DECIZIE nr. 847 din 10 decembrie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 128 din 18 februarie 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Benke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum şi al copiilor săi, în Dosarul nr. 10.331/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 838D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 5 noiembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 10 decembrie 2015. De asemenea, se referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 2 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.331/197/2014, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum şi al copiilor săi, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii sale de contestare a filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat stabileşte un tratament juridic diferenţiat între copiii născuţi anterior intrării în vigoare a Codului civil şi cei născuţi după această dată. În acest sens, menţionează că art. 434 din Codul civil, a cărui aplicare în timp este reglementată de textul criticat, introduce o instituţie nouă de drept civil, şi anume contestaţia filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie. Drept urmare, apreciază că această instituţie, în temeiul noii reglementări, se aplică numai copiilor născuţi după intrarea în vigoare a Codului civil, nu şi celor născuţi anterior acestei date. O atare diferenţiere nu poate fi justificată în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât efectele viitoare ale naşterii copilului trebuie să fie guvernate de legea civilă care, la momentul de faţă, este în vigoare. În consecinţă, în opinia autoarei excepţiei, textul criticat este neconstituţional numai în ceea ce priveşte raportarea sa la instituţia nouă a contestaţiei filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie, deoarece creează o stare de discriminare în funcţie de data naşterii copilului, fără să subziste o succesiune în timp a actelor normative care reglementează această materie pentru a putea fi aplicabil principiul tempus regit actum.7. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prioritatea realităţii biologice asupra prezumţiei legale de paternitate. Se arată că textul legal criticat, prin prisma art. 20 din Constituţie, este contrar art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.8. Dat fiind că instituţia contestării filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie nu era reglementată anterior intrării în vigoare a Codului civil, se consideră că textul criticat nu vizează succesiunea în timp a unor dispoziţii legale, astfel încât diferenţa de tratament juridic dintre copiii născuţi anterior şi cei născuţi ulterior intrării în vigoare a Codului civil nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil. În consecinţă, textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care se aplică şi acţiunilor în contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie reglementate de art. 434 din Codul civil.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.10. Avocatul Poporului apreciază că art. 47 din Legea nr. 71/2011 este neconstituţional în măsura în care se aplică şi acţiunilor în "contestaţia" filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie.11. Se arată că prin art. 434 din Codul civil a fost reglementată o instituţie nouă de drept civil, respectiv contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie, instituţie care nu avea un corespondent în Codul familiei din 1953, doctrina şi practica judiciară fiind cele care au creat o cale de acţiune în aşa numita contestare a paternităţii copilului aparent din căsătorie. Prin această acţiune se urmărea exclusiv înlăturarea prezumţiei de paternitate greşit aplicate datorită înregistrării greşite a copilului, ca fiind din căsătorie. Lipsa acestei reglementări în Codul familiei a determinat introducerea unor reguli clare în noul Cod civil - art. 434. Dat fiind această diferenţă majoră între cele două reglementări, cea veche şi cea nouă, înseamnă că reglementările novatoare vor fi destinate exclusiv situaţiilor constituite după intrarea în vigoare a legii şi care respectă întocmai exigenţele acesteia.12. Principiul neretroactivităţii nu este însă încălcat dacă se aplică legea nouă unor raporturi constituite în trecut, dar care se adaptează condiţiilor nou-introduse, prin reconfigurarea elementelor sale. În aceste cazuri, aplicarea imediată a legii noi este dictată de importanţa acelei reglementări, în considerarea necesitaţii de a proteja anumite drepturi şi valori deosebit de însemnate. Or, dreptul copilului de a-şi cunoaşte identitatea personală trebuie protejat în toate formele, indiferent că vorbim de copiii născuţi anterior intrării în vigoare a noului Cod civil sau de cei născuţi după intrarea în vigoare a acestuia. Deosebirea de tratament juridic apare ca nefiind întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, creându-se astfel o situaţie în care este imposibil să se acorde prioritate realităţii biologice asupra unei prezumţii legale de paternitate, ceea ce nu este compatibil cu obligaţia statelor de a garanta respectarea efectivă a vieţii private şi de familie, conform art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următorul cuprins: "Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare".16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin, prin prisma art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, dispoziţiilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, este invocat şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aplicarea art. 434 - Contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie din Codul civil, potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011, numai în cazul copiilor născuţi după intrarea în vigoare a codului nu este contrară principiului egalităţii în drepturi, întrucât este de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi copiilor născuţi înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv ca efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile şi unei situaţii trecute, şi anume naşterea copilului. De altfel, legiuitorul, pentru adoptarea reglementării criticate, a avut în vedere chiar jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.345 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, prin care Curtea a stabilit expressis verbis neconstituţionalitatea aplicării dispoziţiilor legii noi acţiunilor privitoare la filiaţie şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, apreciind că o atare prevedere este în contradicţie cu dispoziţiile art. 15 din Legea fundamentală, în condiţiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.18. Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a reţinut în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În acest sens sunt Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, prin care Curtea Constituţională a statuat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.19. Astfel, normele substanţiale referitoare la contestarea filiaţiei faţă de soţul mamei se aplică în funcţie de reglementarea legală în vigoare la momentul naşterii copilului. De aceea, textul de lege criticat nu este contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, respectând domeniul propriu de reglementare a vechii codificări în materia dreptului familiei, şi nici principiului egalităţii şi al interzicerii discriminării, astfel cum acesta este consacrat în Constituţie, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, aplicându-se în privinţa tuturor copiilor născuţi după intrarea în vigoare a Codului civil.20. De asemenea, Curtea reţine că, deşi nereglementată expres, acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie exista, în aplicarea art. 53 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, şi înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Această acţiune priveşte neaplicarea prezumţiei de paternitate doar atunci când părinţii copilului nu au fost niciodată căsătoriţi sau copilul s-a născut anterior încheierii căsătoriei, ori s-a născut după 300 de zile de la încetarea sau desfacerea căsătoriei. O atare acţiune vizând un drept personal nepatrimonial este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că oricând poate fi contestată filiaţia faţă de tatăl din căsătorie în privinţa copilului născut anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Prin urmare, Curtea reţine că, din interpretarea art. 53 din Codul familiei, această tipologie de acţiune privitoare la filiaţie caracterizează statutul juridic al copiilor născuţi sub imperiul Codului familiei, fiind recunoscută şi aplicată ca atare de către instanţele judecătoreşti. Odată cu adoptarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la 1 octombrie 2011, legiuitorul a consacrat in terminis această tipologie de acţiune privitoare la filiaţie în art. 434, menţinând scopul şi natura acesteia. Aşadar, această acţiune, indiferent de sediul materiei - Codul familiei sau noul Cod civil, vizează înlăturarea prezumţiei de paternitate motivată de înregistrarea greşită a copilului ca fiind din căsătorie, incidenţa celor două acte normative fiind determinată, însă, de data naşterii copilului; în schimb, dacă copilul a fost corect înregistrat ca fiind din căsătorie, legiuitorul a pus la îndemâna persoanei îndrituite acţiunea în tăgada paternităţii.21. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în materia analizată, există un cadru normativ coerent şi apt de natură să ducă la determinarea realităţii biologice în privinţa filiaţiei copiilor, însă subiectele de drept trebuie să folosească acţiunile privitoare la filiaţie potrivit scopului şi naturii lor, cu respectarea principiului aplicării legii civile în timp. Revine instanţei judecătoreşti competenţa de a aplica şi interpreta în mod corect legea civilă atât prin prisma aplicării sale în timp, cât şi al conţinutului său normativ.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum şi al copiilor săi, în Dosarul nr. 10.331/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi constată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent-şef,

    Benke Karoly
    --------