DECIZIE nr. 481 din 18 iunie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 11 august 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Benke Karoly - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare în Dosarul nr. 1.322/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 667D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.322/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare într-o cauză aflată în stadiul procesual al apelului, având ca obiect soluţionarea unei cereri de chemare în judecată prin care se solicită obligarea unei unităţi de învăţământ să calculeze şi să plătească diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 63/2011 cu raportare la nivelul salariilor legale din lunile iunie 2010 şi aprilie 2011.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 63/2011, instituind uniformizarea salariilor în învăţământ, a eliminat coeficientul de ierarhizare din grilele de salarizare şi coeficienţii de multiplicare 1, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul avea obligaţia să se raporteze la varianta legală şi constituţională a salarizării, respectiv la valorile rezultate din înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare şi de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Însă, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Guvernul s-a raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi la acele ale art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. În acest mod, s-a operat, în fapt, încă o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de nivelul prevăzut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.6. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât competenţa stabilirii sistemului de salarizare a personalului bugetar aparţine legiuitorului, care, în realizarea politicilor sale raportat la condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct pentru anumite categorii de bugetari.7. Totodată, se apreciază că legea criticată nu încalcă nici art. 16 alin. (1) şi nici art. 44 din Constituţie, aplicându-se aceleaşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare, fără a afecta drepturile salariale dobândite pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare. Se mai arată că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor ce urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, acesta putând introduce, suspenda ori înceta plata unor astfel de sume prin modificări legislative (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în cauza Kechko împotriva Ucrainei).8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să stabilească, mai întâi, cadrul procesual în care aceasta a fost ridicată. În acest sens, Curtea reţine că Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare, în reprezentarea membrului de sindicat Ramona Ruşti, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea unei unităţi de învăţământ să calculeze şi să plătească diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 63/2011 cu raportare la nivelul salariilor legale din lunile iunie 2010 şi aprilie 2011. Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Prin Sentinţa nr. 723/LMA din 27 noiembrie 2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamant, iar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 213 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate antereferită. La data de 22 decembrie 2014, Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare, în reprezentarea membrului de sindicat Ramona Ruşti, a formulat apel împotriva Sentinţei nr. 723/LMA din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, iar, prin motivele de apel, a arătat că instanţa de fond "a limitat excepţiile de neconstituţionalitate ale Legii nr. 63/2011 numai faţă de art. 16, art. 41, art. 47, art. 53 şi art. 135 din Constituţie", ridicând, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 63/2011 în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. Prin Încheierea din 17 martie 2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.14. Potrivit art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată". De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Cod, se exprimă în faptul că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect". De asemenea, potrivit art. 435 alin. (1) din Cod, "(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora". Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea reţine că hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca din oficiu şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. Or, în cauza de faţă, instanţa judecătoreasă a quo, sesizând Curtea Constituţională prin Încheierea din 17 martie 2015, nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii, Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, data publicării deciziei Curţii Constituţionale, respectiv 26 mai 2015, nefiind relevantă în acest sens. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această competenţă, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 11 alin. (3) şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale.15. În sensul celor anterior expuse, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat, în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi "atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei decizii. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie [devenit art. 147 alin. (4), după revizuirea şi republicarea Constituţiei - s.n.], precum şi de cele ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 [conţinutul său normativ se regăseşte la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 - s.n.] potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi în consecinţă excepţia este inadmisibilă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Decizia nr. 100 din 26 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, Decizia nr. 81 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, Decizia nr. 326 din 11 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 noiembrie 1997).16. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea reţine că, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 213 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, iar decizia pronunţată are autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată pentru părţile aflate în litigiu. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate suspusă analizei de faţă a Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare, în reprezentarea membrului de sindicat Ramona Ruşti, în cadrul aceluiaşi proces - chiar dacă aceasta a fost ridicată în calea de atac, obiectul său îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepţiei este raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Mai mult, argumentaţia pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textul constituţional referit este, de asemenea, identică. În aceste condiţii, este evident că Decizia nr. 213 din 31 martie 2015 în raport cu părţile din proces se bucură de autoritate de lucru judecat - efecte inter partes litigantes.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ din Satu Mare în Dosarul nr. 1.322/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent-şef,

    Benke Karoly
    -------