procedura prevăzută la alin. (1)-(6) nu se aplică până la expirarea termenului în care poate fi formulată plângere împotriva dispoziţiei de confiscare din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii sau până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa de judecată. (9) Bunurile confiscate care nu au fost distruse sau predate în vederea valorificării sunt inventariate semestrial.  +  Articolul 21Portul armelor de foc (1) În exercitarea atribuţiilor de pază şi escortare a deţinuţilor, precum şi în alte situaţii temeinic justificate prevăzute în planurile de pază şi apărare ale penitenciarelor personalul foloseşte tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare, potrivit legii. (2) În aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Lege, prin dispoziţia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se pot constitui zone speciale de siguranţă, delimitate vizibil în interiorul sectorului de deţinere, în care se instituie dispozitive suplimentare de menţinere şi restabilire a ordinii şi disciplinei, folosindu-se inclusiv formaţiuni aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. (3) Constituirea zonei speciale de siguranţă se face în situaţia în care prin acţiunile violente de protest ale deţinuţilor se pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor. (4) În momentul în care cauzele ce au determinat constituirea zonei speciale de siguranţă au fost înlăturate, măsurile speciale luate încetează.  +  Articolul 22Recoltarea de probe biologice (1) În cazul în care există indicii că un deţinut a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat, fără prescripţie medicală, medicamente de natură a crea tulburări de comportament, persoana care a observat starea deţinutului informează de îndată şeful ierarhic şi personalul medical aflat în serviciu. (2) Şeful ierarhic informează de îndată directorul unităţii în legătură cu suspiciunea ingestiei unor substanţe prevăzute la alin. (1). (3) Directorul unităţii, cu avizul favorabil al judecătorului de supraveghere a privării de libertate, dispune prezentarea deţinutului la cabinetul medical, în vederea recoltării de probe biologice prin mijloace noninvazive. În cazul în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu este prezent la locul de deţinere, avizul favorabil sau nefavorabil se poate comunica verbal, administraţia locului de deţinere întocmind o notă telefonică. Încheierea va fi redactată în cel mult 3 zile, în baza documentelor şi informaţiilor existente la momentul emiterii avizului, puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului. (4) Refuzul deţinutului de a se supune recoltării probelor biologice se consemnează în fişa medicală şi constituie abatere disciplinara gravă. (5) Recoltarea de probe biologice se realizează, după caz, prin prelevarea de probe de urină şi/sau de salivă. (6) Probele biologice se recoltează potrivit procedurilor medicale. (7) Directorul unităţii, cu consultarea medicului, stabileşte ce tip de probă se prelevă. Probele prelevate se folosesc numai în scopul prevăzut la alin. (1). (8) Deţinutul poate solicita, pe cheltuiala sa, efectuarea altor examene medicale.  +  Articolul 23Testarea cu aparatul etilotest (1) În vederea stabilirii consumului de alcool deţinutul poate fi testat cu aparatul etilotest. (2) În situaţia în care rezultatul testării confirmă consumul de alcool, i se recoltează probe biologice, în condiţiile art. 22. (3) Refuzul deţinutului de a se supune testării cu aparatul etilotest constituie abatere disciplinară gravă.  +  Articolul 24Cazarea temporară în camera de protecţie (1) Directorul locului de deţinere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în activităţi cu deţinutul, cazarea acestuia în camera de protecţie dacă există un pericol iminent de producere a unuia din următoarele evenimente: a) autovătămare corporală sau suicid; b) rănirea altei persoane, dacă nu există posibilitatea separării acestora; c) distrugerea de bunuri ori tulburarea în mod grav a ordinii. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai mult de 24 de ore. Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este consiliat psihologic. Înainte de expirarea celor 24 de ore, medicul şi psihologul întocmesc un raport referitor la starea medicală, conduita şi concluziile privind starea psihocomportamentală a respectivei persoane, pe care îl înaintează directorului penitenciarului. (3) În situaţii excepţionale, după o reevaluare medicală şi psihologică, poate fi aplicată o nouă măsură de cazare temporară în camera de protecţie pentru cel mult 24 de ore, în condiţiile legii. Pot fi situaţii excepţionale: a) deţinutul are un comportament agresiv sau ameninţă că va recurge la aceleaşi acte care au determinat cazarea sa în camera de protecţie; b) deţinutul are un comportament oscilant care menţine ridicat riscul producerii unuia din incidentele care au determinat cazarea sa în camera de protecţie. (4) Introducerea deţinutului în camera de protecţie se realizează în prezenţa personalului medical, după executarea percheziţiei corporale amănunţite şi înlocuirea hainelor personale cu o ţinută adecvată anotimpului asigurată de administraţia locului de deţinere în condiţiile art. 112. (5) În perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este monitorizat de personalul medical care are obligaţia de a evalua starea acestuia, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată la 4 ore. (6) Personalul de supraveghere va monitoriza deţinuţii cazaţi temporar în camera de protecţie prin observarea stării fizico-psihice şi informarea factorilor de răspundere cu privire la posibila deteriorare a stării de sănătate ori iminenţa producerii de evenimente negative.  +  Articolul 25Măsuri de siguranţă în cazul deţinuţilor cu tulburări psihice grave (1) Deţinuţii cu tulburări psihice grave decompensate, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor deţinuţi, sunt internaţi în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, inclusiv cele din sistemul penitenciar pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice. (2) În momentele de criză pot fi utilizate mijloacele de imobilizare, în condiţiile prevăzute la art. 16 din Lege, cu avizul medicului, sau poate fi dispusă cazarea temporară în camera de protecţie, pentru a evita autovătămarea corporală, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Deţinutul care face obiectul imobilizării este pus sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură. (3) Riscul de suicid al deţinuţilor cu afecţiuni psihice se evaluează periodic de personalul medical şi de psiholog.  +  Articolul 26Informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertateFolosirea mijloacelor de imobilizare şi a armamentului, cazarea temporară a deţinutului în camera de protecţie şi supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse la cunoştinţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cu celeritate, prin adresă scrisă.  +  Articolul 27Criterii de stabilire şi procedura de evaluare a risculuiLa stabilirea riscului pe care îl prezintă deţinutul pentru siguranţa penitenciarului sunt luate în considerare următoarele criterii: a) săvârşirea infracţiunii prin folosirea armelor de foc ori prin cruzime; b) evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedepsele anterioare; c) tentativa de evadare, forţarea dispozitivelor de siguranţă ori distrugerea sistemelor de siguranţă; d) neprezentarea nejustificată a deţinutului la data şi ora stabilite din permisiunea de ieşire din penitenciar; e) introducerea, deţinerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanţe toxice ori alte obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor; f) instigarea, influenţarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări de ostatici; g) apartenenţa la grupări de crimă organizată, coordonarea activităţilor infracţionale ori de tip terorist; h) acte de violenţă soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a altor persoane; i) informaţiile privind profilul psihosocial rezultate în urma evaluărilor stabilite de reglementările în vigoare.  +  Articolul 28Procedura de evaluare a riscului (1) Evaluarea iniţială a riscului deţinuţilor pentru siguranţa penitenciarului se realizează de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia individualizării şi stabilirii regimului de executare, în condiţiile art. 39 din Lege. (2) După stabilirea riscului pentru siguranţa penitenciarului, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se reuneşte o dată la 6 luni şi reevaluează situaţia persoanelor din această categorie prin prisma criteriilor prevăzute la art. 27 în vederea menţinerii ori încetării măsurilor specifice riscului pentru siguranţa penitenciarului. În cazul pedepselor mai mici de 2 ani şi 6 luni, termenul de reevaluare a riscului pentru siguranţa penitenciarului este cel determinat potrivit art. 40 alin. (2) din Lege. (3) La reevaluarea deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului se au în vedere şi dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Lege, recomandările din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, precum şi raportul personalului special desemnat pentru cunoaştere şi influenţare pozitivă. (4) În cazul încetării măsurilor specifice riscului pentru siguranţa penitenciarului, deţinutul rămâne în regimul de maximă siguranţă, schimbarea acestuia făcându-se conform art. 40 alin. (7) şi (10) din Lege. (5) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situaţiile prevăzute de art. 27, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întruneşte şi analizează situaţia deţinutului în vederea evaluării şi stabilirii riscului pe care îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului. (6) Deţinuţii se includ în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului numai după ce hotărârea de stabilire sau schimbare a regimului de executare a devenit executorie în condiţiile art. 90 şi art. 91 alin. (4). Dispoziţiile art. 39 alin. (3) şi art. 40 alin. (11) din Lege se aplică în mod corespunzător. (7) În procesul de evaluare şi reevaluare a riscului, comisia prevăzută la art. 32 din Lege audiază deţinutul şi analizează situaţia acestuia în baza dosarului individual şi a altor documente relevante pentru stabilirea riscului. (8) Hotărârea comisiei prevăzută la art. 32 din Lege cu privire la evaluarea şi reevaluarea riscului se comunică deţinutului.  +  Articolul 29Măsuri luate de administraţia locului de deţinere (1) Deţinuţii care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt cazaţi separat, în camere special amenajate în cadrul secţiilor de maximă siguranţă. (2) Activităţile desfăşurate cu deţinuţii prevăzuţi la alin. (1) se realizează separat de ceilalţi deţinuţi. (3) Deţinuţilor prevăzuţi la alin. (1) li se aplică măsurile specifice de siguranţă stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (4) Deţinuţii care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului sunt monitorizaţi de către personal special desemnat.  +  Articolul 30Cazarea pe durata cercetării disciplinare (1) Pe durata cercetării disciplinare, la propunerea şefului de secţie, directorul penitenciarului poate dispune, din motive de siguranţă sau în scopul prevenirii actelor de împiedicare a aflării adevărului ori influenţare a rezultatului cercetării disciplinare, cazarea într-un alt spaţiu de deţinere a deţinutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare, cu respectarea criteriilor de separaţiune legate de sex, vârstă şi regim de executare şi fără afectarea drepturilor prevăzute de Lege. Cercetarea disciplinară durează, după caz, până la clasarea dosarului de cercetare disciplinară sau până la rămânerea definitivă a hotărârii comisiei de disciplină. (2) Motivele de siguranţă care determină cazarea în condiţiile alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 31Supravegherea electronică la distanţă (1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă sunt dispozitive tehnice care permit monitorizarea locaţiei şi mişcării în timp real a deţinuţilor. (2) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă sunt utilizate pentru: a) creşterea numărului de deţinuţi la activităţi lucrative, educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în condiţiile posibilităţii diversificării acestora; b) creşterea numărului de persoane care pot fi recompensate cu permisiunea de ieşire din penitenciar, în vederea pregătirii reintegrării sociale a acestora; c) folosirea eficientă a personalului; d) cunoaşterea locului în care se află deţinutul la un moment dat; e) depistarea cu uşurinţă şi în timp real a situaţiilor de nerespectare a traseelor de deplasare stabilite; f) creşterea capacităţii de reacţie la acţiunile deţinuţilor de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate. (3) Compunerea escortei în cazul deţinuţilor pentru care sunt utilizate sisteme electronice de supraveghere la distanţă este stabilită prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 32Situaţii în care pot fi utilizate sistemele electronice de supraveghere la distanţă (1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se folosesc în cazul deţinuţilor care: a) participă la activităţile lucrative, educative, de asistenţă psihologică, de asistenţă socială, în exteriorul locului de deţinere; b) se deplasează pentru acordarea asistenţei medicale la spitale/cabinete medicale situate în afara locului de deţinere; c) sunt internaţi în spitale din reţeaua publică de sănătate; d) beneficiază de permisiunea de ieşire din penitenciar; e) se deplasează în exteriorul locului de deţinere în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-d), în cazul prevăzut la art. 31 alin. (2). (2) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se pot folosi şi în cazul deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în situaţia în care sunt escortaţi în afara penitenciarului. (3) Refuzul deţinutului de a i se aplica sistemele electronice de supraveghere la distanţă atrage neparticiparea acestuia la activităţi în exteriorul penitenciarului sau neacordarea permisiunii de ieşire din penitenciar.  +  Articolul 33Procedura de utilizare a sistemelor electronice de supraveghere la distanţă (1) Sistemele electronice de supraveghere la distanţă se folosesc numai dacă îndeplinesc cerinţele privind securitatea în utilizare, respectarea demnităţii umane şi nepunerea în pericol a sănătăţii ori integrităţii fizice a deţinuţilor. (2) Sistemele de supraveghere electronică la distanţă se aplică, cu aprobarea directorului penitenciarului şi consimţământul deţinutului, la propunerea: a) comisiei de recompensare, în cazul deţinuţilor care urmează să beneficieze de permisiunea de ieşire din penitenciar; b) comisiei de selecţionare la muncă, în cazul deţinuţilor care urmează să fie folosiţi la activităţi lucrative în exteriorul locului de deţinere; c) comisiei prevăzute la art. 32 din Lege, în cazul în care prin Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică întocmit de către sectorul educaţie şi asistenţă psihosocială se prevăd programe care pot fi desfăşurate în comunitate, fără supraveghere; d) directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-c). (3) Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabileşte procedura operaţională de aplicare a sistemelor de supraveghere electronică la distanţă. (4) Deţinutul este instruit cu privire la modul de folosire a mijloacelor electronice, sens în care acesta semnează un angajament. (5) Nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor stabilite în angajament poate atrage retragerea de la activităţi în exteriorul penitenciarului sau întreruperea permisiunii de ieşire din penitenciar. (6) Constituie abatere disciplinară foarte gravă aducerea în stare de nefuncţionare, distrugerea şi înlăturarea, în mod ilicit, de către deţinut a mijloacelor electronice, precum şi prezenţa în alte zone decât cele stabilite.  +  Articolul 34Criterii privind vulnerabilitatea deţinuţilor (1) Criteriile privind vulnerabilitatea deţinuţilor sunt: a) orientarea sexuală; b) dizabilităţile; c) tulburările psihice; d) etnia; e) infectarea cu HIV/SIDA; f) săvârşirea de infracţiuni asupra minorilor sau asupra integrităţii şi libertăţii sexuale; g) situaţia sociofamilială deosebită, lipsa sprijinului din partea mediului de suport, statutul socioeconomic diminuat sau situaţia socioeconomică mult peste medie; h) profesia sau funcţia deţinută anterior arestării; i) oferirea de informaţii instituţiilor cu atribuţii de ordine publică şi siguranţă naţională cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau abateri disciplinare; j) orice alte asemenea situaţii, stări sau împrejurări care pot vulnerabiliza deţinutul. (2) Criteriile de la alin. (1) nu determină prin ele însele clasificarea deţinutului ca fiind vulnerabil, ci numai dacă există un pericol pentru sine, faţă de ceilalţi sau pentru siguranţa locului de deţinere.  +  Articolul 35Procedura de evaluare a vulnerabilităţii (1) Evaluarea iniţială a vulnerabilităţii se realizează de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia individualizării şi stabilirii regimului de executare, în baza criteriilor stabilite la art. 34. (2) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege reevaluează situaţia deţinutului, din oficiu sau la cererea motivată a acestuia, în vederea menţinerii ori încetării măsurilor de protecţie. (3) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situaţiile prevăzute de art. 34, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întruneşte şi analizează situaţia deţinutului în vederea evaluării vulnerabilităţii. Sesizarea comisiei se poate face, prin raport scris, de către orice persoană care constată vulnerabilitatea sau la cererea deţinuţilor. (4) La reevaluarea deţinuţilor vulnerabili, comisia are în vedere documentele cuprinse în dosarul individual, precum şi orice altă informaţie considerată relevantă.  +  Articolul 36Măsuri de protecţie pentru deţinuţii vulnerabili şi martorii vulnerabili şi ameninţaţi (1) În cazul deţinuţilor vulnerabili, al martorilor vulnerabili şi ameninţaţi se pot lua următoarele măsuri de protecţie: a) cazarea într-o cameră de deţinere pentru eliminarea factorilor de risc. Cazarea în aceste spaţii se poate dispune de către directorul penitenciarului, pe motive de siguranţă sau la cererea deţinuţilor în cauză, pe durata pentru care este necesară luarea acestei măsuri; b) stabilirea locurilor şi a intervalului orar de desfăşurare a activităţilor, a itinerarelor de deplasare şi a persoanelor cu care intră în contact; c) desemnarea de personal cu experienţă pentru pază, escortare, însoţire, supraveghere, monitorizare şi intervenţie operaţională; d) crearea unui sistem care să asigure informarea în timp util a factorilor decizionali în vederea înlăturării potenţialului pericol; e) verificarea operativă a tuturor sesizărilor deţinuţilor, ale membrilor familiilor acestora, precum şi a unor terţe persoane cu privire la actele de violenţă exercitate asupra lor, în vederea luării măsurilor legale; f) derularea de programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială adecvate. (2) În cazul în care măsurile prevăzute de alin. (1) nu sunt îndestulătoare se poate dispune transferarea în alt penitenciar sau penitenciar-spital.  +  Articolul 37Audierea prin videoconferinţă (1) Deţinuţii pot fi audiaţi prin videoconferinţă, în condiţiile art. 29 din Lege, precum şi în situaţia în care audierea este necesară pentru: a) cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare; b) soluţionarea sesizărilor formulate de deţinuţi; c) cercetări determinate de recuperarea pagubelor; d) cercetări determinate de confiscarea sumelor de bani şi a bunurilor; e) cercetări determinate de luarea unor măsuri referitoare la exercitarea drepturilor; f) orice altă procedură prevăzută de lege. (2) Directorii penitenciarelor au obligaţia de a amenaja un spaţiu corespunzător în care va avea loc audierea deţinuţilor prin videoconferinţă.  +  Articolul 38Procedura audierii prin videoconferinţă (1) Procedura audierii prin videoconferinţă a deţinuţilor se declanşează odată cu formularea unei cereri în acest sens de către autoritatea sau instituţia interesată. (2) Cererile se transmit de către autoritatea sau instituţia interesată directorului unităţii penitenciare în care se află deţinutul. (3) Cererea cuprinde: a) denumirea instituţiei interesate; b) denumirea autorităţii sau instituţiei interesate; c) persoana de contact desemnată; d) datele de identificare ale deţinutului; e) numărul de dosar şi obiectul cauzei sau al audierii; f) termenul de judecată sau de audiere; g) durata estimată a audierii; h) locul stabilit pentru prezentarea avocatului, interpretului sau a altor participanţi la proces sau audiere şi, după caz, datele de identificare ale acestora; i) data până la care administraţia penitenciarului este obligată să transmită ora la care va avea loc audierea prin videoconferinţă. (4) Cererile, precum şi comunicările prevăzute în prezentul articol sunt transmise prin note telefonice, fax, poştă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiţii care să permită autorităţilor destinatare să-i stabilească autenticitatea. (5) Înainte cu două zile lucrătoare de data fixată pentru audiere, directorul penitenciarului notifică instituţiei interesate ora la care va avea loc audierea. (6) Notificarea cuprinde: a) denumirea unităţii penitenciare emitente; b) datele de identificare ale responsabilului de audiere prin videoconferinţă din cadrul acestei unităţi; c) datele de identificare ale deţinutului; d) numărul de dosar şi obiectul cauzei sau al audierii; e) data şi ora la care se desfăşoară audierea; f) durata estimată a audierii; g) menţiuni suplimentare necesare desfăşurării cu celeritate şi în bune condiţii a audierii prin videoconferinţă ori alte observaţii. (7) Identitatea deţinutului este stabilită de persoana desemnată de directorul penitenciarului în care acesta se află. (8) În cazul în care la audiere participă persoane care nu cunosc limba română se asigură prezenţa unui interpret. Asigurarea prezenţei acestuia revine instituţiei care solicită audierea prin videoconferinţă. (9) Datele fixate de instanţele de judecată sunt obligatorii pentru administraţia penitenciarului, care stabileşte numai ora de desfăşurare a audierii prin videoconferinţă. (10) Transmisia audierii prin videoconferinţă se asigură simultan la unitatea penitenciară în care se află deţinutul şi în locaţia de la instituţia interesată. (11) După stabilirea legăturii audiovideo, părţile interesate pun întrebări deţinutului. (12) Persoanele desemnate sau competente, potrivit legii, iau măsuri de consemnare şi înregistrare a audierii. (13) Nu poate fi administrată prin videoconferinţă proba cu înscrisuri. (14) Cheltuielile legate de achiziţia, funcţionarea şi întreţinerea instalaţiilor necesare audierii prin videoconferinţă sunt suportate de către Ministerul Justiţiei şi, după caz, de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.  +  Articolul 39Supravegherea femeilor (1) Supravegherea deţinutelor femei se asigură de personal de acelaşi sex. (2) Personalul de sex masculin are acces în secţiile pentru femei în condiţiile stabilite de regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 40Internarea şi separarea deţinuţilor în spitale şi infirmerii (1) Deţinuţii bolnavi nu pot refuza transferarea în vederea internării într-un penitenciar-spital sau infirmerii din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) Regimul aplicat deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii şi casele de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul deţinuţilor.  +  Articolul 41Măsuri de siguranţă şi supraveghere în spitale şi infirmerii (1) Măsurile de siguranţă care se aplică deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice. (2) Măsurile de siguranţă pentru deţinuţii internaţi sunt cele specifice regimului închis, cu excepţia celor referitoare la modalitatea de acordare a vizitelor, prevăzute la art. 139.  +  Articolul 42Apelul deţinuţilor (1) La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se efectuează apelul deţinuţilor, activitate care este consemnată în documentele specifice. (2) Apelul deţinuţilor se efectuează şi la începerea şi terminarea activităţilor desfăşurate în afara camerelor de deţinere sau ori de câte ori este necesar. (3) Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc situaţia individuală a deţinuţilor cu cele declarate de aceştia.  +  Capitolul III Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate  +  Secţiunea 1 Noţiunea de regim de executare  +  Articolul 43Noţiunea de regim de executare a pedepselor privative de libertate (1) Deţinuţii se supun regimului de executare stabilit. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităţi care să contribuie la reintegrarea socială. (2) Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii de mişcare a deţinuţilor, modalitatea de acordare a drepturilor şi de desfăşurare a activităţilor zilnice, în raport cu situaţia juridică, starea sănătăţii, vârsta şi comportarea în timpul executării pedepsei. (3) Pe întreaga durată a executării pedepsei, administraţia penitenciarului asigură supravegherea, observarea şi asistenţa deţinuţilor de către educatori, psihologi, asistenţi sociali şi consilieri de probaţiune, medici, personal specializat cu aplicarea regimului şi siguranţa deţinerii, preoţi şi alte persoane calificate din interiorul şi exteriorul locului de deţinere. (4) Pregătirea deţinuţilor în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deţinere şi se desfăşoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei şi regimul de executare aplicat.  +  Articolul 44Regulamentul de ordine interioarăRegulamentul de ordine interioară este documentul prin care administraţia penitenciarului stabileşte regulile pe care trebuie să le respecte deţinuţii şi personalul penitenciarului în vederea aplicării corespunzătoare a regimului de executare.  +  Articolul 45Elaborarea regulamentului de ordine interioară (1) Administraţia penitenciarului elaborează şi aplică un regulament propriu privind ordinea interioară. (2) Regulamentul de ordine interioară este aprobat de către directorul penitenciarului. Un exemplar al regulamentului de ordine interioară este pus la dispoziţia deţinuţilor, în fiecare cameră de deţinere. (3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în situaţia în care programul zilnic suferă modificări sau completări. (4) Regulamentul de ordine interioară se consideră comunicat ori de câte ori deţinutul se reîntoarce în locul de deţinere în care i-a fost adus la cunoştinţă, cu excepţia cazului în care, de la data luării la cunoştinţă, regulamentul a suferit modificări sau completări, caz în care acesta se comunică în condiţiile alin. (2).  +  Articolul 46Structura regulamentului de ordine interioară (1) Regulamentul de ordine interioară cuprinde: a) programul zilnic al deţinuţilor; b) posibilităţile deţinuţilor de a comunica cu administraţia penitenciarului, cu autorităţile judiciare şi administrative, cu soţul sau soţia ori rudele sau cu alte persoane, cu apărătorii sau cu reprezentanţii misiunilor diplomatice, după caz; c) drepturile deţinuţilor; d) obligaţiile şi interdicţiile deţinuţilor; e) faptele care constituie abateri disciplinare sau infracţiuni prevăzute de Lege; f) recompensele ce pot fi acordate deţinuţilor; g) sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate deţinuţilor; h) măsuri pentru siguranţă individuală şi colectivă adoptate la nivelul penitenciarului; i) modalitatea de păstrare a bunurilor deţinuţilor; j) regulile de igienă individuală şi colectivă; k) procedura repartizării în camere şi a transferului deţinuţilor; l) oferta de programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; m) modalitatea de selecţionare şi repartizare la activităţi lucrative; n) locurile destinate fumatului; o) zonele, locurile şi spaţiile, precum şi intervalele orare în care deţinuţii se pot deplasa neînsoţiţi sau pot desfăşura activităţi fără supraveghere; p) regulile de conduită pe care trebuie să le respecte personalul penitenciarului; q) alte prevederi în scopul aplicării corespunzătoare a regimului de executare. (2) Respectarea regulamentului de ordine interioară constituie o obligaţie a tuturor deţinuţilor pe întreaga perioadă a privării de libertate. (3) Administraţia penitenciarului este obligată să afişeze, în locuri vizibile, sau să pună la dispoziţie prin punctele de documentare şi informare electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte mijloace, informaţii referitoare la conţinutul regulamentului de ordine interioară.  +  Articolul 47Definirea programului zilnic (1) Programul zilnic cuprinde totalitatea activităţilor în care sunt implicaţi deţinuţii în cursul unei zile. (2) Programul zilnic este diferenţiat în raport cu profilul penitenciarului, regimul de executare, vârstă, stare de sănătate, participarea la activităţi lucrative ori de altă natură, anotimp, precum şi în raport de zilele de repaus. (3) Administraţia penitenciarului poate elabora programe zilnice individualizate.  +  Articolul 48Conţinutul programului zilnic (1) În programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi socială religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi. (2) Pentru deţinuţii bolnavi, internaţi în spitale sau infirmerii, precum şi pentru femeile gravide sau care au în îngrijire copil cu vârsta până la 1 an, programul zilnic este stabilit de medicul penitenciarului, iar în cazul penitenciarelor-spital de către directorul adjunct pentru probleme medicale. (3) Planificarea activităţilor în cadrul programului zilnic are în vedere ca deţinuţii să petreacă cât mai mult timp în afara camerelor de deţinere.  +  Articolul 49Comunicarea programului zilnic deţinuţilor (1) Administraţia penitenciarului are obligaţia să aducă la cunoştinţa deţinuţilor programul zilnic şi să asigure afişarea în locuri vizibile sau punerea la dispoziţie prin punctele de documentare şi informare electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte mijloace, a diferitelor tipuri de programe zilnice. (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia în care programul zilnic suferă modificări sau completări.  +  Secţiunea a 2-a Regimul aplicabil deţinuţilor arestaţi preventiv în altă cauză  +  Articolul 50Regimul aplicabil deţinuţilor arestaţi preventiv în altă cauză (1) Regimul de executare stabilit pentru deţinuţii condamnaţi şi arestaţi preventiv în altă cauză se suspendă până la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestului preventiv. În perioada de suspendare se aplică regimul specific arestaţilor preventiv. Repartizarea în cadrul secţiei de arestare preventivă se realizează prin decizie a directorului penitenciarului. (2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 91 şi art. 204-206. (3) În perioada arestului preventiv, deţinuţilor repartizaţi în regim de maximă siguranţă, clasificaţi în categoria celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului şi cărora li s-a suspendat regimul de executare, li se aplică aceleaşi măsuri de siguranţă până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestora.  +  Secţiunea a 3-a Aplicarea provizorie a regimului de executare  +  Articolul 51Aplicarea provizorie a regimului de executare (1) Regimul provizoriu se aplică până la prima întrunire a comisiei prevăzute la art. 32 din Lege: a) de la data expirării perioadei de carantină şi observare, pentru deţinuţii care au fost primiţi în penitenciar în baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate şi pentru deţinuţii cărora le-a fost emis mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în acest interval de timp; b) de la data încetării măsurii arestării preventive ca urmare a intervenirii hotărârii definitive de condamnare în cauza respectivă; c) de la data înlocuirii, încetării de drept sau revocării măsurii arestării preventive pentru deţinuţii arestaţi în altă cauză, dacă acestora nu li s-a stabilit un regim de executare. (2) Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului penitenciarului, care este executorie şi definitivă.  +  Articolul 52Măsuri specifice pentru perioada aplicării regimului provizoriu (1) Pe toată perioada aplicării regimului provizoriu deţinutul beneficiază de drepturile pe care le au deţinuţii incluşi definitiv în respectivul regim de executare, cu excepţia dreptului la muncă. (2) Cazarea deţinuţilor cărora li se aplică regimul de executare provizoriu se realizează în cadrul secţiilor de deţinere aferente regimului de executare respectiv.  +  Secţiunea a 4-a Regimul de maximă siguranţă  +  Articolul 53Noţiunea de regim de maximă siguranţăRegimul de maximă siguranţă constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, escortare, însoţire şi supraveghere şi restrângerea libertăţii de mişcare a deţinuţilor concomitent cu desfăşurarea unor activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.  +  Articolul 54Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă (1) Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Lege, persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum şi celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în condiţiile art. 27 şi 28. (2) Regimul de maximă siguranţă se aplică deţinuţilor, clasificaţi iniţial în alt regim de executare, care au comis o infracţiune sau o abatere disciplinară foarte gravă şi care, prin conduita lor, afectează în mod grav desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere ori siguranţa acestuia. (3) Regimul de maximă siguranţă se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în următoarele situaţii: a) au săvârşit abateri disciplinare repetate; b) constituie pericol pentru ei înşişi, pentru alţi deţinuţi, pentru personal sau pentru societate, având în vedere antecedentele privind actele de indisciplină, de intimidare, de violenţă, de distrugere.  +  Articolul 55Locul de executareRegimul de maximă siguranţă se execută în penitenciare anume destinate ori în secţii sau spaţii special amenajate.  +  Articolul 56Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere (1) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă sunt cazaţi, de regulă, individual, în conformitate cu art. 111. (2) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă pot fi cazaţi în comun, în situaţia în care starea de sănătate sau participarea la diferite programe de influenţare a comportamentului o impun, cu condiţia ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10. (3) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege. (4) Secţiile, camerele şi locurile unde deţinuţii din regimul de maximă siguranţă desfăşoară diferite activităţi sunt permanent închise şi asigurate.  +  Articolul 57Programul zilnic (1) Programul zilnic este riguros stabilit, dispoziţiile art. 47 şi 48 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă care nu prestează muncă sau nu participă la activităţi de instruire şcolară ori formare profesională desfăşoară, în limita a minimum 3 ore pe zi, activităţi de plimbare, activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive şi religioase. (3) Hrana se serveşte în camerele de deţinere sau în săli de mese. (4) Asistenţa medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spaţii amenajate, de regulă, în interiorul secţiei de maximă siguranţă. La solicitarea personalului medical, asistenţa medicală este acordată sub supravegherea personalului de pază. În cazuri deosebite, la solicitarea medicului curant, deţinuţii din regimul de maximă siguranţă pot fi internaţi în unităţi sanitare.  +  Articolul 58Plimbarea (1) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă care nu prestează muncă, nu participă la programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la cel puţin două ore de plimbare zilnică, în curţi special amenajate în aer liber. (2) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă care prestează muncă, participă la programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sau desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. (3) Deţinuţii din regimul de maximă siguranţă aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică, în curţi special amenajate în aer liber. (4) Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 59MuncaDeţinuţii din regimul de maximă siguranţă care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine interioară pot presta muncă, în grupuri mici, în interiorul penitenciarului, în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă.  +  Articolul 60Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socialăProgramele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială cu deţinuţii din regimul de maximă siguranţă se desfăşoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub supraveghere continuă.  +  Articolul 61Personalul locului de deţinerePersonalul desemnat să aplice regimul de maximă siguranţă este anume selecţionat, format şi specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare şi comunicare, într-un număr suficient, astfel încât să asigure o supraveghere strictă a deţinuţilor, atât în interiorul, cât şi în exteriorul penitenciarului, precum şi intervenţia operativă, în situaţiile în care se impune.  +  Articolul 62Escortarea şi însoţirea (1) Deplasarea deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă la organele judiciare, spitale ori în alte locaţii din exteriorul penitenciarului, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de deţinuţi, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin autorizare scrisă a directorului unităţii. (2) La ieşirea şi intrarea din şi în camerele de deţinere, deţinuţii din regimul de maximă siguranţă sunt supuşi, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. Scoaterea din camere se desfăşoară în prezenţa unui număr suficient de personal, dotat corespunzător, iar în situaţia în care situaţia impune, li se aplică mijloace de imobilizare. (3) Prezentarea deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă în faţa reprezentanţilor organelor judiciare, unităţilor sanitare ori ai altor instituţii se realizează fără cătuşe pentru mâini. În situaţiile care au impus aplicarea cătuşelor pentru mâini, acestea pot fi menţinute, dacă reprezentanţii organelor judiciare, unităţilor sanitare ori ai altor instituţii, în prealabil informaţi cu privire la motivele care au impus luarea acestei măsuri, solicită menţinerea acestor mijloace de imobilizare.  +  Articolul 63Accesul personalului în spaţiile de deţinereAccesul personalului locului de deţinere în zona de amplasare a secţiilor şi camerelor destinate cazării deţinuţilor care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă este strict limitat şi se face în baza deciziei directorului penitenciarului.  +  Secţiunea a 5-a Regimul închis  +  Articolul 64Noţiunea de regim închisRegimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, escortare, însoţire şi supraveghere care să permită deţinuţilor să desfăşoare, în grupuri, activităţi lucrative, educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.  +  Articolul 65Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul închis (1) Regimul închis se aplică iniţial deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Lege. (2) Regimul închis se aplică şi: a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară foarte gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, şi care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere; b) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi pentru reintegrare socială; c) deţinuţilor care au împlinit vârsta de 65 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Lege; d) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, dacă în urma analizării naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, se apreciază că nu este oportună repartizarea în regimul de maximă siguranţă, potrivit art. 34 alin. (3) din Lege. La această apreciere, în baza aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, pot fi luate în considerare aspecte privind vârsta şi starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, comportamentul pe parcursul procesului penal, perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare, participarea la activităţi pe durata executării măsurii arestării preventive şi comportamentul în această perioadă; e) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Lege. Dispoziţiile art. 54 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 66Locul de executareRegimul închis se execută în penitenciare anume destinate ori în secţii sau spaţii special amenajate.  +  Articolul 67Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere (1) Cazarea deţinuţilor din regimul închis se realizează, de regulă, în comun, în conformitate cu art. 111. (2) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege. (3) Camerele de deţinere sunt permanent închise şi asigurate. (4) Hrana se serveşte, de regulă, în săli de mese sau în camerele de deţinere.  +  Articolul 68Programul zilnic (1) Programul zilnic cuprinde prestarea muncii, activităţi educative, culturale, terapeutice şi sportive, consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, asistenţă medicală, plimbare, timp de odihnă şi alte activităţi necesare stimulării interesului deţinuţilor din regimul închis de a-şi asuma responsabilităţi, dispoziţiile art. 47 şi 48 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Activităţile cu deţinuţii din regimul închis se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului. (3) Deţinuţii din regimul închis care din diferite motive nu sunt folosiţi la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională desfăşoară activităţi de plimbare, educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive şi religioase în limita a minimum 4 ore pe zi.  +  Articolul 69Plimbarea (1) Deţinuţii din regimul închis care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la cel puţin 3 ore de plimbare zilnică. (2) Deţinuţii din regimul închis care prestează muncă, participă la programe de educaţie sau asistenţă psihologică şi asistenţă socială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. (3) Deţinuţii din regimul închis, aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică, în curţi special amenajate în aer liber.  +  Articolul 70MuncaDeţinuţii din regimul închis pot presta muncă, sub pază şi supraveghere continuă, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere.  +  Articolul 71Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socialăProgramele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în interiorul locului de deţinere, sub pază şi supraveghere. În exteriorul locului de deţinere pot fi desfăşurate activităţi educative şi culturale, cu deţinuţii din regimul închis, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.  +  Articolul 72Escortarea şi însoţirea (1) Deplasarea deţinuţilor din regimul închis la organele judiciare, unităţi sanitare ori în alte locaţii din exteriorul penitenciarului, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de deţinuţi. (2) La ieşirea şi intrarea din şi în camerele de deţinere, deţinuţii din regimul închis sunt supuşi, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. (3) Aplicarea mijloacelor de imobilizare se realizează potrivit regulamentului prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (4) Prevederile art. 62 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.  +  Secţiunea a 6-a Regimul semideschis  +  Articolul 73Noţiunea de regim semideschisRegimul semideschis conferă deţinuţilor posibilitatea de a se deplasa neînsoţiţi în zone din interiorul locului de deţinere pe traseele stabilite de către administraţia penitenciarului şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de administraţie.  +  Articolul 74Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul semideschis (1) Regimul semideschis se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (1) din Lege. (2) Regimul semideschis se aplică şi: a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, şi care din cauza conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim; b) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi temeinice pentru reintegrare socială; c) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, potrivit art. 36 alin. (2) din Lege. Dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. d) se aplică în mod corespunzător; d) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mică de un an, în conformitate cu art. 38 alin. (2) din Lege. Dispoziţiile art. 54 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 75Locul de executareRegimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în secţii sau spaţii special amenajate.  +  Articolul 76Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere (1) Cazarea se realizează în comun, în conformitate cu art. 111, şi se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea deţinuţilor din regimul semideschis sunt: a) compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural; b) interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă. (2) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege. (3) Camerele de deţinere sunt deschise pe timpul zilei, după apelul de dimineaţă şi până cel mai târziu cu 30 de minute înainte de apelul de seară, în funcţie de condiţiile de vizibilitate. Din motive medicale, de siguranţa deţinerii şi pentru buna desfăşurare a unor activităţi, directorul locului de deţinere poate dispune închiderea şi asigurarea uşilor camerelor de deţinere. (4) În intervalul cuprins între apelul de seară şi apelul de dimineaţă, pe timpul servitului mesei şi în situaţia în care întregul efectiv din cameră participă la activităţi în afara acesteia, uşa este închisă şi asigurată.  +  Articolul 77Programul zilnicDeţinuţii din regimul semideschis îşi organizează timpul avut la dispoziţie şi desfăşoară activităţi administrativ-gospodăreşti, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de administraţie.  +  Articolul 78MuncaMunca prestată de deţinuţii din regimul semideschis se desfăşoară în interiorul şi exteriorul locului de deţinere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat. Faţă de deţinuţii care desfăşoară activităţi în exteriorul penitenciarului se poate lua măsura supravegherii electronice în condiţiile art. 31-33.  +  Articolul 79Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socialăProgramele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială cu deţinuţii din regimul semideschis se desfăşoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum şi în exteriorul locului de deţinere. Însoţirea şi supravegherea deţinuţilor din regimul semideschis în exteriorul locului de deţinere se fac cu personal neînarmat.  +  Secţiunea a 7-a Regimul deschis  +  Articolul 80Noţiunea de regim deschisRegimul deschis conferă deţinuţilor posibilitatea de a se deplasa neînsoţiţi în interiorul locului de deţinere, de a presta muncă şi de a desfăşura activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în afara locului de deţinere, fără supraveghere.  +  Articolul 81Categoriile de deţinuţi cărora li se aplică regimul deschis (1) Regimul deschis se aplică deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Lege. (2) Regimul deschis se aplică şi: a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială; b) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora, în conformitate cu art. 37 alin. (2) din Lege. Dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. c) se aplică în mod corespunzător. (3) Regimul deschis se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin deţinuţii şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt conferite.  +  Articolul 82Locul de executare (1) Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în spaţii sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul penitenciarelor. (2) Deţinuţii pot fi separaţi sau grupaţi ţinând seama de compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de reintegrare socială şi de folosire la muncă.  +  Articolul 83Cazarea şi amenajarea spaţiilor de deţinere (1) Cazarea deţinuţilor din regimul deschis se realizează în comun, în conformitate cu art. 111. (2) Camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, deţinuţii din regimul deschis având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţia penitenciarului. (3) Camerele de cazare se încuie pe durata apelului şi cu ocazia luării mesei, precum şi în cazul participării la activităţi a întregului efectiv dintr-o cameră. Din motive medicale, de siguranţa deţinerii şi pentru buna desfăşurare a unor activităţi, directorul locului de deţinere poate dispune închiderea şi asigurarea uşilor camerelor de deţinere. (4) Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în ordinul ministrului justiţiei prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege.  +  Articolul 84Munca (1) Deţinuţii din regimul deschis pot presta muncă, în interiorul şi exteriorul penitenciarului, fără supraveghere, având obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului. (2) Deţinuţii din regimul deschis care desfăşoară activităţi lucrative în exteriorul penitenciarului, în funcţie de vulnerabilităţile identificate pot fi supravegheaţi, inclusiv prin utilizarea sistemelor electronice de supraveghere la distanţă, în condiţiile art. 31-33.  +  Articolul 85Activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socialăDeţinuţii din regimul deschis pot desfăşura, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, fără supraveghere. Dispoziţiile art. 84 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 86Programul zilnic (1) Deţinuţii din regimul deschis îşi organizează singuri timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-gospodăreşti, cu respectarea programului stabilit de administraţie. (2) Cu aprobarea directorului penitenciarului, deţinuţii din regimul deschis pot frecventa cursuri de şcolarizare, calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de asistenţă medicală, inclusiv de medicină dentară, la recomandarea medicului unităţii, pot participa individual sau în grup la programe culturale, educative, sportive, artistice, religioase şi activităţi lucrative, în exteriorul locului de deţinere, fără supraveghere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului penitenciarului, pot lua parte la activităţile culturale, educative, sportive, artistice şi religioase şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii. Dispoziţiile art. 84 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 87Obligaţii şi interdicţii specifice (1) Cu ocazia includerii deţinuţilor în regimul deschis şi ori de câte ori este necesar, aceştia sunt instruiţi cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au, semnând un angajament în acest sens. (2) Deţinuţii din regimul deschis se deplasează la activităţile prevăzute la art. 86 alin. (2), în zonele şi pe traseele stabilite de administraţia penitenciarului. Nerespectarea acestei prevederi atrage răspunderea disciplinară sau penală, potrivit legii. (3) Pe timpul desfăşurării de activităţi în afara penitenciarului, deţinuţilor din regimul deschis le este interzis: a) să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiţii decât cele stabilite de administraţia locului de deţinere, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte, să procure sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori explozive de orice fel; b) să părăsească locurile unde sunt planificaţi, înainte de terminarea programului, fără aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea; c) să se deplaseze fără a avea asupra lor documente de legitimare eliberate de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligaţi să le prezinte, la cerere, organelor competente. (4) Deţinuţii din regimul deschis pot păstra şi administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pe timpul cât se află în afara penitenciarului, la activităţile prevăzute la art. 86 alin. (2). La întoarcerea în penitenciar sunt obligaţi să justifice sumele de bani cheltuite. Deţinuţii din regimul deschis pot cumpăra bunuri vestimentare, în numărul stabilit în anexa nr. 1, doar cu aprobarea prealabilă a directorului penitenciarului. După achiziţionare, bunurile vor fi evidenţiate în bonurile de primire în păstrare. (5) Sumele de bani cheltuite în condiţiile alin. (4) nu pot depăşi cuantumul stabilit prin art. 151. (6) Pe timpul desfăşurării în afara penitenciarului a activităţilor prevăzute la art. 86 alin. (2), fără supraveghere, deţinuţii din regimul deschis pot deţine şi folosi doar telefoane mobile proprii, pe bază de abonament personal, fără acces la internet. Aceştia pot apela administraţia penitenciarului şi un număr limitat de persoane, cu aprobarea directorului penitenciarului. Administraţia penitenciarului poate solicita deţinuţilor prezentarea facturii telefonice detaliate. (7) Folosirea telefonului mobil în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (6) sau neprezentarea facturii detaliate constituie abatere disciplinară foarte gravă şi atrage suspendarea utilizării telefonului. (8) Telefoanele mobile, sumele de bani rămase la întoarcerea în penitenciar, precum şi mijloacele electronice de plată sunt păstrate într-un spaţiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori sigure, amplasate la intrarea în locul de deţinere, şi sunt evidenţiate nominal într-un registru, de către personalul administraţiei penitenciarului, cu menţionarea orei la care acestea au fost predate şi a orei la care au fost returnate deţinuţilor.  +  Secţiunea a 8-a Stabilirea şi schimbarea regimului de executare  +  Articolul 88Procedura stabilirii regimului de executare (1) Cu ocazia stabilirii regimului de executare a deţinuţilor, membrii comisiei prevăzute de art. 32 din Lege ţin cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, prevăzute la art. 40 alin. (4) din Lege, şi au în vedere: a) durata pedepsei privative de libertate şi perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare; b) gradul de risc al deţinutului, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana acestuia; c) antecedentele penale; d) vârsta şi starea de sănătate; e) conduita, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare; f) nevoile identificate şi abilităţile necesare includerii în programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; g) disponibilitatea de a presta muncă şi de a participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională. (2) În raport cu prevederile alin. (1) şi ale art. 39 din Lege, fiecare membru al comisiei propune motivat regimul de executare. (3) Dacă, după aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1), comisia nu identifică situaţia de excepţie prevăzută la art. 54 alin. (3), art. 65 alin. (2) lit. d) şi e), art. 74 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 81 alin. (2) lit. b), va ţine seama strict de cuantumul pedepsei privative de libertate, prevăzut de Lege, pentru stabilirea regimului de executare. (4) În cazul în care deţinutul este condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, la stabilirea regimului de executare se are în vedere pedeapsa cea mai mare. (5) Stabilirea regimului se face prin votul deschis al membrilor comisiei, hotărârea fiind luată cu majoritate simplă. (6) Propunerile membrilor comisiei, motivaţiile şi decizia finală a comisiei, pentru fiecare caz în parte, se consemnează într-un proces-verbal, datat şi înregistrat, care se depune la dosarul individual. Dacă stabilirea regimului se efectuează după terminarea perioadei de carantină şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu, prevăzute de art. 39 din Lege, comisia prevede un termen de reanalizare, în condiţiile art. 40 alin. (8) din Lege. (7) Decizia membrilor comisiei, întocmită în două exemplare, care cuprinde menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia, se aduce la cunoştinţa deţinutului. Un exemplar se înmânează deţinutului, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoştinţă, se depune la dosarul individual. (8) Deţinutul poate fi ascultat de membrii comisiei, pentru lămurirea unor aspecte ce ţin de persoana acestuia. (9) Documentele create în procedura stabilirii regimului de executare se depun în dosarul individual. (10) Menţiuni despre stabilirea regimului de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 89Sesizarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate (1) Deţinutul nemulţumit de regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 32 din Lege poate formula, în scris, plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) din Lege. (2) În cazul în care comisia apreciază că deţinutul prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, decizia prin care s-a stabilit regimul de executare însoţeşte procesul-verbal de stabilire a riscului. (3) Plângerea se depune la judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin grija serviciului sau biroului evidenţă.  +  Articolul 90Punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executareDecizia de stabilire a regimului de executare, încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau, după caz, sentinţa instanţei de judecată se pune în aplicare la data înregistrării în penitenciar, de către personalul desemnat prin act administrativ emis de directorul locului de deţinere.  +  Articolul 91Schimbarea regimului de executare (1) Schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 40 din Lege. (2) Pe baza raportului întocmit de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege se ia hotărârea prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de executare, în situaţia în care: a) sunt executate fracţiunile din pedeapsă prevăzute la art. 40 alin. (2) din Lege; b) a intervenit o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate; c) este sesizată de comisia de disciplină în cazul comiterii unei abateri foarte grave sau, în mod repetat, a unor abateri grave; d) deţinutul a comis o infracţiune; e) la apariţia sau încetarea cauzelor prevăzute la art. 35 alin. (1) din Lege; f) la împlinirea termenului prevăzut de art. 40 alin. (8) Lege. (3) Hotărârea comisiei, de menţinere sau de schimbare a regimului de executare, întocmită în două exemplare, care cuprinde menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia, se aduce la cunoştinţa deţinutului. Un exemplar se înmânează deţinutului, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoştinţă, se depune la dosarul individual. (4) Hotărârea devine executorie: a) la data expirării termenului prevăzut în art. 40 alin. (11) din Lege, dacă deţinutul nu a formulat plângere; b) la data înregistrării în penitenciar a încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau, după caz, a sentinţei instanţei de judecată, prin care a fost soluţionată plângerea sau contestaţia deţinutului. (5) Dispoziţiile art. 88 alin. (2), (4)-(6), (8)-(10) şi art. 89 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 92Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate (1) Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate urmăreşte planificarea demersurilor recuperative destinate îmbunătăţirii statusului educaţional, psihosocial şi pregătirii deţinutului pentru reintegrare socială, în baza activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. (2) Recomandările din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, completate de către specialiştii sectorului reintegrare socială, consecutiv evaluărilor multidisciplinare iniţiale, sunt aprobate în cadrul comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, la stabilirea regimului de executare. (3) În stabilirea recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se au în vedere nevoile deţinutului, identificate din perspectivă multidisciplinară, precum şi ariile de intervenţie prioritare, raportat la specificul regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (4) Programele şi activităţile consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică sunt aduse la cunoştinţa deţinutului şi devin obligatorii pentru acesta, după luarea la cunoştinţă şi semnarea angajamentului de participare. (5) Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică este revizuit la schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate şi ori de câte ori este necesar, în condiţiile alin. (2) şi (3).  +  Articolul 93Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul tinerilorTinerii execută pedepsele privative de libertate în penitenciare anume destinate ori în secţii sau spaţii special amenajate, pentru a li se asigura protecţia şi asistenţa pe plan social, şcolar, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic, care le sunt necesare potrivit vârstei, sexului şi personalităţii fiecăruia.  +  Articolul 94Separarea tinerilorÎn penitenciarele de tineri se asigură separarea pe camere în funcţie de sex, regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 32 din Lege şi riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului.  +  Articolul 95Activităţi lucrative, educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială pentru tineri (1) Programele educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sunt orientate spre favorizarea contactului cu societatea şi în special cu familia, astfel încât la punerea în libertate tinerii să nu fie dezavantajaţi sub aspect şcolar, profesional sau social. (2) Prin programele stabilite, administraţia locului de deţinere urmăreşte ca pe timpul zilei tinerii să desfăşoare, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive, lucrative, ocupaţionale şi recreative în afara camerelor de deţinere. Dispoziţiile art. 92 se aplică în mod corespunzător.  +  Capitolul IV Condiţiile de detenţie  +  Secţiunea 1 Primirea deţinuţilor  +  Articolul 96Primirea deţinuţilorÎn toate locurile de deţinere se amenajează spaţii de primire care să asigure condiţii pentru identificarea persoanei şi verificarea documentelor, efectuarea percheziţiei corporale amănunţite, echipare, efectuarea vizitei medicale sumare, luarea măsurilor igienico-sanitare, precum şi posibilitatea separării până la repartizarea în camerele de deţinere.  +  Articolul 97Documentele pe care le conţine dosarul individual la primirea în locul de deţinere (1) Deţinuţii sunt primiţi în locurile de deţinere în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în original sau în forma primită de la instanţa de judecată prin fax, poştă electronică ori prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticităţii, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată şi ştampilată de organul de poliţie care îl pune în executare, după stabilirea identităţii acestora şi verificarea valabilităţii şi autenticităţii documentelor prevăzute după caz, la alin. (2), (4)-(8). Originalul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă se înaintează locului de deţinere într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 20 de zile lucrătoare. (2) Deţinuţii sunt primiţi cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, ce conţin următoarele documente: a) mandatul de executare a pedepsei privative de libertate, în original sau în forma primită de la instanţa de judecată prin fax, poştă electronică ori prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticităţii, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată şi ştampilată de organul de poliţie care îl pune în executare; b) actul de identitate valabil sau procesul-verbal de stabilire a identităţii întocmit de organul de executare; c) copia procesului-verbal privind data şi ora la care a fost înmânat deţinutului mandatul de executare; d) adresa de predare a deţinutului. (3) Dacă mandatul de executare conţine erori materiale, dar permite identificarea persoanei şi stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de identificare existente în evidenţele organelor de poliţie şi dispozitivul hotărârii instanţei de judecată, administraţia penitenciarului primeşte persoana arătată în mandat, urmând ca organul de poliţie ce execută măsura să remită mandatul rectificat după primirea acestuia de la instanţa de judecată. (4) În situaţia în care deţinutul este depus prin intermediul centrelor de reţinere şi arestare preventivă, dosarul individual va cuprinde: mandatul de executare a pedepsei privative de libertate, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fişa de cunoaştere individuală, fişa medicală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, fotografie faţă şi profil, fişă dactiloscopică, adresa de predare a deţinutului şi, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanţa de judecată organului de poliţie. (5) Fişa de cunoaştere individuală cuprinde menţiuni privind comportamentul persoanei private de libertate pe perioada deţinerii în centrul de reţinere şi arestare preventivă, respectiv a arestului la domiciliu, dacă a fost condamnată anterior pentru apartenenţa la grupări de criminalitate organizată sau teroriste, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reţinerii sau arestării, dacă declară că a fost consumatoare de droguri sau dacă în cauza în care a fost condamnată s-a sustras arestului la domiciliu sau controlului judiciar. (6) În situaţia în care deţinutul a fost subiect al arestului la domiciliu, dosarul individual cuprinde: mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în original ori în forma primită de la instanţa de judecată prin fax, poştă electronică sau prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticităţii, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată şi ştampilată de organul de poliţie care îl pune în executare, copia cazierului judiciar, fişa de cunoaştere individuală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, adresa de predare a deţinutului şi, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanţa de judecată organului de poliţie. (7) Pentru primirea deţinuţilor în penitenciarele-spital este necesară recomandarea de internare din partea medicului specialist sau o dispoziţie a organului judiciar. În caz de urgenţă se va proceda la internarea deţinutului în cea mai apropiată unitate spitalicească din reţeaua publică. (8) Administraţia locului de deţinere poate respinge motivat primirea deţinuţilor în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (1), (2), (4) şi (6). (9) În cazul în care la primirea în locul de deţinere nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (5), penitenciarul va primi deţinutul, urmând ca documentele care trebuiau să îl însoţească să fie transmise în termen de 20 zile lucrătoare.  +  Articolul 98Înregistrarea primirii (1) Datele de identitate ale deţinutului, anul, luna, ziua şi ora primirii, actul în baza căruia s-a făcut primirea şi autoritatea care l-a emis se consemnează în registrul prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. a) din Lege. (2) Personalul care participă la primirea deţinuţilor efectuează operaţiunile şi întocmeşte documentele stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege. (3) În cazul în care deţinutul se prezintă la locul de deţinere din întreruperea executării pedepsei sau este prins după evadare, administraţia locului de deţinere întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul individual al acestuia.  +  Articolul 99Fotografierea, amprentarea şi prelevarea de probe biologice (1) În condiţiile legii, deţinuţii sunt obligaţi să se supună amprentării, fotografierii şi prelevării probelor biologice, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul naţional de date genetice judiciare, cu ocazia primirii în locurile de deţinere şi ori de câte ori se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi, instanţele de judecată şi organele de urmărire penală. În cazul în care se schimbă fizionomia deţinutului pe perioada executării pedepsei, în vederea operaţionalizării documentelor de evidenţă, administraţia penitenciarului ia măsuri de fotografiere a acestuia. (2) Fotografierea tatuajelor ori semnelor particulare pe care deţinuţii le au se face cu respectarea intimităţii celor în cauză. (3) Refuzul deţinuţilor de a se supune amprentării, fotografierii şi prelevării probelor biologice constituie abatere disciplinară gravă. (4) Procedura realizării activităţilor prevăzute la alin. (1) şi (2) este stabilită în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 100Controlul deţinutului şi al bagajelor acestuia (1) La primire, deţinuţii sunt supuşi percheziţiei corporale amănunţite. Înainte de efectuarea acesteia, deţinuţii sunt informaţi cu privire la bunurile care pot fi păstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise şi consecinţele care decurg din nedeclararea şi deţinerea lor în alte condiţii decât cele legale şi regulamentare. (2) Bunurile, obiectele de valoare şi sumele de bani, în lei sau valută, declarate şi ridicate de la deţinuţi se inventariază, se consemnează în bonuri de primire în păstrare şi se păstrează prin grija administraţiei locului de deţinere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la instituţii autorizate să le păstreze. Sumele de bani în lei sau valută declarate şi ridicate de la deţinuţi cu ocazia primirii se consemnează în fişa contabilă nominală şi pot fi folosite în condiţiile art. 70 alin. (4) din Lege. (3) După efectuarea percheziţiei, bunurile, obiectele de valoare şi sumele de bani, în lei sau valută, nedeclarate şi deţinute în alte condiţii decât cele legale şi regulamentare se confiscă, potrivit legii. (4) Modalităţile de păstrare a bunurilor şi obiectelor de valoare prevăzute la alin. (2), precum şi de gestionare a sumelor de bani în lei şi în valută prevăzute la alin. (3) sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.  +  Articolul 101Măsuri igienico-sanitare (1) La primirea în locurile de deţinere, deţinuţii sunt supuşi îmbăierii, vizitei medicale sumare şi, după caz, unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii. (2) Cu această ocazie, administraţia penitenciarului pune la dispoziţia deţinutului un set de produse igienico-sanitare, al cărui conţinut este prevăzut prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Refuzul primirii acestuia de către deţinut se consemnează în scris.  +  Articolul 102EchipareaPentru deţinuţii care nu dispun de ţinută civilă personală, aceasta se asigură de administraţia locului de deţinere, în condiţiile ordinului ministrului justiţiei prevăzut de art. 49 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 103Confirmarea comunicării despre prezenţa deţinutului în locul de deţinere (1) Conţinutul procesului-verbal, în care este consemnată exercitarea dreptului prevăzut la art. 43 alin. (4) din Lege, se aduce la cunoştinţa deţinutului, sub semnătură, şi se depune la dosarul individual. (2) Procesul-verbal prevăzut la art. 43 alin. (8) din Lege cuprinde menţiuni referitoare la starea de fapt, măsurile ce au fost sau urmează a fi luate, în vederea exercitării dreptului la încunoştinţarea unui membru de familie sau altei persoane despre penitenciarul în care se află şi modul în care a fost exercitat dreptul prevăzut la art. 43 alin. (4) din Lege.  +  Articolul 104Informarea iniţială cu privire la drepturi, obligaţii şi interdicţii, recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare (1) Persoana desemnată de directorul locului de deţinere aduce la cunoştinţa deţinuţilor, sub semnătură, drepturile, obligaţiile şi interdicţiile, recompensele care pot fi acordate, abaterile şi sancţiunile disciplinare care se pot aplica. (2) Dovada informării iniţiale se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).  +  Articolul 105Intervievarea deţinutului (1) Personalul desemnat de directorul locului de deţinere chestionează deţinutul cu privire la nevoile imediate legate de starea de sănătate şi siguranţa sa personală, pentru luarea măsurilor medicale sau de protecţie necesare. (2) Dovada intervievării se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).  +  Articolul 106Evaluarea medicalăÎn termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deţinere efectuează examenul clinic complet, putând fi solicitate investigaţii paraclinice, astfel încât, în cel mult 21 de zile, să se stabilească starea de sănătate şi cerinţele de asistenţă medicală şi de hrană, precum şi aptitudinea de muncă, consemnând constatările în fişa medicală. Menţiunile privind leziunile traumatice observate la depunere se consemnează în registrul prevăzut la art. 159 alin. (8), iar cele privind aptitudinea de muncă se consemnează şi în documentele operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 107Perioada de carantină şi observare (1) Perioada de carantină şi observare se realizează pentru persoanele primite de la organele de poliţie sau venite din întreruperea executării pedepsei. (2) În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea deţinuţilor, se efectuează examene medicale, se desfăşoară activităţi de educaţie sanitară şi se evaluează nevoile educaţionale, psihologice şi sociale, în scopul stabilirii ariilor de intervenţie şi asistenţă. (3) La finalizarea perioadei de carantină şi observare, pentru fiecare deţinut, serviciul de educaţie şi asistenţă psihosocială întocmeşte Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, prin care se precizează activităţile şi programele în care acesta urmează a fi inclus pe perioada deţinerii. Acesta se completează şi se modifică ori de câte ori este necesar. (4) În perioada de carantină şi observare se desfăşoară activităţi care au ca scop cunoaşterea de către deţinuţi a normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relaţiile cu alte persoane şi cuprinde activităţi individuale sau colective desfăşurate de administraţia penitenciarului. (5) În locurile de deţinere există spaţii destinate cazării deţinuţilor prevăzuţi la alin. (1), asigurându-se separarea faţă de ceilalţi deţinuţi şi condiţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (4). (6) Prevederile prezentului articol nu se aplică deţinuţilor prevăzuţi la art. 159 alin. (1) lit. c)-g).  +  Secţiunea a 2-a Transferarea deţinuţilor  +  Articolul 108Transferarea deţinuţilor (1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în următoarele situaţii: a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situaţia în care acesta nu se încadrează în profilul unităţii; b) depăşirea capacităţii de cazare a penitenciarului; c) înscrierea deţinuţilor la cursuri de formare profesională ori de instruire şcolară; d) folosirea deţinuţilor la muncă, la activităţi de educaţie şi de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; e) în cazul deţinuţilor pentru care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare; f) pentru încheierea căsătoriei; g) alte motive temeinic justificate. (2) Deţinuţii pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acestea se remit administraţiei penitenciarului, în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege. (3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizaţii nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însuşite de către deţinuţi. (4) Transferarea deţinuţilor la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 45 alin. (1) din Lege, şi va ţine cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora. (5) Dispoziţiile art. 103 se aplică în mod corespunzător. (6) Prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc limitele competenţei şi responsabilităţile penitenciarelor cu rol de coordonare zonală, în aplicarea art. 12 alin. (2) lit. k)-m). (7) În cazul prevăzut la art. 45 alin. (6) din Lege, informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se face prin adresă scrisă sau prin avizarea adresei de solicitare a transferului în centrul de reţinere şi arestare preventivă. (8) Iniţierea de către deţinuţi a unor cauze penale ori civile pentru ei sau pentru alţii, în scopul menţinerii ori transferării într-un penitenciar, constatată de către instanţa de judecată ca fiind un abuz de drept, constituie abatere disciplinară foarte gravă.  +  Articolul 109Măsuri luate în cazul deţinuţilor transferaţi pentru o perioadă scurtă de timp într-un alt penitenciar (1) Comunicarea prevăzută la art. 103, în cazul deţinuţilor transferaţi temporar în vederea prezentării în faţa organelor judiciare sau pentru alte motive, cuprinde şi informaţii referitoare la posibilitatea programării prealabile a unei eventuale vizite. (2) Cazarea deţinuţilor se face în secţii sau camere de deţinere special amenajate, cu aplicarea art. 36 alin. (5) din Lege. Acordarea drepturilor se face conform regimului de detenţie în care se află. (3) Bunurile şi documentele care însoţesc deţinuţii prevăzuţi la alin. (1), precum şi modul de acordare a drepturilor se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 110Transportarea deţinuţilor (1) Pentru transportul deţinuţilor şi al materialelor, locurile de deţinere dispun de mijloace operative proprii. În situaţii speciale, transportul deţinuţilor se poate realiza şi cu mijloace de transport auto, fluviale şi aeriene, aflate în dotarea Ministerului Afacerilor Interne sau serviciilor de urgenţă medicală, în condiţii stabilite prin protocoale de colaborare interinstituţională. (2) Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele, autobuzele, autosanitarele, mijloace de transport fluviale şi aeriene, precum şi alte mijloace de transport, aflate în dotarea locului de deţinere. Pentru transportul deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, în situaţii speciale, pot fi utilizate şi mijloace auto blindate. (3) Mijloacele operative de transport se dotează cu dispozitive de tip GPS, de radiocomunicaţie, de semnalizare, de avertizare luminoasă şi acustică, precum şi sistem de comunicare între conducătorii acestora şi membrii escortei. (4) Mijloacele operative de transport sunt amenajate astfel încât să fie asigurată iluminarea naturală, aerisirea şi confortul termic, iar persoanele transportate să fie expuse cât mai puţin privirii publice. (5) Mijloacele operative de transport pentru deţinuţi sunt dotate, de regulă, cu camere video şi monitoare pentru supravegherea activităţii deţinuţilor pe timpul deplasării şi sunt compartimentate în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (6) Graficul efectuării transportului deţinuţilor între unităţile de penitenciare este aprobat prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (7) În situaţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. k)-m), graficul efectuării transportului deţinuţilor între unităţile penitenciare arondate aceleiaşi zone geografice este aprobat prin decizia directorului penitenciarului cu rol de coordonare. (8) În cazul participării deţinuţilor la activităţile lucrative şi de reintegrare socială, transportul acestora poate fi asigurat cu mijloace de transport aparţinând operatorilor economici sau, după caz, altor instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale, cu respectarea art. 46 alin. (1) şi (2) din Lege.  +  Secţiunea a 3-a Condiţii de detenţie  +  Articolul 111Cazarea deţinuţilor (1) Spaţiile destinate cazării deţinuţilor trebuie să respecte demnitatea umană, ţinându-se cont de condiţiile climatice şi, în special, de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, surse de încălzire şi ventilaţie. (2) Deţinuţii sunt cazaţi individual sau în comun. La rămânerea definitivă a deciziei de stabilire şi schimbare a regimului de executare, deţinuţii sunt cazaţi în secţii de deţinere de profil, iniţial în camere destinate adaptării la regimul de executare stabilit, ţinându-se seama, după caz, de art. 29 şi 36, criteriile de separaţiune, precum şi de motivele de siguranţă stabilite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (3) Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier şi cazarmament, astfel încât să asigure deţinuţilor pat individual, condiţii pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor personale, precum şi servirea hranei. (4) Cazarmamentul asigurat deţinuţilor se stabileşte prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (5) Deţinuţii sunt obligaţi să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi măsurile stabilite de medicul locului de deţinere. (6) Fiecărui deţinut i se asigură condiţii de folosire a surselor de apă curentă şi a articolelor de toaletă pentru menţinerea igienei. (7) Deţinuţilor li se asigură posibilitatea să facă baie, cu apă caldă, de cel puţin două ori pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care îşi desfăşoară activitatea în locuri cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situaţia o impune. (8) Articolele de curăţenie şi igienă individuală şi colectivă se asigură de către administraţia locului de deţinere, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. În condiţiile art. 148, deţinuţii pot achiziţiona astfel de articole de la punctele comerciale din incinta locului de deţinere.  +  Articolul 112Ţinuta deţinuţilor (1) Deţinuţii folosesc îmbrăcăminte şi încălţăminte personală adecvată. (2) Deţinuţilor care nu posedă îmbrăcăminte şi încălţăminte personală adecvată şi care nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele băneşti necesare, în lei sau valută, care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, li se asigură de către administraţia locului de deţinere ţinută, în funcţie de climă şi anotimp. Dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător. (3) Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia locului de deţinere se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. (4) Ţinuta asigurată de administraţia locului de deţinere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă. (5) Deţinuţii internaţi în spitale şi infirmerii sunt echipaţi conform normelor medicale sanitare în vigoare. (6) Prezentarea deţinuţilor în faţa organelor judiciare, a altor autorităţi sau instituţii publice se realizează în ţinută decentă. (7) Ţinuta deţinuţilor, personală sau asigurată de administraţia locului de deţinere, nu trebuie să fie asemănătoare cu uniforma personalului. (8) Deţinuţii care muncesc beneficiază de echipament de protecţie personal sau asigurat de administraţia locului de deţinere. Persoanele juridice sau fizice care folosesc deţinuţii la muncă ce necesită articole de protecţie sunt obligate să asigure bunurile respective. (9) Ţinuta asigurată prin grija administraţiei locului de deţinere se pune la dispoziţia deţinuţilor care nu posedă îmbrăcăminte şi încălţăminte personală adecvată la primirea în penitenciar şi se retrage cu ocazia înlocuirii, schimbării ţinutei de vară, iarnă sau liberării. (10) Scoaterea din uz a materialelor de resortul echipamentului, asigurate de administraţia locului de deţinere, înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, pierderea, degradarea sau distrugerea acestora constituie pagubă materială care se evaluează şi se recuperează, potrivit prevederilor actelor normative, în sarcina celor vinovaţi. (11) Lenjeria şi ţinuta personală care urmează să fie predate în vederea spălării sunt marcate astfel încât să poată fi restituite aceleiaşi persoane. (12) Distribuţia articolelor de echipament asigurate de administraţia locului de deţinere se face în baza documentelor justificative de evidenţă şi se ţine pe fişe individuale. Deţinuţii certifică prin semnătură în fişele individuale primirea sau restituirea articolelor de echipament.  +  Articolul 113Alimentaţia deţinuţilor (1) Administraţia locului de deţinere asigură deţinuţilor, de 3 ori pe zi, o hrană variată, corespunzătoare calitativ şi cantitativ regulilor de igienă a alimentaţiei, conform vârstei, stării de sănătate şi naturii muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de deţinut, după caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a aderării liber consimţite şi dovedite la alte culte recunoscute de statul român, în perioada executării pedepsei. (2) Pentru deţinuţii bolnavi se asigură numărul de mese şi regimul alimentar recomandat de medicul locului de deţinere, în condiţiile ordinului ministrului justiţiei prevăzut de art. 50 alin. (3) din Lege. (3) Deţinutelor însărcinate sau celor care alăptează, precum şi copiilor care rămân cu mama până în momentul plasării lor în mediul familial ori în instituţii de ocrotire specializate li se asigură hrana corespunzător stării fiziologice, la recomandarea medicului locului de deţinere. (4) Administraţia locului de deţinere asigură condiţii de servire a hranei, de regulă în săli de mese, precum şi dotarea necesară pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii. (5) Prepararea hranei se face sub controlul şi supravegherea personalului de specialitate al locului de deţinere. (6) Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condiţiilor de preparare, distribuire şi servire a hranei, precum şi calitatea acesteia şi să aducă de îndată la cunoştinţa directorului penitenciarului neajunsurile constatate, în vederea luării măsurilor necesare.  +  Articolul 114Ascultarea deţinuţilor de către autorităţi ale statului (1) Delegaţia prevăzută la art. 51 alin. (1) din Lege cuprinde numele şi prenumele persoanei care efectuează ascultarea şi datele de identificare ale deţinuţilor ce urmează să fie ascultaţi. (2) Împuternicirea prevăzută la art. 51 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) din Lege cuprinde denumirea instituţiei, după caz, a comisiei din care face parte persoana care efectuează ascultarea, numele şi prenumele acesteia şi datele de identificare ale deţinuţilor ce urmează să fie ascultaţi. (3) Persoanele prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. f) din Lege înştiinţează în timp util administraţia locului de deţinere despre intenţia ascultării deţinuţilor, în vederea stabilirii datei acesteia, dispoziţiile art. 128 alin. (2)-(5) aplicându-se în mod corespunzător. (4) Ascultarea deţinuţilor se efectuează în condiţii de confidenţialitate, în spaţiul stabilit de directorul penitenciarului. (5) Delegaţia sau împuternicirea prevăzută, după caz, la alin. (1) sau (2) permite doar ascultarea deţinuţilor menţionaţi în cuprinsul acesteia.  +  Articolul 115Dispoziţii referitoare la decesul deţinuţilor (1) Administraţia locului de deţinere comunică, de îndată, membrilor de familie, aparţinătorilor sau altor persoane decesul şi locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor şi obiectelor ce au aparţinut acestuia. (2) O copie de pe actele prevăzute la art. 52 alin. (2) din Lege se înaintează administraţiei locului de deţinere. (3) În cazul în care decedatul are cetăţenie străină sau este apatrid, administraţia penitenciarului informează de îndată reprezentanţa diplomatică sau consulară a statului respectiv ori autoritatea internă competentă. (4) Bunurile şi sumele de bani aparţinând persoanei decedate, deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, se înmânează familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei apropiate, iar, în cazul în care aceştia nu se prezintă în termen de 3 luni de la data notificării, se trec în proprietatea locului de deţinere. Dacă bunurile trecute în proprietatea locului de deţinere prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, acestea se distrug de către o comisie numită prin decizia directorului. (5) În cazul producerii decesului unui deţinut, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, administraţia penitenciarului informează persoanele şi instituţiile prevăzute de art. 52 alin. (1) din Lege, precum şi Inspectoratul Teritorial de Muncă. (6) În toate situaţiile în care se înregistrează decesul unui deţinut, personalul locului de deţinere este obligat să ia măsuri în vederea conservării locului producerii decesului şi a eventualelor mijloace de probă. (7) În cazul producerii unui deces, administraţia penitenciarului are obligaţia de a cerceta împrejurările producerii acestuia, cu informarea prealabilă şi imediată a procurorului care efectuează urmărirea penală.  +  Secţiunea a 4-a Punerea în libertate  +  Articolul 116Activităţi determinate de punerea în libertate (1) Punerea în libertate a deţinuţilor se face de către directorul locului de deţinere, la expirarea duratei pedepsei privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunicând despre acest fapt organelor judiciare prevăzute la art. 53 alin. (1) din Lege. (2) Administraţia penitenciarului solicită instanţei de judecată informaţii în caz de nelămuriri cu privire la situaţia juridică a deţinuţilor, ori de câte ori este necesar. (3) Cu ocazia liberării, deţinutului i se înmânează biletul de liberare, documentele personale şi, la cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum şi o scrisoare medicală către medicul de familie. De asemenea, după restituirea către administraţia locului de deţinere a bunurilor încredinţate, deţinutului i se înmânează bunurile şi sumele de bani, deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, inclusiv documentele referitoare la contul său. (4) Contravaloarea serviciilor de fotocopiere efectuate în condiţiile alin. (3) este suportată de deţinut. (5) Punerea în libertate a deţinutului se realizează fără întârziere, după efectuarea activităţilor prevăzute la art. 53 alin. (1) şi (3) din Lege. (6) Organul de poliţie sesizat de administraţia penitenciarului, în condiţiile art. 53 alin. (2) din Lege, este cel din raza teritorială a localităţii unde se deplasează deţinutul în cazul permisiunii de ieşire din penitenciar şi al desfăşurării activităţilor de către deţinuţii din regim deschis, în situaţia în care aceştia se deplasează neînsoţiţi în exteriorul locului de deţinere, şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în situaţia producerii unei evadări. (7) Organul de poliţie sesizat de administraţia penitenciarului în situaţiile prevăzute la alin. (6) întreprinde măsurile necesare în vederea informării persoanei vătămate, inclusiv prin cooperarea cu organele de poliţie de la adresa indicată de persoana vătămată sau de la domiciliul ori reşedinţa acesteia. (8) Punerea în libertate a deţinuţilor cu afecţiuni psihice se comunică direcţiei de sănătate publică din judeţul în raza căruia îşi au domiciliul, în vederea continuării tratamentului medical. (9) Numele deţinuţilor de cetăţenie străină sau apatrizi care urmează să fie puşi în libertate se comunică, în scris, la Inspectoratul General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu 5 zile înainte de data expirării pedepsei privative de libertate. În cazul punerii în libertate înainte de expirarea duratei condamnării, comunicarea se face în ziua primirii adresei de punere în libertate.  +  Articolul 117Asigurarea transportului la punerea în libertate (1) Administraţia locului de deţinere asigură, în condiţiile art. 53 alin. (4) din Lege, contravaloarea transportului până la domiciliul sau reşedinţa persoanei care se liberează, la nivelul tarifelor minime practicate de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., pentru transport călători. (2) Pentru cetăţenii străini şi apatrizi, contravaloarea transportului se asigură până la sediul reprezentanţelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în localitatea din ţară unde aceştia îşi au reşedinţa. (3) Când deţinutul care urmează a fi pus în libertate este bolnav şi în imposibilitatea de a se deplasa, cu consimţământul său, este prezentat de administraţia locului de deţinere la un spital din reţeaua sanitară publică, anunţându-se despre aceasta rudele ori, după caz, instituţiile publice sau organizaţiile neguvernamentale de asistenţă socială.  +  Articolul 118Consemnarea punerii în libertatePunerea în libertate se consemnează în registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor condamnate prevăzut la art. 106 alin. (1) lit. b) din Lege şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre deţinuţi.  +  Secţiunea a 5-a Refuzul de hrană  +  Articolul 119Măsuri determinate de intenţia de declarare a refuzului de hrană (1) În situaţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) şi (2) din Lege, agentul supraveghetor iniţiază formularul specific procedurii refuzului de hrană şi înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, cu privire la intenţia deţinutului de a refuza hrana sau existenţa unor indicii că acesta nu se alimentează. Modelul formularului se aprobă de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate. (2) După ascultarea deţinutului, şeful secţiei de deţinere ia măsurile care se impun conform art. 54 alin. (3) din Lege şi poate solicita ascultarea deţinutului de către educatorul sau psihologul desemnat de coordonatorul sectorului reintegrare socială. (3) Înainte de efectuarea mutării în condiţiile art. 54 alin. (4) şi (5) din Lege, deţinutul este ascultat de către medic, care îi va prezenta posibilele urmări dăunătoare la care se expune. În cazul în care deţinutul îşi menţine hotărârea de a refuza hrana este consultat de către medic, data şi rezultatul consultaţiei consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) şi în fişa medicală a acestuia. Dacă deţinutul renunţă la hotărârea de a refuza hrana, medicul menţionează acest fapt în formular. (4) Formularul completat conform alin. (3) se restituie şefului secţiei de deţinere imediat după consultaţie. (5) În cazul prevăzut la art. 54 alin. (6) din Lege, şeful secţiei de deţinere îl sesizează pe directorul penitenciarului, căruia îi înaintează formularul prevăzut de alin. (1). (6) Pe parcursul desfăşurării intenţiei de a recurge la refuz de hrană, deţinutului i se solicită semnarea formularului prevăzut la alin. (1). Refuzul deţinutului de a da declaraţii sau de a semna formularul se consemnează în rubricile acestuia. (7) Şeful secţiei de deţinere ia măsuri pentru efectuarea percheziţionării deţinutului şi a bunurilor sale în vederea ridicării produselor alimentare şi din tutun şi răspunde de depozitarea şi păstrarea acestora. Bunurile, produsele alimentare şi din tutun ridicate de la deţinut se consemnează într-un proces-verbal.  +  Articolul 120Măsuri luate de către administraţia penitenciarului (1) Directorul penitenciarului ascultă deţinutul şi consemnează în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1) aspectele arătate de către acesta, motivele care au determinat forma de protest, măsurile dispuse, precum şi opţiunea deţinutului de a refuza în continuare hrana sau de a o accepta. (2) Dacă deţinutul îşi menţine refuzul de hrană, directorul înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi îi înaintează, prin adresă scrisă, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu consemnarea datei şi orei înştiinţării acestuia, însoţit după caz, de declaraţia deţinutului privind motivele refuzului de hrană. (3) Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate se consideră că deţinutul se află în refuz de hrană. (4) Dacă deţinutul, ascultat de judecătorul de supraveghere a privării de libertate potrivit art. 54 alin. (8) sau (9) din Lege, declară în faţa acestuia că renunţă la refuzul de hrană, acesta încunoştinţează directorul penitenciarului şi consemnează, în mod corespunzător, în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1). (5) Dacă deţinutul declară că nu renunţă la refuzul de hrană, precum şi în cazul în care acesta nu a fost ascultat, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu propunerile judecătorului de supraveghere, se înaintează directorului penitenciarului.  +  Articolul 121Măsuri dispuse cu privire la deţinutul aflat în refuz de hrană (1) Zilnic şi ori de câte ori este necesar, medicul penitenciarului vizitează deţinutul aflat în refuz de hrană şi îl examinează clinic, făcând menţiuni în registrul de consultaţii şi, după caz, în fişa medicală. (2) În situaţia în care starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, deţinutul aflat în refuz de hrană se transferă într-o unitate sanitară, în condiţiile art. 54 alin. (12) din Lege. (3) În perioada refuzului de hrană, personalul din serviciile de educaţie şi asistenţă psihosocială acţionează prin consiliere individuală, informând deţinutul despre riscurile continuării formei de protest. (4) Deţinutul aflat în refuz de hrană este alocat zilnic la norma de hrană. Administraţia locului de deţinere are obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana deţinutului, acesta având posibilitatea de a o accepta sau refuza.  +  Articolul 122Încetarea refuzului de hrană (1) Renunţarea la refuzul de hrană se poate face prin declaraţie scrisă sau verbală, în faţa personalului penitenciarului, cu înştiinţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ori în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate. (2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia penitenciarului, reprezintă actul de voinţă al deţinutului prin care acesta încetează refuzul de hrană, acesta fiind consemnat în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1). (3) Dacă, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului penitenciarului. Refuzul deţinutului de a se supune la investigaţii şi determinări clinice de specialitate se consideră încetare a refuzului de hrană. (4) După constatarea încetării refuzului de hrană, deţinutul este mutat într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizat. (5) Documentele create în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul prevăzut la art. 228 alin. (1) lit. d).  +  Capitolul V Drepturile deţinuţilor  +  Articolul 123Organizaţiile nonguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul drepturilor omului (1) Reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului, pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu deţinuţii, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor exprimat în cadrul protocoalelor de colaborare. (2) Protocoalele de colaborare se încheie pe baza principiilor transparenţei şi obiectivităţii, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie şi a respectării drepturilor deţinuţilor, şi cuprinde modalitatea de efectuare a vizitelor, drepturile şi obligaţiile părţilor. (3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale şi deţinuţi, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se desfăşoară în condiţiile art. 128 alin. (2)-(5).  +  Articolul 124Libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin unităţile subordonate, permite accesul reprezentanţilor cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute de lege în mediul penitenciar, pentru a răspunde nevoilor de asistenţă religioasă a deţinuţilor, în condiţiile art. 58 din Lege, în baza aprobării scrise a directorului penitenciarului. (2) Directorul penitenciarului poate dispune interzicerea accesului reprezentanţilor cultelor sau asociaţiilor religioase recunoscute de lege pentru o perioadă de maximum 6 luni, în condiţiile prevăzute la art. 141. (3) Deţinuţii pot să îşi declare pe baza liberului consimţământ confesiunea sau apartenenţa religioasă la intrarea în locul de deţinere şi ulterior pe parcursul executării pedepsei. (4) Schimbarea confesiunii sau a apartenenţei religioase pe parcursul perioadei de detenţie este dovedită printr-o declaraţie pe propria răspundere şi prin actul de confirmare a apartenenţei la cultul respectiv. (5) Reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase care au acces în penitenciar pot distribui deţinuţilor publicaţii şi obiecte religioase, care pot fi păstrate într-un număr rezonabil. Caracterul rezonabil se stabileşte în funcţie de numărul şi dimensiunea publicaţiilor, cărţilor şi obiectelor religioase aflate în posesia unui deţinut, fără afectarea spaţiului său de viaţă sau al celorlalţi deţinuţi, în situaţia în care cazarea se face în comun. (6) Deţinuţii care participă la activităţi cu caracter religios sau moral religios pot solicita întrevederi confidenţiale cu reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase recunoscute de lege, în condiţiile stabilite de administraţia penitenciarului. (7) Deţinuţii nu pot fi constrânşi să practice vreo religie sau să adopte vreo credinţă, să participe la reuniuni sau întruniri religioase, să accepte vizita unui reprezentant al unui cult sau al unei credinţe religioase. (8) În situaţia în care este vizată o schimbare de religie, deţinuţilor li se permite să participe la întrunirile cultului sau credinţei respective, cu acordul reprezentanţilor acestora şi ţinându-se seama de măsurile specifice de siguranţă a deţinerii, programul zilnic şi numărul deţinuţilor participanţi. Deţinuţii sunt informaţi că schimbarea religiei este o decizie majoră, care le poate afecta relaţia cu membrii de familie, aparţinători sau alte persoane.  +  Articolul 125Dreptul la informaţie (1) Accesul deţinuţilor la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile art. 59 din Lege. (2) Prevederile actelor normative prevăzute de art. 61 alin. (1) din Lege sunt puse la dispoziţie deţinuţilor, în perioada de carantină şi observare, precum şi oricând este necesar pe perioada detenţiei. (3) În cazul în care deţinutul nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (2), prin intermediul unei persoane care poate comunica cu deţinutul. În cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, aducerea la cunoştinţă se poate face în limba lor maternă. (4) Actele normative prevăzute la alin. (2) se pun la dispoziţia deţinuţilor prin punctele de documentare şi informare electronică, mape de cameră sau prin alte mijloace similare. (5) Deţinuţii au acces la publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate, în limita resurselor materiale şi financiare disponibile. (6) Programul de folosire a aparaturii radio-TV şi cel de funcţionare a studioului radio-TV cu circuit închis sunt aprobate de către directorul penitenciarului.  +  Articolul 126Comunicarea cu mass-media (1) Directorul penitenciarului poate aproba întâlniri între reprezentanţii mass-media şi deţinuţi, cu acordul scris al acestora, în condiţiile art. 59 alin. (5) din Lege, fără afectarea activităţilor zilnice şi a procesului de reintegrare socială. (2) Directorul penitenciarului stabileşte regulile pentru desfăşurarea întâlnirilor care trebuie respectate de deţinut şi reprezentanţii mass-mediei. (3) La solicitarea deţinutului sau în situaţia în care nu sunt respectate regulile stabilite potrivit alin. (2), directorul penitenciarului poate întrerupe întâlnirea cu reprezentanţii mass-media. (4) Întâlnirile cu reprezentanţii mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul deţinutul.  +  Articolul 127Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal (1) Deţinutul, apărătorul acestuia sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deţinutului, are acces la dosarul individual. (2) Deţinutul poate obţine, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale documentelor din dosarul individual. (3) Dacă deţinuţii nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele băneşti necesare, în lei sau valută, care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, cheltuielile prevăzute la alin. (2) sunt suportate de către administraţia penitenciarului, dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Lege aplicându-se în mod corespunzător. (4) Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deţinutului, poate obţine, contra cost, o fotocopie a documentelor din dosarul individual. (5) Organele abilitate potrivit legii au acces la dosarul individual fără acordul deţinutului. (6) Consultarea dosarului individual se face în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului. (7) În situaţia în care este necesară anonimizarea datelor personale ale unor terţe persoane, se remit fotocopii modificate deţinutului, apărătorului acestuia sau altei persoane.  +  Articolul 128Asigurarea exercitării dreptului la asistenţă juridică (1) Deţinuţii pot fi vizitaţi de apărătorii lor, în baza împuternicirii avocaţiale şi a documentului avizat care atestă calitatea de avocat, în condiţiile art. 62 din Lege şi ale art. 143. (2) Întrevederile cu apărătorii sunt confidenţiale şi se desfăşoară sub supraveghere, în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul fizic, dar care să permită transmiterea de înscrisuri. Supravegherea poate fi numai vizuală, nefiind permisă ascultarea conversaţiei purtate de deţinut cu apărătorul său. (3) Vizita cu apărătorul se acordă în afara drepturilor reglementate prin art. 142, dar se consemnează în documentele de evidenţă de la sectorul vizită din cadrul penitenciarului şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre deţinuţi. (4) Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege. (5) Prevederile art. 141 alin. (1), (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător. (6) Deţinuţii pot fi vizitaţi de notari publici, executori judecătoreşti, mediatori autorizaţi ori de alte persoane cu atribuţii oficiale, în timpul programului de lucru al sectorului vizită din cadrul penitenciarului, în condiţiile prevăzute de alin. (1)-(5).  +  Articolul 129Dreptul de petiţionare (1) În baza dreptului de petiţionare, pentru apărarea unor drepturi sau interese, deţinuţii pot să adreseze cereri, reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată, instituţie, organizaţie guvernamentală, nonguvernamentală, locală, centrală, naţională sau internaţională, în condiţiile art. 63 şi 64 din Lege. (2) Deţinuţii sunt informaţi cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare, de îndată ce sunt primiţi în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul administraţiei ori alte persoane autorizate. (3) Deţinuţii au posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, directorului penitenciarului ori persoanelor desemnate de acesta din urmă. (4) Deţinuţilor li se asigură posibilitatea de a fi ascultaţi de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, inspectori sau alţi reprezentanţi autorizaţi, la solicitarea acestora, fără prezenţa personalului locului de deţinere. (5) La cerere, deţinuţii pot fi audiaţi de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform programului stabilit de acesta, precum şi săptămânal, de directorul locului de deţinere.  +  Articolul 130Dreptul la corespondenţă (1) Deţinuţii au dreptul de a trimite şi de a primi corespondenţă. (2) Dreptul la corespondenţă este nelimitat. (3) Trimiterile poştale, altele decât cele simple, se expediază de către administraţia penitenciarului, la cererea deţinutului. (4) Corespondenţa primită de către deţinuţi este supusă controlului antiterorist şi de specialitate. (5) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa se deschide, fără a fi citită, în prezenţa deţinutului.  +  Articolul 131Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă (1) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de deţinutul care exercită acest drept. (2) Dacă deţinuţii nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele băneşti necesare, în lei sau valută, care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, în regim simplu, sunt suportate de către administraţia locului de deţinere, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (5) din Lege. (3) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de către deţinuţi.  +  Articolul 132Distribuirea şi evidenţa materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţăProcedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 133Dreptul la convorbiri telefonice (1) Deţinuţii au dreptul de a efectua, pe cheltuiala lor, convorbiri telefonice de la telefoanele instalate în incinta sectorului de deţinere, cu cel mult 10 persoane din exteriorul penitenciarului, atât din ţară, cât şi din străinătate. Persoanele ce pot fi contactate de către deţinuţi sunt cele prevăzute la art. 2 lit. m), avocatul, notarul public, executorul judecătoresc, mediatorul autorizat ori de altă persoană cu atribuţii oficiale, precum şi de reprezentantul diplomatic, în cazul deţinuţilor de cetăţenie străină. (2) Numele şi numărul de telefon al persoanelor prevăzute la alin. (1) se indică în cererea scrisă a deţinutului, care se supune spre aprobare directorului penitenciarului. (3) În funcţie de regimul de executare în care sunt incluşi, deţinuţii pot efectua convorbiri telefonice, după cum urmează: a) zilnic, deţinuţii cărora li se aplică regimul de executare deschis, semideschis şi închis, precum şi cei cărora nu li s-a stabilit încă regimul de executare, 10 apeluri telefonice, cu durata maximă cumulată de 60 de minute; b) zilnic, deţinuţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă, precum şi cei care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, 3 apeluri telefonice cu durata maximă cumulată de 30 de minute. (4) Procedura de selecţie a operatorilor serviciilor de telefonie necesare exercitării dreptului deţinuţilor la convorbiri telefonice, categoriile de servicii de telefonie şi condiţiile de furnizare a acestora se reglementează prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 134Dreptul la comunicări on-line (1) În vederea menţinerii unei legături constante şi a creşterii şanselor de îmbunătăţire a relaţiilor cu mediul de suport al deţinuţilor cu grad ridicat de vulnerabilizare sau identificaţi cu nevoi speciale se poate acorda dreptul la comunicări on-line, pe baza unei programări prealabile. (2) Categoriile de deţinuţi care pot beneficia de comunicări on-line, din cauza distanţei mari de la domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate şi care nu sunt vizitaţi de membrii de familie, aparţinători sau alte persoane, sunt: a) deţinuţii care au o bună comportare, participă activ la programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică ori la activităţi lucrative; b) tinerii din penitenciarele pentru tineri; c) femeile din penitenciarele sau secţiile de femei; d) deţinuţii internaţi în penitenciarele-spital. (3) Comunicările on-line sunt condiţionate de concluziile sau recomandările evaluării sociale, consemnate în Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pot efectua comunicări on-line şi deţinuţii ai căror membri de familie, aparţinători sau alte persoane se află în situaţii de catastrofe, calamităţi, boală gravă, deces sau în alte cazuri temeinic justificate. (5) Deţinuţii aflaţi în situaţiile de la alin. (2) pot comunica on-line de 4 ori pe lună. Durata comunicării on-line este de până la 30 de minute, iar, pentru deţinuţii aflaţi în una din situaţiile prevăzute la alin. (4) pe întinderea evenimentelor, durata este de până la 1 oră zilnic. (6) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate aproba comunicări on-line între deţinuţii din locuri de deţinere diferite, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (5) şi art. 136 alin. (2).  +  Articolul 135Amenajarea spaţiului (1) Spaţiul destinat instalării echipamentului pentru comunicări on-line este amenajat, de regulă, în incinta sectorului de acordare a drepturilor la pachet şi vizită. (2) Echipamentul prevăzut la alin. (1) cuprinde: calculatoare, camere web sau video, microfoane şi surse neîntreruptibile de tensiune. Echipamentul trebuie securizat anti-vandalizare şi împotriva accesului direct al deţinutului la calculatoare şi periferice. (3) Spaţiul prevăzut la alin. (1) este dotat cu un sistem de protecţie fizică a încăperilor din cadrul acestuia. (4) Legătura la internet nu poate fi accesată în alte scopuri, decât acela pentru care a fost înfiinţată. (5) Serviciile de comunicaţii on-line se pun la dispoziţie prin intermediul unui operator de comunicaţii speciale sau al unui operator public. (6) Manipularea aparaturii tehnice se face în mod exclusiv de către personalul penitenciarului.  +  Articolul 136Modalitatea de acordare a dreptului la comunicări on-line (1) Deţinuţii beneficiază de dreptul la comunicări on-line în baza aprobării directorului, la propunerea asistentului social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilităţi similare sau la cererea deţinutului însoţită de un referat întocmit de asistentul social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilităţi similare. (2) Prin aprobarea dată, directorul penitenciarului stabileşte termenul la care va fi realizată o nouă analiză a situaţiei deţinutului, care nu poate fi mai mare de un 1 an. În cazul prevăzut la art. 134 alin. (4) stabileşte periodicitatea comunicării on-line. (3) Directorul penitenciarului poate anula aprobarea dacă situaţia deţinutului se îmbunătăţeşte din perspectiva relaţiilor cu mediul de suport. (4) Pentru efectuarea comunicărilor on-line, deţinutul transferat într-un alt penitenciar are nevoie de o nouă aprobare. (5) Directorul penitenciarului stabileşte zilele şi intervalele orare în care au loc comunicările on-line. (6) Comunicările on-line au caracter confidenţial. (7) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa acordării dreptului la comunicări on-line.  +  Articolul 137Dreptul la plimbare zilnică (1) Prin durata plimbării zilnice se înţelege timpul petrecut în curţile de plimbare sau alte spaţii amenajate de către deţinutul care poate să desfăşoare această activitate. (2) Deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă şi închis li se asigură plimbarea în aer liber în condiţiile art. 58 şi 69. (3) Deţinuţilor din regimul semideschis şi deschis li se asigură accesul la curţile de plimbare, pe perioada în care uşile camerelor sunt deschise, conform programului aprobat de directorul penitenciarului. (4) Pe timpul transferului deţinuţilor de la un penitenciar la altul, deţinuţii beneficiază de timp pentru fumat şi necesităţi fiziologice şi medicale în penitenciarele de tranzit, stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 138Organizarea acordării dreptului la vizită (1) Pentru menţinerea legăturii cu familia şi pentru realizarea contactului cu diverse persoane şi organizaţii, administraţia penitenciarului asigură posibilitatea vizitării deţinuţilor. (2) Deţinuţii au dreptul să primească vizite în spaţii amenajate, potrivit regulamentului prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege, sub supravegherea vizuală a personalului penitenciarului, directă sau prin intermediul sistemelor electronice. (3) Deţinuţii pot fi vizitaţi de membrii de familie sau aparţinători. (4) Cu consimţământul deţinutului, acesta poate fi vizitat şi de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere. (5) Administraţia locului de deţinere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru exercitarea dreptului la vizită de către deţinuţi. (6) Acordarea dreptului la vizită pentru deţinuţi se efectuează pe baza unei programări prealabile. Programarea se face înainte de data prezentării în vederea acordării vizitei. (7) Solicitarea programării se face telefonic, prin e-mail sau direct la sediul penitenciarului, în timpul programului de lucru al sectorului de acordare a drepturilor la pachet şi vizită. (8) Procedura de lucru în ceea ce priveşte programarea prealabilă a vizitei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 139Modalitatea de acordare a vizitei (1) În funcţie de regimul de executare a pedepsei privative de libertate şi de conduita adoptată pe timpul detenţiei, deţinuţii pot primi vizite, astfel: a) cu dispozitive de separare, tip cabină; b) fără dispozitive de separare. (2) Vizita cu dispozitive de separare se acordă deţinuţilor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă sau regimul închis şi deţinuţilor condamnaţi cărora nu li s-a stabilit regimul de executare. (3) Vizita fără dispozitive de separare se acordă deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis şi deschis. (4) În mod excepţional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda şi deţinuţilor pentru care nu s-a stabilit regimul de executare a pedepsei, celor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă ori regimul închis, cu aprobarea directorului penitenciarului, în următoarele condiţii: a) pentru stimularea celor care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activităţile lucrative, educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială şi îndeplinesc obiectivele stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică şi pentru stimularea deţinuţilor care au contribuit la prevenirea unor situaţii de risc confirmate; b) cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie; c) la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, respectiv Subcomitetului pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor ori Tratamentelor Inumane sau Degradante din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare. (5) Directorul penitenciarului poate dispune ca vizitele deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis sau regimul deschis să aibă loc în spaţii prevăzute cu dispozitive de separare, în situaţia în care: a) există informaţii cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment negativ; b) vizitatorul sau deţinutul solicită acest lucru; c) împotriva deţinuţilor s-a declanşat procedura disciplinară sau au fost sancţionaţi disciplinar în ultimele 6 luni pentru introducere, comercializare ori deţinere de droguri, medicamente fără prescripţie medicală sau obiecte interzise, pentru exercitarea de violenţe ori pentru abateri disciplinare comise în cadrul sectorului de acordare a drepturilor la pachet şi vizită. (6) Directorul penitenciarului poate aproba, în condiţiile alin. (4) lit. a) şi b), vizite între deţinuţi, indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la pachet şi vizită din cadrul penitenciarului, după cum urmează: a) cu dispozitive de separare, în situaţia în care unul dintre deţinuţi este în situaţia prevăzută la alin. (2); b) fără dispozitiv de separare, în situaţia în care toţi deţinuţii se află în situaţia prevăzută la alin. (3). (7) Directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală facilitează desfăşurarea vizitelor între deţinuţii din locuri de deţinere diferite aflate în aceeaşi zonă geografică, prevederile alin. (6) aplicându-se în mod corespunzător. (8) Durata vizitei este de la 30 de minute până la două ore, în funcţie de numărul solicitărilor de acordare a vizitelor şi de spaţiile existente. (9) Deţinuţii pot beneficia în cursul unei zile de o singură vizită. (10) Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan doi sau mai mulţi deţinuţi. Prin excepţie, doi sau mai mulţi deţinuţi, soţ sau soţie ori rude până la gradul al II-lea, pot fi vizitaţi simultan de soţ sau soţie ori rude până la gradul al II-lea, prevederile alin. (6) aplicându-se în mod corespunzător. (11) Numărul de persoane care pot vizita simultan unul sau mai mulţi deţinuţi poate fi limitat prin decizia motivată a directorului penitenciarului, în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea normală a vizitei. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita deţinuţii numai însoţiţi de o persoană majoră. (12) Deţinuţii cetăţeni străini sau apatrizi pot fi vizitaţi în aceleaşi condiţii ca şi persoanele cu cetăţenie română. (13) Deţinuţii pot comunica în limba maternă atât între ei, cât şi cu persoanele care le vizitează. (14) Despre efectuarea vizitei se fac menţiuni în documentele de evidenţă ale deţinutului şi în aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre deţinuţi.  +  Articolul 140Vizitarea persoanelor internate în spitale sau infirmerii (1) Deţinuţii internaţi în penitenciarele-spital, care sunt netransportabili, pot fi vizitaţi de membrii de familie, aparţinători sau alte persoane, inclusiv în camerele de deţinere, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere. (2) Deţinuţii internaţi în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitaţi, în prezenţa unui lucrător al sectorului vizită, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului penitenciarului.  +  Articolul 141Refuzul acordării vizitei şi întreruperea vizitei (1) Directorul penitenciarului poate refuza, prin decizie motivată, efectuarea vizitei solicitate, în următoarele situaţii: a) au fost descoperite armament, muniţie, substanţe halucinogene, droguri, medicamente ori alte obiecte interzise asupra vizitatorilor, pe care nu le-au declarat înainte de începerea controlului; b) vizitatorii pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului deţinuţilor; c) vizitatorii se află în stare de ebrietate; d) există date şi informaţii potrivit cărora vizitatorii ar putea periclita siguranţa, ordinea şi disciplina în locul de deţinere; e) vizitatorii nu se supun controlului de specialitate. (2) În caz de refuz de efectuare a vizitei, prin decizia prevăzută la alin. (1) se stabileşte perioada în care vizitatorilor nu li se permite accesul la vizită, care nu poate fi mai mare de 6 luni. Decizia se comunică în scris persoanei în cauză, cu precizarea motivului şi a perioadei stabilite. (3) În cazul în care asupra vizitatorilor se descoperă bunuri a căror deţinere este interzisă de lege oricărui cetăţean, sunt informate organele competente sau, după caz, se face aplicarea art. 186 din Lege. Dispoziţiile art. 19 şi 20 se aplică în mod corespunzător. (4) Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage încetarea acesteia, cu aprobarea directorului penitenciarului. Motivele încetării vizitei se consemnează într-un registru în care se menţionează data şi ora producerii incidentului, o scurtă descriere a acestuia şi persoanele implicate. (5) În condiţiile alin. (4), vizita se înregistrează ca fiind efectuată.  +  Articolul 142Numărul şi periodicitatea vizitelor (1) Numărul de vizite la care au dreptul deţinuţii este: a) deţinuţii cărora li se aplică regimul deschis beneficiază lunar de 6 vizite; b) deţinuţii cărora li se aplică regimul semideschis beneficiază lunar de 5 vizite; c) deţinuţii pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază lunar de 5 vizite; d) deţinuţii cărora li se aplică regimul închis beneficiază lunar de 5 vizite; e) deţinuţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă beneficiază lunar de 3 vizite; f) femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de deţinere, beneficiază lunar de 8 vizite. (2) În situaţia naşterii copilului deţinutului ori a decesului unui membru de familie, directorul penitenciarului poate aproba ca deţinuţii, în baza unei solicitări scrise, să beneficieze de o vizită, în afara celor prevăzute de alin. (1). (3) Vizita prevăzută la alin. (2) se poate acorda fără dispozitiv de separare, cu respectarea prevederilor art. 139.  +  Articolul 143Efectuarea controlului antiterorist şi de specialitate (1) Persoanele sosite la vizită sunt obligate să îşi dovedească calitatea, precum şi identitatea cu cartea sau buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie, cu paşaportul sau cu orice alt act cu fotografie, emis de o autoritate a statului ai cărui cetăţeni sau rezidenţi sunt. (2) În cazul în care nu se poate dovedi relaţia de rudenie, potrivit art. 138 alin. (3), sau nu poate fi efectuată o verificare corespunzătoare privind identitatea solicitantului, vizita nu se acordă. (3) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar de armament, muniţie ori substanţe stupefiante, toxice sau explozive, precum şi a altor bunuri şi obiecte interzise a se afla în posesia deţinuţilor, vizitatorii sunt supuşi, în mod obligatoriu, controlului antiterorist ori de specialitate, prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare, inclusiv prin folosirea unităţilor canine, prevederile art. 17 aplicându-se în mod corespunzător. (4) Înainte de efectuarea controlului antiterorist şi de specialitate, persoanele vizitatoare sunt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiecte care cad sub incidenţa art. 185 şi 186 din Lege, precum şi la bunurile şi obiectele permise a se afla în posesia deţinuţilor. (5) Bunurile şi obiectele interzise, nedeclarate, descoperite cu prilejul controlului asupra persoanelor vizitatoare şi bagajelor ori pachetelor acestora, se ridică şi se conservă, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens. În cazul bunurilor a căror deţinere este interzisă prin lege oricărui cetăţean, a celor care sunt prevăzute de art. 185 din Lege sau faţă de care există suspiciunea că au legătură cu săvârşirea unor infracţiuni, administraţia penitenciarului anunţă de îndată organele de cercetare penală. (6) Deţinutul este supus măsurilor de control atât înainte de acordarea vizitei, cât şi după efectuarea acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 18, după cum urmează: a) percheziţie corporală sumară, pentru vizita cu dispozitiv de separare; b) percheziţie corporală amănunţită, pentru vizita fără dispozitiv de separare; c) alte măsuri de control necesare pentru asigurarea securităţii în penitenciare. (7) Refuzul acceptării măsurilor de control din partea vizitatorilor deţinuţilor conduce la neacordarea vizitei.  +  Articolul 144Dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile familiale deosebite (1) Deţinuţii sunt informaţi de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul unui membru de familie, aparţinător sau o altă persoană, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, despre evenimentul produs. (2) Deţinuţii sunt consiliaţi psihologic, în situaţia în care li se aduce la cunoştinţă unul din evenimentele prevăzute la alin. (1). (3) Administraţia penitenciarului solicită deţinutului datele de contact ale unui membru de familie, aparţinător sau a unei alte persoane, pentru a fi încunoştinţate despre deteriorarea stării sale de sănătate în penitenciar.  +  Articolul 145Dreptul la vizită intimă (1) Pot beneficia de vizită intimă persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: a) sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate, respectiv sunt arestate preventiv în cursul judecăţii; b) există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după caz, o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi; c) nu au beneficiat de permisiunea de ieşire din penitenciar în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, în cazul persoanelor condamnate; d) nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau sancţiunea a fost ridicată în cazul persoanelor condamnate, iar în cazul persoanelor arestate preventiv în cursul judecăţii în ultimele 30 de zile anterioare solicitării; e) participă activ la activităţi şi programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă. (2) Deţinuţii au dreptul la vizită intimă cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 69 alin. (2)-(5) din Lege. (3) În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului deţinutul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (1), vizita intimă nu se acordă. (4) Evaluarea participării active la activităţile şi programele educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă se face ţinându-se seama de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) includerea într-un program de reintegrare socială sau participarea la activităţi lucrative; b) realizarea obiectivelor stabilite prin programe sau a sarcinilor de lucru. (5) În cazul în care persoana, din motive neimputabile acesteia, nu mai participă la activităţile şi programele educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială ori la muncă, verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. f) din Lege se realizează prin analiza perioadelor de activitate cu cele de inactivitate, în cuprinsul celor 3 luni, respectiv 30 de zile de dinaintea formulării cererii.  +  Articolul 146Periodicitatea şi durata acordării vizitei intime (1) Persoanele condamnate definitiv, respectiv arestate preventiv aflate în cursul judecăţii au dreptul la o vizită intimă o dată la 3 luni, cu durata de trei ore, cu respectarea condiţiilor legale. (2) În situaţia în care vizita intimă este determinată de încheierea căsătoriei potrivit dispoziţiilor art. 75 din Lege, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se desfăşoară cu acordul directorului penitenciarului, care stabileşte data la care va avea loc vizita, informând în timp util persoana. (3) În mod excepţional, vizita prevăzută la alin. (2) poate fi întreruptă o singură dată, din motive ce ţin de administraţia locului de deţinere pentru o perioadă de maximum 24 de ore, fără ca perioada de timp pentru care a avut loc întreruperea să se calculeze la durata totală a vizitei. (4) Pentru vizita prevăzută la alin. (2) nu este necesar să fie îndeplinite condiţiile menţionate la art. 69 din Lege.  +  Articolul 147Procedura acordării vizitei intime (1) Vizita intimă se aprobă de directorul penitenciarului, la solicitarea scrisă a persoanei condamnate definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecăţii. (2) Persoana condamnată definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecăţii, soţul sau soţia ori, după caz, partenerul sau partenera au obligaţia, sub sancţiunea prevederilor art. 353 şi 354 din Codul penal, să se informeze reciproc, printr-o declaraţie pe propria răspundere, cu privire la existenţa unei boli cu transmitere sexuală sau a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA. Declaraţiile se depun la dosarul individual. (3) Menţiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător al aplicaţiei informatizate de gestiune a datelor. (4) Dispoziţiile art. 141 şi 143 se aplică în mod corespunzător. (5) Administraţia penitenciarului pune la dispoziţie mijloace de protecţie şi materiale de informare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. (6) Modul de desfăşurare, măsurile de siguranţă, amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate acordării vizitei intime se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.  +  Articolul 148Greutatea, numărul pachetelor şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate (1) Deţinuţii au dreptul de a primi, cumpăra, păstra şi de a folosi pe perioada detenţiei bunuri de natura celor prevăzute în anexa nr. 1. (2) Modalitatea de intrare în posesia fiecăruia dintre bunurile care pot fi păstrate şi folosite este prevăzută în anexa nr. 1. (3) Deţinuţilor le sunt interzise primirea, cumpărarea, deţinerea şi portul bunurilor şi obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase. (4) Deţinuţii au dreptul de a primi, lunar, un pachet cu produse alimentare în greutate de maximum 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi legume. (5) Pachetele prevăzute la alin. (4), precum şi bunurile şi obiectele prevăzute în anexa nr. 1 se primesc cu ocazia efectuării vizitelor. (6) Primirea, folosirea şi păstrarea bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se fac cu respectarea regulilor de igienă şi a măsurilor de siguranţă impuse de administraţia penitenciarului. (7) Bunurile şi obiectele prevăzute în anexa nr. 1, precum şi produsele prevăzute la alin. (4) sunt supuse, în prezenţa deţinuţilor, controlului specific executat de personalul anume desemnat de către directorul locului de deţinere. (8) Deţinuţilor le este interzisă: a) primirea de produse alimentare care, în vederea consumului, necesită încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice; b) cumpărarea de produse alimentare uşor alterabile ori care, în vederea consumului, necesită încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice, cu excepţia cafelei, ceaiului, laptelui şi a supelor instant; c) primirea şi cumpărarea de lămâi şi derivate ale acestora. (9) Bunurile, obiectele, produsele alimentare şi fructele a căror primire nu este permisă se restituie imediat persoanei care le-a adus, cu excepţia bunurilor a căror deţinere este interzisă de lege oricărui cetăţean, care sunt reţinute în vederea predării organului de urmărire penală competent. (10) Se interzice primirea bunurilor, obiectelor şi produselor prevăzute de anexa nr. 3, precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare. (11) Menţiuni despre greutatea, numărul pachetelor şi categoriile de bunuri primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se fac în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător al aplicaţiei informatizate de gestiune a datelor.  +  Articolul 149Primirea sumelor de bani (1) Sumele de bani, în lei şi valută, se primesc de la membrii de familie, aparţinători sau alte persoane prin mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul de acordare a drepturilor la pachet şi vizită, se consemnează în fişa contabilă nominală şi pot fi folosite conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege. (2) Sumele de bani introduse în penitenciar, în lei sau valută, pe alte căi decât cele prevăzute la alin. (1), precum şi cele găsite asupra deţinuţilor cu ocazia percheziţiilor se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat. (3) Pentru motive temeinic justificate, deţinuţii pot transfera sume de bani, în lei sau valută, membrilor de familie, conform art. 70 alin. (4) lit. g) din Lege, inclusiv celor aflaţi în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, cu aprobarea directorului penitenciarului. (4) Cererile deţinuţilor care presupun cheltuirea anumitor sume de bani în lei sau valută sunt urmate imediat de indisponibilizarea sumei de bani necesare plăţii serviciului inclus, după aprobarea acestora.  +  Articolul 150Primirea medicamentelor (1) Deţinuţii pot primi medicamente numai la recomandarea unui medic specialist/primar curant, cu acordul medicului unităţii, în baza unei prescripţii medicale sau/şi a unei scrisori medicale, care însoţeşte medicamentele primite. (2) Medicamentele trebuie să fie prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului, şi să aibă cel puţin 6 luni până la expirarea termenului de valabilitate. (3) Medicamentele primite sunt înregistrate la cabinetul medical şi se gestionează separat. (4) Condiţiile de achiziţionare a medicamentelor de către deţinuţi şi de primire a acestora de la membrii de familie se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului justiţiei, respectiv prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne.  +  Articolul 151Exercitarea dreptului de a efectua cumpărături (1) Deţinuţii au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta penitenciarului, în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, fructe, legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, ţigări şi alte bunuri de natura celor permise să fie primite, potrivit anexei nr. 1. Materialele necesare exercitării drepturilor de petiţionare, la corespondenţă şi la convorbiri telefonice pot fi cumpărate de la punctele comerciale din incinta penitenciarului fără a afecta limita de 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie. (2) În situaţia în care nu se poate asigura funcţionarea unui punct comercial în incinta penitenciarului, cumpărăturile pot fi făcute din afara acestuia de către personalul desemnat, în baza cererii deţinuţilor şi a ofertelor puse la dispoziţie de către operatorii economici, cu respectarea prevederilor alin. (1). (3) Preţurile practicate în cadrul punctelor comerciale din incinta penitenciarului nu pot fi mai mari decât media preţurilor practicate de magazine similare de pe piaţa locală. Atât modul de calcul şi de respectare a mediei preţurilor în cadrul punctelor comerciale din incinta penitenciarului, cât şi procedura privind închirierea spaţiilor din sistemul administraţiei penitenciare se reglementează prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (4) Activitatea punctului comercial din incinta penitenciarului poate fi controlată de autorităţile competente. (5) Medicul curant poate restricţiona cumpărarea de către deţinuţii bolnavi a unor alimente contraindicate în afecţiunile de care suferă ori a produselor din tutun. (6) În situaţia achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată, permise a fi păstrate sau folosite pe perioada detenţiei, directorul penitenciarului poate aproba folosirea unei sume mai mari decât cea prevăzută de alin. (1), fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care deţinuţii pot efectua cumpărături. (7) Pentru bunurile prevăzute la alin. (6), precum şi pentru articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte şi cazarmament se întocmeşte bon de primire în păstrare.  +  Articolul 152Cadrul de realizare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor (1) Dreptul deţinuţilor la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri este asigurat, cu personal specializat, în mod gratuit, potrivit legii. (2) Activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor deţinuţilor se desfăşoară cu respectarea actelor normative în vigoare, privind executarea pedepselor privative de libertate şi ale Ministerului Sănătăţii, fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii. (3) Activitatea de asistenţă medicală primară, dentară, spitalicească şi de specialitate acordată în cabinetele medicale din penitenciare şi penitenciare spital se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, din venituri proprii şi din alte surse, după cum urmează: a) deţinuţii beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuţie personală fiind asigurată de la bugetul de stat, precum şi de alte medicamente şi materiale sanitare, necesare în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor; b) în situaţia în care, pentru cabinetele medicale din penitenciare, veniturile proprii constituite din fondurile obţinute ca urmare a furnizării de servicii medicale, în baza contractului încheiat de penitenciarul spital la care sunt arondate, cu casa de asigurări sociale de sănătate, nu acoperă necesarul de medicamente şi materiale sanitare stabilit în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor, acestea se asigură în completare din subvenţii acordate de la bugetul de stat, precum şi din alte surse; c) serviciile de asistenţă medicală, tratamentul, îngrijirile şi medicamentele necesare desfăşurării activităţii medicale în penitenciarele-spital se asigură potrivit Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, coroborate cu actele normative în vigoare privind executarea pedepselor privative de libertate. (4) Pentru asigurarea asistenţei medicale, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie formată din: a) cabinete de medicină de familie; b) cabinete de medicină dentară; c) farmacii şi oficine locale de distribuţie; d) staţionare; e) cabinete şi ambulatorii de specialitate; f) penitenciare-spital. (5) Sectorul medical din cadrul unui loc de deţinere cuprinde cel puţin următoarele spaţii şi echipamente: a) staţionare pentru deţinuţi bolnavi cu afecţiuni acute, cronice reacutizate, infectocontagioase, tratament antituberculos sau aflaţi în refuz de hrană; b) camere pentru izolare respiratorie; c) camere pentru recoltarea sputei; d) cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice; e) săli de tratament; f) punct farmaceutic. (6) Personalul medical se subordonează medicului penitenciarului, iar în cazul penitenciarelor-spital, directorului adjunct pe probleme medicale, subordonat, din punct de vedere administrativ, directorului locului de deţinere. (7) Îndrumarea metodologică a cabinetelor medicale din penitenciare se realizează de către penitenciarul-spital arondat şi componenta structurală de specialitate din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.  +  Articolul 153Acordarea asistenţei medicale primare (1) La nivelul fiecărui penitenciar, serviciile de asistenţă medicală primară sunt acordate de către medici de specialitate, din care cel puţin unul de medicină generală sau medicină de familie, precum şi de un număr minim de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale. Servicii de asistenţă medicală pot fi acordate şi de către asistenţii medicali, la recomandarea medicului, în limita competenţelor profesionale. (2) În penitenciarele unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici, indiferent de specialitatea acestora, acordarea asistenţei medicale se asigură în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza. (3) Deţinuţilor li se acordă servicii de asistenţă medicală primară la cererea acestora, la recomandarea medicului, în baza unei programări, precum şi ori decât ori este necesar. (4) Deţinuţii cu afecţiuni medicale cronice sunt luaţi în evidenţa cabinetului medical, asigurându-li-se tratamentul şi regimul alimentar corespunzător. (5) Serviciul sau biroul evidenţă deţinuţi din cadrul penitenciarului comunică, în scris, cabinetului medical datele de identitate ale deţinutului faţă de care instanţa a dispus măsura obligării la tratament medical.  +  Articolul 154Asistenţa medicală de urgenţă (1) Urgenţele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, iar personalul medical asigură măsurile necesare conform competenţelor profesionale. (2) Urgenţele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate la nivelul cabinetului medical din penitenciar se prezintă la unitatea spitalicească publică cea mai apropiată cu secţie sau compartiment de primire urgenţe, cu înştiinţarea conducerii penitenciarului, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare sau, după caz, cu apelarea serviciului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.  +  Articolul 155Asistenţa medicală ambulatorie (1) Asistenţa medicală ambulatorie se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din penitenciare şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital. (2) Asistenţa medicală ambulatorie poate fi acordată şi în ambulatoriile de specialitate din unităţile sanitare de profil aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. (3) Serviciile de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului unităţii, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia.  +  Articolul 156Asistenţa medicală dentară (1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din locurile de deţinere. În cazurile care depăşesc competenţa medicului dentist sau dacă în cadrul unităţii penitenciare nu poate fi asigurată asistenţa medicală dentară, se apelează la unităţi sanitare de profil aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. (2) Serviciile de medicină dentară preventivă şi tratamentele stomatologice prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în Normele metodologice de aplicare a acestuia se acordă în mod gratuit. (3) Tratamentele de medicină dentară care nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate, dar sunt menţionate în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în Normele metodologice de aplicare a acestuia, se vor asigura din fondurile unităţii. (4) Tratamentele protetice se asigură conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, iar contravaloarea contribuţiei personale pentru lucrările protetice se suportă de către deţinut. (5) Locurile de deţinere pot organiza, pe lângă cabinetele de medicină dentară, laboratoare de tehnică dentară încadrate cu tehnician dentar sau pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului administraţiei penitenciare, cu respectarea legislaţiei în vigoare.  +  Articolul 157Acordarea asistenţei medicale deţinuţilor aflaţi în infirmeria penitenciarului (1) În fiecare penitenciar funcţionează o infirmerie în cadrul căreia sunt amenajate camere a căror destinaţie este stabilită de medicul penitenciarului, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru: a) internarea deţinuţilor bolnavi cu afecţiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere medicală; b) izolarea deţinuţilor cu boli infecţioase acute cu transmitere enterală, boli infecţioase acute cu transmitere aerogenă, altele decât tuberculoza; c) tratamentul direct observat al deţinuţilor bolnavi de tuberculoză necontagioşi, aflaţi în tranzit; d) deţinuţii aflaţi în refuz de hrană. (2) Internarea deţinuţilor bolnavi în infirmerie se face numai la indicaţia medicului, cu excepţia refuzului de hrană. (3) Vizita medicală a deţinuţilor internaţi în infirmerie se efectuează zilnic, iar evoluţia stării de sănătate se menţionează în fişa de internare în infirmerie.  +  Articolul 158Asistenţa medicală spitalicească (1) Asistenţa medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. (2) Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate. (3) Dacă medicul unităţii apreciază internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea deţinutului, solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital. Dispoziţiile art. 40 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (4) Internarea deţinuţilor se face în baza biletului de internare, eliberat de către medicul locului de deţinere, ca urmare a: a) actului medical propriu; b) recomandării medicului specialist; c) dispoziţiei organului judiciar; d) urgenţelor medico-chirurgicale. (5) Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de directorul şi medicul penitenciarului. Aprobarea internării este dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia. (6) În cursul spitalizării se acordă, după caz, servicii medicale preventive, curative, de recuperare, paliative, precum şi îngrijiri terminale. (7) La externare deţinuţii pot primi, la cerere, o copie de pe scrisoarea medicală şi se transferă la penitenciarele de unde au fost internaţi, cu excepţia cazului când sunt citaţi de un organ judiciar deservit de alt penitenciar.  +  Articolul 159Examenul medical (1) Examenul medical se realizează la primirea în penitenciar următoarelor categorii de deţinuţi: a) primiţi de la organele de poliţie; b) veniţi din întreruperea executării pedepsei; c) veniţi prin transfer; d) aflaţi în tranzit; e) reprimiţi de la organele de poliţie; f) prinşi din evadare; g) prezentaţi din permisiunea de ieşire din penitenciar. (2) Deţinuţii prevăzuţi la alin. (1) sunt supuşi unui examen clinic general, cu scopul depistării bolilor infectocontagioase şi parazitare, semnelor evidente de agresiune, adicţiilor, tulburărilor psihice, riscului de suicid, stabilirii formulei dentare, luându-se măsurile medicale care se impun, inclusiv internarea într-o unitate sanitară. (3) În termen de 72 de ore de la primire, medicul penitenciarului efectuează examenul clinic complet şi poate solicita suplimentar examene clinice de specialitate, investigaţii de laborator şi paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile de la primire, să stabilească: a) un diagnostic prezumtiv; b) un regim alimentar, după caz; c) capacitatea de muncă. (4) Medicul penitenciarului consemnează în dosarul medical consultaţiile efectuate în perioada de carantină şi observare. (5) În perioada detenţiei, examenul medical al deţinuţilor se realizează, în mod periodic, la cererea acestora sau în baza unei programări întocmite de medicul-şef, precum şi ori de câte ori este necesar. (6) Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii şi intimităţii deţinutului în cauză. (7) Deţinutul poate solicita să fie examinat contra cost, la locul de deţinere, în cadrul sectorului medical, de un medic din afara sistemului administraţiei penitenciare. Constatările medicului din afara sistemului administraţiei penitenciare se consemnează în dosarul medical al deţinutului. (8) Semnele evidente de agresiune se înscriu într-un registru special în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora examenului medical, datele de identificare ale deţinutului, descrierea urmelor de violenţă, provenienţa acestora conform afirmaţiilor deţinutului şi recomandările medicale.  +  Articolul 160Asistenţa medicală a femeii condamnate însărcinate (1) Personalul medical are obligaţia de a lua în evidenţă femeia condamnată care este însărcinată, încă de la primirea în penitenciar. (2) Urmărirea sarcinii se face potrivit recomandărilor medicului de familie şi/sau din specialitatea obstetrică-ginecologie, cu respectarea ghidurilor şi protocoalelor în vigoare. (3) Femeia condamnată cu evoluţie normală a sarcinii este internată, cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii, într-o secţie sau într-un compartiment de specialitate al unui penitenciar-spital. În cazul apariţiei unei complicaţii a sarcinii, femeia condamnată este internată de îndată în cea mai apropiată unitate spitalicească publică ce are un compartiment de specialitate. (4) Penitenciarul-spital în care se află femeia condamnată însărcinată ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua sanitară publică. (5) După naştere, femeia condamnată îşi poate îngriji copilul, până la împlinirea vârstei de un an, într-un penitenciar care asigură condiţiile necesare în acest scop. (6) Femeile însărcinate sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an beneficiază de un regim corespunzător de hrană pentru ele şi pentru copii. (7) Copiilor aflaţi într-un penitenciar în îngrijirea mamelor condamnate li se efectuează vaccinările, conform Programului naţional de imunizări. Vaccinurile se asigură prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. (8) Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului aflat într-un penitenciar, în îngrijirea femeii condamnate, se fac prin examene de bilanţ de către un medic de familie sau medic pediatru. (9) Copilul poate fi dat în îngrijire sau încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an, în condiţiile art. 73 alin. (3) şi (4) din Lege. Încredinţarea se realizează în baza hotărârii judecătoreşti, la sesizarea directorului locului de deţinere şi în situaţia în care mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente. (10) Femeia condamnată, indiferent de regimul de executare în care este repartizată, însoţită de copilul aflat în penitenciar, poate primi vizite fără dispozitiv de separare în condiţiile art. 138, art. 139 alin. (8)-(14), art. 140-143, ţinându-se seama de nevoile de dezvoltare fizică şi psihologică, de sănătate, de securitate, stabilitate şi apartenenţă la o familie ale copilului.  +  Articolul 161Asistenţa medicală în secţiile speciale de psihiatrie (1) În secţiile speciale de psihiatrie prevăzute la art. 73 alin. (6) din Lege sunt internaţi deţinuţii cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de consumul de alcool ori alte substanţe psihoactive sau psihotrope, pentru stabilirea şi administrarea tratamentului necesar şi desfăşurarea programelor de intervenţie specifică, în vederea modificării pozitive a personalităţii şi comportamentului. (2) Internarea în secţiile prevăzute la alin. (1) se face în baza biletului de trimitere emis de către medicul penitenciarului sau ca urmare a recomandării medicului specialist psihiatru.  +  Articolul 162Măsuri ocazionate de constatarea urmelor de violenţă (1) În cazul în care la examenul medical se constată că un deţinut prezintă semne de violenţă, medicul are obligaţia de a consemna cele constatate în fişa medicală, de a sesiza de îndată procurorul şi de a înştiinţa directorul penitenciarului, dispoziţiile art. 159 alin. (8) aplicându-se în mod corespunzător. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), deţinutul are dreptul de a cere, în scris, să fie examinat de către un medic legist sau de către un medic din afara sistemului administraţiei penitenciare. (3) Constatările medicului din afara sistemului administraţiei penitenciare sunt consemnate în fişa medicală a deţinutului, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce acesta a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. (4) Cheltuielile ocazionate de examenele medicale prevăzute la alin. (2) se suportă de către solicitant, cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele băneşti necesare pentru plata contribuţiei personale, caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii. Dispoziţiile art. 72 alin. (5) din Lege se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 163Măsuri în caz de autovătămare corporală (1) În cazul în care medicul penitenciarului constată că deţinutul a recurs la acţiuni de autovătămare corporală, care pentru vindecare necesită internarea într-o unitate sanitară, întocmeşte un proces-verbal care, după ce este avizat de către directorul penitenciarului, se aduce la cunoştinţa deţinutului, sub semnătură şi se ataşează la dosarul individual. (2) Durata internării într-o unitate sanitară se menţionează în procesul-verbal care se comunică instanţei de executare, pentru a proceda conform dispoziţiilor legale. (3) Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat în situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt imputabile deţinuţilor în cauză.  +  Articolul 164Informarea deţinuţilor despre evoluţia stării de sănătate (1) Cu prilejul consultaţiei, deţinuţii sunt informaţi cu privire la starea personală de sănătate, despre prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi despre condiţiile terapeutice. (2) Deţinuţii au dreptul să refuze o intervenţie medicală sau continuarea actului medical, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Deţinutul este informat despre consecinţele medicale ale refuzului intervenţiei sau întreruperii actului medical. (3) Situaţiile prevăzute la alin. (2) nu pot face obiectul unui raport de incident şi nu constituie abatere disciplinară.  +  Articolul 165Interzicerea experimentelor ştiinţificeDeţinuţii nu pot fi supuşi, nici chiar cu consimţământul lor, experimentelor ştiinţifice.  +  Articolul 166Confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a deţinuţilor (1) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, informaţiile cu privire la starea de sănătate nu pot fi furnizate altor persoane, decât în cazul în care deţinuţii sau reprezentanţii legali ai acestora îşi dau consimţământul liber, informat, scris şi prealabil. (2) Informaţiile rezultate din examenul medical sunt arhivate în dosarul medical al deţinutului. Deţinutul are dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, conform dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din Lege, precum şi să solicite şi să primească, la externarea din spital, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.  +  Articolul 167Dreptul la asistenţă diplomatică (1) Administraţia penitenciarului informează deţinuţii de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi îi sprijină în vederea contactării acestora, în conformitate cu prevederile art. 74 din Lege. (2) Deţinuţii de cetăţenie străină, precum şi apatrizii pot fi vizitaţi, cu informarea directorului penitenciarului, de către funcţionari ai reprezentanţelor diplomatice sau consulare, care le reprezintă interesele. (3) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa cazurilor în care deţinuţii de cetăţenie străină sau apatrizi au renunţat la dreptul lor de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi de a fi vizitaţi de aceştia. (4) Vizitele se desfăşoară în timpul zilei, în condiţiile prevăzute la art. 128 alin. (2)-(5).  +  Articolul 168Dreptul la încheierea căsătoriei (1) Căsătoria persoanei condamnate definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecăţii se realizează în condiţiile art. 75 din Lege. (2) În cazul în care viitorii soţi nu se găsesc în acelaşi loc de deţinere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea scrisă a acestora şi cu avizul comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, ia măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul necesar încheierii căsătoriei. (3) Analizele medicale necesare încheierii căsătoriei între persoane de sex diferit, condamnate definitiv, respectiv arestate preventiv aflate în cursul judecăţii se realizează prin grija administraţiei penitenciarului, cheltuielile fiind suportate de solicitanţi. (4) La încheierea căsătoriei pot participa, cu aprobarea directorului penitenciarului, un număr de maximum 10 persoane, inclusiv deţinuţi, apropiate viitorilor soţi. (5) După încheierea căsătoriei şi aprobarea vizitei intime de 48 de ore, directorul penitenciarului poate aproba ca soţii să primească un pachet cu alimente în greutate de până la 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi legume, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii ieşirii din locul de deţinere. În acest caz, pachetul suplimentar nu va afecta dreptul prevăzut la art. 148 alin. (4).  +  Articolul 169Dreptul de a vota (1) Administraţia penitenciarului, în colaborare cu birourile electorale şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, asigură condiţiile necesare exercitării dreptului de a vota deţinuţilor cărora nu le-a fost interzis prin hotărârea de condamnare acest drept, potrivit legii. (2) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa cazurilor în care deţinuţii au renunţat la dreptul de a vota.  +  Articolul 170Dreptul la odihnă şi repausul săptămânal (1) Deţinuţilor li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi. (2) Deţinuţii care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii. (3) Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.  +  Articolul 171Dreptul la muncăDreptul la muncă al deţinuţilor se exercită în conformitate cu art. 78 din Lege şi art. 173-186.  +  Articolul 172Dreptul la învăţământDreptul la învăţământ al deţinuţilor se exercită în conformitate cu art. 79 din Lege şi art. 191-195.  +  Capitolul VI Munca prestată de către deţinuţi  +  Articolul 173Dispoziţii generale (1) Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităţilor de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deţinuţi. (2) În raport cu tipul regimului de executare, deţinuţilor li se poate cere să muncească. În acest sens se ţine seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecăruia, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. (3) Deţinuţii pot fi folosiţi la activităţi lucrative, în regimurile de prestare a muncii prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a)-e) din Lege, în spaţii din interiorul sau exteriorul penitenciarului. (4) Folosirea la muncă a deţinuţilor se face cu respectarea procedurii şi criteriilor de selecţionare şi repartizare la muncă, asigurarea măsurilor de siguranţă specifice fiecărui regim de executare, întocmirea documentelor de organizare şi funcţionare a punctelor de lucru, pregătirea şi dotarea locurilor de muncă, asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, întocmirea documentelor de evidenţă a muncii şi acordarea drepturilor cuvenite pentru munca prestată. (5) Munca prestată de deţinuţi urmăreşte menţinerea şi creşterea capacităţii acestora de a-şi câştiga existenţa după liberare şi realizarea unor venituri, care se pot folosi la îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie prevăzute în cap. IV din Lege, şi pentru susţinerea acţiunilor de reintegrare socială a persoanelor condamnate. (6) Prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se aprobă Instrucţiunile privind organizarea muncii deţinuţilor.  +  Articolul 174Selecţionarea şi repartizarea la muncă (1) Selecţionarea la muncă a deţinuţilor se face în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectorului reintegrare socială, regim penitenciar, medical, evidenţă şi organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, în calitate de preşedinte. Comisia poate fi completată cu personal de specialitate, în vederea verificării deprinderilor profesionale sau abilităţilor practice ale deţinuţilor. (2) Procedura şi criteriile de selecţionare la muncă a deţinuţilor se stabilesc prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 173 alin. (6). (3) Deţinuţii selecţionaţi la muncă semnează un angajament care cuprinde drepturile, obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de Lege în perioada desfăşurării activităţilor lucrative şi care se păstrează la dosarul individual. (4) Angajamentul prevăzut la alin. (3) cuprinde şi referiri cu privire la posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Lege. (5) Participarea deţinuţilor la activităţi lucrative într-un anumit regim de prestare a muncii nu exclude repartizarea acestora şi la alte activităţi, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, cu condiţia respectării programului de lucru şi a dispoziţiilor legale privind durata muncii prestate. (6) În măsura posibilităţilor, a cerinţelor de disciplină din locurile de deţinere şi în limite rezonabile, deţinuţii pot opta pentru un anumit loc de muncă sau pot solicita schimbarea acestuia, dacă posedă calificarea sau deprinderile necesare noului loc de muncă. (7) Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate în formaţiuni de lucru, care nu depăşesc 50 de persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deţinere. (8) În situaţia refuzului de a munci, comisia prevăzută la alin. (1) întocmeşte un proces-verbal care se depune la dosarul individual, fiind avut în vedere la evaluarea conduitei deţinutului şi a eforturilor depuse în cadrul muncii prestate. (9) Procesul-verbal prevăzut la alin. (8) este avut în vedere la analiza efectuată în vederea schimbării regimului de executare de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege, comisia prevăzută la art. 98 alin. (2) din Lege, precum şi în cadrul comisiei pentru liberare condiţionată.  +  Articolul 175Munca în regim de prestări de servicii (1) Folosirea la muncă a deţinuţilor conform art. 83 alin. (1) lit. a) din Lege se realizează în baza unui contract de prestări de servicii încheiat între directorul penitenciarului, în calitatea de prestator, şi beneficiarul muncii prestate, denumit în continuare beneficiar. (2) În contractele de prestări servicii este interzisă nominalizarea deţinuţilor care urmează să desfăşoare activităţi lucrative sau menţionarea unor date cu caracter personal ale acestora. (3) Tarifele referitoare la activităţile ce urmează a se desfăşura se negociază între administraţia penitenciarului şi beneficiar şi nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu programul de lucru stabilit prin contract. Prin contract, tarifele pot fi stabilite şi în baza normelor de lucru determinate prin probe de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante. (4) În situaţia în care beneficiarul nu respectă dispoziţiile legale ori contractuale privind condiţiile de folosire la muncă a deţinuţilor, directorul locului de deţinere îi solicită ca în termen de 24 de ore să ia măsuri pentru respectarea acestora. Dacă în acest termen nu se iau măsurile necesare, directorul poate dispune retragerea parţială sau totală a deţinuţilor pentru o perioadă de timp limitată sau definitiv. (5) Beneficiarul este obligat să asigure: baza tehnico-materială, conducerea lucrărilor, spaţii pentru servirea hranei, apă potabilă, asistenţa tehnică necesară, instructajul şi condiţiile de securitate a muncii, spaţii pentru grupuri sanitare şi, dacă este cazul, amenajările impuse pentru executarea pazei şi supravegherii la locul de muncă. În ceea ce priveşte comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor în care sunt implicaţi deţinuţi sunt aplicabile reglementările proprii elaborate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (6) Directorul penitenciarului are obligaţia de a încheia contracte cât mai avantajoase, în măsura posibilităţilor, stabilind în sarcina beneficiarului obligaţia de a asigura cheltuielile determinate de luarea măsurilor de siguranţă, transportul deţinuţilor, al personalului de pază, escortare şi supraveghere ori al hranei la locurile de muncă, precum şi materialele igienico-sanitare. (7) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 176Munca în regie proprie (1) Munca prestată în regie proprie, conform art. 83 alin. (1) lit. b) din Lege, se realizează în cadrul secţiilor şi atelierelor de producţie aparţinând penitenciarelor, precum şi în cadrul lucrărilor de investiţii şi reparaţiilor capitale desfăşurate în penitenciar. (2) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 177Activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului (1) Munca prestată conform art. 83 alin. (1) lit. c) din Lege se realizează în cadrul următoarelor activităţi cu caracter gospodăresc, care nu se remunerează: a) activităţi desfăşurate pentru prepararea şi distribuirea hranei, întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor şi utilajelor, întreţinerea şi conservarea clădirilor, manipularea materialelor, îngrijirea animalelor de serviciu şi întreţinerea spaţiilor destinate acestora, sprijinirea şi suportul activităţilor religioase, educative, culturale, ocupaţionale, sportive, medicale, precum şi pentru menţinerea stării de curăţenie şi igienă în interiorul şi exteriorul locului de deţinere, a camerelor de arest de la instanţele de judecată sau a altor unităţi aparţinând sistemului administraţiei penitenciare; b) activităţi lucrative prestate în cadrul gospodăriilor agrozootehnice; c) activităţi de cizmărie, croitorie, tâmplărie, spălătorie, frizerie, tinichigerie, lăcătuşărie şi altele asemenea; d) activităţi de întreţinere a mijloacelor auto, precum şi de întreţinere şi reparaţii curente a clădirilor, instalaţiilor şi utilajelor din dotarea penitenciarului; e) activităţi de planton pe timp de noapte la nivelul camerei de deţinere, de întărire a supravegherii la punctele de lucru şi pe perimetrele locurilor de deţinere, precum şi de sprijinire şi însoţire a deţinuţilor cu afecţiuni invalidante sau aflaţi în stare de neputinţa din cauza vârstei sau a altor afecţiuni medicale; f) activităţile prevăzute la lit. a)-e) desfăşurate în penitenciarele-spital situate în interiorul perimetrului altor unităţi nominalizate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) Repartizarea deţinuţilor la activităţile prevăzute la alin. (1) se efectuează în condiţiile şi în limita baremelor aprobate prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 173 alin. (6). (3) Repartizarea deţinuţilor la activităţile de menţinere a stării de curăţenie şi igienă pentru alte unităţi din sistemul administraţiei penitenciare se realizează cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (4) Excedentul de produse realizate în gospodăriile agrozootehnice poate fi valorificat pe piaţa liberă, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.  +  Articolul 178Munca deţinuţilor în caz de calamitate (1) Organele administraţiei publice centrale sau locale pot solicita directorului penitenciarului, prin adresă scrisă, punerea la dispoziţie a unor deţinuţi, pentru înlăturarea efectelor generate de calamităţi. La solicitarea formulată se anexează procesul-verbal de calamitate. (2) Folosirea deţinuţilor la muncă în caz de calamitate, conform art. 83 alin. (1) lit. d) din Lege, se realizează în baza unor contracte, fără contraprestaţie materială, cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea motivată a directorului penitenciarului căruia i s-a adresat solicitarea. (3) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 179Munca deţinuţilor pe bază de voluntariat (1) Deţinuţii pot presta muncă pe bază de voluntariat, în condiţiile stabilite de administraţia locului de deţinere, în temeiul unui contract de voluntariat, încheiat pe o perioadă determinată de până la 3 luni. (2) Cu ocazia selecţionării deţinuţilor la muncă pe bază de voluntariat, comisia prevăzută la art. 174 alin. (1) are în vedere şi interdicţiile ce decurg din hotărârea de condamnare, astfel încât deţinutul care face obiectul selecţionării să nu fie incompatibil cu activitatea ce urmează a fi desfăşurată. (3) Administraţia penitenciarului ţine evidenţa voluntarilor într-un registru anume destinat. (4) Directorul penitenciarului întreprinde demersurile necesare pe lângă persoanele juridice de drept public sau de drept privat, fără scop patrimonial cu care a fost încheiat contractul de voluntariat, în vederea eliberării certificatului nominal care atestă calitatea de voluntar a deţinutului. Acesta se păstrează la dosarul individual şi se înmânează la punerea în libertate sau, pe parcursul executării pedepsei, la cererea deţinutului. (5) Prevederile art. 174 alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 180Condiţii de desfăşurare a muncii pe bază de voluntariat (1) Deţinuţii pot desfăşura muncă pe bază de voluntariat, în campanii organizate cu alţi parteneri sociali, în cadrul următoarelor activităţi de interes public: a) strângerea deşeurilor din zonele situate de-a lungul şoselelor, căilor ferate, apelor curgătoare, pădurilor, parcurilor, lacurilor şi din alte spaţii aparţinând domeniului public; b) plantarea şi reîmpădurirea terenurilor aflate în domeniul public; c) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor; d) combaterea eroziunii solului şi protecţia împotriva excesului de apă şi umiditate; e) amenajarea şi îmbunătăţirea drumurilor publice de acces la exploataţiile agricole şi forestiere, inclusiv lucrări de marcare, semnalizare şi avertizare; f) extinderea sistemelor de irigaţii şi drenaj; g) deszăpezirea spaţiilor publice, în situaţia unor ninsori abundente; h) curăţenia şi igienizarea organizate de autorităţile publice centrale şi locale, de organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de beneficiarul voluntariatului în instituţii de stat, precum: spitale, policlinici, creşe, grădiniţe, şcoli, centre de plasament, instituţii de cercetare, poligoane de tragere, baze sportive, centre de îngrijire a bătrânilor, biblioteci, muzee, biserici, mânăstiri, precum şi în alte instituţii de cultură şi cult; i) amenajarea şi îngrijirea adăposturilor pentru animale fără stăpân; j) activităţi culturale, artistice, educative, sportive, religioase şi de protecţie a mediului, precum şi acţiunile de promovare a unor astfel de demersuri, organizate de autorităţile publice centrale şi locale, de organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de beneficiarul voluntariatului, după cum urmează:1. acţiuni de valorificare a unor terenuri degradate şi redarea acestora ca zone verzi şi parcuri;2. acţiuni educative de prevenire a săvârşirii de infracţiuni şi a consumului de droguri, alcool, tutun şi de popularizare a consecinţelor negative ale acestor fapte antisociale sau conduite atipice;3. acţiuni de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală;4. acţiuni specifice organizării unor expoziţii şi manifestări cultural-artistice, a unor întreceri sportive şi a unor manifestări religioase;5. activităţi de îngrijire a persoanelor în vârstă, singure, bolnave, cu handicap sau alte dizabilităţi;6. activităţi de sprijinire a familiilor monoparentale, cu copii în întreţinere, aflate în evidentă stare de paupertate. (2) Activităţile de interes public menţionate la alin. (1) pot face obiectul contractelor de voluntariat numai dacă desfăşurarea acestor activităţi nu intră în sarcina unor operatori economici privaţi, în baza contractelor cu titlu oneros încheiate de aceştia cu persoane juridice de drept public, fapt dovedit de beneficiarul voluntariatului printr-o declaraţie autentică notarială.  +  Articolul 181Durata muncii prestate (1) Durata muncii este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână, cu excepţiile prevăzute de legislaţia muncii. (2) Femeile însărcinate sau cele care au născut şi au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an nu pot munci în mediu toxic sau vătămător şi nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore. (3) Deţinuţii care au împlinit vârsta de 60 de ani sau care au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă sau sunt pensionari pentru pierderea capacităţii de muncă gradul III de invaliditate pot presta muncă numai la cererea acestora. (4) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal nu poate fi efectuată fără acordul deţinutului, cu excepţiile prevăzute de legislaţia muncii.  +  Articolul 182Munca în timpul nopţii (1) Munca în timpul nopţii poate fi prestată cu acordul scris al deţinuţilor. Se consideră muncă prestată în timpul nopţii activităţile lucrative desfăşurate între orele 22-06, indiferent de durata acestora. (2) Femeile însărcinate sau care au născut şi au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an nu pot presta muncă în timpul nopţii.  +  Articolul 183Venituri realizate din prestări de servicii şi din activităţi de producţie în regie proprie (1) Veniturile realizate din prestări de servicii sunt încasate în lei. (2) Veniturile realizate din prestări de servicii nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu programul de muncă şi, după caz, gradul de realizare a normei de lucru determinate prin probele de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante. Prin contractul de prestări servicii se stabileşte dacă activitatea se desfăşoară în baza normelor de lucru. (3) Activităţile de producţie în regie proprie, realizate în secţii, ateliere, precum şi munca prestată în cadrul lucrărilor de investiţii şi reparaţii capitale sunt remunerate pe bază de tarife diferenţiate pe categorii de activităţi, dar nu mai puţin decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, în raport cu programul de muncă şi, după caz, gradul de realizare a normei de lucru. (4) Produsele realizate în secţii şi ateliere de producţie pot fi redistribuite prin transfer fără plată între unităţile din sistemul administraţiei penitenciare sau pot fi valorificate pe piaţa liberă.  +  Articolul 184Repartizarea veniturilor (1) Veniturile realizate de deţinuţi pentru munca prestată se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează conform art. 87 alin. (1) din Lege. (2) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 90% din venitul cuvenit deţinuţilor se consemnează în fişa contabilă nominală şi pot fi folosite pe durata executării pedepsei, conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege. (3) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 10% din venitul cuvenit deţinuţilor se consemnează în fişa contabilă nominală şi se păstrează, pe numele acestora, la Trezoreria Statului, urmând a fi încasate în momentul punerii în libertate. (4) În cazul în care deţinutul a fost obligat la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, procentul de 50% din cota de 90% care îi revin acestuia conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Lege se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile, conform prevederilor Codului de procedură civilă.  +  Articolul 185Munca în cadrul structurilor de economie socială (1) În sensul art. 83 alin. (1) lit. f) din Lege, prin alte activităţi se înţelege şi munca prestată în cadrul structurilor de economie socială, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Programul şi cerinţele impuse de administraţia penitenciarului, în cadrul muncii prestate în structurile de economie socială, sunt adaptate situaţiilor specifice desfăşurării fiecărui tip de activitate şi statutului juridic al deţinutului. (3) Normele privind condiţiile generale de folosire la muncă se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 186Evidenţa participării deţinuţilor la activităţiEvidenţa participării deţinuţilor la activităţile prevăzute în prezentul capitol se ţine de către personalul penitenciarului şi, după caz, de către reprezentanţii beneficiarului, în condiţiile stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 173 alin. (6).  +  Capitolul VII Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământul universitar şi formarea profesională a deţinuţilor  +  Articolul 187Conţinutul activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială (1) Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară, în interiorul şi în exteriorul penitenciarului, în baza planificării executării pedepsei şi au drept scop creşterea şanselor de reintegrare socială a deţinuţilor şi a persoanelor internate. Acestea cuprind următoarele arii de intervenţie: a) adaptarea la condiţiile privării de libertate; b) instruire şcolară şi formare profesională; c) activităţi educative şi recreative; d) asistenţă socială; e) asistenţă psihologică; f) asistenţă religioasă; g) pregătirea pentru liberare. (2) Condiţiile şi metodologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a deţinuţilor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei prevăzut la art. 89 alin. (8) din Lege. (3) Demersurile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară individual sau colectiv, fiind structurate în programe şi activităţi de tip obligatoriu, opţional sau facultativ. (4) Programele şi activităţile obligatorii desfăşurate cu deţinuţii se aprobă de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege. (5) Refuzul de participare la programele şi activităţile prevăzute în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie terapeutică se consemnează într-un proces-verbal care se depune la dosarul individual, fiind avut în vedere la evaluarea conduitei deţinutului şi a eforturilor depuse în cadrul activităţilor de reintegrare socială. (6) În situaţia prevăzută de alin. (5), dispoziţiile art. 174 alin. (9) se aplică în mod corespunzător. (7) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt desfăşurate de către personalul din sectorul reintegrare socială: educatori, preoţi, agenţi tehnici, monitori sportivi, psihologi şi asistenţi sociali, în condiţiile Ordinului ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 2.126/2014 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecţie a copilului şi altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum şi pentru serviciile acordate în comunitate, serviciilor acordate în sistem integrat şi cantinelor sociale. (8) La activităţile prevăzute la alin. (1) pot participa, în calitate de colaboratori, consilieri de probaţiune, voluntari şi reprezentanţi ai instituţiilor publice şi organizaţiilor neguvernamentale.  +  Articolul 188Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică (1) Pentru fiecare deţinut, în perioada de carantină şi observare se realizează o evaluare din perspectivă educaţională, psihologică şi socială. (2) Administraţia penitenciarului, în urma evaluării şi identificării nevoilor individuale ale deţinutului şi în funcţie de posibilităţile instituţiei, este obligată să organizeze activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, ţinând cont de natura infracţiunii comise, durata pedepsei privative de libertate, regimul de executare, riscul pentru siguranţa penitenciarului, vârsta, starea de sănătate fizică şi mintală. (3) Pentru fiecare deţinut, comisia prevăzută la art. 32 din Lege, la propunerea specialiştilor sectorului reintegrare socială, aprobă Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, ce este adus la cunoştinţă, sub semnătură. (4) Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică cuprinde datele de identificare, programele şi activităţile recomandate deţinutului, ţinând cont de ariile de intervenţie prioritare şi oferta de programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială existentă la nivelul unităţii. (5) Revizuirea Planului individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică pentru fiecare deţinut se face periodic şi la nevoie, în condiţiile art. 92 alin. (5), în funcţie de concluziile evaluărilor periodice, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială. (6) Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se adaptează la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atenţie sporită categoriilor speciale de deţinuţi.  +  Articolul 189Activităţi în perioada de carantină şi observareDeţinuţii aflaţi în perioada de carantină şi observare sunt incluşi într-un program multidisciplinar de adaptare la condiţiile privării de libertate.  +  Articolul 190Activităţi în perioada de pregătire pentru liberareDeţinuţii aflaţi în perioada premergătoare analizării în comisia pentru liberare condiţionată sunt incluşi într-un program multidisciplinar, care vizează informarea cu privire la paşii care trebuie urmaţi după liberarea din penitenciar, în scopul reintegrării sociale.  +  Articolul 191Organizarea activităţilor de instruire şcolară (1) Deţinuţii pot participa la cursuri de instruire şcolară, în condiţiile art. 79 din Lege. (2) Administraţia penitenciarului asigură condiţiile necesare instruirii şcolare a persoanelor condamnate, pentru nivelurile de învăţământ general obligatoriu, în concordanţă cu normele cuprinse în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi condiţiile stabilite în protocolul de colaborare dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Justiţiei privind şcolarizarea şi profesionalizarea deţinuţilor. (3) Pentru deţinuţi se organizează cursuri de instruire şcolară prin programul "A doua şansă". (4) Numărul orelor de cursuri se stabileşte cu respectarea planurilor-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. (5) În fiecare penitenciar se organizează, cu sprijinul inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, şcoli sau clase afiliate la instituţiile de învăţământ din afara locului de deţinere. (6) Cheltuielile legate de activitatea de instruire şcolară sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (7) În conţinutul diplomelor nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor de şcolarizare în perioada executării pedepsei privative de libertate. (8) Personalul didactic necesar pentru instruirea şcolară a deţinuţilor este asigurat de către inspectoratele şcolare judeţene şi salarizat de către autorităţile publice locale, selecţionarea acestuia făcându-se cu avizul administraţiei penitenciarului.  +  Articolul 192Accesul la programe de studii universitare (1) Deţinuţii pot urma, cu aprobarea directorului penitenciarului, cursuri universitare în forma de învăţământ la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvenţă redusă care presupun deplasări în exteriorul penitenciarului pot participa numai deţinuţii clasificaţi în regim deschis. Pentru înscrierea la cursuri în forma de învăţământ la distanţă au şanse egale toţi deţinuţii, indiferent de regimul în care îşi execută pedeapsa. (2) În cazul în care deţinutul urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, acesta îşi poate continua studiile numai în forma cursurilor de învăţământ universitar la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, conform dispoziţiilor alin. (1).  +  Articolul 193Organizarea cursurilor de formare profesională (1) În penitenciar se pot organiza cursuri de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare a deţinuţilor în diferite meserii, în funcţie de opţiunile şi de aptitudinile acestora. (2) Cursurile se desfăşoară în spaţii existente în penitenciare, la furnizorii autorizaţi de formare profesională, precum şi în alte spaţii special amenajate, în baza acordurilor încheiate cu colaboratori din comunitate. (3) Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice. (4) În contractele de folosire la muncă a deţinuţilor pot fi prevăzute clauze prin care operatorii economici să desfăşoare sau să susţină material cursuri de formare profesională şi de atestare pe meserii a acestora. (5) Directorul penitenciarului poate aproba, la cerere, participarea deţinuţilor din regimul deschis la activităţi de formare profesională, în exteriorul penitenciarului, cheltuielile legate de formarea profesională fiind suportate de deţinut sau de alte persoane fizice sau juridice. (6) Documentele care atestă tipul de formare profesională se eliberează de către organizatorul cursului, dispoziţiile art. 191 alin. (7) aplicându-se în mod corespunzător.  +  Articolul 194Deţinuţii care au prioritate la activităţi de instruire şcolară şi formare profesionalăPersoanele analfabete şi tinerii au prioritate la activităţi de instruire şcolară. Tinerii au prioritate la activitatea de formare profesională.  +  Articolul 195Atestarea şcolară şi profesionalăPentru a urma cursuri de instruire şcolară sau de formare profesională, deţinuţii trebuie să prezinte documentele care atestă nivelul de pregătire şcolară anterior obţinut.  +  Articolul 196Organizarea şi funcţionarea bibliotecilor în penitenciare (1) În fiecare penitenciar se organizează şi funcţionează o bibliotecă la care au acces deţinuţii. Fondul de carte cuprinde un număr suficient de mare şi variat de volume, menit să răspundă diversităţii culturale a deţinuţilor. (2) Fondul de carte se constituie prin cumpărare din subvenţii sau venituri proprii, transfer între instituţii, sponsorizări şi donaţii. Persoanele private de libertate, membrii de familie sau aparţinătorii acestora pot contribui prin donaţii la constituirea fondului de carte. (3) Modul de gestionare şi utilizare a fondului de carte se face potrivit dispoziţiilor legale aplicabile bibliotecilor publice. (4) Administraţia penitenciarului asigură gratuit un număr de ziare sau de publicaţii, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. (5) Deţinuţii îşi pot procura din resurse financiare proprii, prin grija administraţiei penitenciarului, ziare, cărţi, publicaţii periodice şi reviste. (6) În penitenciare se pot edita reviste care conţin date informative despre activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, inclusiv creaţii literare ale deţinuţilor.  +  Articolul 197Accesul la programele de radio şi televiziune (1) Administraţia penitenciarului asigură receptarea programelor de radio şi ale televiziunii publice, în vederea asigurării dreptului la informare. (2) Aparatura radio-TV poate fi proprietatea penitenciarului sau a deţinutului. (3) Administraţia penitenciarului aprobă primirea aparaturii radio-TV de către deţinuţi, în condiţiile ordinului ministrului justiţiei prevăzut la art. 89 alin. (8) din Lege. (4) În perioada detenţiei, aparatura radio-TV, aprobată potrivit alin. (3), nu poate fi înstrăinată altor deţinuţi sau folosită în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale. (5) Folosirea aparaturii radio-TV se face conform programului stabilit, astfel încât să nu perturbe programul zilnic al deţinuţilor şi să nu contravină regulilor de disciplină din penitenciare. (6) În penitenciare funcţionează studiouri radio-TV cu circuit închis dotate corespunzător care asigură, după caz, receptarea, transmiterea şi retransmiterea programelor televiziunii publice. (7) Prin studiourile radio-TV cu circuit închis pot fi realizate şi transmise emisiuni proprii, cu caracter informativ şi educativ, destinate deţinuţilor. (8) Difuzarea emisiunilor radio-TV se realizează conform programului aprobat de directorul unităţii.  +  Articolul 198Accesul la echipamente de tehnologie a informaţieiAdministraţia penitenciarului poate aproba primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de echipamente de tehnologie a informaţiei de către deţinuţi, în condiţiile stabilite de ordinul ministrului justiţiei prevăzut la art. 89 alin. (8) din Lege.  +  Articolul 199