DECIZIE nr. 207 din 8 aprilie 2014referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 497 din 3 iulie 2014



    Augustin Zegrean - preşedinteValer Dorneanu - judecătorToni Greblă - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorDaniel Marius Morar - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorClaudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentCu participarea, în şedinţa publică din data de 13 martie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Muradian Varujan şi Muradian Silvia în Dosarul nr. 24.056/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 539D/2013 al Curţii Constituţionale.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 martie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2014, aşa cum rezultă din încheierea din şedinţa de la acea dată. Ulterior, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din aceeaşi lege, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 8 aprilie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 27 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 24.056/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Muradian Varujan şi Muradian Silvia într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare şi în lipsa unui înscris distinct care să conţină argumentarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege examinate, se deduce faptul că autorii excepţiei au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 "pe motiv că încalcă principiul neretroactivităţii legii şi accesul liber la justiţie". Prin notele de şedinţă transmise la dosarul Curţii Constituţionale, aceştia au precizat că solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin înlăturarea sintagmei "cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor", că "îşi menţin în totalitate motivele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă", solicitând ca, la pronunţarea soluţiei, Curtea Constituţională "să aibă în vedere decizia sa pronunţată în data de 27 februarie 2014".5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.6. În acest sens, se arată că dispoziţiile legale examinate nu retroactivează, ci se aplică cauzelor aflate pe rolul instanţelor, nesoluţionate la momentul apariţiei Legii nr. 165/2013. Nici accesul liber la justiţie nu este încălcat, căci chiar art. 33 şi art. 35 din lege prevăd posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar şi în cazul în care unitatea deţinătoare nu emite decizia/dispoziţia motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat controlul judecătoresc asupra activităţii entităţii respective.7. De asemenea, instanţa de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, şi anume ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi a considerentelor pe care această instanţă le-a reţinut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile naţionale în acest domeniu sensibil şi cu implicaţii complexe.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 4, prin raportare la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale, deoarece aduc atingere principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerarea acestor norme, în cele mai multe cauze similare celei de faţă, instanţele judecătoreşti, în aplicarea art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013, au invocat, din oficiu, excepţia prematurităţii cererilor şi le-au respins ca prematur introduse, deşi acestea au fost formulate sub imperiul Legii nr. 10/2001, deci anterior intrării în vigoare a noului act normativ în materie. Din momentul înregistrării notificării în condiţiile legii, pentru fostul proprietar, titular al notificării, se naşte dreptul de a redobândi în natură imobilul sau dreptul la despăgubiri, iar pentru unitatea deţinătoare a imobilului se naşte obligaţia de a emite, în termen de 60 de zile, decizia sau dispoziţia de restituire sau de propunere de acordare a despăgubirilor. Or, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, acest termen este modificat în sensul instituirii unor noi termene (de 12, 24 şi 36 de luni) care curg de la data de 1 ianuarie 2014 în favoarea entităţilor notificate. Aşa fiind, dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din legea examinată au caracter retroactiv în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.10. În plus, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere şi accesului liber la justiţie, deoarece impun ca procesele aflate pe rolul instanţelor în curs de judecată să fie întrerupte, prin respingerea cererilor de chemare în judecată ca prematur introduse, ca urmare a invocării de către instanţa judecătorească, din oficiu, a excepţiei de prematuritate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, notele scrise transmise de autorii excepţiei şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 3, art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi ale art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, texte care au următoarea redactare:- Art. 3 reglementează semnificaţia juridică a următoarelor expresii şi termeni: cereri, persoana care se consideră îndreptăţită, persoana îndreptăţită, entitatea învestită de lege, decizia entităţii învestite de lege, restituirea în natură, grila notarială, investiţii.- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";- Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (1) Admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate15. Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea unei acţiuni de chemare în judecată, introdusă în anul 2012 în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care autorii excepţiei de neconstituţionalitate au solicitat instanţei judecătoreşti ca, în principal, să oblige entitatea învestită de lege (în speţă municipiul Bucureşti, prin primar general) la restituirea în natură a unui imobil, iar în subsidiar, la emiterea unei dispoziţii prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc asupra cererii cu care a fost notificată, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă. La termenul de judecată la care instanţa de judecată a sesizat, prin încheiere, Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, aceasta a pus în discuţie, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunii în justiţie, având în vedere aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3, 4, 33 şi 35 din noua lege în materia finalizării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - Legea nr. 165/2013. Ulterior acestui termen de judecată, instanţa judecătorească, în urma admiterii excepţiei prematurităţii invocate din oficiu, a respins acţiunea de chemare în judecată ca "devenită prematură".16. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că textul legal criticat reglementează semnificaţia unor termeni şi expresii utilizate în cuprinsul legii, iar potrivit consemnărilor din încheierea de sesizare, acestea ar fi contrare, în opinia autorilor excepţiei, dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. În lipsa unei argumentaţii care să expliciteze aceste aprecieri, şi având în vedere şi specificul litigiului dedus judecăţii, raportat la obiectul excepţiei, Curtea constată că nu poate deduce în mod logic şi rezonabil o relaţie de contrarietate dintre textul legal criticat şi temeiurile fundamentale invocate (în sensul celor arătate prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 165/2013 se justifică a fi respinsă ca inadmisibilă.17. Cu referire la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 - de asemenea criticate - Curtea observă că acestea trebuie analizate prin prisma incidenţei lor în cauza dedusă soluţionării instanţei judecătoreşti. Aceasta deoarece, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.18. În acest sens, Curtea reţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi ale art. 34 din aceeaşi lege, sau a refuzului entităţii învestite de lege de a emite această decizie; pe de altă parte, obiectul litigiului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate priveşte soluţionarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acţiune judiciară formulată de autorii excepţiei ca urmare a refuzului nejustificat al autorităţii învestite de lege de a răspunde notificării.19. Având în vedere reglementările criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.20. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, din interpretarea coroborată a cărora rezultă că este inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate al cărei obiect îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.21. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea, constatând, pentru argumentele acolo arătate, că aceste prevederi încalcă atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi dreptul de acces liber la justiţie, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.-------- Notă *) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.22. Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 urmează să îşi producă efectele juridice pentru viitor, de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv în cauza pendinte în cadrul căreia s-a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv şi general obligatoriu modalitatea de interpretare constituţională a textului ce constituie obiectul excepţiei. Totodată, întrucât deciziile Curţii sunt general obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept şi au putere de lucru judecat, care se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.23. Prin urmare, de la acelaşi moment al publicării deciziei de admitere a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, instanţele judecătoreşti vor interpreta şi aplica dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 în acord cu această decizie a Curţii în toate cauzele pendinte în care acestea sunt incidente, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată; în această ultimă ipoteză, dacă litigiul a fost soluţionat, deciziile pronunţate de Curtea Constituţională constituie temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz (a se vedea jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013, sau Decizia nr. 7 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2014).24. Dată fiind identitatea dintre criticile cu privire la dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, formulate în prezenta cauză, şi motivele pentru care Curtea a pronunţat, la o dată ulterioară însă sesizării cu prezenta excepţie, o decizie de admitere, sub rezervă de interpretare, rezultă că soluţia ce se justifică, potrivit dispoziţiilor legale indicate din Legea nr. 47/1992, dar şi jurisprudenţei sale în materie, este cea de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013.25. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.26. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi ale art. 3 şi 35 din Legea nr. 165/2013 nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel cum s-a arătat mai sus, rezultă că instanţa de contencios va examina pe fond doar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din legea menţionată. (2) Analiza pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/201327. Curtea observă că, în lipsa unei motivări scrise depuse de autorii excepţiei în sensul explicitării distincte a pretinsei neconstituţionalităţi a fiecăruia dintre textele de lege ce constituie obiectul excepţiei, acestea sunt considerate, la fel ca şi celelalte texte criticate, a fi contrare prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie.28. Dispoziţiile art. 33 instituie termene între 12 şi 36 de luni înăuntrul cărora entităţile prevăzute de lege au obligaţia soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul emiterii unei decizii de admitere sau de respingere a acestora. Curtea constată că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, mai sus menţionată, a analizat conformitatea art. 33 faţă de imperativele prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, cu referire la cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În ce priveşte celelalte cauze, ce au fost sau urmează să fie înregistrate pe rolul instanţelor ulterior acestui moment de referinţă, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii, dispoziţiile art. 33 urmând să fie aplicate pentru viitor, în acord cu normele art. 15 alin. (2) şi art. 78 alin. (2) din Legea fundamentală. Pentru identitate de raţiune în ce priveşte aceeaşi categorie a cauzelor ce au fost sau urmează a fi înregistrare pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea constată ca fiind neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, a accesului liber la justiţie, drept fundamental garantat de art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Aceasta deoarece textul legal menţionat nu împiedică, în sine, exercitarea liberului acces la justiţie, ci doar îl condiţionează de respectarea unor termene înăuntrul cărora entităţile prevăzute de lege au obligaţia soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul emiterii unei decizii de admitere sau de respingere a acestora. Potrivit art. 35 alin. (1) şi (2) din lege, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti fie împotriva deciziei emise de entitatea prevăzută de lege (în termen de 30 de zile de la data comunicării), fie împotriva refuzului nejustificat al soluţionării cererii de către aceeaşi entitate (în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor). În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Muradian Varujan şi Muradian Silvia în Dosarul nr. 24.056/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi-------