STRATEGIE NAŢIONALĂ din 16 septembrie 2015pentru competitivitate 2015-2020
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 9 octombrie 2015



    Septembrie 2015  +  Cuprins1. Introducere2. Informaţii generale relevante privind contextul competitiv al României2.1. Cadrul macroeconomic2.2. Rolul investiţiilor străine2.3. Sectoare economice cu potenţial competitiv2.4. Dimensiunea teritorială a competitivităţii2.5. Analiza SWOT3. Politici şi cadrul juridic existente4. Viziunea Strategiei naţionale pentru competitivitate5. Priorităţi strategice6. Monitorizarea şi evaluarea6.1. Principii generale cu privire la rolul Strategiei în realizarea obiectivelor de dezvoltare economică6.2. Monitorizarea6.3. Evaluarea7. Etape ulterioare şi instituţii responsabile  +  1. IntroducereStrategia naţională pentru competitivitate (SNC) reprezintă un document strategic al Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului elaborat prin consultări atât cu mediul privat, cât şi cu ministerele de linie (în special cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice), pentru corelarea intervenţiilor dedicate competitivităţii, având în vedere domeniile naţionale de excelenţă, inclusiv din perspectiva dimensiunii teritoriale şi a dezvoltării rurale, a dezvoltării pieţei muncii şi factorului uman.Strategia naţională pentru competitivitate izvorăşte din dezideratul de a construi pe baze strategice un viitor mai bun pentru economia românească şi pentru români în general. Prin viziunea, priorităţile şi obiectivele propuse, acest document strategic oferă o soluţie pentru dezvoltarea economică în România pe termen scurt şi mediu, soluţie care să permită depăşirea obstacolului de a valorifica un potenţial competitiv recunoscut pe piaţă, dar incomplet pus în valoare pentru a crea valoare adăugată şi prosperitate sau ceea ce se mai numeşte "capcana ţărilor cu venituri medii". Succesul Strategiei va putea fi validat dacă România se va afla în situaţia de a se poziţiona competitiv foarte aproape de sau chiar în grupul ţărilor avansate la orizontul 2020.Strategia reprezintă un document de politică publică în domeniul competitivităţii, care este structurat în următoarele secţiuni principale:● contextul competitiv al economiei României, în cadrul căruia sunt analizate provocările la care această strategie va încerca să răspundă, în principal în perioada 2015-2020;● definirea viziunii şi priorităţilor Strategiei, împreună cu obiectivele pentru realizarea acestora;● operaţionalizarea Strategiei prin definirea direcţiilor de acţiune şi a rezultatelor aşteptate, împreună cu indicatorii de măsurare, a implicaţiilor bugetare şi juridice, a procedurilor de monitorizare şi evaluare, a sarcinilor instituţiilor implicate în procesul de implementare.Următorii şapte ani vor fi critici pentru dezvoltarea economică a României, iar priorităţile strategice ale ţării, stabilite în prezentul document, sunt menite să creeze condiţiile propice ca România să poată concura eficace cu restul ţărilor din Europa. Provocările-cheie la care această strategie încearcă să răspundă includ:● reglementarea mediului de afaceri;● încrederea (lipsa de colaborare) între actorii de pe piaţă (firme, instituţii, autorităţi);● antreprenoriatul (demografia, structura, rezilienţa mediului de afaceri);● resursele umane şi educaţia (masa critică şi calitatea forţei de muncă);● inovarea (cererea şi oferta de produse ale cercetării, masa critică de cercetători şi firme inovative);● creativitatea (cultura antreprenorială, comunitatea de inovare);● eficienţa (utilizarea resurselor);● excelenţa (sectoare prioritare şi competitivitate internaţională).Obiectivul SNC este să integreze aceste provocări într-o viziune coerentă, pe termen mediu, suport pentru pachetul de iniţiative şi acţiuni care vor conduce la implementarea ei în perioada 2015-2020, în concordanţă cu domeniile prioritare strategice ale României, mai ales în direcţiile cercetării şi inovării, ocupării şi dezvoltării regionale, prin activităţi agricole şi industriale competitive.  +  2. Informaţii generale relevante privind contextul competitiv al României*1) Notă

    ──────────

    *1) Mai multe informaţii privind contextul competitiv al României se regăsesc în Documentul de fundamentare a Strategiei Naţionale pentru Competitivitate 2015-2020, disponibil la www.minind.ro/strategie_competitivitate/Strategia_Nationala_de_Competitivitate_Anexa_1.pdf.

    ──────────
    2.1. Cadrul macroeconomicExistenţa unui cadru macroeconomic şi financiar stabil reprezintă o precondiţie pentru a crea un teren favorabil afirmării potenţialului competitiv al mediului de afaceri.România a înregistrat o creştere economică de +3,5% în anul 2013, un progres faţă de 2012, când a înregistrat un ritm relativ modest, de +0,7%. Această situaţie s-a explicat prin rata de dependenţă ridicată a creşterii economice de evoluţia producţiei agricole, care a avut de suferit din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile din 2012. Prognozele indică o dinamică moderată a PIB, peste media UE, pe fondul menţinerii incertitudinilor legate de evoluţiile economice externe.*2) Notă

    ──────────

    *2) BNR, Raport asupra stabilităţii financiare 2013, p. 93, disponibil la www.bnro.ro/files/d/Pubs_ro/RSF/RSF2013.pdf.

    ──────────
    Tabel 1 - Economia României în UE şi în lume┌──────────────────────────────────────────────────┬─────────┬─────────┐│ Indicator │ 2008 │ 2013 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea PIB-ului României în PIB-ul mondial │ 0,33 │ 0,25 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea PIB-ului României în PIB-ul UE │ 1,1 │ 1,1 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea exporturilor româneşti în exporturile │ │ ││mondiale │ 0,31 │ 0,35 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea populaţiei României în populaţia UE │ 4,2 │ 3,9 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea agriculturii româneşti în exporturile UE │ 0,8 │ 1,0 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea agriculturii româneşti în agricultura │ │ ││europeană │ 4,8 │ 4,1 │├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼─────────┤│Ponderea industriei româneşti în industria │ │ ││europeană │ 1,5 │ 1,9 │└──────────────────────────────────────────────────┴─────────┴─────────┘Sursa: UNCTAD, EurostatPonderea PIB-ului României în PIB-ul UE a fost în 2013 la fel ca în anul 2008, respectiv 1,1%. Ponderea în PIB-ul mondial a scăzut de la 0,33% în anul 2008 la 0,28% în anul 2009 până la 0,25% în anii 2012 şi 2013, de unde rezultă că restul ţărilor lumii s-au dezvoltat mult mai rapid decât noi.În ceea ce priveşte exporturile româneşti, ponderea acestora în exporturile globale a crescut de la 0,31% în anul 2008 la 0,33% în anul 2009, 0,32% în anul 2012 şi apoi creşte din nou, atingând 0,35% în anul 2013, conform ultimelor date OMC. La nivelul Uniunii Europene se înregistrează un progres: exporturile româneşti reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în anul 2013 faţă de 0,8% în anul 2008. Potrivit BNR, deficitul balanţei comerciale a scăzut cu 975 milioane euro, iar surplusul înregistrat de balanţa serviciilor a fost de 721 milioane euro, faţă de un deficit de 130 milioane euro în aceeaşi perioadă a anului 2012.Referitor la balanţa de plăţi, în perioada decembrie 2012 - decembrie 2013, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 955 milioane euro, comparativ cu 5.331 milioane euro în aceeaşi perioadă din anul 2012, pe fondul reducerii deficitului balanţei comerciale (cu 3.519 milioane euro), al majorării surplusului înregistrat de balanţa serviciilor (cu 1.434 milioane euro) şi de balanţa transferurilor curente (cu 292 milioane euro).*3) Notă

    ──────────

    *3) BNR, http://www.bnro.ro/page.aspx?prid=8439

    ──────────
    Potrivit Raportului asupra inflaţiei, rata anuală a inflaţiei IPC a atins la sfârşitul trimestrului IV 2013 minimul ultimilor 24 de ani, coborând la limita inferioară a intervalului de variaţie de ±1 punct procentual asociat ţintei staţionare de 2,5 la sută.În ceea ce priveşte fondurile europene, rata de absorbţie este în continuare scăzută, de doar 54,82% în luna iunie 2015, cu mari variaţii pe programe operaţionale (OP), astfel: PO Dezvoltarea capacităţii administrative: 81,20%; PO regional: 62,99%; PO sectorial creşterea competitivităţii economice: 58,16%; PO sectorial Mediu: 46,71%; PO Asistenţă tehnică: 62,24%; PO sectorial Transport: 58,79%; PO sectorial Dezvoltarea resurselor umane: 46,53%*4). Pentru perioada 2014-2020, România a primit o suplimentare de fonduri europene (suma disponibilă este de 39,3 miliarde euro, din care 21,8 miliarde euro aferentă fondurilor structurale şi de coeziune; comparativ, fondurile alocate României în exerciţiul bugetar 2007-2013 au fost de 34,6 miliarde euro, respectiv 19,7 miliarde euro).*5) Notă

    ──────────

    *4) Ministerul Fondurilor Europene, Fonduri structurale şi de coeziune: stadiul absorbţiei la 30 iunie 2015.

    *5) BNR, Raport asupra stabilităţii financiare 2013, p. 94.

    ──────────
    Pentru coordonarea acţiunilor politice care încadrează Strategia Europa 2020, la nivelul Uniunii Europene a fost gândit un sistem de guvernanţă economică format în principal din Semestrul european, Pactul de stabilitate şi creştere, Procedura de dezechilibre economice, Pactul Euro Plus, precum şi Remedierea sectorului financiar*6). Ca urmare a angajamentelor implicate de aceste acorduri, precum şi a obligaţiilor punerii în aplicare a programului de ajustare economică preventivă cu Uniunea Europeană, FMI şi Banca Mondială în perioada 2011-2013, România a realizat o serie de progrese. Scenariul macroeconomic pe care se bazează programul de convergenţă este considerat plauzibil şi în acord cu previziunile Comisiei, România nefiind supusă unor presiuni bugetare pe termen scurt şi mediu, cu condiţia respectării angajamentelor asumate şi a gestionării atente a riscurilor de politică fiscală şi sustenabilitate*7). Aceasta înseamnă că mai pot fi identificate surse de eficientizare a guvernanţei economice, cum ar fi reducerea arieratelor încă persistente în întreprinderile de stat sau implementarea unor măsuri suplimentare privind îmbunătăţirea nivelului de respectare a obligaţiilor fiscale şi de evaziune fiscală, estimată la 16,2% din PIB la nivelul anului 2013*8), gestionarea provocărilor generate de fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi susţinerea reformei pensiilor prin promovarea şanselor de angajare a lucrătorilor vârstnici*9). Pentru urmărirea disciplinei politicilor, a consolidării macroeconomice şi a reformelor structurale, Guvernul României are în vedere, în perioada prezentă, implementarea noului acord de tip preventiv cu FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, cu o durată de 24 de luni. Notă

    ──────────

    *6) Comisia Europeană, "Europa 2020 - Priorităţi: Guvernanţă Economică". Disponibil la: http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/economic-governance/index_ro.htm

    *7) Comisia Europeană (2013), Document de lucru al Serviciilor Comisiei: Evaluarea Programului naţional de reformă pentru 2013 şi a Programului de convergenţă ale României, Bruxelles, 29.5.3013, SWD(2013) 373 final.

    *8) Consiliul fiscal România (2013), Raport anual pe anul 2013: http://www.consiliulfiscal.ro/ra-2013.pdf

    *9) Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 şi care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada 2012-2016, Bruxelles, 29.5.2013, SWD(2013) 373 final.

    ──────────
    Principalele puncte de interes pentru agenda competitivităţii rămân cele legate de realizarea proiectelor de investiţii publice conform angajamentelor curente ale Guvernului României, care indică o creştere a cheltuielilor de investiţii de la 6,0-6,5% din PIB cât s-a prevăzut pentru perioada 2010-2012 (5,9% din PIB sau 16,6% din totalul cheltuielilor bugetare în 2013) la 6,5-7,6% din PIB pe orizontul 2014-2016 şi 21,8% din totalul cheltuielilor bugetare în anul 2016*10). Acest efort investiţional, în contextul măsurilor de stabilizare macroeconomică, este aşteptat să contribuie în special în direcţia celor cinci domenii considerate strategice pentru investiţii şi ocuparea forţei de muncă: energie, resurse minerale, agricultură, industrie şi infrastructură*11), dar şi la accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rată de absorbţie în intervalul 50%-80% până la 31 decembrie 2015*12). Notă

    ──────────

    *10) Guvernul României (2013), Programul de convergenţă 2013-2016, Bucureşti, aprilie 2013, p. 24.

    *11) Guvernul României (2013), "Plan naţional de investiţii strategice şi crearea de locuri de muncă", iulie 2013.

    *12) Guvernul României (2013), Programul de convergenţă 2013-2016, Bucureşti, aprilie 2013, p. 24.

    ──────────
    2.2. Rolul investiţiilor străineInvestitorii străini ocupă o poziţie vitală în determinarea tendinţelor de specializare în economia României şi, în consecinţă, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor*13), mai mult de 72% din cifra de afaceri a întreprinderilor mari şi foarte mari din industrie este realizată de filialele companiilor multinaţionale rezidente în România. În Top 100 este de remarcat prezenţa a 30 de companii cu capital majoritar străin, care acoperă 76,55% din cifra de afaceri a companiilor din industrie, şi doar a 3 companii cu capital majoritar privat românesc, care acoperă 3,87% din cifra de afaceri a companiilor din industrie din top. În ceea ce priveşte prezenţa pe pieţele străine, din cei mai mari 100 de exportatori, care asigură peste 52% din totalul exporturilor, 96 sunt companii cu capital străin, iar din totalul celor 34 de subramuri ale industriei (conform CAEN), 25 au lideri companii cu capital străin.*14) Notă

    ──────────

    *13) Datele sunt preluate din Dan Popa, "Statistica: Exporturile din luna iulie au urcat la 4,5 miliarde euro. Din primii 100 de exportatori, 96 au capital majoritar străin", disponibil la http://economie.hotnews.ro/ştiri-finanţe_banci-15542033-statistica-exporturile-din-luna-iulie-urcat-4-5-miliarde-euro-din-primii-100-exportatori-96-capital-majoritar-străin. htm [9.9.2013]

    *14) Idem.

    ──────────
    Stocul de ISD al României se ridica la 84 miliarde dolari în 2013, mult sub nivelul Poloniei (252 miliarde dolari) şi mai ales sub nivelul Cehiei (135 miliarde dolari) şi Ungariei (111 miliarde dolari), ţări considerabil mai mici în comparaţie cu România*15). Perspectivele pieţei nu sunt promiţătoare: începând cu 2008, anul de vârf al intrărilor de investiţii străine cu 11,2% din valoarea investiţiilor din perioada 1991-2012, acestea se află în scădere continuă (cu excepţia unui mic reviriment în 2009-2010), ajungând să reprezinte 1,4% din PIB în 2011 faţă de valori cuprinse între 5%-10% din PIB între 2004-2008.*16) Notă

    ──────────

    *15) UNCTAD (2014), World Investment Report, Geneva, disponibil la http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2014_en.pdf.

    *16) BNR, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a României, Rapoarte anuale 2004-2012.

    ──────────
    Investitorii care au nivel redus de toleranţă faţă de risc devin astfel reticenţi în a investi, ceea ce contribuie la o reducere a activităţii de investiţii în general. Evoluţia influxurilor nete de capital străin direct în România în perioada 2004-2012 arată o tendinţă negativă clară a totalului de ISD-uri. Această evoluţie nu poate fi pusă în întregime pe seama crizei financiar-economice, întrucât întregul procentaj de ISD-uri al României la nivel mondial este într-o scădere accentuată (de la 0,9% în 2004 la 0,12% în 2012).Investiţiile străine, care provin în proporţie de peste 70% din Uniunea Europeană, sunt repartizate relativ echilibrat între sectoarele economiei. Industria prelucrătoare reprezintă 31,3% din totalul stocului, dar şi sectoarele serviciilor sunt destinaţii importante, intermedierile financiare şi asigurările reprezentând 18,2%, comerţul 11,4%, şi sectoare precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare 10,7%, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor 5,4%. În cadrul industriei prelucrătoare, cele mai bine reprezentate ramuri sunt prelucrarea ţiţeiului, produse chimice, cauciuc şi mase plastice (6,7% din total), industria mijloacelor de transport (5,4%), metalurgia (4,9%), industria alimentară, a băuturilor şi tutunului (3,7%) şi ciment, sticlă, ceramică (2,8%).*17) De remarcat că cea mai mare parte a acestor investiţii merg către sectoare de joasă tehnologie, de la 3,7 mld. euro în 2003 la 12,4 mld. euro în 2010, şi doar o mică parte se îndreaptă către sectoarele de înaltă tehnologie, de la 1,1 mld. euro în 2003 la 4,3 mld. euro în 2010*18). Notă

    ──────────

    *17) BNR, INS (2013) Investiţiile străine directe în România în anul 2012, Bucureşti.

    *18) Prelucrare după Banca Naţională a României, "Statistici privind investiţiile străine directe în România - Repartizare pe principalele activităţi economice", http://www.bnr.ro/Balanta-de-plati-si-poziţia-investitionala-internationala-5992.aspx; Investiţiile în industrie de înaltă tehnologie şi joasă tehnologie au fost delimitate conform clasificării Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Glossary:High-tech_classification_of_manufacturing_industries

    ──────────
    În profil geografic, există o concentrare remarcabilă a investiţiilor în regiunea Bucureşti-Ilfov (60,6%) şi o absenţă la fel de importantă în Nord-Est, cea mai puţin atractivă regiune pentru investitorii străini, cu doar 3% din ISD. În restul teritoriului, repartizarea este echilibrată, cu diferenţe relativ mici între regiuni: Centru absoarbe 7,8%, Sud-Muntenia 7,2%, Vest 7,6% şi Sud-Est 5,5%.*19) Notă

    ──────────

    *19) BNR, INS (2013) Investiţiile străine directe în România în anul 2012, Bucureşti.

    ──────────
    2.3. Sectoare economice cu potenţial competitivAnalizele efectuate au condus la identificarea a 10 sectoare economice cu potenţial competitiv care se corelează cu domeniile de specializare inteligentă identificate în Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020 (tabelul 2). Scopul acestui exerciţiu este de a sublinia importanţa convergenţei politicilor şi iniţiativelor publice şi private în direcţia dezvoltării acestor domenii în baza a trei motive principale, redate pe scurt astfel:● dinamica structurală a economiei, care a adus sectoare noi pe poziţii competitive;● dependenţa economiei în ceea ce priveşte ocuparea şi valoarea adăugată de sectoare tradiţionale cu avantaje competitive;● rolul în creştere al inovării şi dezvoltării tehnologice în integrarea pe lanţurile de valoare globale.Tabel 2 - Sectoare economice cu potenţial competitiv*Font 8*┌───────────────────────────────────────────────────┬────────┬──────────┬─────────┬──────────┬─────────┐│ . Domenii de specializare │ │Tehnologia│ Energie │ Eco-nano-│ ││Sectoare economice . inteligentă din Strategia │Bioeco- │ informa- │ mediu şi│tehnologii│ Sănătate││cu potenţial . CDI 2014-2020 │ nomia │ţiilor şi │schimbări│ şi │ ││competitiv . │ │ a comuni-│climatice│materiale │ ││ . │ │ caţiilor │ │ avansate │ ││ . │ │spaţiu şi │ │ │ ││ . │ │securitate│ │ │ │├──────────────────┬────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│Rol economic │Turism şi ecoturism │ v │ │ v │ │ v ││important şi cu ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│influenţă asupra │Textile şi pielărie │ │ │ │ v │ ││ocupării ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│ │Lemn şi mobilă │ │ │ │ v │ ││ ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│ │Industrii creative │ │ v │ │ v │ v │├──────────────────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│Dinamica │Industria auto şi componente │ │ v │ │ v │ ││competitivă ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│ │Tehnologia informaţiei şi │ │ │ │ │ ││ │comunicaţiilor │ │ v │ │ │ ││ ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│ │Procesarea alimentelor şi a │ │ │ │ │ ││ │băuturilor │ v │ │ │ v │ v │├──────────────────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│Inovare, │Sănătate şi produse farmaceutice│ v │ │ │ v │ v ││dezvoltare ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│tehnologică şi │Energie şi management de mediu │ v │ v │ v │ │ ││valoare adăugată ├────────────────────────────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤│ │Bioeconomie (agricultură, │ │ │ │ │ ││ │silvicultură, pescuit şi │ v │ │ v │ v │ v ││ │acvacultură), biofarmaceutică │ │ │ │ │ ││ │şi biotehnologii │ │ │ │ │ │└──────────────────┴────────────────────────────────┴────────┴──────────┴─────────┴──────────┴─────────┘Definirea sectoarelor prioritare pentru dezvoltarea competitivă, enumerate anterior, nu înseamnă că alte ramuri de activitate vor fi defavorizate sau că acţiuni de dezvoltare a lor nu vor fi întreprinse de autorităţi, ci doar că, aşa cum la baza oricărei strategii stă alegerea conştientă, transparentă, dintr-o serie de opţiuni având acces la toate informaţiile disponibile, această listă reprezintă şi ea rezultatul unei alegeri strategice, care va viza operaţionalizarea priorităţii 4 "Promovarea celor 10 sectoare de viitor". Concentrarea eforturilor în acele opţiuni care au posibilitatea de a oferi cele mai bune rezultate este raţiunea din spatele acestei alegeri. Totodată, aceste domenii pot fi completate cu alte sectoare economice identificate în documente strategice complementare precum:- "Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului IMM şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România", care identifică sectoarele naţionale cu potenţial de creştere a competitivităţii IMM-lor, strategiile regionale care identifică sectoarele regionale cu potenţial de creştere a competitivităţii etc.;- "Strategia industriei naţionale de securitate", care stabileşte domeniile strategice în care industria naţională de apărare prezintă un potenţial real pentru a deveni competitivă la nivel regional, european şi al Alianţei NATO.2.4. Dimensiunea teritorială a competitivităţiiLa nivel european, abordarea teritorială capătă din ce în ce mai multă importanţă în planificarea strategică. Deşi tradiţional a fost văzută ca fiind o parte integrantă a politicii de coeziune, dezvoltarea spaţială a primit în ultimii ani o recunoaştere din ce în ce mai mare în cadrul altor politici UE. Coeziunea teritorială a fost recunoscută explicit ca obiectiv fundamental al UE, alături de coeziunea economică şi socială, prin Tratatul de la Lisabona (art. 3 TUE). Acest document de bază propune ca principiu accentuarea rolului zonelor urbane, ariilor funcţionale, al zonelor defavorizate din punct de vedere geografic, precum şi construirea unor abordări la nivel macroregional.În condiţiile noilor realităţi economice, implementarea unei abordări teritoriale coerente în România trebuie să răspundă provocărilor care rezultă din nevoia valorificării mai bune a potenţialul economic existent. Experienţa ultimilor ani (2007-2013) arată că: (1) Teritoriul este valorificat într-o măsură foarte mică în adăugarea valorii în procesele economice prin caracteristicile sale de dinamică economică, funcţionalitate economică şi aşezare spaţială a activităţilor. Deşi indicatorii de policentricitate prezintă valori comparabile cu regiunile europene, centrele urbane influenţează nesemnificativ reţelele de activităţi economice şi permit formarea unui vid urban şi industrial. (2) Investiţiile sprijinite de fondurile structurale şi de coeziune nu vor fi gândite punctual (în oraşe, firme, persoane), ci vor fi orientate către arii de intervenţie definite ca zone integrate de dezvoltare. În ciuda eforturilor de până acum, dintre care exemplificăm finanţarea proiectelor privind polii de competitivitate şi integrarea IMM-urilor în lanţuri de furnizori sau clustere, asociativitatea (public-public, public-privat sau privat-privat) este slabă şi acesta este primul obstacol. Alte obstacole se referă la iniţierea şi managementul proiectelor (mai ales a celor de anvergură), în condiţiile diferenţelor la nivel instituţional şi operaţional şi ale lipsei unei viziuni integrate de dezvoltare teritorială. (3) Măsurile de intervenţie nu sunt justificate prin şi nu includ elemente de formare a valorii în plan teritorial. Efectele benefice aşteptate ale programelor operaţionale nu pot fi transferate efectiv în rezultate, din cauza neglijării efectelor de aglomerare spaţială a activităţii economice care în acelaşi timp generează efecte pozitive şi negative asupra valorii adăugate. Intervenţiile prin diferite programe operaţionale (de exemplu, POSCCE şi POR) nu sunt integrate teritorial, neexistând niciun mecanism de monitorizare a impactului spaţial.Vulnerabilitatea abordării actuale în plan teritorial nu este legată atât de definirea priorităţilor strategice, cât mai ales de definirea şi conceptualizarea la nivelul domeniilor şi ariilor de intervenţie. Schimbările necesare sunt la nivel operaţional, şi anume cum înţelegem corect legătura de cauzalitate de la folosirea capitalului teritorial la efectele creşterii economice. Nivelul actual de descentralizare este insuficient, iar principiul subsidiarităţii este abordat doar formal în designul şi implementarea politicilor cu impact teritorial. Există un clivaj între abordarea de sus în jos (iniţiată la nivel naţional) şi cea de jos în sus (iniţiată la nivel local). Structurile (administrative locale, regionale, naţionale) urmăresc mai mult roluri birocratice decât funcţiuni de mobilizare competitivă a unor zone de dezvoltare. Toate aspectele menţionate mai sus demonstrează importanţa dimensiunii teritoriale în elaborarea unei strategii de competitivitate, în principal fiind necesare direcţii comune de acţiune cu strategiile de dezvoltare regionale în scopul orientării politicilor către maximizarea impactului competitiv la nivel teritorial prin abordarea celor 3 C*20): Concentrarea: depăşirea diferenţelor de densitate; Conectarea teritoriilor: depăşirea factorului distanţă; Cooperarea: depăşirea factorului de divizare. În acest sens, concentrarea tematică şi priorităţile de investiţii publice trebuie să fie corelate cu principalele obiective/chei teritoriale (care fac legătura dintre priorităţi teritoriale şi obiective de dezvoltare economică şi socială): accesibilitate (infrastructură), servicii economice de interes general, valorizarea potenţialului teritorial, punerea în reţea a oraşelor (conectivitate), susţinerea ariilor funcţionale. Notă

    ──────────

    *20) Comisia Europeană (2009), Cartea verde privind coeziunea teritoriala? s?i dezbaterile privind viitoarea reformă a politicii de coeziune.

    ──────────
    Având în vedere tendinţele la nivel european de analiză a componentei teritoriale a competitivităţii, Comisia Europeană a propus în 2011 calcularea unui indice al competitivităţii regionale (ICR)*21). Metodologia de calcul pleacă de la premisa că în context spaţial competitivitatea economică este determinată de un sistem complex de factori, care concentrează, între altele: valorificarea creativă şi inovativă a potenţialului regional, realizarea de conexiuni la nivel teritorial prin stimularea apariţiei şi consolidării legăturilor intra- şi interindustriale pe lanţurile de valoare, valorificarea patrimoniului natural şi cultural, utilizarea potenţialului de cercetare-inovare şi îmbunătăţirea conectivităţii şi accesibilităţii. Pe baza ICR, a cărui formulă de calcul urmăreşte îndeaproape indicele competitivităţii globale, a fost elaborată harta competitivităţii regionale la nivelul Uniunii Europene. Între ţările Uniunii Europene, regiunile de dezvoltare ale României se situează pe ultimele locuri atât în ceea ce priveşte ICR, cât şi în aproape toate clasamentele indicatorilor ce compun acest indice compozit. Regiunea capitalei înregistrează cele mai înalte valori în ceea ce priveşte competitivitatea, dar efectele pozitive asupra regiunilor vecine sunt limitate. Notă

    ──────────

    *21) Comisia Europeană (2011), "A New Regional Competitiveness Index: Theory, Methods and Findings", Working paper no. 2/2011.

    ──────────
    În aceste condiţii, în cazul României politica de coeziune trebuie să contribuie nu doar la reducerea disparităţilor regionale, ci şi la atingerea obiectivelor de competitivitate a României. Rezultatele oferite de indicele de potenţial competitiv (IPC) la nivel teritorial NUTS 3 (judeţean)*22) ne ajută să conturăm mai clar unele aspecte economice legate de diagnoza şi de măsurarea performanţei economice a unui teritoriu. Analiza repartiţiei acestor valori conduce către cel puţin două constatări: Notă

    ──────────

    *22) IPC este un indice compozit calculat prin agregarea unor indicatori simpli derivaţi (PIB/locuitori, exporturi/populaţia ocupată) şi a unui indicator compus (indicele de dezvoltare tehnologică). Sursa: Valentin Cojanu (coordonator), Potenţialul competitiv al creşterii economice: linii directoare pentru o nouă politică industrială în România, Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010, Institutul European din România, Bucureşti, octombrie 2010.

    ──────────
    ● o axă a judeţelor cu valori mari ale indicelui de potenţial competitiv, ce străbate aproape pe diagonală ţara şi se suprapune celei mai complete infrastructuri din România (drumuri europene, naţionale, căi ferate, aeroporturi);● un aspect mozaicat al repartiţiei acestui indice ce se suprapune părţii de vest, centru şi sud. Estul ţării se caracterizează printr-o repartiţie omogenă a valorilor, fapt ce se traduce în peisajul performanţei economice printr-o incapacitate de valorificare judicioasă a capitalului natural şi antropic (transfer scăzut de tehnologie, capital redus, limitări în aria de polarizare a oraşelor moldovene).La nivelul economiei locale, potrivit ierarhiei valorilor IPC, pe primul loc se situează judeţul Argeş, cu o valoare a indicelui de 0,78 faţă de o medie pe ţară de 0,31, care reflectă un volum mare al exporturilor totale (al doilea pe ţară), cel mai mare raport dintre exporturi şi populaţia ocupată (10.925 euro/angajat) şi cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie-înaltă (20,3% din totalul pe ţară şi 24% din totalul pe judeţ). Pe locul al doilea, cu o valoare a indicelui de 0,68, se situează municipiul Bucureşti, având cele mai mari valori ale exportului, dar şi cea mai numeroasă populaţie ocupată. Judeţul Timiş ocupă locul 3, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie. Niciun judeţ din regiunea NE nu se situează între primele 20 din clasament, ca potenţial competitiv. Bacăul, pe locul 4 din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie, se regăseşte abia pe locul 34 din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul judeţului (aproape 70%) şi a valorii scăzute a exporturilor/populaţie ocupată, de numai 1.099 euro. Numai două judeţe din regiunea SE - Constanţa şi Galaţi - depăşesc media pe ţară în ceea ce priveşte valoarea indicelui de potenţial competitiv, având ca principale ramuri construcţia de nave şi, respectiv, siderurgia. Situaţia este similară şi pentru majoritatea celorlalte regiuni, fiecare având în general două sau cel mult trei judeţe cu valori peste media pe ţară.Efectele limitate de antrenare în teritoriu, atât în plan spaţial (de la judeţ la judeţ), cât şi în plan sectorial (de la industrie la industrie), pot fi înţelese, pe de o parte, prin dezvoltarea insuficientă a legăturilor dintre diferite activităţi economice. Balanţa comercială a României depinde în proporţii foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeş, iar Regiunea Bucureşti - Ilfov contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul de vânzări la extern. Avantajele competitive, măsurate prin participarea la exporturi, sunt concentrate în şapte judeţe, localizate în principal în vestul şi centrul ţării (Argeş 10%, Timiş 9%, Arad 5%, Constanţa 5%, Bihor 4%, Braşov 4%, Sibiu 4%), care împreună cu Bucureşti (17%) realizează 60% din exporturile României. Judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Tulcea şi Vrancea nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de judeţe din totalul de 42 nu depăşesc pragul de 1% din totalul pe ţară*23). Pe de altă parte, absenţa participării în reţelele internaţionale de producţie şi comerţ are efect imediat asupra sănătăţii economiei locale. Judeţe precum Bistriţa-Năsăud, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea se confruntă cu un risc potenţial la nivel social care rezultă din prezenţa unor companii cu un număr mare de salariaţi, dar cu performanţe economice relativ slabe*24). Notă

    ──────────

    *23) Valentin Cojanu (coordonator), Potenţialul competitiv al creşterii economice: linii directoare pentru o nouă politică industrială în România, Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010, Institutul European din România, Bucureşti, octombrie 2010.

    *24) Mereuţă, Cezar (2013), "Repartiţia teritorială a companiilor noduri pe principalele activităţi ale economiei naţionale", manuscris.

    ──────────
    Formarea avantajelor competitive în aglomerări industriale a devenit de foarte puţin timp o preocuparea la nivel public, unde rolul cel mai important îl joacă proiectele de formare a polilor de competitivitate iniţiate începând cu 2009 de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia de politică industrială*25). Aglomerările care joacă rolul cel mai important la nivel naţional în ceea ce priveşte performanţa exporturilor şi ocuparea forţei de muncă sunt cele din sectorul siderurgic în judeţul Galaţi, nave în Tulcea, auto în Argeş şi încălţăminte în Bihor*26). Tabelul 3 oferă imaginea completă a distribuţiei la nivel regional a aglomerărilor economice cele mai importante, din care lipsesc cele patru evidenţiate, inclusiv cele din Bucureşti-Ilfov pentru a oferi o imagine cât mai clară specializării teritoriale. Tabelul 4 completează această imagine cu sectoarele la nivel judeţean care se remarcă în specializarea internaţională. Notă

    ──────────

    *25) Vezi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, "Analiza situaţiei existente privind polii de competitivitate existenţi şi potenţiali din România", 2011.

    *26) Datele se bazează pe Valentin Cojanu, Dragoş Pîslaru (2011) "How important are agglomeration economies: a case study of Romanian industrial clusters", Review of Economic and Business Studies 4:1, pp. 35-58.

    ──────────
    Tabel 3 - Aglomerări economice de importanţă regională*Font 9*┌──────────────┬──────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────┐│ Regiunea de │ │ ││ dezvoltare │ Aglomerări economice (sector CAEN) │ Distribuţia judeţeană │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Nord-Est │1610 Lemn │2x1*(BC, NT), 1x2*(SV) ││ │1413 Îmbrăcăminte │1x1*(VS), 1x2*(BT) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Sud-Est │1413 Îmbrăcăminte │3x1* (BR, BZ, TL), 1x2*(VR)││ │3011 Sector naval │3x2* (BR, CT, GL) ││ │5222 Servicii de transport pe apă │2x2* (CT, GL) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Sud │1413 Îmbrăcăminte │1x2*(CL), 2x1*(IL, TR) ││ │2892 Echipamente de construcţii │2x2* (DB, PH) ││ │2815 Rulmenţi, elemente de angrenare │2x2* (PH, TR) ││ │1013 Produse din carne │1x2* (PH), 2x1*(AG, CL) ││ │0111 Cereale │3x1* (CL, IL, TR) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Sud-Vest │3020 Locomotive şi material rulant │2x2* (MH, OT) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Vest │2932 Părţi şi accesorii pentru vehicule │2x2* (TM, AR) ││ │2931 Echipamente electrice şi electronice │ ││ │pentru vehicule │2x2* (TM, AR) ││ │1414 Lenjerie │1x1* (TM), 1x2* (AR) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Nord-Vest │3109 Mobilă │2x1* (SM, SJ), 1x2*(MM) │├──────────────┼──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┤│Centru │1413 Îmbrăcăminte │1x1* (HG), 1x2*(CV) ││ │2932 Părţi şi accesorii pentru vehicule │2x2* (BV, SB) ││ │2341 Ceramică │2x2* (AB, MS) ││ │1610 Lemn │4x1* (AB, CV, HR, MS) │└──────────────┴──────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────┘Sursa: Valentin Cojanu, Dragoş Pîslaru (2011) "How important are agglomeration economies: a case study of Romanian industrial clusters", Review of Economic and Business Studies 4: 1, pp. 35-58.Notă explicativă: Conform metodologiei European Cluster Observatory, aglomerările pot fi de 3*, cele mai importante, 2* şi 1*. Pentru a defini o aglomerare de importanţă regională este necesar ca sectorul să acumuleze cel puţin 3 stele prin prezenţa lor în judeţele regiunii (de exemplu, 1x1*+ 1x2*). Zona Bucureşti-Ilfov nu a intrat în analiză.Tabel 4 - Specializarea judeţeană pe sectoare economice*Font 9*┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ Regiunea de │ ││ dezvoltare │ Sectoare economice │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Nord-Est │Bacău (produse de lemn, plută şi împletituri din nuiele; materii textile ││ │şi articole din acestea; încălţăminte, pălării, umbrele şi articole ││ │similare) ││ │Botoşani (materii textile şi articole din acestea) ││ │Iaşi (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat ││ │sau de reprodus) ││ │Neamţ (produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe) ││ │Suceava (produse de lemn, plută şi împletituri din nuiele) ││ │Vaslui (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat ││ │sau de reprodus) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Sud-Est │Brăila (mijloace de transport, materii textile şi articole din acestea, ││ │metale comune şi articole din acestea) ││ │Buzău (materii textile şi articole din acestea, metale comune şi articole││ │din acestea) ││ │Constanţa (mijloace de transport, produse vegetale, animale vii şi ││ │produse animale) ││ │Galaţi (metale comune şi articole din acestea) ││ │Tulcea (mijloace de transport) ││ │Vrancea (materii textile şi articole din acestea) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Sud │Argeş (mijloace de transport) ││ │Călăraşi (metale comune şi articole din acestea; produse vegetale) ││ │Dâmboviţa (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de ││ │înregistrat sau de reprodus; metale comune şi articole din acestea; ││ │animale vii şi produse animale) ││ │Giurgiu (animale vii şi produse animale) ││ │Ialomiţa (produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe; ││ │materii textile şi articole din acestea) ││ │Prahova (produse de lemn, plută şi împletituri din nuiele) ││ │Teleorman (produse alimentare, băuturi, tutun; aparate de înregistrat ││ │sau de reprodus) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Sud-Vest │Dolj (mijloace de transport) ││ │Gorj (materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea) ││ │Mehedinţi (mijloace de transport) ││ │Olt (metale comune şi articole din acestea) ││ │Vâlcea (materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Vest │Arad (mijloace de transport) ││ │Caraş-Severin (mijloace de transport; maşini, aparate şi echipamente ││ │electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus; metale comune şi ││ │articole din acestea) ││ │Hunedoara (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de ││ │înregistrat sau de reprodus; produse de lemn, plută şi împletituri din ││ │nuiele) ││ │Timiş (maşini, aparate şi echipamente electrice; încălţăminte, pălării, ││ │umbrele şi articole similare; mijloace de transport) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Nord-Vest │Bihor (încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare; maşini, ││ │aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus)││ │Bistriţa-Năsăud (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de ││ │înregistrat sau de reprodus) ││ │Cluj (mărfuri şi produse diverse; încălţăminte, pălării, umbrele şi ││ │articole similare) ││ │Maramureş (mărfuri şi produse diverse) ││ │Satu Mare (mărfuri şi produse diverse; materiale plastice, cauciuc şi ││ │articole din acestea) ││ │Sălaj (metale comune şi articole din acestea) │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Centru │Alba (produse de lemn, plută şi împletituri din nuiele) ││ │Braşov (mijloace de transport) ││ │Covasna (materii textile şi articole din acestea; animale vii şi produse ││ │animale) ││ │Harghita (mărfuri şi produse diverse; materii textile şi articole din ││ │acestea; produse de lemn, plută şi împletituri din nuiele) ││ │Mureş (produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe) ││ │Sibiu (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat ││ │sau de reprodus; mijloace de transport) │└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Sursa: calcule autori.Notă explicativă: Specializarea este evidenţiată de sectoarele cu cel mai mare excedent comercial (în 2012), în care intră primul sector şi următoarele trei dacă soldul pozitiv al balanţei comerciale reprezintă cel puţin 50% din excedentul cel mai mare. Datele au fost prelucrate după Institutul Naţional de Statistică (martie 2013).Această radiografie a economiei regionale pune în evidenţă câteva caracteristici ale specializării în plan teritorial:● În primul rând, premisele avansului competitiv sunt foarte diferite între regiuni deoarece structura economiei este foarte diferită. Anumite economii regionale, de exemplu, Sud-Vest, Sud-Est şi Vest, sunt specializate pe un număr foarte restrâns de sectoare, alte regiuni, de exemplu Sud, Nord-Vest şi Centru, sunt foarte diversificate. Deşi niciuna dintre situaţii nu este de la sine favorabilă sau nefavorabilă competitivităţii, în mod clar această imagine diversă sugerează nevoi diferite în plan local de educaţie, calificare şi cercetare, restructurare industrială şi nevoi tehnologice.● În al doilea rând, este de remarcat faptul că aglomerările sunt deja o prezenţă vizibilă în majoritatea regiunilor, prin participarea a două sau mai multe judeţe limitrofe în aceeaşi ramură de activitate şi prin diversificarea activităţii economice; mai puţin favorabil stau lucrurile doar în Nord-Est, Sud-Vest şi Nord-Vest. Această tendinţă trebuie însă să se consolideze şi să înceapă să producă efecte în planul îmbunătăţirii avantajelor competitive.Decalaje semnificative în termeni de competitivitate există şi la nivelul oraşelor din România. În ultimii ani, populaţia şi resursele economice s-au concentrat în jurul câtorva oraşe majore şi al suburbiilor acestora, mărind diferenţele interne (de exemplu, cele mai mari 10 oraşe din România generează peste jumătate din PIB-ul României). În acest sens, recomandările raportului Băncii Mondiale pentru creşterea competitivităţii oraşelor din România au în vedere încurajarea urbanizării în zonele cu mare potenţial (suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare - Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu Mureş; conurbaţia Bucureşti - Târgovişte - Ploieşti şi centrele emergente din zona Nord-Est), îmbunătăţirea conectivităţii şi a accesibilităţii sau diversificarea bazei economice a oraşelor, pentru a putea susţine creşterea economică şi în perioadele în care unele domenii de vârf întâmpină dificultăţi*27). Notă

    ──────────

    *27) Banca Mondială (2013), Oraşe competitive. Remodelarea geografiei economice a României. Disponibil la: http://www-wds.worldbank.org

    ──────────
    2.5. Analiza SWOTAceastă secţiune reia concluziile de parcurs ale analizei de până acum şi stabileşte în linii generale contextul politicii de competitivitate pentru perioada următoare, care serveşte ca punct de plecare în elaborarea Strategiei în capitolul următor. Modalitatea de prezentare a concluziilor este enumerativă, succintă şi urmăreşte schema de bază a analizei de context (SWOT), cu evidenţierea punctelor de forţă şi a celor vulnerabile, precum şi a condiţiilor favorabile şi nefavorabile, care descriu cel mai bine dezvoltarea competitivă în România la momentul actual.Puncte de forţă● Un trend general ascendent al performanţei economice şi comerciale, evidenţiat, de exemplu, prin îmbunătăţirea constantă a poziţiei relative faţă de celelalte state membre ale UE şi prin creşterea graduală a vizibilităţii pe pieţele internaţionale reflectată de creşterea cotei de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole● Existenţa unor sectoare cu potenţial competitiv (de exemplu, sectorul echipamentelor electrice şi electronice, sectorul auto, sectorul TIC, industria de confecţii, industria alimentară, a mobilei etc.) şi de specializare inteligentă (de exemplu, bioeconomia, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, energia şi mediul, ecotehnologiile).Puncte vulnerabile● Performanţe reduse în inovare ca rezultat al unui sistem naţional de CDI abia în formare, caracterizat în principal prin: slabe legături între unităţile de cercetare şi mediul de afaceri, nivel redus al cheltuielilor CDI (ca procent din PIB), conexiuni incipiente la nivel internaţional, transfer redus al rezultatelor CD, cerere redusă pentru CD din partea sectorului privat, procent foarte redus al salariaţilor în CDI în populaţia activă● Nivel redus de alfabetizare informatică a populaţiei şi de folosire a TIC la nivelul întreprinderilor şi al societăţii● Un ritm al transformărilor mai lent decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată în clasamentele statelor membre UE privind indicatori importanţi ai poziţiei competitive. Îmbunătăţirea indicatorilor nu conduce frecvent şi la o performanţă mai bună prin comparaţie, datorită unor întârzieri semnificative în dezvoltarea factorilor suport, în special infrastructura de transport, valorificarea creativităţii, consolidarea iniţiativei antreprenoriale.● Deschiderea comercială are loc la performanţe joase, măsurate prin nivelul productivităţii în industria prelucrătoare, ponderea produselor de înaltă tehnologie, indicele inovării.● Vulnerabilităţi ale mediului privat există în special în ceea ce priveşte investiţiile internaţionale ale firmelor româneşti, productivitatea în industria prelucrătoare, inovarea, eficienţa energetică şi dezvoltarea aglomerărilor economice competitive la nivel teritorial.● Vulnerabilităţi ale administraţiilor centrale şi locale există în special în ceea ce priveşte rata redusă de absorbţie a fondurilor europene, valori mari ale indicelui corupţiei, capacitatea managerială lipsită de eficacitate pentru rezolvarea dificultăţilor procedurale în calea dezvoltării afacerilor, inclusiv a infrastructurii de afaceri.● Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive este semnificativ redusă în cazul serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, ale cărui exporturi se află la o cotă de piaţă mondială mică şi în uşoară descreştere.● Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive la nivel teritorial, măsurată prin participarea economiilor judeţele la exporturi, este semnificativ dezechilibrată, în favoarea a şapte judeţe localizate în vestul şi centrul ţării, care, împreună cu Bucureşti (17%), realizează 60% din exporturile României.Condiţii favorabile● Începerea unui nou exerciţiu bugetar la nivel european, cu proceduri şi reglementări revizuite şi o orientare mai mare spre rezultate. România are acum experienţa absorbţiei fondurilor europene în perioada 2007-2013 şi poate folosi "lecţiile trecutului" pentru o planificare mai riguroasă şi o gestionare mai bună a sistemului de atragere a fondurilor.● Revizuirea simultană a tuturor strategiilor sectoriale asigură premisele unei mai bune planificări şi coordonări la nivel naţional.● Aducerea pe agenda publică a temei regionalizării/ descentralizării, a cărei implementare corectă poate conduce la surse noi de creştere economică.● Existenţa unui cadru macroeconomic stabil, fără presiuni bugetare pe termen scurt şi mediu, şi a unui angajament guvernamental cu privire la Planul de investiţii strategice şi crearea de locuri de muncă pentru perioada următoare● Prin adoptarea Legii privind Codul fiscal s-a creat, pe de o parte, posibilitatea simplificării fiscalităţii, eliminarea disfuncţionalităţilor şi stabilirea coordonatelor pentru un cadru legal fiscal coerent şi modern, iar pe de altă parte, premisele asigurării predictibilităţii sistemului fiscal şi continuării conduitei necesare unei consolidări fiscale sustenabile.- De asemenea, ca urmare a acestui demers, s-au atins şi anumite obiective principale ale politicii fiscale, care vizează abordarea facilă a legislaţiei fiscale de către contribuabili, administrarea coerentă a sistemului de impozite şi taxe, predictibilitatea cadrului fiscal, claritate şi accesibilitate în aplicarea prevederilor Codului fiscal, transparenţă în prezentarea principiilor fiscale, în definirea conceptelor, noţiunilor şi metodelor reglementate de Codul fiscal, în scopul înţelegerii corecte şi evitarea interpretărilor în aplicarea normelor fiscale.● Reconfigurarea substanţială a structurii de producţie şi comerţ care a avut loc în perioada 2002-2013:- Cele mai performante 20 de categorii de produse ale României în anul 2002 au devenit aproape în totalitate mai puţin sau deloc vizibile pe piaţa mondială în această perioadă.- Schimbarea structurală a avut loc în direcţia diversificării în rândul produselor celor mai importante pe pieţele internaţionale, deşi fără modificări majore în ceea ce priveşte nivelul de procesare.- Printre produsele agricole, celor mai vizibile pe pieţele externe sunt materiile prime (animale vii, carne, seminţe şi bumbac), iar în rândul produselor industriale probabil cea mai notabilă evoluţie este ieşirea aproape completă a confecţiilor din rândul celor mai performante 20 de produse de export.● O structură economică foarte diversificată în profil teritorial, care oferă condiţii pentru localizarea în România a unei bune părţi din circuitele de formare a valorii a marilor firme● Un mix variat al resurselor energetice care asigură o independenţă energetică mai mare decât media la nivelul Uniunii Europene● Potenţial agricol natural ridicat putând asigura necesarul de consum al populaţiei, hrană pentru furajarea animalelor, materia primă pentru industria alimentară şi disponibilităţi pentru export● Dinamică susţinută a antreprenoriatului, reflectată prin astfel de tendinţe precum creşterea ponderii întreprinderilor nou-create active în industrie (16,8%, cel mai mare procent înregistrat după 1995), progrese (şi angajamente) din partea administraţiei centrale în crearea unui mediu antreprenorial favorabil● Potenţial ridicat de folosire a energiei din resurse regenerabile şi de creştere a eficienţei energetice, dependenţă mai redusă de importurile de energie faţă de alte state europene.Condiţii nefavorabile● Persistenţa unor structuri învechite de organizare a afacerilor din economia comunistă, structuri care au întârziat procesele de transformare● Persistenţa unor factori de risc la nivel macroeconomic, precum nivelul redus de colectare al taxelor şi evaziunea fiscală ridicată, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate, arierate încă persistente în întreprinderile de stat● Aversiunea ridicată la risc în rândul IMM-urilor evidenţiată prin astfel de tendinţe precum: procent mic (16,8%) dintre întreprinderile nou-create care fac investiţii în primul an de activitate (faţă de 39% în perioadele anterioare); ameninţarea concurenţei este mai importantă decât accesul la credite pentru întreprinderile nou-create, prin raportare la o rată de răspuns de 77% faţă de 40% cu privire la cele mai mari dificultăţi întâmpinate; aproximativ 59% dintre întreprinderile nou-create nu au niciun salariat, de unde rezultă că înclinaţia antreprenorială nu determină creşteri proporţionale în ocupare.● Infrastructura de afaceri nu este atractivă pentru dezvoltarea proiectelor investitorilor: rutele de transport sunt foarte slab dezvoltate (îndeosebi cele rutiere) sau nevalorificate (îndeosebi cele fluviale interne); multe capacităţi industriale sunt energointensive; birocraţia este excesivă; calificările nu sunt adecvate cerinţelor pieţei muncii; reconversia greoaie către ocupaţii productive şi creatoare de valoare adăugată a ponderii foarte ridicate a forţei de muncă activă în agricultură, silvicultură şi pescuit; finanţarea redusă prin organizaţii nebancare; absenţa unor instrumente financiare reglementate transparent care să susţină mediul antreprenorial şi iniţiativa inovativă; finanţarea exporturilor nesemnificativă în totalul împrumuturilor către IMM● În ciuda creşterii economice, România este o ţară cu probleme sociale deosebite, îndeosebi privind: ponderea mare a populaţiei aflate în sărăcie şi risc de excluziune socială; îmbătrânirea populaţiei/forţei de muncă din cauza migraţiei tinerilor şi a scăderii natalităţii; nivel redus de educaţie al populaţiei, care poate conduce la şomaj şi afecta bunăstarea pe termen lung.
     +  3. Politici şi cadrul juridic existenteProgramul naţional de reformă (PNR): platforma-cadru pentru definirea şi aplicarea politicilor de dezvoltare economică, în concordanţă cu politicile Uniunii Europene, care permite concertarea demersurilor naţionale pentru modernizarea economiei şi societăţii româneşti şi susţine convergenţa economico-socială cu celelalte state membre ale UE. PNR translatează la nivel naţional obiectivele Strategiei Europa 2020 şi ţine cont de Recomandarea Consiliului privind Orientările generale pentru politicile economice şi Decizia Consiliului privind Orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, precum şi de metodologia recomandată statelor membre.Politica europeană de competitivitate: prin art. 173 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, UE şi-a stabilit ca obiectiv crearea unor condiţii optime pentru competitivitate prin accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale, încurajarea unui mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii, promovarea unui mediu propice cooperării dintre întreprinderi şi favorizarea unei mai bune exploatări a potenţialului industrial al politicilor de inovare, cercetare şi dezvoltare tehnologică, politici de o importanţă crucială în contextul concurenţei mondiale.Acord de parteneriat (AP): documentul strategic naţional care fundamentează şi stabileşte priorităţile de finanţare şi alocarea indicativă a fondurilor europene în perioada 2014-2020 şi programe subsecvente care vor transpune elementele prevăzute de AP şi care vor conţine angajamentele ferme ale statelor membre privind îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitareEuropa 2020: Strategia pe 10 ani a Uniunii Europene (2010-2020) care îşi propune să elimine deficienţele modelului actual de dezvoltare şi să creeze condiţii favorabile pentru o creştere economică inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.Pactul euro plus: Program suplimentar de reforme pentru competitivitate, ocuparea forţei de muncă, viabilitatea finanţelor publice şi consolidarea stabilităţii fiscale convenit de statele membre ale zonei euro şi la care au aderat alte 6 ţări din afara zonei euro, printre care şi RomâniaPactul de stabilitate şi creştere: set de reguli care încurajează statele membre să menţină viabilitatea finanţelor publice şi să transmită anual programul de stabilitate (ţările din zona euro) sau de convergenţă (celelalte state membre), odată cu Programul naţional de reformă, astfel încât Comisia să poată oferi recomandări politice sau, dacă este necesar, să înainteze Consiliului o propunere pentru transmiterea unui avertisment în cazul unui deficit excesivProcedura în caz de deficit excesiv: se aplică atunci când deficitul bugetar al unui stat membru depăşeşte limita de 3%, caz în care se vor formula recomandări sau se vor impune sancţiuni pentru statele din zona euro.Semestru european: ciclu anual de coordonare a politicilor economice, în cadrul căruia Comisia Europeană şi Consiliul UE oferă orientări politice, statele membre se angajează să realizeze reforme, iar Comisia furnizează recomandări specifice fiecărei ţări, de care acestea se angajează să ţină cont în elaborarea politicilor şi a bugetelor naţionale. Semestrul european include primele 6 luni ale fiecărui an şi reprezintă perioada pe durata căreia are loc coordonarea politicilor bugetare, macroeconomice şi structurale ale statelor membre.Rapoartele anuale elaborate de Comisia Europeană de evaluare a competitivităţii europene şi a politicilor statelor membre cu impact asupra competitivităţii: European Competitiveness Report 2014-Helping firms grow SWD (2014)277; Reindustrialising Europe: Member States' Competitiveness 2014 SWD (2014).Strategii naţionale existente:● Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 929/2014● Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2013● Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România-Orizont 2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2014● Strategia naţională de export a României pentru perioada 2014-2020 (SNE), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2014● Strategia industriei naţionale de securitate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2013● Strategia pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 909/2014● Strategia privind mai buna reglementare, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2014● Strategia naţională a României privind schimbările climatice, 2013-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 529/2013  +  4. Viziunea Strategiei naţionale pentru competitivitatePentru a putea construi o viziune coerentă de dezvoltare economică competitivă a României este necesar şi firesc ca analiza să fie completată de definirea câtorva premise-cheie de interpretare a procesului de transformare propus. Cele patru premise ce urmează nu sunt menite a rezuma comprehensiv toate ideile de dezvoltare, ceea ce ar fi de altfel şi imposibil, ci doar să esenţializeze câteva direcţii, cât mai simple, de construcţie a viitorului. Aceste direcţii, pe scurt, se referă la:#1 Restructurarea sectoarelor economice în direcţia unor poziţii competitive superioare;#2 Formarea masei critice de firme competitive prin crearea unui mediu atractiv, transparent şi inovativ;#3 Integrarea marilor jucători într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei;#4 Integrarea societăţii într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei.Premisa viziunii #1 Valorificarea celor mai bune avantaje de care dispune România, a specializărilor de vârf în producţie şi cercetare, precum şi a resurselor locale de calificare, iniţiativă antreprenorială şi factori naturaliCoexistenţa elementelor de excelenţă alături de circumstanţe precare ale dezvoltării pare să fie caracteristica cea mai pregnantă a societăţii româneşti moderne. O firmă din România (MB Telecom) este singura din istoria de 41 de ani a Salonului internaţional de invenţii de la Geneva care câştiga de două ori marele premiu*28), liceenii români domină de decenii concursurile internaţionale pe un spectru larg al ştiinţelor (matematică, fizică, informatică, chimie, biologie), dar, pe de altă parte, ierarhiile internaţionale, cu foarte puţine excepţii, plasează România pe ultimele locuri, în grupurile relevante de comparaţie, în aproape toate domeniile-cheie ale dezvoltării economice. În situaţia în care disponibilitatea aceloraşi resurse - naturale, umane, de capital şi de cunoaştere - este de natură să conducă la rezultate aşa de contradictorii în cadrul unei societăţi, recuperarea decalajelor nu este problema strategică principală a perioadei următoare de dezvoltare. România se află mai degrabă în situaţia în care este obligată să valorifice mai bine resursele de creştere de care dispune, pe plan intern şi prin apartenenţa la UE. Notă

    ──────────

    *28) "România's MB Telecom wins again top prize at Geneva Inventions Expo", Nine O'Clock, 14 aprilie 2013.

    ──────────
    Direcţiile de transformare inovativă şi creatoare de bunăstare pleacă de la avantajele dovedite ale sistemului în funcţie sau ceea ce unii autori*29) preferă să numească centrul de greutate al circuitului de creare a valorii, identificat în cadrul proceselor care oferă cel mai înalt nivel de expertiză în cadrul unei economii. Notă

    ──────────

    *29) Wheelen, Thomas L., J. David Hunger (2006) Strategic Management and Business Policy, 10th edition, Pearson, p. 112; Isenberg, Daniel J., "How to start an entrepreneurial revolution", Harvard Business Review June 2010.

    ──────────
    Premisa viziunii #2 Creşterea atractivităţii condiţiilor pentru dezvoltarea competitivă a afacerilor prin reglementări transparente şi stimulative pentru inovareIndiferent că este vorba de sectoare de înaltă performanţă sau aflate în creştere, valorificarea resurselor este optimă într-un mediu care oferă oportunităţi egale pentru toţi şi atractive pentru dezvoltarea afacerilor. Pervertirea şanselor pentru câştiguri oneste va lăsa în economie doar pe cei mai neputincioşi, mai puţin inovativi şi incapabili să îşi asume riscuri antreprenoriale. Asistăm la emigraţia medicilor, a tinerilor cercetători şi, în general, a forţei de muncă cu cel mai înalt randament productiv: românii care în 2012 locuiau în alte state ale UE reprezintă cca 10% din populaţie (2,4 mil.), iar 65% din cei care au plecat în străinătate să muncească au vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani*30). România a devenit o ţară mai puţin atractivă decât ar fi putut fi fără eforturi deosebite. Notă

    ──────────

    *30) Surse ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), 2013.

    ──────────
    Responsabilitatea creării unui mediu atractiv pentru muncă şi inovaţie revine deopotrivă autorităţilor şi mediului privat; în primul rând, pentru a realiza o integrare negativă a pieţei, prin eliminarea barierelor în valorificarea iniţiativei de afaceri. În al doilea rând, mediul privat şi instituţiile statului au în aceeaşi măsură un interes comun pentru a colabora în integrarea pozitivă a pieţei, prin crearea unor condiţii atractive pentru muncă şi inovare. Valoarea mediului competitiv este un rezultat atât al participării statului care vine în întâmpinarea nevoilor de reglementare facilă a afacerilor, cât şi al participării actorilor privaţi al căror interes propriu constă în eliminarea muncii nedeclarate şi stabilirea unei conduite transparente privind frauda. Cu o economie informală de cca 30%, România nu poate vorbi de dezvoltare competitivă decât printr-o reglementare mai inteligentă, transparentă şi nonbirocratică.Există premise pentru a valorifica libera iniţiativă în România: 54% din cei întrebaţi ce ar face dacă ar moşteni deodată o mare sumă de bani au răspuns că ar deschide o afacere, un nivel de angajament nemaiîntâlnit în nicio ţară membră UE, unde media este 17%, precum şi în nicio altă ţară non-UE participantă la sondaj. Doar 1% au spus că "nu ar mai munci" faţă de 5% în UE*31). Totuşi, această predispoziţie favorabilă la nivel individual nu se transformă automat în potenţial antreprenorial. Acest lucru depinde de contextul în care descoperirea antreprenorială este încurajată să se manifeste astfel încât să creeze mecanisme rapide de transmisie între proiecte, idei şi iniţiative inovatoare şi aplicaţiile lor economice şi comerciale. Creativitatea specifică românilor trebuie dublată de sofisticare managerială, de know-how şi pragmatism. Nu în ultimul rând, este nevoie de a da încredere capitalului autohton pentru a putea depăşi faza de asimilare şi intermediere. Notă

    ──────────

    *31) Datele sunt din iunie 2012 şi sunt prezentate în Comisia Europeană, "Entrepreneurship in the EU and beyond", Report, Flash Eurobarometer 354, disponibil la http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_354_en.pdf [accesat la 29.07.2013].

    ──────────
    În România, cca 60% din cheltuielile pentru cercetare sunt efectuate de stat (spre deosebire de economiile avansate unde mediul privat are ponderea majoră de cca 70%*32)), iar cca 70% din finanţare totală susţine activităţi care nu trec dincolo de faza dezvoltării tehnologice, în evident contrast cu cca 1% pentru comercializarea produselor CDI şi încă aprox. 2% pentru dezvoltarea de produs, adică esenţa inovării şi iniţiativei de afaceri*33). Sectorul privat, cu o implicare relativ modestă în activităţi de inovare, are de recuperat enorm pentru a forma o masă critică capabilă să contribuie la transformarea competitivă a economiei. Fără înţelegerea simplă a faptului că nu poţi avea convergenţă cu ţările dezvoltate dacă investeşti constant cu mult mai puţin şi într-un mod ineficient în cercetare-dezvoltare-inovare, orice discuţie despre competiţia în plan global rămâne o formă fără fond. Notă

    ──────────

    *32) The World Bank (2011) "România Funcţional Review. Research, Development, and Innovation Sector", Final Report, 31 May, pp. 20-1.

    *33) The World Bank (2011) "România Funcţional Review. Research, Development, and Innovation Sector", Final Report, 31 May, p. 42.

    ──────────
    Premisa viziunii #3 Formularea direcţiilor de politică publică în jurul iniţiativelor şi realizărilor cu impact major asupra creării valorii adăugate în mediul de afaceriDezvoltarea competitivă a României nu trebuie să plece de la o listă de deziderate fragmentate şi de la presupunerea că este un proces care poate fi împins de către sectorul public către o masă amorfă de mici actori privaţi, de la care s-ar aştepta o mobilizare exemplară. Pentru a urni un proces notabil de transformare, este nevoie de concentrarea eforturilor şi cuplarea cu proiectele semnificative deja propuse de marii actori privaţi.Iniţiativele în stare să conducă la efecte considerabile de avans competitiv urmează ca o regulă planurile de afaceri verificate de piaţă şi promiţătoare pentru succesul în afaceri, care de obicei sunt angajate de firmele mari, capabile să îşi asume în primul rând riscuri mari ale nereuşitei. Majoritatea ramurilor industriale din România, în special cele importante pentru dinamica economică a ultimilor ani, sunt dominate de firme cu peste 250 de angajaţi, care deţin ponderea cea mai importantă din cifra de afaceri: peste 70% în sectoarele mijloace de transport rutier, industria extractivă, prelucrarea ţiţeiului, calculatoare şi produse electronice, alte mijloace de transport, industria metalurgică, fabricarea băuturilor, echipamente electrice şi între 50% şi 70% în industria chimică, tehnologia informaţiei şi comunicaţii electronice, maşini-utilaje, farmaceutice, industria alimentară*34). Notă

    ──────────

    *34) Munteanu, C. (et al.), Noi direcţii de politică industrială şi modificările structurale necesare, Bucureşti, Ed. Economică, p. 29. Datele sunt pentru 2010.

    ──────────
    Rolul special al marilor firme în crearea bunăstării este esenţial nu doar pentru a susţine ambiţia de avans competitiv pe pieţele internaţionale, dar şi din perspectiva multiplicării bunăstării în întreaga societate, prin efecte de imitaţie şi emulaţie prin antrenarea IMM-urilor, responsabile pentru 51% din valoarea adăugată şi cca 66% din angajaţii din economia românească*35). Realizarea unui mecanism de piaţă funcţional, stimulativ pentru avans competitiv, are loc prin sinergia acestor 2 mari actori ai unei economii, firmele mari şi IMM, când atuurile fiecăruia se amplifică prin feedback pozitiv într-o reţea de interdependenţe sectoriale. Notă

    ──────────

    *35) European Commission (2013) "Enterprise and SBA Fact Sheet 2013 România", pp. 2-3. Statistica nu ia în calcul sectorul agricol, de sănătate şi educaţie şi se bazează pe date Eurostat, care pot diferi de cele oferite de statistica naţională.

    ──────────
    Premisa viziunii #4 Corelarea iniţiativelor de dezvoltare la nivel sectorial, teritorial şi societal pentru formarea eficientă şi integrată a avantajelor competitiveDincolo de relaţia funcţională particulară între firmele mari şi cele mici şi mijlocii, economia modernă a dezvoltat un sistem foarte avansat de transformare dinamică a afacerilor, un ecosistem de afaceri, care poate fi reprezentat ca un ţesut socioeconomic dens, caracterizat (1) la nivel sectorial prin amplificarea nişelor de specializare intra şi interramuri, (2) la nivel teritorial prin rolul în creştere al economiei locale bazate pe factori de producţie singulari (de exemplu know-how, cunoaşterea tacită, capitalul social, identitatea teritorială) şi (3) la nivel societal prin diversificarea planurilor de afaceri către activităţi economice destinate îmbunătăţirii calităţii vieţii.La nivel sectorial, dezvoltarea colaborării cu alte sectoare de activitate pe orizontală (acelaşi profil de activitate) şi pe verticală (diferite ramuri de activitate înrudite) are loc pe segmente de specializare care presupun interdependenţe sectoriale foarte strânse. În exemplul folosit anterior privind firma MB Telecom, produsul a ajuns pe piaţă prin folosirea expertizei din fizică nucleară, electronică şi software. De asemenea, la nivel sectorial, este necesar să se asigure utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor, inclusiv a materiilor prime.La nivel teritorial, apariţia unor autentice economii teritoriale cu responsabilităţi de planificare*36) şi decizie a căpătat o amploare deosebită la nivelul economiei UE, mai ales după ce actualul cadru de programare (2007-2013) a inclus cooperarea teritorială ca un principal obiectiv al politicii de coeziune. Relevanţa acestei teme pentru România este deosebită deoarece vorbim de un teritoriu extrem de divers, social şi economic. Există condiţii extrem de diverse de dezvoltare a afacerilor la nivel regional şi local, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de valorificat prin integrarea teritorială a pieţei şi dezvoltarea economiilor regionale. Notă

    ──────────

    *36) Sensul înţeles aici este legat de posibilitatea de a monitoriza şi astfel a preveni consecinţele negative ale pieţei sau a le încuraja pe cele pozitive.

    ──────────
    La nivel societal, iniţiativele aşteptate de la mediul privat, prin care acesta poate contribui în măsura cea mai importantă la dezvoltarea generală a societăţii, includ şi direcţii de acţiune cu impact asupra rezolvării a ceea ce Comisia Europeană numeşte provocări societale, anume globalizarea, schimbarea demografică, degradarea mediului înconjurător, migraţia, schimbarea climatică, consumul energetic, precum şi consecinţele economice şi sociale ale crizei*37). Notă

    ──────────

    *37) European Commission, "Elements for a Common Strategic Framework 2014-2020", Part II.

    ──────────
    Prin urmare, activitatea de creare de valoare economică reflectă în prezent schimbarea premiselor creşterii economice de la economia industrială la cea bazată pe cunoaştere, cunoscând transformări la nivel sectorial, teritorial şi societal. Fundamentarea viziunii pe ecosistemul de afaceri reprezintă acceptarea unei perspective deschise şi moderne asupra formării avantajelor competitive în economie, iar împreună cu celelalte 4 premise prezentate anterior conduce către formularea viziunii de dezvoltare competitivă a României:Viziunea Strategiei naţionale pentru competitivitateDezvoltarea unui ecosistem competitiv de afaceri, bazat pe un mediu de reglementare stabil, centrat pe antreprenoriat, inovare şi creativitate, care să pună accent pe încredere, eficienţă şi excelenţă şi să plaseze România în primele 10 economii la nivel europeanÎntr-o exprimare succintă, viziunea propune angajamente din partea societăţii din România - autorităţi publice centrale şi locale, firme şi instituţii private, populaţie - pentru susţinerea excelenţei, încurajarea descoperirii antreprenoriale şi o calitate mai bună a vieţii.Plecând de la aceste lucruri esenţiale, secţiunile următoare oferă argumente pentru identificarea a 5 priorităţi strategice şi a obiectivelor corespunzătoare pentru transformarea acestei viziuni în realitate la orizontul 2020 şi mai departe.
     +  5. Priorităţi strategicePrioritatea 1: Îmbunătăţirea mediului de reglementareAplicarea deficitară a legislaţiei cu privire la mediul de afaceri diminuează încrederea actorilor în calitatea pieţei şi descurajează comportamente de creştere a competitivităţii. În acelaşi timp, lipsa de predictibilitate a deciziilor autorităţilor publice/a Guvernului faţă de mediul de afaceri are drept efect instabilitatea mediului de afaceri. Numărul mare de astfel de schimbări şi intrarea lor în vigoare foarte rapidă sunt elementele care definesc această provocare. Pe lângă acestea, calitatea deficitară a noilor măsuri legislative se traduce printr-o instabilitate mărită a mediului de afaceri şi printr-o diminuare a stimulentelor de a investi. O altă dimensiune de îmbunătăţit este lipsa de transparenţă a autorităţilor publice şi a conducerii întreprinderilor publice care permite comportamente inacceptabile şi conduce la performanţe slabe ale economiei.În ceea ce priveşte administraţia publică, birocraţia este excesivă, iar ineficienţa rezultă în costuri excesive. Povara accentuată a reglementărilor guvernamentale îşi pune amprenta asupra mediului de afaceri, iar accesul la servicii de e-guvernare este redus. Pe de altă parte, numărul de taxe şi de plăţi ale acestora este excesiv, administraţia care colectează taxele este ineficientă, taxarea excesivă a avut un efect negativ asupra stimulentelor de a investi sau de a participa la forţa de muncă, iar nivelul de colectare a taxelor este redus şi economia subterană este excesivă.Prin Legea privind Codul fiscal au fost adoptate o serie de măsuri ce vizează reducerea fiscalităţii, respectiv:● Extinderea aplicării scutirii pentru profitul reinvestit în producţia/achiziţia de calculatoare electronice şi echipamente periferice, maşini şi aparate de casă, de control şi de facturare, precum şi în programe informatice● Reducerea cotei de impozit pe dividende de la 16% la 5% începând cu 1 ianuarie 2017, pentru dividendele distribuite între persoane juridice române, cât şi pentru persoanele rezidente în Uniunea Europeană şi state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri● Diminuarea cotei de impozit pentru veniturile obţinute de persoanele fizice sub formă de dividende, inclusiv venitul obţinut ca urmare a deţinerii de titluri de participare definite de legislaţia în materie la organisme de plasament colectiv, la 5% din suma acestora, începând cu data de 1 ianuarie 2017● Reducerea cotei standard de TVA la nivelul de: a) 20% începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016; b) 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.● Scăderea, începând cu data de 1 ianuarie 2016, cu nivelurilor de accize pentru alcool şi băuturile alcoolice, iar la carburanţi, începând cu data de 1 ianuarie 2017Totodată, în ceea ce priveşte TVA, menţionăm că o altă măsură importantă în direcţia diminuării fiscalităţii este reprezentată de reducerea la 9% a cotei de TVA aplicabile pentru livrarea de alimente şi serviciile de restaurant şi catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, măsură care a fost implementată la 1 iunie 2015 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi care a fost preluată şi în Legea privind Codul fiscal, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016.● Din punctul de vedere al impozitelor şi taxelor locale modificările şi completările aduse prin Legea privind Codul fiscal au urmărit:- eliminarea discriminării din sistemul fiscal actual, astfel că impozitul pe clădiri va fi stabilit în funcţie de scopul în care este folosită clădirea - rezidenţial sau comercial şi nu de natura juridică a contribuabilului;- reducerea sarcinilor administrativ-fiscale, mai ales pentru autorităţile administraţiei publice locale;- încurajarea investiţiilor;- impactul pozitiv asupra bugetelor locale şi întărirea autonomiei locale, acordând autorităţilor locale posibilitatea să stabilească politica fiscală locală în funcţie de propriile necesităţi.● Începând cu 1 ianuarie 2017, pentru stimularea creşterii investiţiilor, precum şi a competitivităţii companiilor din România, s-a eliminat din cadrul sistemelor de impozitare acest impozit. Această măsură va avea de asemenea şi efecte pozitive asupra pieţei muncii.În ceea ce priveşte accesul la finanţare al companiilor şi în special al IMM-urilor, acesta este modest, oportunităţile de finanţare la etapa iniţială, de start-up, sunt insuficiente, iar volumul de investiţii ale fondurilor cu capital de risc este foarte redus şi piaţa de capital este subdezvoltată.Prioritatea 2: Susţinerea acţiunilor parteneriale între mediul public şi mediul privatUna dintre principalele probleme care încetinesc dezvoltarea economică a ţării este lipsa de încredere între actorii pieţei: antreprenori, guvern, instituţii publice şi instituţii educaţionale şi chiar între întreprinderi ele însele. Ca urmare, apar mai mulţi factori cu o influenţă negativă:● nivelul redus de asociere între întreprinderi, atât mari, cât şi IMM-uri, în cadrul aceluiaşi sector industrial sau lanţ de valoare, fapt ce stopează promovarea intereselor comune. Vorbim atât de legături orizontale (între firme concurente), cât şi legături verticale (între furnizori, producători şi distribuitori);● lipsa colaborării între mediul privat şi instituţii de cercetare şi inovare, ce frânează transferul tehnologic şi potenţialul de comercializare a rezultatelor cercetării publice, în mod considerabil în ceea ce priveşte transferul de cunoştinţe de la universităţi în industrie, şi CD şi capacităţile de inovare la nivel universitar;● lipsa cooperării între companii şi universităţi, ce determină o lipsă de concordanţă între aptitudinile formate şi cele cerute pe piaţa muncii;● lipsa de comunicare în mediul de afaceri, care împiedică rezolvarea problemelor comune;● parteneriate inexistente sau slab dezvoltate între întreprinderi şi autorităţile publice locale, cauzate de poverile administrative impuse de birocraţie şi slabă susţinere financiară.În aceste condiţii, devine prioritară angajarea resurselor în direcţia înfiinţării unor centre de competenţă şi grupuri de lucru care să stimuleze colaborarea dintre mediul privat şi public, ce va avea ca scop identificarea constrângerilor existente şi a măsurilor ce pot fi implementate de-a lungul lanţului valoric în fiecare sector. Practic, acestea vor realiza politica sectorială şi astfel se vor asigura şi transparenţa acţiunilor întreprinse şi responsabilizarea actorilor implicaţi.Prioritatea 3: Sprijinirea factorilor şi serviciilor suportÎn comparaţie cu restul statelor din Uniunea Europeană, România prezintă decalaje importante de competitivitate. Competitivitatea unei ţări în atragerea de investiţii depinde, în general, de mai mulţi factori, care în cazul României reprezintă motivele acestei rămâneri în urmă. Guvernul poate sprijini sectorul privat, prin politici de susţinere IT C, educarea şi formarea unei forţe de muncă calificate, sprijinirea cercetării şi dezvoltării etc. În urma analizei contextului competitiv al României şi al regiunilor de dezvoltare, în special, realizată în prima parte a documentului, se poate observa o serie de dezavantaje în ceea ce priveşte factorii cu influenţă asupra competitivităţii. De exemplu, competenţele şi educaţia reprezintă calităţi-cheie ale forţei de muncă şi pot determina atractivitatea unei pieţe, iar România prezintă încă dezavantaje în ceea ce priveşte acest aspect: competenţe neadecvate pe piaţa muncii, scăderea ponderii persoanelor cu calificare înaltă în totalul de populaţie, nivel scăzut de alfabetizare informatică, fenomenul de "brain drain" - emigrarea populaţiei cu înaltă calificare, crearea masei critice a IMM-urilor care reprezintă motorul competitivităţii etc. Lipsa unei culturi antreprenoriale este o altă provocare în momentul de faţă, demonstrată prin lipsa unei mase critice de IMM-uri.Dezvoltarea activităţilor CDI proprii ale întreprinderilorÎn ceea ce priveşte cercetarea, dezvoltarea şi creativitatea, nu există o masă critică de cercetători, mediul privat nu prezintă interes pentru activităţi de cercetare, IMM-uri angajate în activităţi de inovare sunt în număr redus, iar comunitatea în industrii creative este nedezvoltată. În aceste condiţii, prin rolul de bază pe care îl are în creşterea competitivităţii, dezvoltarea activităţilor CDI proprii ale întreprinderilor devine o prioritate majoră, întrucât această orientare va permite apropierea efectivă de nivelul de 1% din PIB investiţii private în cercetare-dezvoltare în anul 2020, obiectiv ambiţios asumat de România în contextul Strategiei Europa 2020. În acest context, vor fi promovate măsuri de sprijin din fonduri publice naţionale sau structurale, care să stimuleze investiţia de cercetare la nivelul întreprinderilor, urmărind crearea şi dezvoltarea unui climat favorabil inovării bazate pe activităţile de cercetare-dezvoltare şi de inovare proprii, derulate individual sau în cooperare cu organizaţiile cu profil de cercetare. De asemenea se va urmări dezvoltarea, cu precădere în domeniile de specializare inteligentă, a structurilor integrate care reunesc companii şi organizaţii de cercetare cu profil tehnologic similar şi/sau complementar (de exemplu: centre de competentă, cluster de inovare).Prioritatea 4: Promovarea celor 10 sectoare de viitorPotenţialul de exporturi al sectoarelor româneşti de afaceri în general şi al celor 10 sectoare cu potenţial competitiv este nevalorificat în întregime, iar rata de investiţii străine directe în cele 10 sectoare este redusă. În mod distinct faţă de celelalte priorităţi, obiectivele incluse sub umbrela creşterii competitivităţii celor 10 sectoare au fost stabilite mai mult într-o manieră proactivă prin identificarea acelor domenii unde România poate avea o contribuţie semnificativă la nivel mondial. Aşadar, provocările nu reprezintă nişte nevoi urgente care trebuie abordate (aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul ratei crescute de dependenţă), ci o gândire de tipul ce se poate face pentru a îmbunătăţi punctele tari pe care România le are - o mentalitate care de altfel ar trebui adoptată din ce în ce mai larg.Sectoare identificate:● turism şi ecoturism;● textile şi pielărie;● lemn şi mobilă● industrii creative;● industria auto şi componente;● tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor;● procesarea alimentelor şi a băuturilor;● sănătate şi produse farmaceutice;● energie şi management de mediu;● bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură), biofarmaceutică şi biotehnologii.Prioritatea 5: Pregătirea Generaţiei 2050 şi provocări societaleAceastă Strategie are un obiectiv imediat, acela de a transforma condiţiile creşterii economice în perioada următoare de programare (2014-2020) în vederea îmbunătăţirii competitivităţii, dar şi unul pe termen lung: să pregătească condiţiile pentru un standard de viaţă mai ridicat al celor care se nasc astăzi, aproximativ 15% din populaţie. În 2020, aceştia vor urma primii ani de şcoală, între 2020 şi 2050 se vor afla la maximum de randament productiv, iar în 2050 vor trăi viaţa la deplină maturitate. Pentru ca aceste lucruri să se întâmple în condiţii superioare celor de azi, datoria generaţiei prezente este să asigure fundamente educaţionale adaptate societăţii moderne, prin obiective precum monitorizarea educaţiei obligatorii în baza unui standard de aptitudini sugerat de experienţele internaţionale; implementarea unui sistem flexibil şi inovativ de învăţământ; favorizarea deschiderii intelectuale către valorile civilizaţiei contemporane şi crearea unor punţi de legătură cu diaspora prin mecanisme durabile de cooperare - oportunităţi de afirmare profesională. În plus, din cauza îmbătrânirii populaţiei (dată de creşterea speranţei de viaţă) şi a scăderii ratei natalităţii, este esenţial să avem o rată cât mai bună de participare şi de ocupare a forţei de muncă şi să încurajăm persoanele vârstnice să rămână în activitate. În acelaşi timp, piaţa muncii va fi influenţată şi de structura ocupării din mediul rural (agricultura de subzistenţă, în principal), care este foarte diferită de cea din mediul urban.O altă problemă societală este relaţia dintre economie şi natură, natură şi mediul de viaţă, care s-a schimbat mult în ultimele decenii şi reclamă modificări în comportamentul economic, precum şi în atitudinea faţă de valorile comune ale societăţii. Dezvoltarea haotică a domeniului construcţiilor - de la extracţia materialelor, transport, conversia spaţiilor verzi în spaţii destinate construirii, volumul construcţiilor, până la construcţiile ilegale din ariile protejate - reprezintă un procent considerabil din amprenta ecologică a ţării noastre. În general, în ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel european, în România consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generate sunt mari, situându-se peste capacitatea de regenerare naturală a mediului înconjurător. Pentru a reechilibra relaţia funcţională dintre economie, natură şi societate, este necesară implementarea unui pachet de măsuri atât de natură financiară, cât şi instituţională. Instrumentele financiare trebuie să vizeze creşterea investiţiilor în echipamente şi know-how pentru reducerea consumului unitar de energie, mărirea instituţiilor nebancare, diversificarea instrumentelor financiare (de exemplu, formarea pieţei de obligaţiuni sociale) sau investiţii în reconstrucţia zonelor de locuire vulnerabile în areale de activitate economică (servicii de agrement, industrii culturale şi creative, parcuri de distracţie şi centre tematice artistice), care ocupă cu predilecţie forţa de muncă tânără. În plan instituţional, este nevoia de implementare a unui sistem de evaluare şi monitorizare a efectelor dezvoltării socioeconomice şi coordonarea măsurilor de creştere a biocapacităţii, inclusiv pentru reducerea amprentei ecologice a României sau implementarea unor scheme de mobilitate la nivelul macro-regiunilor pentru transferul de bune practici, programe de investiţii pentru folosirea în comun a serviciilor (soft cooperation) şi dezvoltarea unor parteneriate de cercetare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.6. Monitorizarea şi evaluarea6.1. Principii generale cu privire la rolul Strategiei în realizarea obiectivelor de dezvoltare economicăRomânia a ajuns la o etapă a dezvoltării în care se manifestă aşa-numita "capcană a ţărilor cu venituri medii" caracterizată prin faptul că avantajele competitive chiar dacă sunt relativ avansate nu susţin în mod necesar platforma creşterii viitoare. Pentru fiecare ţară aflată în această situaţie există factori specifici care descriu cauzele şi soluţiile posibile pentru a depăşi acest obstacol. Din această perspectivă, Strategia naţională pentru competitivitate oferă câteva principii - linii directoare pentru formularea politicilor economice destinate dezvoltării, după cum urmează;În primul rând, este necesar să recunoaştem nevoia consolidării avantajelor existente în producţie, dezvoltare tehnologică şi inovare. România dispune de atuuri dovedite în cercetarea ştiinţifică, există o tradiţie recentă în crearea unor mecanisme favorabile inovării, iar dacă estimăm valoarea reputaţională prin indicatori precum număr relativ de cercetători, finanţarea cercetării, numărul de patente, specializarea în activităţi intensive în cunoaştere etc., putem spune că aceasta se află pe un trend ascendent al vizibilităţii României la nivel european*38), iar reţelele formate de cei cca. 15.000 de cercetători români în diaspora*39), un număr remarcabil în valori absolute şi relative, plasează sub bune auspicii integrarea în circuitul internaţional al cunoaşterii şi inovării. Provocarea constă în formarea capacităţii - simultan la nivel productiv şi instituţional - de a transforma acest potenţial în rezultate economice care să formeze o bază solidă, pe termen lung, pentru performanţe competitive de înalt nivel. Priorităţile Strategiei, în particular Acţiuni parteneriale între mediul public şi privat, Factori suport şi Promovarea celor 10 sectoare de viitor, conţin obiective care presupun angajarea resurselor în direcţia înfiinţării unor sectoare de producţie şi cercetare de elită în domenii cu potenţial ridicat de specializare inteligentă (bioeconomia, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, energia şi mediul, ecotehnologiile), revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii şi creativităţii în surse de avans competitive. Notă

    ──────────

    *38) Technopolis Group, GEA Strategy Consulting, FMM Consultancy, "Mid-Term Evaluation of the Naţional Strategy and of the Naţional RD I Plan 2007-13", Final Report, 23 January 2012, Bucureşti, pp. 6-12.

    *39) The World Bank (2011) "România Funcţional Review. Research, Development, and Innovation Sector", Final Report, 31 May, p. 21.

    ──────────
    În al doilea rând, factorii de avans competitiv ai perioadei următoare trebuie să găsească susţinerea unui mecanism de piaţă de tip antreprenorial şi capabil să se dezvolte de la sine. Priorităţile strategice privind Mediul de reglementare şi Acţiunile parteneriale între mediul public şi privat promovează crearea unor structuri formale sau informale de piaţă care să asigure un cadru propice creativităţii, surse disponibile de finanţare şi mijloace de asigurare a riscului afacerii în mediul privat. Specializarea inteligentă este un proiect participativ pentru inovare, experimentare tehnologică şi valorificare comercială al autorităţilor de guvernare (naţionale şi locale) şi al mediului privat. Împreună, prin stabilirea unor grupuri de lucru, autorităţile şi firmele trebuie să lucreze şi să găsească soluţii într-un mediu transparent şi predictibil pentru revitalizarea industrială şi lansarea pe noi baze competitive a sectoarelor tradiţionale, dar şi pentru promovarea economiei cunoaşterii în industrii de viitor, acele sectoare-cheie pentru atragerea investiţiilor private în inovare.Activitatea industrială modernă depinde de multiplicarea cooperării inter şi intra-industriale între firmele mari şi IMM-uri, mai ales prin atragerea acestora din urmă în activităţile de cercetare sau experimentare ale firmelor multinaţionale. Multiplicarea acestei cooperări, deşi este de dorit pentru că ar avea efecte benefice pentru IMM-uri, nu va evolua decât dacă, în prealabil, IMM-urile vor atinge singure "masa critică" în privinţa calităţii, costurilor, forţei de dezvoltare şi vor intra astfel în lanţurile valorice ale furnizorilor de rang superior*40). Notă

    ──────────

    *40) Datorăm această precizare reprezentanţilor ACAROM.

    ──────────
    În fine, în al treilea rând, Strategia identifică dependenţa dintre competitivitate şi provocările societale ca parte a oricărei soluţii pentru perioada următoare a dezvoltării. La nivel instituţional, prin prioritatea Mediul de reglementare, sectorial, prin prioritatea Promovarea celor 10 sectoare de viitor, şi, la nivelul întregii societăţi, prin prioritatea Pregătirea Generaţiei 2050, sunt necesare măsuri convergente pentru formarea unei puternice coeziuni sociale şi transformarea acesteia în sursă de avantaj competitiv durabil.6.2. MonitorizareaMonitorizarea şi evaluarea Strategiei naţionale pentru competitivitate are la baza direcţiile de acţiune şi indicatorii de atins, după cum este indicat în tabelul 5.Tabel 5 - Direcţii de acţiune şi indicatori-ţintă*Font 8*┌────────────────┬────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┐│ Priorităţi │ Direcţii de acţiune │ Rezultate aşteptate (ţinte)*41) │├────────────────┼────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│1. Îmbunătăţirea│Îmbunătăţirea cadrului │Implementarea testului IMM - prin care orice lege ││mediului de │legislativ │trebuie să ţină cont de impactul asupra IMM-urilor. ││reglementare │ │Implementarea completă şi operaţionalizarea celorlalte ││ │ │principii ale Small Business Act for Europe ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Îmbunătăţirea nivelului de │Introducerea unei perioade de 6 luni între emiterea unei││ │predictibilitate a │noi legi care afectează mediul de afaceri şi ││ │deciziilor Guvernului vizavi│implementarea/intrarea în vigoare a acesteia ││ │de mediul de afaceri │Consultări publice semestriale cu mediul de afaceri ││ │ │pentru emiterea de noi măsuri legislative care îl ││ │ │afectează ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Îmbunătăţirea gradului de │Îmbunătăţirea poziţiei României în cadrul indexului de ││ │transparenţă a autorităţilor│percepţie a corupţiei de la 69 (în 2013) la 40 în 2020 ││ │şi a întreprinderilor │Aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului ││ │publice │nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a ││ │ │întreprinderilor publice, cu modificările şi ││ │ │completările ulterioare ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Reducerea nivelului de │Reducerea sarcinilor administrative generate exclusiv de││ │birocraţie al │legislaţia naţională cu minimum 25%*42) la orizontul ││ │administraţiei publice │2020 ││ │ │Îmbunătăţirea poziţiei în cadrul Global Competitiveness ││ │ │Report la indicatorul 1.09 (Povara reglementărilor ││ │ │guvernamentale) de la poziţia actuală 94 la poziţia 60 ││ │ │în 2020 ││ │ │Creşterea ponderii cetăţenilor care folosesc serviciile ││ │ │de e-guvernare (de la 5% în 2013 la 35% în 2020) şi a ││ │ │companiilor de la 65% (2013) la 88% (media UE) ││ │ │Îmbunătăţirea indicelui de participare electronică de la││ │ │0,56 în 2014 la 0,73 în 2020 (media UE) ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Reducerea poverii │Îmbunătăţirea poziţiei României în clasamentele Global ││ │fiscalităţii şi a │Competitiveness Report pe indicatorii: ││ │parafiscalităţii asupra │- 6.04 Efectul taxării asupra stimulentelor de a investi││ │companiilor │de la 128 în 2014 la 70 în 2020 ││ │ │- 6.05 Rata totală de impozitare, % profituri de la 91 ││ │ │în 2014 la 50 în 2020 ││ │ │- 7.05 Efectul taxării asupra stimulentelor de a munci ││ │ │de la 140 în 2014 la 70 în 2020 ││ │ │Reducerea economiei subterane de la 30% din PIB în 2014 ││ │ │la cel mult 15% din PIB (media UE) până în 2020 ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Îmbunătăţirea accesului la │Îmbunătăţirea rankingului în clasamentul Global ││ │finanţare al companiilor şi │Competitiveness Report pe indicatorii: ││ │în special al IMM-urilor │- 8.01 Existenţa resurselor financiare: de la 93 în 2014││ │ │la 50 în 2020 ││ │ │- 8.02 Accesibilitatea serviciilor financiare: de la 66 ││ │ │în 2014 la 45 în 2020 ││ │ │8.07 Reglementarea schimburilor de instrumente ││ │ │financiare: de la 101 în 2014 la 60 în 2020. │├────────────────┼────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│2. Susţinerea │Instituţionalizarea pe │Înfiinţarea unor centre de competenţă regionale care să ││acţiunilor │termen lung a unor centre de│stabilească: politica sectorială, agenda CDI, servicii- ││parteneriale │foresight industrial/ │suport pentru dezvoltarea sectorială în funcţie de ││între mediul │tehnologic/CDI în regim │specializarea în profil teritorial ││public şi mediul│colaborativ public-privat │ ││privat │ │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Parteneriat public-privat │Înfiinţarea unor grupuri de lucru sectoriale prin care ││ │pentru îmbunătăţirea │se asigură transparenţa, predictibilitatea, ││ │cadrului de reglementare │monitorizarea şi responsabilizarea cu privire la cadrul ││ │ │de reglementare ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Consolidarea şi dezvoltarea │Contribuţia clusterelor la exporturile totale: 20% în ││ │clusterelor/polilor de │2020 ││ │competitivitate │ │├────────────────┼────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│3. Sprijinirea │Resurse umane şi educaţie: │Progres în direcţia plasării României cel puţin la ││factorilor şi │îmbunătăţirea calităţii │jumătatea ierarhiei în testele PISA ││serviciilor- │sistemului de educaţie şi │Un nivel al ratei tinerilor care nu sunt încadraţi ││suport │formare astfel încât să │profesional şi nu urmează un program de educaţie sau ││ │asigure corelarea cu piaţa │formare profesională (NEET), apropiat de media ││ │muncii │înregistrată la nivelul UE (12%) ││ │ │Îndeplinirea ţintei naţionale privind părăsirea timpurie││ │ │a şcolii (11,3% de la 17,4% în 2012).*43) ││ │ │Oferta educaţională bazată pe TIC să reprezinte cel ││ │ │puţin 30% din programele educaţionale obligatorii la ││ │ │nivel naţional şi cel puţin 50% în zonele de locuire ││ │ │vulnerabilă ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Cercetare, dezvoltare şi │Creşterea cheltuielilor angajate de mediul privat pentru││ │inovare: asigurarea unei │CDI până la 1% din PIB până în 2020, de la 0,17 nivelul ││ │finanţări publice │actual ││ │echivalente de 1% care să │ ││ │permită efectul de antrenare│ ││ │asupra cererii de cercetare │ ││ │în sectorul privat │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Cercetare, dezvoltare şi │Creşterea numărului de firme inovative de la 8.116 ││ │inovare: Sprijinirea │(2010) la 10.000 (2023) ││ │IMM-urilor în vederea │ ││ │lansării de produse sau │ ││ │servicii inovative │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Creativitate: stimularea │Creşterea ponderii în PIB a industriilor creative la 10%││ │antreprenoriatului în │de la 7% nivelul actual ││ │industrii creative prin │ ││ │crearea de incubatoare/ │ ││ │clustere/acceleratoare şi │ ││ │prin susţinerea dezvoltării │ ││ │şi înfiinţării de firme în │ ││ │domeniul cultural şi │ ││ │creativ │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Infrastructura rutieră: │Construirea a 500 de km de autostrăzi (dintre care 250 ││ │îmbunătăţirea │de km din fonduri europene şi 250 de km din fonduri ││ │infrastructurii rutiere care│naţionale) şi a 600 de km de infrastructură regională de││ │leagă România de ţările │conectare la TEN-T în 2022 ││ │vecine │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Infrastructura de │Acoperire cu broadband peste 30 Mbps (de la 66% în 2013 ││ │comunicaţii în bandă largă: │la 80% în 2020) ││ │Îmbunătăţirea şi extinderea │ ││ │infrastructurii de │ ││ │comunicaţii în bandă largă │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Energie: reducerea │Reducerea consumului de energie primară cu 94 mii tep la││ │pierderilor în reţelele de │nivelul anului 2020*44) ││ │distribuţie a energiei │ ││ │electrice │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Mediu: îmbunătăţirea │Creşterea gradului de conectare a populaţiei din ││ │infrastructurii de apă │localităţi cu peste 2000 P.E. la staţii de epurare ││ │ │conforme (de la 50% în 2013 la 90% în 2020) ││ │ │Creşterea gradului de conectare a populaţiei la sisteme ││ │ │centralizate de alimentare cu apă curată şi sanogenă ││ │ │(de la 63% în 2013 la 95% în 2020) ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Mediu: consolidarea şi │Populaţia suplimentară (faţă de cea acoperită în ││ │extinderea sistemelor de │prezent) deservită de sistemele de management integrat ││ │management integrat al │al deşeurilor de 2.000.000 de locuitori în 2023 ││ │deşeurilor, inclusiv │ ││ │recuperarea energiei din │ ││ │deşeuri │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Antreprenoriat: │Creşterea numărului de IMM-uri la 1000 de locuitori în ││ │îmbunătăţirea densităţii │România, de la 23 IMM/1000 de locuitori în 2013 la ││ │IMM-urilor raportată la │36,45 IMM/1000 locuitori în 2020 ││ │populaţie │Crearea şi dezvoltarea incubatoarelor/ acceleratoarelor ││ │ │de afaceri care vor duce la creşterea ratei de ││ │ │supravieţuire a IMM-urilor la 3 ani de la înfiinţare de ││ │ │la 44,49% (2011) la 54,49% (2023) ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Antreprenoriat: creşterea │Creşterea valorii adăugate a IMM din România la totalul ││ │contribuţiei IMM-urilor la │valorii adăugate realizate de întreprinderi la circa 60%││ │valoarea adăugată brută │ │├────────────────┼────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│4. Promovarea │Îmbunătăţirea poziţiei de │Dublarea cotei de piaţă mondială de exporturi de la cca.││celor 10 │exportator a României │0,4% în 2013 ││sectoare de │ │Creşterea ponderii produselor de înaltă tehnologie în ││viitor │ │exporturi la 10% la orizontul 2020 ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Creşterea atractivităţii │Creşterea nivelului de investiţii străine directe în ││ │investiţiilor în cele 10 │sectoarele prioritare cu 5 p.p. la nivel agregat ││ │sectoare de viitor │ │├────────────────┼────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│5. Pregătirea │Asigurarea unui echilibru │Atingerea ţintei de ocupare stabilite de România pentru ││Generaţiei 2050 │sustenabil economic şi │anul 2020: rata de ocupare de 70% pentru populaţia în ││şi provocări │social, cu o rată cât mai │vârstă de 20-64 de ani.*45) ││societale │bună de participare şi │Ameliorarea pierderii nete de forţă de muncă. ││ │ocupare a forţei de muncă │ ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Dezvoltarea competitivă a │Reducerea suprafeţei cultivate în regim de subzistenţă ││ │agriculturii şi spaţiului │Creşterea investiţiilor în activităţi neagricole în ││ │rural │mediul rural Dublarea productivităţii muncii în ││ │ │agricultură în 2020 faţă de nivelul actual de 4.328 euro││ │ │(VAB/UAM) (2010-2012) ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Creşterea coeziunii sociale │Reducerea cu 580.000 a numărului de persoane aflate în ││ │şi a contribuţiei economiei │risc de sărăcie şi excluziune socială, la orizontul ││ │sociale ca bază a │2020*46) ││ │dezvoltării competitive │Formarea pieţei de obligaţiuni sociale (social bonds) ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Reechilibrarea relaţiei │Reducerea amprentei ecologice*47) a României la sub 2,5 ││ │funcţionale dintre economie,│hectare pe cap de locuitor ││ │natură şi societate prin │Înfiinţarea unui registru naţional al Habitatelor ││ │gestionarea eficientă a │viitorului care să califice ca atare acele aşezări ale ││ │consumului de resurse, care │căror active de mediu (biodiversitate, peisaj, ape etc.)││ │să asigure sustenabilitatea │au o valoare economică cel puţin egală cu valoarea ││ │economică │producţiei industriale şi agricole locale ││ ├────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤│ │Tranziţia către o economie │Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel ││ │cu emisii reduse de gaze cu │puţin 40% în anul 2030 faţă de anul 1990 ││ │efect de seră │ │└────────────────┴────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────┘ Notă

    ──────────

    *41) Propunerile de ţinte au fost formulate având în vedere poziţia relativă a României la indicatorii de monitorizare ai competitivităţii sau alţi indicatori similari, precum şi ţintele naţionale Europa 2020 asumate de România sau alte angajamente similare.

    *42) Nivel minim asumat de România ca parte a iniţiativei la nivelul UE, Better Regulation Strategy.

    *43) Indicator-ţintă asumat de România prin Strategia Europa 2020.

    *44) Indicator-ţintă asumat de România conform Planului naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 122/2015.

    *45) Indicator-ţintă asumat de România prin Strategia Europa 2020.

    *46) Indicator-ţintă asumat de România prin Strategia Europa 2020.

    *47) Index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor (Ecological Footprint).

    ──────────
    Planul de acţiuni şi metodologia de monitorizare a implementării SNC vor fi elaborate în termen de 6 luni de la data adoptării Strategiei şi vor fi supuse spre aprobare tuturor instituţiilor implicate în avizarea hotărârii de guvern privind SNC. Planul de acţiuni va cuprinde termene, instituţii responsabile, sursele de finanţare şi modalităţile de implementare.6.3. EvaluareaEvaluarea Strategiei se va realiza la nivelul Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului şi anual va fi elaborat un raport prin care se va urmări stadiul atingerii obiectivelor din cadrul Strategiei naţionale pentru competitivitate. Acest raport va integra şi rezultatele monitorizării programelor operaţionale, care vor susţine implementarea Strategiei naţionale pentru competitivitate la nivelul autorităţilor de management şi a organismelor intermediare la nivelul ministerelor de linie. Rapoartele anuale de evaluare vor fi prezentate şi supuse aprobării ministrului economiei, comerţului şi turismului.
     +  7. Etape ulterioare şi instituţii responsabileMinisterul Economiei, Comerţului şi Turismului este instituţia responsabilă pentru implementarea Planului de acţiune, monitorizarea şi evaluarea Strategiei prin Direcţia politici industriale şi mediu (DPIM). Cadrul de operaţionalizare a Strategiei va conduce la transformarea viziunii în realitate la orizontul 2020 şi mai departe. Tabelul 6 de mai jos prezintă sinoptic priorităţile şi obiectivele Strategiei naţionale pentru competitivitate în corespondenţă cu alte domenii prioritare strategice stabilite la nivel naţional pentru viitoarea perioadă de programare 2014-2020.Având în vedere acoperirea tematică interramuri şi interinstituţională a SNC, propunem înfiinţarea unui grup interministerial de lucru pentru implementarea şi monitorizarea prevederilor Strategiei naţionale pentru competitivitate. Acest grup poate fi organizat*48) sub forma Consiliului Naţional al Competitivităţii (CNC) care va include şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, cu rol de evaluare a politicilor pentru competitivitate, monitorizarea evoluţiilor sectoriale şi formularea unor direcţii strategice însoţite de acţiuni pentru îmbunătăţirea potenţialului de competitivitate. Obiective acestuia ar putea fi: Notă

    ──────────

    *48) Exemple din experienţa internaţională: Competitiveness Council (UE) (http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/competitiveness?lang=en); Naţional Competitiveness Council (Irlanda) (http://www.competitiveness.ie/aboutus/); Council on Competitiveness (SUA) (http://www.compete.org/); Global Federation of Competitiveness Councils (internaţional) (http://www.thegfcc.org/about)

    ──────────
    ● Implementarea, monitorizarea şi evaluarea SNC, precum şi conexiunile cu Strategiile complementare (Strategia naţională de cercetare-dezvoltare şi inovare, strategia naţională pentru export etc.)● Formularea unor opinii cu privire la politicile economice cu impact asupra competitivităţii● Elaborarea unor studii de piaţă cu privire la:● identificarea şi monitorizarea tendinţelor de orientare industrială de pe plan european şi internaţional în beneficiul actorilor privaţi, dar şi al autorităţilor centrale şi locale, care se constituie în grupuri de interese faţă de direcţiile strategice în domeniu;● evaluarea potenţialului de dezvoltare al sectoarelor industriale.De asemenea, grupul de lucru poate lua iniţiativa înfiinţării unui centru-pilot de promovare economică regională/ internaţională/transfrontalieră amplasat în una dinte cele câteva locaţii strategice cum ar fi spaţiul Europei de Sud-Est, spaţiul Europei Centrale sau spaţiul Europei de Vest. Centrele de promovare sunt menite să exercite un impact direct şi puternic la nivel internaţional asupra beneficiarilor direcţi ai politicii economice, firmele participante la reţelele de producţie şi schimb. Concret, ele pot asigura:● platforma de schimb de informaţii şi contacte, de gestiune a datelor de interes regional şi de administrare a monitorizării activităţilor cu impact regional;● conceperea şi administrarea unor planuri comune, de cooperare industrială intra sau interramuri, în direcţiile de acţiune pentru care pot fi realizate economii de scară şi/sau de anvergură, cum ar fi marketing, finanţare corporativă, canale de distribuţie, plăţi etc.;● realizare de cercetare de piaţă dedicată, în interesul de afaceri direct al grupurilor de interese industriale pe care le reprezintă şi cu expertiza pe care o dă cunoaşterea nemijlocită a mediului de afaceri local (condiţiile de creare a valorii adăugate, principali investitori etc.)Tabel 6 - Corelarea SNC cu domeniileprioritare strategice ale României*Font 8*┌────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐│ Priorităţi strategice │ Direcţii de acţiune │Corelarea cu alte strategii ││ │ │naţionale/regionale (domenii ││ │ │de prioritate) │├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤│#1 Îmbunătăţirea │01.1 Îmbunătăţirea cadrului legislativ │Capacitatea administraţiei ││mediului de reglementare│01.2 Îmbunătăţirea nivelului de │publice, Mai buna ││ │predictibilitate a deciziilor Guvernului vizavi│reglementare, Agenda ││ │de mediul de afaceri │digitală, Reindustrializarea,││ │01.3 Îmbunătăţirea gradului de transparenţă a │Export ││ │autorităţilor şi a întreprinderilor publice │ ││ │01.4 Reducerea nivelului de birocraţie al │ ││ │administraţiei publice │ ││ │01.5 Reducerea poverii fiscalităţii şi a │ ││ │parafiscalităţii asupra companiilor │ ││ │01.6 Îmbunătăţirea accesului la finanţare al │ ││ │companiilor şi în special al IMM-urilor │ │├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤│#2 Susţinerea acţiunilor│02.1 Instituţionalizarea pe termen lung a unor │CDI, Reindustrializarea, ││parteneriale între │centre de foresight industrial/tehnologic/CDI │Export, Ocupare, Dezvoltare ││mediul public şi mediul │în regim colaborativ public-privat │regională (PDR) ││privat │02.2 Parteneriat public-privat pentru │ ││ │îmbunătăţirea cadrului de reglementare │ ││ │02.3 Consolidarea şi dezvoltarea clusterelor/ │ ││ │polilor de competitivitate │ │├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤│#3 Sprijinirea │03.1 Resurse umane şi educaţie: îmbunătăţirea │Educaţie, Ocupare, ││factorilor şi │calităţii sistemului de educaţie şi formare │Reindustrializare, IMM-uri şi││serviciilor-suport*) │astfel încât să asigure corelarea cu piaţa │mediu de afaceri, Export, ││ │muncii │CDI, Infrastructura, ││ │03.2 Cercetare, dezvoltare şi inovare: │Dezvoltare regională (PDR) ││ │asigurarea unei finanţări publice echivalente │ ││ │de 1% care să permită efectul de antrenare │ ││ │asupra cererii de cercetare în sectorul privat │ ││ │03.3 Cercetare, dezvoltare şi inovare: │ ││ │Sprijinirea IMM-urilor în vederea lansării de │ ││ │produse sau servicii inovative │ ││ │03.4 Creativitate: stimularea │ ││ │antreprenoriatului în industrii creative prin │ ││ │crearea de incubatoare/clustere/acceleratoare │ ││ │şi prin susţinerea dezvoltării şi înfiinţării │ ││ │de firme în domeniul cultural şi creativ │ ││ │03.5 Infrastructura rutieră: îmbunătăţirea │ ││ │infrastructurii rutiere care leagă România de │ ││ │ţările vecine │ ││ │03.6 Infrastructura de comunicaţii în bandă │ ││ │largă: Îmbunătăţirea şi extinderea │ ││ │infrastructurii de comunicaţii în bandă largă │ ││ │03.7 Energie: reducerea pierderilor în │ ││ │reţelele de distribuţie a energiei electrice │ ││ │03.8 Mediu: îmbunătăţirea infrastructurii de │ ││ │apă │ ││ │03.9 Mediu: consolidarea şi extinderea │ ││ │sistemelor de management integrat al │ ││ │deşeurilor, inclusiv recuperarea energiei din │ ││ │deşeuri │ ││ │03.10 Antreprenoriat: îmbunătăţirea densităţii │ ││ │IMM-urilor raportată la populaţie │ ││ │03.11 Antreprenoriat: creşterea contribuţiei │ ││ │unitare a IMM-urilor la valoarea adăugată brută│ │├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤│#4 Promovarea celor 10 │04.1 Îmbunătăţirea poziţiei de exportator a │Reindustrializarea, Export, ││sectoare de viitor │României │Eficienţă Energetică ││ │04.2 Creşterea atractivităţii investiţiilor în │ ││ │cele 10 sectoare de viitor │ │├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤│#5 Pregătirea Generaţiei│05.1 Asigurarea unui echilibru sustenabil │Incluziune, Mediu, ││2050 şi provocări │economic şi social, cu o rată mai bună de │Dezvoltarea rurală ││societale │participare şi ocupare a forţei de muncă │ ││ │05.2 Dezvoltarea competitivă a agriculturii şi │ ││ │spaţiului rural │ ││ │05.3 Creşterea coeziunii sociale ca bază a │ ││ │dezvoltării competitive │ ││ │05.4 Reechilibrarea relaţiei funcţionale dintre│ ││ │economie, natură şi societate prin gestionarea │ ││ │eficientă a consumului de resurse, care să │ ││ │asigure sustenabilitatea economică. │ │└────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘ Notă

    ──────────

    *) Resurse umane şi educaţie, Cercetare, dezvoltare şi inovare, Creativitate, Infrastructura, Energie, Mediu, Antreprenoriat.

    ──────────
    -----