DECIZIE nr. 478 din 18 iunie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 12 august 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Fabian Niculae - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea "Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.086/3/2011** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 129D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea "Profipet" - S.R.L. din Ploieşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin instituirea unor termene şi proceduri speciale nu este încălcat liberul acces la justiţie, acesta nefiind un drept absolut.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.086/3/2011**, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea "Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unei mărci.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate lipsesc de eficienţă protecţia mărcii înregistrate, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci devenind, astfel, o instituţie fără semnificaţie, ineficace, unde autoarea a plătit inutil taxe în scopul ocrotirii mărcii. De asemenea, se arată că după expirarea termenului de 5 ani nu se mai poate adresa justiţiei, fiind încălcat şi dreptul său de proprietate.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, prevederi care au următorul conţinut: "Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrării mărcii." Curtea observă că legea a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 8 mai 2014, textele criticate păstrând aceeaşi formulare şi numerotare.12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc o condiţie privind acţiunea în anulare a înregistrării mărcii, şi anume faptul că aceasta poate fi introdusă în termen de 5 ani de la data înregistrării ei. Această soluţie legislativă reprezintă opţiunea legiuitorului român, ţinând cont de specificul instituţiei mărcii. Curtea constată că marca are funcţia esenţială de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea de origine a produsului sau a serviciului ce face obiectul mărcii, permiţându-i acestuia să distingă fără confuzie posibilă acele produse sau acele servicii care au o provenienţă diferită (a se vedea şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 22 iunie 1976, pronunţată în Cauza C-119/75, Terrapin/Terranova). Cu alte cuvinte, marca permite consumatorului să deosebească produsele şi serviciile unui anumit operator economic de cele concurente existente pe piaţă.14. Curtea constată că fondul litigiului vizează anularea unei mărci folosite în legătură cu produse pentru animale, anulare cerută de o persoană juridică ce desfăşoară activităţi specifice de editare de carte, care afirmă că este titulara mărcii folosite în domeniul său de activitate. Din examinarea dispoziţiilor legii în ansamblul său, Curtea reţine că o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată anterior poate fi înregistrată numai în anumite condiţii, una dintre condiţii excluzând, în principiu, protecţia aceloraşi produse sau servicii. Cu alte cuvinte, marca înregistrată ulterior trebuie să vizeze alte produse sau servicii decât cele care fac obiectul mărcii înregistrate. Riscul apare atunci când marca utilizată ulterior este folosită pentru introducerea pe piaţă a produselor sau serviciilor protejate de prima marcă înregistrată. Termenul de 5 ani prevăzut de lege pentru contestarea unei noi mărci identice cu cea înregistrată iniţial are în vedere, însă, o situaţie obiectivă. Pe o anumită piaţă a unor produse sau servicii, apariţia unei noi mărci folosite pentru produsele sau serviciile protejate prin înregistrarea mărcii iniţiale poate fi observată de titularul mărcii iniţiale care are la dispoziţie un termen rezonabil pentru a acţiona, având în vedere efectele pe care le produce pe o anumită piaţă introducerea produselor sau serviciilor protejate de marca înregistrată anterior. Opţiunea legiuitorului apare ca fiind justificată, având în vedere specificul acestui domeniu, precum şi faptul şi că trebuie să existe o siguranţă a raporturilor juridice care se stabilesc în acest domeniu. Scopul legiuitorului este acela de a evita situaţiile de inducere în eroare a consumatorului cu privire la originea produselor şi serviciilor existente pe piaţă, solicitând, în acelaşi timp, o atitudine diligentă din partea titularului mărcii înregistrate iniţial. Aşadar, nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, opţiunea legiuitorului pentru soluţia legislativă criticată având un caracter obiectiv şi rezonabil prin raportare la scopul urmărit.15. În ceea ce priveşte critica legată de încălcarea liberului acces la justiţie, se reţine că acesta nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). În consecinţă, Curtea constată că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).16. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. În cazul de faţă substanţa dreptului nu a fost atinsă, dispoziţiile legale criticate instituind doar condiţii de exercitare a dreptului de acces la justiţie, ţinând cont de materia specifică a proprietăţii industriale.17. În legătură cu presupusa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea observă că înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii şi dreptul de a acţiona contra oricărei persoane care aduce atingere dreptului său. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Decizia privind admisibilitatea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Cauza Paeffgen GmbH împotriva Germaniei, a precizat că dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcilor constituie un "bun", a cărui respectare este asigurată prin dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Însă, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Curtea Constituţională a reţinut, de altfel, în jurisprudenţa sa, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.086/3/2011** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Fabian Niculae
    ----