DECIZIE nr. 773 din 10 noiembrie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 34 din 18 ianuarie 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Tudorel Toader - judecător    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 410D/2015.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2015, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 27 octombrie 2015, apoi pentru data de 4 noiembrie 2015, respectiv 10 noiembrie 2015, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 35.784/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 1 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999", respectiv soluţionarea unei cereri prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. S/124 din 29 mai 1998 de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată prin lege organică, care să fie adusă la cunoştinţa publică, respectiv prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd ca procedura cercetării prealabile în materie disciplinară să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii, respectiv printr-un regulament militar.5. De asemenea, menţionează că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, sens în care Legea nr. 53/2003 - Codul muncii are un capitol distinct care reglementează răspunderea disciplinară şi, tocmai de aceea, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie prevede că statutul funcţionarului public trebuie stabilit prin lege organică.6. Astfel, dispoziţiile criticate reprezintă "norme în alb" pentru procedura disciplinară prealabilă pentru cadrele militare, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliilor de onoare şi de judecată. Astfel, se ajunge ca un aspect esenţial care vizează executarea sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind lipsit de publicitate şi opozabilitate faţă de cei asupra cărora ar produce efecte, ceea ce este de natură să aducă atingere dreptului la apărare şi dreptului la informaţie.7. Prin delegarea unei competenţe care aparţine exclusiv puterii legislative către un membru al puterii executive se încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Totodată, prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate şi transparenţă, întrucât personalul militar vizat de acestea nu are posibilitatea de a îşi adapta comportamentul în mod corespunzător şi nici de a avea reprezentarea corectă a derulării procedurii cercetării disciplinare. De asemenea, procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi de comunicare a acestora se află sub semnul incertitudinii, ca urmare a lipsei unor reglementări prin lege, fapt ce permite organelor executive să restricţioneze accesul la informaţiile cu caracter personal prin clasificarea acestora ca "secret". În acest context precizează că, în speţa de faţă, actul administrativ individual unilateral (ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare) a fost clasificat, nefiindu-i comunicat şi fiind în imposibilitatea de a cunoaşte sancţiunea şi motivele de fapt şi de drept care au stat la baza aplicării acesteia.8. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precizând că situaţia din speţa de faţă este similară celei din decizia menţionată.9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, care au următorul cuprins:- Art. 34: "Recompensele se acordă, iar sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare."- Art. 35 alin. 3: "Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare."14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 31 referitor la dreptul la petiţionare.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a formulat acţiune privind constatarea nulităţii absolute a Ordinului de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară, iar nu pentru anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliţiei prin care a fost sancţionat disciplinar, respectiv prin care a fost trecut în rezervă.16. De asemenea, Curtea constată că, ulterior emiterii Ordinului de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară, dar anterior formulării acţiunii, profesia de poliţist a fost reglementată prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prevede la art. 1 că "poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special". Totodată, Curtea observă că instanţa de judecată pe rolul căreia se află soluţionarea acţiunii reţine ca obiect a cauzei "litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999".17. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.18. Or, Curtea reţine, pe de o parte, că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu ar avea nicio relevanţă în cauza dedusă judecăţii, întrucât profesia de poliţist este, în prezent, reglementată prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar o eventuală soluţie de admitere a prevederilor criticate ce sunt cuprinse în Legea nr. 80/1995 ar produce efecte pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub imperiul statutului cadrelor militare, iar nu asupra celui care cade sub incidenţa statutului poliţistului.19. Faţă de cele prezentate, nefiind întrunite cumulativ condiţiile legale cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.20. Distinct de acestea, Curtea observă că întreaga motivare în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate din statutul cadrelor militare se întemeiază pe o comparaţie a acestor dispoziţii cu cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precizând că situaţia din speţa de faţă este similară celei din decizia menţionată şi nu aduce, în mod concret, critici pertinente referitoare la statutul cadrelor militare în raport de prevederile constituţionale cuprinse în art. 118 alin. (2) din Constituţie, care le guvernează şi în temeiul cărora legiuitorul a adoptat statutul cadrelor militare. De altfel, este evident că cele două acte normative, care, în esenţă, reglementează statutele unor categorii distincte de profesii, nu pot fi analizate împreună şi comparate, ci doar în mod distinct, în funcţie de temeiurile constituţionale care stau la baza adoptării acestor statute şi de criticile formulate în concret.21. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu este nici motivată în raport cu conţinutul normativ al prevederilor legale, raportat la prevederile constituţionale sub incidenţa cărora au fost adoptate, astfel că şi din această perspectivă este inadmisibilă. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Ioniţa Cochinţu
    ------