DECIZIE nr. 205 din 31 martie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4) şi la art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 3 iunie 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romeo Stavarache în Dosarul nr. 1.590/110/2014/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 732D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa de 17 martie 2015 cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă şi în prezenţa autorului excepţiei care a fost asistat de domnul avocat Antoniu Obagia şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 31 martie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 8 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.590/110/2014/a1, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romeo Stavarache într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva încheierii de şedinţă prin care judecătorul s-a pronunţat în cadrul procedurii de cameră preliminară după emiterea rechizitoriului.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, fără citarea părţilor şi fără posibilitatea acestora să participe la dezbateri, precum şi în lipsa unei prevederi potrivit căreia poziţia exprimată de procuror să fie adusă la cunoştinţa inculpatului pentru a-şi putea preciza cererile şi excepţiile în raport cu poziţia acestuia, nu este compatibilă cu exigenţele constituţionale ale dreptului la un proces echitabil.5. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi susţinerile autorului excepţiei prin apărător, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (4) referitor la Măsurile premergătoare, art. 345 alin. (2) şi (3) referitor la Procedura în camera preliminară, art. 346 alin. (2) referitor la Soluţiile pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară şi art. 347 alin. (3) referitor la Contestaţie, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:- Art. 344 alin. (4): "(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.";- Art. 345 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul. (3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.";- Art. 346 alin. (2): "(2) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.";- Art. 347 alin. (3): "(3) Dispoziţiile art. 343-346 se aplică în mod corespunzător."10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale mai favorabile, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 127 referitor la Caracterul public al dezbaterilor şi art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 paragrafele 1 şi 3 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei a criticat dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, deoarece cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori din oficiu, precum şi încheierea prin care judecătorul de cameră a constatat neregularităţi ale actului de sesizare ori prin care a sancţionat, potrivit art. 280-282, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care a exclus una sau mai multe probe administrate sunt comunicate numai parchetului. De asemenea, a mai susţinut că o astfel de procedură afectează egalitatea armelor şi contradictorialitatea, deoarece fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi posibilitatea de a cunoaşte şi a discuta orice probă sau concluzie prezentată procurorului. În opinia autorului, din interpretarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 346 alin. (2) se desprinde concluzia că doar atunci când judecătorul de cameră preliminară respinge toate cererile şi excepţiile invocate de către inculpat se va comunica acestuia încheierea de respingere. În schimb, dacă inculpatului i se admit cererile şi excepţiile, ori o parte dintre acestea, nu mai are acces la cele hotărâte de instanţă. Tot astfel, se creează o situaţie discriminatorie faţă de partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată care ar trebui să aibă drepturi egale cu cele ale inculpatului. În sfârşit, dispoziţiile art. 347 alin. (3) sunt neconstituţionale, deoarece prevederile legale mai sus contestate sunt preluate în mod corespunzător.12. Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 42-49 şi paragrafele 54-58, a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut că inculpatul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat la a depune cereri şi excepţii după consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea a reţinut că acestea sunt excluse ab initio din procedura de cameră preliminară. Reglementând în acest mod, legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea părţilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasându-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror. De aceea, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, instanţa de contencios constituţional a apreciat că trebuie să li să permită comunicarea documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului în aşa fel încât să aibă posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse instanţei.13. Totodată, reţinând că dreptul la o procedură orală şi la o audiere publică este deosebit de important în contextul penal, caz în care o persoană acuzată de o infracţiune penală trebuie, în general, să aibă posibilitatea de a participa la o audiere în primă instanţă, a statuat că, deoarece standardul de protecţie oferit de dispoziţiile Convenţiei şi de jurisprudenţa instanţei europene este unul minimal, atunci Legea fundamentală sau jurisprudenţa Curţii Constituţionale poate oferi un standard mai ridicat de protecţie a drepturilor, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, motiv pentru care garanţiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie se aplică, în materie penală, nu numai procedurii de fond a litigiului, ci şi în procedura camerei preliminare, oferind o protecţie sporită celei regăsite la nivelul Convenţiei.14. Totodată, dreptul la o procedură orală conţine şi dreptul inculpatului, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente de a fi prezente în faţa instanţei. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător şi părţi, făcând ca expunerea susţinerilor formulate de părţi să respecte o anumită ordine şi facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor.15. Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", şi faptul că, în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional a fost sesizată anterior publicării deciziei de admitere mai sus menţionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, a devenit inadmisibilă, sens în care urmează a fi respinsă ca atare.16. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, Curtea constată că toate criticile autorului excepţiei au rămas fără obiect, deoarece prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 s-a statuat fără echivoc cu privire la instituirea unei proceduri contradictorii cu respectarea egalităţii de arme pentru toate persoanele interesate. Totodată, prin aceeaşi decizie, paragraful 64, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală reglementează procedura în camera preliminară referitoare la constatarea unor neregularităţi ale actului de sesizare, la sancţionarea potrivit art. 280-282 a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori excluderea unor probe administrate, precum şi remedierea de către procuror a neregularităţilor actului de sesizare. Referitor la aceste dispoziţii, Curtea a reţinut că acestea sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la o procedură orală. Astfel, observând dispoziţiile de lege criticate, precum şi conţinutul principiului contradictorialităţii şi al dreptului la o procedură orală, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată. Astfel, având în vedere competenţele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care s-au sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.17. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ce priveşte critica formulată global cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), precum şi ale art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romeo Stavarache în Dosarul nr. 1.590/110/2014/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) şi art. 346 alin. (2), precum şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru-----