DECIZIE nr. 177 din 15 decembrie 1998referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 24 februarie 1999



    Lucian Mihai - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecătorIoan Muraru - judecătorNicolae Popa - judecătorLucian Stangu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorIoan Griga - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecătoriei Brăila.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta inculpaţilor Muscalu Stefana şi Gori Gheorghe şi în lipsa autorului excepţiei, a Societăţii Comerciale "Braigal" - S.A. din Brăila şi a inculpatului Coraci Constantin, legal citaţi, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998 şi apoi, pentru data de 15 decembrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Brăila, prin Încheierea din 8 iunie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 13.326/1997 privindu-i pe inculpatii Coraci Constantin, Muscalu Stefana şi Gori Gheorghe, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicată de partea responsabilă civilmente - Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea.Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatii Coraci Constantin şi Muscalu Stefana au fost trimişi în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută la art. 213 din Codul penal, iar inculpatul Gori Gheorghe, pentru complicitate la aceasta infracţiune, reţinându-se în sarcina primilor doi inculpaţi ca, în calitate de prepuşi ai Societăţii Comerciale "Comcereal" - S.A. din Tulcea, la insistentele celui de-al treilea, au dispus pe nedrept de cantitatea de 198.000 kg porumb boabe, proprietatea Societăţii Comerciale "Braigal" - S.A. din Brăila, deţinută în baza unui contract de depozit.Partea responsabilă civilmente - Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. 2 din Codul penal. În motivarea excepţiei se susţine ca toate faptele calificate ca infracţiune de abuz de încredere trebuie să aibă o reglementare unitară. Discriminarea instituită prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, în sensul că aceste infracţiuni, în cazul în care bunul care constituie obiectul lor material aparţine integral sau în parte proprietăţii private a statului, se urmăresc din oficiu şi nu doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, contravine art. 41 alin. (2) din Constituţie.Judecătoria Brăila, exprimandu-şi opinia, a considerat ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât diferentierea facuta în alin. 2 al art. 213 din Codul penal se referă doar la aspecte vizând modalităţile de declansare a procesului penal şi nu are semnificatia creării unui regim de ocrotire diferenţiat a valorii sociale aparate. Ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, se realizează prin dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevăd aceleaşi condiţii de incriminare şi aceleaşi pedepse, indiferent în dăuna cui s-a săvârşit infracţiunea.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată, fiind legal sesizată.Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 213 alin. 2 din Codul penal, potrivit căruia: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală".Autorul excepţiei considera ca acest text de lege încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Curtea Constituţională retine ca aceasta dispoziţie constituţională trebuie interpretată în sensul că se referă la ocrotirea în mod egal atât a proprietăţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat şi a proprietăţii private a statului. Rezultă ca statul nu poate beneficia, cat priveşte bunurile care formează obiectul proprietăţii private, de o ocrotire juridică diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.Totuşi, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, pentru proprietatea privată s-a prevăzut un regim juridic diferenţiat, sub aspectul instituţiei plângerii prealabile. Astfel, dacă bunul face parte din sfera proprietăţii private a altor subiecte de drept decât statul, acţiunea penală împotriva celui care, prin abuz de încredere, şi-a insusit bunul mobil sau a dispus de acest bun ori a refuzat sa-l restituie poate fi pusă în mişcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. În schimb, dacă bunul este proprietate privată a statului, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu, această măsură nemaifiind condiţionată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate.Punerea în mişcare, din oficiu, a acţiunii penale, astfel cum prevede în prezent art. 213 alin. 2 din Codul penal, asigura, evident, o mai energica apărare juridică, indiferent de voinţa persoanei vătămate. Este de ajuns ca organele de urmărire penală să fie sesizate despre săvârşirea faptei sau chiar să se sesizeze din oficiu pentru ca procesul penal să fie pornit. Iar acest proces, astfel declansat, parcurge şi faza urmăririi penale, în cadrul căreia organele de urmărire penală strang probele necesare soluţionării cauzei, urmând ca sesizarea instanţei să se facă prin rechizitoriul procurorului. Dimpotriva, dacă persoana vătămată este o persoană fizica sau juridică de drept privat, ea trebuie, în plus, să se adreseze instanţei cu plângerea sa, în termen de doua luni (art. 284 alin. 1 din Codul de procedură penală), în caz contrar răspunderea penală fiind înlăturată (art. 131 alin. 1 din Codul penal). În sfârşit, tot ea trebuie să producă şi să prezinte probele necesare în sprijinul plângerii sale. Din toate acestea rezultă ca deosebirea de reglementare este evidenta.Constituţia asigura, prin art. 41 alin. (2), o egala ocrotire proprietăţii private, indiferent dacă aceasta aparţine statului sau altei persoane juridice ori fizice şi, implicit, interzice ca legea penală sa conţină reglementări distincte cu privire la ocrotirea proprietăţii private. Or, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între proprietatea privată a statului şi proprietatea privată a altor subiecte de drept, atunci când se precizează ca, dacă "bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". De aceea Curtea Constituţională constata ca, în raport cu prevederile art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, aceasta dispoziţie este neconstitutionala.În consecinţa, punerea în mişcare a acţiunii penale în temeiul art. 213 alin. 2 din Codul penal se poate face doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu numai atunci când bunul aparţine persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, ci şi atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privată a statului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecătoriei Brăila şi constata ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului", prevăzută la art. 213 alin. 2 din Codul penal, este neconstitutionala.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu--------------