DECIZIE nr. 181 din 26 martie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 395 din 5 iunie 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Nicolae, Sorina Dumitrescu şi Laurenţiu Florin Niculae în Dosarul nr. 5.065/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.123D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepţiei au depus concluzii prin care dezvoltă pe larg argumente în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii. Acesta solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că aceasta nu este însoţită de critici suficient de dezvoltate pentru a motiva pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege atacate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 11 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.065/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Nicolae, Sorina Dumitrescu şi Laurenţiu Florin Niculae într-o cauză civilă având ca obiect refuzul nejustificat de soluţionare a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, prin care se solicita Primarului Municipiului Bucureşti emiterea unei decizii/dispoziţii de acordare de despăgubiri prin echivalent pentru un imobil. Întrucât instanţa a invocat din oficiu excepţia de prematuritate a cererii, în considerarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, reclamanţii au invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece ignoră situaţia dosarelor administrative privind soluţionarea notificărilor formulate de persoanele îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001, care ar fi trebuit soluţionate în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 şi 26 din aceasta, deci cu mult timp înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.7. De asemenea, aceleaşi texte de lege contravin şi art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie, în măsura în care se aplică şi situaţiilor în care dreptul persoanelor îndreptăţite de a formula acţiune în instanţă împotriva autorităţii competente care nu a soluţionat notificarea în termenele prevăzute de art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001 s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 33 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:- Art. 33 alin. (1) şi (2): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.";- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, a analizat o situaţie de drept şi de fapt asemănătoare şi a reţinut, în prealabil, că, fiind vorba de art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, adică de situaţia cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a legii, în cauză nu este incidentă Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 prin care a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. S-a arătat că diferenţa esenţială faţă de cele reţinute cu acel prilej de Curtea Constituţională este dată de momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entităţii învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepţiei în baza Legii nr. 10/2001, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acţiunii deja intrase în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că autorul-reclamant avea cunoştinţă - în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuţie.15. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea nu a putut reţine asemenea critici, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare.16. În ce priveşte dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, criticate prin faptul că ignoră dreptul la acţiune născut în temeiul vechii legislaţii, ca urmare a nesoluţionării notificării în termenele prevăzute de art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat constant, cu valoare de principiu, că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012). În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, precitată, par. 23, Curtea a arătat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX din 19 martie 2007, pronunţate într-un recurs în interesul legii, prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, art. 35 alin. (2) nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudenţială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.17. Având în vedere natura asemănătoare a criticilor formulate în dosarul de faţă cu cele examinate prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, Curtea constată că, pentru identitate de raţiune, cele reţinute prin această decizie îşi menţin mutatis mutandis valabilitatea şi în prezenta cauză.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Niculae Nicolae, Sorina Dumitrescu şi Laurenţiu Florin Niculae în Dosarul nr. 5.065/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi-----