DECIZIE nr. 231 din 15 aprilie 2014referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 521 din 14 iulie 2014



    Augustin Zegrean - preşedinteValer Dorneanu - judecătorToni Greblă - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorDaniel Marius Morar - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorDaniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 368/64/2012*. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 906D/2013.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor depuse la dosar de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, făcând referire la Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013 apreciază că aceasta este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din data de 12 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 368/64/2012*, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 250/F din 14 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 368/64/2012 având ca obiect "obligaţia de a face".5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal susţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, menţionând că "noua lege se aplică tuturor procedurilor administrative şi proceselor în curs", fără să facă distincţie între dispoziţiile de drept procesual şi cele de drept substanţial, aduc atingere principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Mai precis dispoziţiile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013 ce reglementează procedura de evaluare, procedură care este modificată în sensul înlocuirii evaluării efectuate potrivit standardelor internaţionale cu cea efectuată potrivit grilelor notariale, fiind astfel afectată însăşi întinderea dreptului substanţial dedus judecăţii. În aceste condiţii dispoziţiile legale respective nu pot intra sub incidenţa principiului imediatei aplicări a normelor de procedură, principiu ce a guvernat fostul Cod de procedură civilă. În susţinerea acestor critici invocă Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2006, pronunţată în Cauza Blecic împotriva Croaţiei.6. Mai mult, arată instanţa că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcţie nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătoreşti, dar şi de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferenţa de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanelor aflate în situaţii similare, respectiv celeritatea instanţelor, dar şi a procedurii de executare.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât s-a acţionat, de fapt, asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008. Pe de altă parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 instituie discriminări prin încălcarea principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare, iar în virtutea noilor reglementări unele instanţe au dispus respingerea acţiunilor ca prematur introduse sau inadmisibile.9. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, apreciază că acestea nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci se aplică tuturor dosarelor în care s-au pronunţat sau se vor pronunţa hotărâri judecătoreşti prin care se va obliga autoritatea la emiterea titlului de despăgubire şi care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, legea nouă nu modifică starea legală anterioară a unor raporturi ale căror efecte erau susceptibile a se realiza sub vechea lege, astfel încât să nu mai poată fi modificate ca urmare a adoptării unui nou act normativ. Mai mult, o lege nu se poate considera retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi. Sub acest aspect, legea nouă nu face altceva decât să refuze aplicarea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.10. De asemenea, arată Avocatul Poporului că în contextul celor de mai sus nu poate fi reţinută nici critica privind nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, cu atât mai mult cu cât "violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite". Or, situaţia generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. Deşi noile dispoziţii pot conduce la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, consideră că această măsura este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reţine că incidenţa dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauza dedusă judecăţii este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menţionată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Aşa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluţie legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidentă în cauza aflată pe rolul instanţei judecătoreşti prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise şi ţinând seama de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:- Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";- Art. 41 alin. (5): "Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."14. În opinia Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prevederile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, Curtea urmează să stabilească dacă aceasta îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei. Pentru a decide, Curtea apreciază necesară realizarea unei analize a situaţiei de fapt care a generat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate.16. Astfel, din analiza actelor aflate la dosar Curtea observă că prin acţiunea formulată (înregistrată cu Dosarul nr. 368/64/2012*) reclamanţii Lucia Aurora Berza şi Mihai Cezar Lăcătuşu au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la transmiterea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor către evaluator desemnat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilelor şi obligarea Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor aferente. Prin Sentinţa nr. 250/F/2012 din 14 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul să transmită dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, în consecinţă, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.17. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 368/64/2012* aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. În cadrul acestui dosar, instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate şi, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza.18. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamanţilor era pronunţată o hotărâre - Sentinţa nr. 250/F/2012 -, fără ca aceasta să fie definitivă şi irevocabilă. Pe de altă parte, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au în vedere hotărârile judecătoreşti referitoare la obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire, hotărâri care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, trebuiau să fie definitive şi irevocabile.Astfel, având în vedere dispoziţiile criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.19. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.20. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 368/64/2012*.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu------