DECIZIE nr. 812 din 24 noiembrie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 67^1 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi ale art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 5 februarie 2016



        Daniel Marius Morar - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 67^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiţiei şi ale art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Halil Adinan în Dosarul nr. 1.097/44/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.229D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aspectele invocate se referă la aplicarea textelor de lege criticate, iar nu la constituţionalitatea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 6 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.097/44/2014, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 67^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiţiei şi ale art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul-reclamant Halil Adinan într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care reclamanţii (judecători şi personal auxiliar) au solicitat restituirea sumelor reţinute de pârâtul Tribunalul Galaţi cu titlu de impozit şi contribuţii din cheltuielile de transport efectuate între localitatea de domiciliu şi localitatea unde se află sediul locului de muncă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate "sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în sensul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual şi acordate conform prevederilor din legea specială, întrucât creează o discriminare directă a magistraţilor şi personalului auxiliar, din moment ce unora dintre judecători, procurori şi personal auxiliar nu li se impozitează şi altora li se impozitează" cheltuielile de transport. Aşadar, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 şi art. 56 din Constituţie, precum şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.6. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că textele de lege criticate sunt constituţionale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate de către Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi, care, în opinia sa, sunt singurele instanţe care procedează la impozitarea sumelor respective. Or, interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor legale de către instanţele judecătoreşti nu pot face obiectul controlului de contencios constituţional, ci, eventual, al unuia din mijloacele de unificare a practicii judiciare.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile "art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, art. 67^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare." Din examinarea actelor normative, Curtea reţine, referitor la art. 67^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, că art. III pct. 2 din aceasta introduce art. 67^1 în cuprinsul Legii nr. 567/2004. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Astfel, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii:- art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu în condiţiile art. 22 sau compensarea chiriei în condiţiile alin. (1), în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi localitatea unde se află sediul unităţii. În situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul, aceştia beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care au lucrat efectiv.";- art. 67^1 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, care nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori căruia nu i s-a acordat locuinţă de serviciu în condiţiile alin. (1) sau compensarea chiriei în condiţiile alin. (2) şi (3), în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care îşi are domiciliul sau reşedinţa şi localitatea unde se află sediul unităţii. În situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv.";- art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având denumirea marginală "Definirea veniturilor din salarii", cu următorul cuprins: "Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. [...]. Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;".12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi art. 56 privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, precum şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate "sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în sensul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual şi acordate conform prevederilor din legea specială, întrucât creează o discriminare directă a magistraţilor şi personalului auxiliar, din moment ce unora dintre judecători, procurori şi personal auxiliar nu li se impozitează şi altora li se impozitează" cheltuielile de transport. Astfel, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se arată că numai la nivelul Tribunalului Galaţi se procedează la impozitarea lor. În speţă, prima instanţă, Tribunalul Galaţi, a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel încât cheltuielile de transport nu se impozitează. În mod contrar, instanţa de apel, Curtea de Apel Galaţi, a considerat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 reglementează doar dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în situaţia în care locul de muncă este în altă localitate decât cea de domiciliu, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 55 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar nu cele ale art. 55 alin. (4) lit. a) din aceeaşi lege.14. Or, Curtea Constituţională constată că autorul excepţiei este nemulţumit de modul de aplicare a legii de către Tribunalul Galaţi (în calitate de pârât) şi de către Curtea de Apel Galaţi care a soluţionat apelul formulat în cauză. În realitate, autorul excepţiei nu critică textele de lege invocate, ci modul în care au fost aplicate de cele două instanţe judecătoreşti.15. Textele de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 şi din Legea nr. 567/2004 reglementează dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care îşi are domiciliul sau reşedinţa şi localitatea unde se află sediul unităţii, prevăzând că, în situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv. Textul criticat din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - art. 55 alin. (4) lit. a) stabileşte că nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit, sumele reprezentând contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, iar art. 55 alin. (4) lit. f) din aceeaşi lege stabileşte că nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit, sumele reprezentând "contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;".16. Curtea constată că incidenţa în speţa dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sau ale art. 55 alin. (4) lit. f) vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu una de constituţionalitate a textelor criticate. De altfel, textele de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 şi din Legea nr. 567/2004 reglementează dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, care nu constituie un drept fundamental consacrat de Constituţie.17. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Se reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu modul în care a fost interpretat şi aplicat de instanţele judecătoreşti. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, "instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă procesului de aplicare a legii [...]. Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanţelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situaţii de fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanţelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituţia recursului în interesul legii."18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 67^1 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi ale art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Halil Adinan în Dosarul nr. 1.097/44/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

    PREŞEDINTE,

    DANIEL MARIUS MORAR

    Magistrat-asistent,

    Ioana Marilena Chiorean
    ----