ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 202 din 4 decembrie 2008 (*actualizată*)privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale(actualizată până la data de 1 februarie 2014*)
EMITENT
  • GUVERNUL




  • --------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 1 februarie 2014 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilorAvând în vedere angajamentele internaţionale asumate de România în calitate de stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Uniunii Europene,ţinând seama de faptul că actele cu forţă juridică obligatorie ale acestor organizaţii stabilesc în sarcina statelor membre obligaţia de a adopta anumite măsuri legislative pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale instituite de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite, şi de Uniunea Europeană în cadrul Politicii externe şi de securitate comune,având în vedere că România nu a adoptat până în prezent unele măsuri de acest tip, cum ar fi stabilirea autorităţilor competente cu soluţionarea solicitărilor persoanelor fizice şi juridice de drept privat pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora afectate de măsurile restrictive internaţionale sau stabilirea unor sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în actele obligatorii adoptate pe plan internaţional,luând în considerare necesitatea eliminării grabnice a acestei carenţe şi considerând că aceasta este o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată şi care contribuie la îndeplinirea unor obligaţii asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi la evitarea acţionării statului român în justiţie, în faţa instanţelor naţionale, în faţa Curţii de Justiţiei a Comunităţilor Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului,ţinând cont, totodată, de necesitatea creării cadrului juridic pentru punerea în aplicare la nivel naţional a sancţiunilor internaţionale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizaţii internaţionale sau de către alte state, precum şi a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1Domeniu de aplicare (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează modalitatea de punere în aplicare, la nivel naţional, a sancţiunilor internaţionale instituite prin: a) rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau alte acte adoptate în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite; b) regulamente, decizii, poziţii comune, acţiuni comune şi alte instrumente juridice ale Uniunii Europene. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează şi modalitatea de punere în aplicare la nivel naţional a sancţiunilor internaţionale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizaţii internaţionale sau de către alte state, precum şi a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state, în îndeplinirea scopurilor prevăzute la art. 2 lit. a).  +  Articolul 2Semnificaţia onor termeniÎn sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri: a) sancţiuni internaţionale - restricţiile şi obligaţiile în legătură cu guvernele unor state, cu entităţi nestatale sau persoane fizice ori juridice, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, de Uniunea Europeană, de alte organizaţii internaţionale sau prin decizii unilaterale ale României ori ale altor state, în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale, prevenirii şi combaterii terorismului, asigurării respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dezvoltării şi consolidării democraţiei şi statului de drept şi îndeplinirii altor scopuri, în conformitate cu obiectivele comunităţii internaţionale, cu dreptul internaţional şi cu dreptul Uniunii Europene. Sancţiunile internaţionale vizează, în special, blocarea fondurilor şi a resurselor economice, restricţii comerciale, restricţii privind operaţiuni cu produse şi tehnologii cu dublă utilizare şi cu produsele militare, restricţii de călătorie, restricţii de transport şi comunicaţii, sancţiuni diplomatice sau în domeniile tehnico-ştiinţific, cultural ori sportiv; b) persoane şi entităţi desemnate - guvernele statelor, entităţile nestatale sau persoanele care fac obiectul unor sancţiuni internaţionale; c) bun - orice tehnologie sau produs purtător de valoare economică sau destinat satisfacerii unui anumit scop, corporal ori necorporal, care aparţine sau este deţinut ori aflat sub controlul unor persoane sau entităţi desemnate ori care este interzis la import sau export din şi către o anumită destinaţie; sunt asimilate definiţiei bunurilor fondurile, resursele economice şi produsele sau tehnologiile cu dublă utilizare; d) fonduri - mijloace financiare şi beneficii de orice natură, care includ, dar nu se limitează la:(i) numerar, cecuri, creanţe în numerar, cambii, ordine de plată şi alte instrumente de plată;(îi) depozite la instituţii financiare sau la alte entităţi, solduri de conturi, creanţe şi titluri de creanţă;(iii) valori mobiliare negociate la nivel public şi privat şi titluri de creanţă, inclusiv titluri şi acţiuni, certificate reprezentând valori mobiliare, obligaţiuni, bilete la ordin, garanţii, obligaţiuni negarantate şi contracte derivate;(iv) dobânzi, dividende sau alte venituri din active sau plusvalori percepute pe active ori generate de acestea;(v) credite, drepturi compensatorii, garanţii, garanţii de bună execuţie sau alte angajamente financiare;(vi) scrisori de credit, conosamente, contracte de vânzare;(vii) cote-părţi din fonduri sau resurse economice şi documentele care atestă deţinerea acestora;(viii) orice alt mijloc de finanţare sau document care atestă finanţarea exportului. e) blocarea fondurilor - prevenirea oricărui transfer, acces la sau utilizare a fondurilor în orice mod care ar produce o schimbare a volumului, caracterului, localizării, proprietarului, posesiei, destinaţiei acestora sau o altă schimbare care ar permite utilizarea fondurilor, inclusiv gestiunea de portofoliu; f) resurse economice - activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobiliare ori imobiliare, care nu constituie fonduri, dar care pot fi utilizate pentru obţinerea de fonduri, produse sau servicii; g) blocarea resurselor economice - prevenirea utilizării resurselor economice pentru a obţine fonduri, produse sau servicii în orice mod, inclusiv prin vânzare, închiriere sau ipotecare.g^1) restricţii privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare notificarea şi autorizarea prealabilă a anumitor tranzacţii financiare în scopul prevenirii furnizării de servicii financiare sau transferului oricăror fonduri care ar putea contribui la activităţile nucleare sensibile cu risc de proliferare nucleară desfăşurate în anumite state supuse sancţiunilor internaţionale;----------Litera g^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 30 decembrie 2010. h) produse cu dublă utilizare - acele produse şi tehnologii definite conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L134 din 29 mai 2009;-----------Litera h) a art. 2 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 30 decembrie 2010. i) a avea sub control - toate situaţiile în care, fără a deţine un titlu de proprietate, o persoană fizică sau juridică are posibilitatea de a dispune, în orice mod, cu privire la bunuri, fără a obţine o aprobare prealabilă din partea proprietarului de drept sau de a influenţa în orice mod persoane sau entităţi desemnate ori alte persoane fizice sau juridice.  +  Capitolul II Punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale  +  Articolul 3Caracterul obligatoriu (1) Actele prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt obligatorii în dreptul intern pentru toate autorităţile şi instituţiile publice din România, precum şi pentru persoanele fizice sau juridice române sau aflate pe teritoriul României, în condiţiile reglementărilor care stabilesc regimul juridic al fiecărei categorii de acte. (2) Prevederile legislative interne nu pot fi invocate pentru a justifica nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale prevăzute la art. 1 alin. (1).  +  Articolul 4Măsuri naţionale de implementare (1) Autorităţile şi instituţiile publice din România, în domeniul lor de competenţă, au obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale instituite prin actele prevăzute la art. 1, în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă.----------Alin. (1) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009. (2) În cazul sancţiunilor internaţionale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), direct aplicabile în România, se adoptă, dacă este cazul, actele normative naţionale necesare aplicării directe a acestora, precum şi, dacă se consideră necesar, pentru incriminarea încălcării sancţiunilor. (3) În cazul sancţiunilor internaţionale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu sunt direct aplicabile în România, în măsura în care nu sunt detaliate la nivel comunitar sau internaţional prin acte normative direct aplicabile, se adoptă actele normative naţionale necesare aplicării acestora, care vor stabili şi măsurile necesare de punere în aplicare, indicându-se tipul şi conţinutul sancţiunilor internaţionale, persoanele şi entităţile desemnate, precum şi, dacă se consideră necesar, incriminarea încălcării acestora. (4) Sancţiunile internaţionale prevăzute la art. 1 alin. (2) devin obligatorii în dreptul intern prin adoptarea unui act normativ, care va stabili şi măsurile necesare de punere în aplicare, inclusiv incriminarea încălcării acestora, după caz. (5) Proiectele actelor normative naţionale menţionate la alin. (2)-(4) se elaborează la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniu. Acestea se adoptă în procedură de urgenţă. (6) Actele normative menţionate la alin. (2), care creează cadrul pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale instituite prin acte normative comunitare direct aplicabile, sunt comunicate Departamentului pentru Afaceri Europene imediat după adoptare. (7) Prevederile actelor normative menţionate la alin. (2)-(4) au prioritate faţă de contractele încheiate înainte sau după intrarea în vigoare a acestora, dacă nu se prevede altfel.  +  Articolul 5Măsuri de publicitate (1) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 12 alin. (1) şi la art. 17 alin. (1), în domeniul lor de competenţă, asigură de urgenţă publicitatea prevederilor actelor care instituie sancţiuni internaţionale obligatorii în România, prin afişarea pe paginare internet proprie sau alte forme de publicitate. (2) În scopul asigurării publicităţii, prin ordin al ministrului afacerilor externe, se asigură publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite prin care se instituie sancţiuni internaţionale, adoptate în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite, în termen de 5 zile de la adoptarea acestora.  +  Articolul 6Informarea Parlamentului şi a Consiliului Suprem de Apărare a ŢăriiPeriodic, dar nu mai puţin de o dată pe an, primul-ministru prezintă rapoarte detaliate Parlamentului şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale.----------Art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009.  +  Articolul 7Obligaţia de înştiinţare (1) Orice persoană care are date şi informaţii despre persoane sau entităţi desemnate, care deţine sau are sub control bunuri ori care are date şi informaţii despre acestea, despre tranzacţii legate de bunuri sau în care sunt implicate persoane ori entităţi desemnate are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă din momentul în care ia cunoştinţă despre existenţa situaţiei care impune înştiinţarea. (2) Autoritatea sau instituţia publică înştiinţată potrivit alin. (1), în situaţia în care constată că nu are calitatea de autoritate competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, transmite în termen de 24 de ore înştiinţarea către autoritatea competentă, în situaţia în care autoritatea competentă nu poate fi identificată, înştiinţarea se transmite Ministerului Afacerilor Externe, în calitatea sa de coordonator al Comitetului Interinstituţional prevăzut la art. 13. (3) Înştiinţarea trebuie să cuprindă date minime care să permită identificarea şi contactarea autorului acesteia.  +  Articolul 8Autorizarea derogărilor de la aplicarea sancţiunilor internaţionale (1) Pentru obţinerea unei derogări de la aplicarea sancţiunilor internaţionale, cu respectarea condiţiilor stabilite de actul prevăzut la art. 1 alin. (1) sau de actul normativ prevăzut la art. 4 alin. (4), orice persoană poate adresa, în scris, o cerere autorităţii române competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, care va fi însoţită de toate documentele relevante. (2) Autoritatea competentă astfel sesizată decide asupra acordării derogării solicitate, după obţinerea, din partea Ministerului Afacerilor Externe, a avizului de conformitate cu dreptul internaţional, care se va transmite în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării formulate de autoritatea competentă. (3) Răspunsul la cererea formulată potrivit alin. (1) se comunică solicitantului de către autoritatea competentă, în scris, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. În cazul în care se solicită derogarea pentru satisfacerea unor necesităţi de bază sau pentru motive umanitare, răspunsul autorităţii competente se comunică în termen de 5 zile de la primirea cererii. (4) La acordarea derogării prevăzute la alin. (1), autorităţile competente adoptă toate măsurile necesare pentru a evita utilizarea acesteia în scopuri incompatibile cu motivul acordării, cu respectarea condiţiilor prevăzute în actele care instituie sancţiunea internaţională respectivă.  +  Articolul 9Reguli generale privind procesul de luare a deciziilor pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale (1) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, autorităţile competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă efectuează toate cercetările suplimentare pe care le consideră necesare, ţinând seama de situaţie, inclusiv, dacă este nevoie, de consultarea autorităţilor competente din oricare alt stat. (2) Persoanele care adresează o cerere potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, persoanele la care se află bunurile care fac obiectul cercetărilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi, după caz, alte autorităţi sau instituţii publice solicitate, comunică autorităţii competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, la cerere şi în termenul specificat, toate informaţiile pe care le au cu privire la bunurile respective, inclusiv cu privire la alte circumstanţe legate de acestea, sau cu privire la persoanele care, în orice mod, au legătură cu aceste bunuri. La cererea autorităţii competente, vor prezenta documentele privind bunurile respective, persoanele sau alte circumstanţe relevante ori vor mijloci accesul reprezentanţilor împuterniciţi la aceste documente. (3) Decizia unei autorităţi competente poate fi contestată potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, autoritatea competentă poate cere avizul consultativ al Consiliului interinstituţional prevăzut la art. 13, dacă în prezenta ordonanţă de urgenţă nu se prevede altfel.  +  Articolul 10Sesizarea erorilor de identificare (1) Orice persoană poate sesiza în scris autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă pentru a-i semnala orice eroare de identificare privind persoane sau entităţi desemnate, precum şi bunuri. (2) Autoritatea competentă comunică decizia sa asupra sesizării prevăzute la alin. (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării şi dispune, dacă este cazul, măsurile necesare. (3) Dispoziţiile art. 8 şi 9 sunt aplicabile în mod corespunzător.  +  Articolul 11Coordonarea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale (1) Autorităţile şi instituţiile publice din România informează Ministerul Afacerilor Externe, semestrial sau ori de câte ori este nevoie, despre modul în care sunt aplicate sancţiunile internaţionale în domeniul lor de competenţă, despre încălcări ale acestora şi cazuri aflate în curs de soluţionare, precum şi despre orice alte dificultăţi de aplicare. (2) Ministerul Afacerilor Externe, pe baza informărilor primite de la autorităţile competente potrivit alin. (1), informează organizaţiile internaţionale sau instituţiile comunitare în cadrul cărora a fost adoptată sancţiunea internaţională despre măsurile întreprinse şi, dacă este cazul, despre dificultăţile de aplicare în plan naţional şi transmite date privind rezultatul informării autorităţilor şi instituţiilor publice interesate.  +  Capitolul III Atribuţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale  +  Articolul 12Autorităţi competente cu soluţionarea unor cereri (1) În funcţie de tipul sancţiunii internaţionale, autorităţile competente să primească şi să soluţioneze înştiinţări sau cereri formulate potrivit art. 7 alin. (1), 8, 10, 18, 22 şi 23 sunt următoarele: a) în cazul sancţiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; b) în cazul celorlalte tipuri de sancţiuni internaţionale, autorităţile publice cu atribuţii potrivit legii în domeniul în care se aplică tipul de sancţiuni internaţionale respectiv.(1^1) În cazul restricţiilor privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare prevăzute de actele menţionate la art. 1 şi având drept scop prevenirea proliferării nucleare, autoritatea competentă să primească notificări, să primească şi să soluţioneze cereri de autorizare a efectuării unor tranzacţii financiare este Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.-----------Alin. (1^1) al art. 12 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 30 decembrie 2010. (2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) adoptă norme metodologice specifice privind procedura soluţionării înştiinţărilor sau cererilor prevăzute la alin. (1).  +  Articolul 13Consiliul înterinstituţional (1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancţiunilor internaţionale se înfiinţează Consiliul interministerial, denumit în continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului pentru Afaceri Europene, Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Economiei, Departamentului pentru Comerţ Exterior din subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor, Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.-----------Alin. (1) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009. (2) În funcţie de natura sancţiunilor internaţionale, Consiliul poate solicita participarea la întrunirile sale şi a reprezentanţilor altor autorităţi sau instituţii publice. (3) Consiliul este coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, prin conducătorul Oficiului pentru Implementarea Sancţiunilor Internaţionale, iar reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) şi (2) care participă la lucrările Consiliului sunt desemnaţi de către conducătorii acestor instituţii şi dispun de autorizaţie de acces la informaţii clasificate corespunzător nivelului de clasificare al informaţiilor utilizate la reuniunile Consiliului, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Consiliul se convoacă, ori de câte ori este necesar, de către Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia. (5) Pentru elaborarea avizului consultativ prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. c), Consiliul se întruneşte în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea autorităţii competente de către Ministerul Afacerilor Externe. (6) Avizul consultativ se transmite autorităţii competente care l-a solicitat, în termen de două zile lucrătoare de la data întrunirii Consiliului. (7) Ministerul Afacerilor Externe asigură şi secretariatul Consiliului. (8) Cheltuielile implicate de activitatea de secretariat sunt suportate din bugetul anual aprobat al Ministerului Afacerilor Externe.  +  Articolul 14Atribuţiile Consiliului (1) Consiliul are următoarele atribuţii: a) asigură cadrul de consultare în vederea armonizării activităţilor autorităţilor şi instituţiilor publice române în domeniul punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale; b) asigură cadrul de consultare între autorităţile şi instituţiile publice române pentru fundamentarea poziţiei României în adoptarea, modificarea, suspendarea sau încetarea sancţiunilor internaţionale; c) elaborează şi emite, la cererea autorităţii competente sesizate, avize consultative pentru fundamentarea unor decizii legate de aplicarea sancţiunilor internaţionale; d) prezintă primului-ministru şi Preşedintelui României recomandări cu privire la oportunitatea preluării în dreptul intern a unor sancţiuni internaţionale care nu au caracter obligatoriu; e) prezintă ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe an, informări privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale, pentru fundamentarea rapoartelor primului-ministru prevăzute la art. 6; f) asigură, ori de câte ori este posibil, informarea persoanelor fizice şi juridice care deţin sau au sub control bunuri, în legătură cu iminenţa adoptării sancţiunilor internaţionale prevăzute la art. 1, pentru a permite, de la momentul adoptării şi fără întârziere, punerea în aplicare a acestora. (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.  +  Articolul 15Baza de date (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, creează şi gestionează baza de date centralizată cu privire la fonduri şi resurse economice blocate. (2) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 17 alin. (1) păstrează o evidenţă proprie cu privire la punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale din domeniul lor de competenţă, pe care o pun la dispoziţia Ministerului Economiei şi Finanţelor. (3) În cazul altor tipuri de sancţiuni internaţionale, autorităţile şi instituţiile publice competente cu punerea lor în aplicare potrivit legii creează şi gestionează baza de date proprie cu privire la punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale în domeniul lor de activitate. (4) Pentru alcătuirea bazelor de date prevăzute la alin. (1)-(3), autorităţile şi instituţiile publice vor realiza schimbul de informaţii în conformitate cu prevederile art. 16. (5) Prevederile în materia protecţiei şi prelucrării datelor cu caracter personal se aplică în mod corespunzător. Cu privire la exprimarea consimţământului sunt aplicabile excepţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. (6) Informaţiile conţinute în aceste baze de date, cu excepţia informaţiilor clasificate potrivit legii, vor fi stocate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării aplicării sancţiunilor internaţionale.  +  Articolul 16Schimbul de informaţii şi cooperarea între autorităţi (1) Autorităţile şi instituţiile publice cooperează între ele şi pot colabora şi cu autorităţi competente din alte state, în condiţiile legii, inclusiv prin schimb de date şi informaţii, pentru punerea în aplicare eficientă a sancţiunilor internaţionale. (2) Cooperarea dintre autorităţi şi instituţii publice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă se realizează astfel încât să permită obţinerea rapidă şi eficientă de date şi informaţii.  +  Articolul 17Supravegherea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale (1) Supravegherea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor, precum şi supravegherea punerii în aplicare a restricţiilor privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, se fac de către autorităţile şi instituţiile publice de reglementare, autorizare, de către autorităţile de supraveghere prudenţială a sectorului financiar, de către structurile de conducere ale profesiilor liberale şi, respectiv, de Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, pentru persoanele fizice şi juridice din domeniul lor de activitate, conform legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.-----------Alin. (1) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 30 decembrie 2010. (2) Supravegherea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor de către persoanele fizice şi juridice care nu intră în sfera de competenţă a autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), precum şi controlul punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a resurselor economice se fac de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. (3) Supravegherea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale, altele decât restricţiile privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, precum şi a sancţiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice se face de către autorităţile competente potrivit art. 12 alin. (1) lit. b).----------Alin. (3) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 128 din 28 decembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 30 decembrie 2010. (4) În cazul în care, în cadrul activităţii prevăzute la alin. (1)-(3), autorităţile sau instituţiile publice, prin reprezentanţii împuterniciţi, constată încălcări ale sancţiunilor internaţionale de către persoane fizice şi juridice, acestea aplică sancţiunile prevăzute la art. 26 sau sesizează organele de urmărire penală, după caz. În cazul constatării unor încălcări potrivit art. 26, autorităţile şi instituţiile publice pot aplica şi alte sancţiuni specifice. (5) În cazul profesiilor liberale, sancţiunile aplicate de către structurile de conducere ale acestora sunt cele prevăzute de normele care reglementează profesiile respective. (6) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la alin. (1), precum şi autorităţile competente potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) emit, în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, reglementări specifice privind supravegherea modului de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.*)------------Alin. (6) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009.------------*) Notă C.T.C.E. Piatra Neamţ:A se vedea şi art. II din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009, care prevede: "Reglementările specifice prevăzute la art. 17 alin. (6) şi la art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se adoptă în termen de maximum 180 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I".  +  Capitolul IV Dispoziţii specifice cu privire la bunurile care fac obiectul sancţiunilor internaţionale  +  Articolul 18Obligaţia de identificare şi raportare a fondurilor şi resurselor economice blocate (1) Persoanele fizice şi juridice care au obligaţia raportării tranzacţiilor suspecte potrivit legislaţiei în domeniul spălării banilor şi/sau finanţării terorismului aplică măsurile de cunoaştere a clientelei, pentru a stabili dacă aceasta include persoane sau entităţi desemnate ori dacă operaţiunile derulate cu aceasta implică bunuri în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă.-----------Alin. (1) al art. 18 a fost modificat de art. 215 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. (2) Raportările făcute în temeiul alin. (1) se transmit de îndată Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 17 alin. (1). Raportările includ date privind persoanele, contractele şi conturile implicate, precum şi valoarea totală a bunurilor. (3) Mecanismul şi modelul de raportare sunt stabilite prin reglementări specifice ale autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 17 alin. (1) şi (2). Pentru stabilirea unui model unitar de raportare se solicită avizul Consiliului.*)----------Alin. (3) al art. 18 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009.------------*) Notă C.T.C.E. Piatra Neamţ:A se vedea şi art. II din LEGEA nr. 217 din 2 iunie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 11 iunie 2009, care prevede: "Reglementările specifice prevăzute la art. 17 alin. (6) şi la art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se adoptă în termen de maximum 180 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I".  +  Articolul 19Ordinul de blocare a fondurilor sau a resurselor economice (1) După efectuarea cercetărilor necesare, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, dispune prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării ori raportării potrivit art. 7 sau 18, blocarea fondurilor sau resurselor economice care se află în proprietatea, sunt deţinute de sau se află sub controlul persoanelor fizice ori juridice care au fost identificate ca fiind persoane sau entităţi desemnate. (2) Ordinul prevăzut la alin. (1) se comunică de îndată persoanelor fizice şi juridice care au făcut raportarea respectivă, conform art. 7 şi 18, autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute la art. 17 alin. (1) cu atribuţii de supraveghere în cauză, autorităţilor publice competente pentru notarea blocării, după caz, precum şi persoanelor sau entităţilor vizate de ordin, dacă este posibil. (3) Ordinul prevăzut la alin. (1) se comunică în toate cazurile Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe. (4) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, asigură publicarea ordinului prevăzut la alin. (1) în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. (5) Ordinul prevăzut la alin. (1) poate fi contestat potrivit procedurii de contencios administrativ. Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, are obligaţia de a analiza periodic măsura dispusă prin ordinul prevăzut la alin. (1) şi de a o revoca din oficiu sau la cerere când constată că menţinerea acesteia nu se mai justifică. Decizia de respingere a cererii de revocare poate fi atacată potrivit procedurii de contencios administrativ.  +  Articolul 20Obligaţia de confidenţialitate (1) Informaţiile deţinute în legătură cu persoanele sau entităţile desemnate pot fi transmise numai în condiţiile prevăzute de lege. (2) Obligaţia de confidenţialitate nu poate fi invocată în următoarele cazuri: a) la cererea organelor de urmărire penală; b) la cererea instanţelor judecătoreşti; c) la cererea autorităţilor competente în domeniu conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă; d) la cererea Organizaţiei Naţiunilor Unite, Uniunii Europene sau a altor organizaţii internaţionale menţionate la art. 1 alin. (2) ori a altor state, dacă acest lucru este necesar pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale obligatorii pentru România potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă; e) la cererea persoanelor interesate în aplicarea dreptului la despăgubire, dar numai în condiţii expres prevăzute de lege; f) la cererea serviciilor de informaţii din România.  +  Articolul 21Notarea blocării resurselor economice (1) În cazul blocării bunurilor imobile, notarea în cartea funciară a măsurii de indisponibilizare a acestora se efectuează de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în raza căruia este situat imobilul, la solicitarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, în baza ordinului emis conform art. 19 alin. (1). (2) Solicitarea de notare a indisponibilizării, transmisă conform alin. (1), trebuie să conţină numărul cadastral sau topografic şi numărul de carte funciară, în cazul în care imobilul figurează înscris în cartea funciară. În cazul în care imobilele nu sunt înscrise în cartea funciară, solicitarea de notare a indisponibilizării imobilului va conţine numărul de tarla, numărul de parcelă şi adresa poştală, după caz. (3) Pentru imobilele care nu au deschisă carte funciară, notarea măsurii de îndisponibilizare se face în vechile registre de publicitate imobiliară. (4) Cererile de notare a indisponibilizării bunurilor imobile, respectiv de radiere sunt scutite de plată tarifelor. (5) În cazul blocării bunurilor mobile, notarea indisponibilizării se face la cererea Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, adresată persoanelor juridice cu atribuţii de înregistrare sau evidenţă a respectivelor bunuri.  +  Articolul 22Autorizarea unor tranzacţii pentru protejarea drepturilor terţilor (1) Persoanele sau entităţile desemnate pot invoca măsurile de blocare pentru a justifica neîndeplinirea unei obligaţii, numai dacă au solicitat, potrivit art. 8, o autorizaţie în acest sens, iar cererea le-a fost respinsă. (2) Persoanele, altele decât cele prevăzute la alin. (1), care au un drept asupra bunurilor în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi creditorii persoanelor şi entităţilor desemnate pot solicita, potrivit procedurii prevăzute la art. 8, o autorizaţie pentru utilizarea bunurilor care fac obiectul sancţiunilor internaţionale în vederea stingerii obligaţiei respective. (3) Autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă va informa, în măsura posibilului, persoana fizică sau juridică desemnată despre solicitările de derogare făcute de părţi interesate de a avea acces la fondurile sau resursele economice blocate care îi aparţin sau se află în deţinerea ori sub controlul său. (4) Autorizarea potrivit art. 8 nu constituie recunoaşterea legală a titlului de creanţă. (5) Atunci când analizează solicitări de tipul celor prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă va ţine seama de dovezile furnizate de creditor, precum şi de persoana sau entitatea desemnată, cu privire la existenţa unei obligaţii de a returna bunurile în cauză, pentru a verifica dacă există riscul eludării măsurilor de blocare.  +  Articolul 23Autorizarea onor tranzacţii pentru valorificarea unor drepturi ale persoanelor şi entităţilor desemnate (1) O persoană fizică sau juridică care, din orice motiv, doreşte să pună bunuri la dispoziţia unei persoane sau entităţi desemnate trebuie să solicite o autorizaţie în acest sens, potrivit art. 8, dacă în actul care instituie sancţiunea internaţională nu se prevede altfel. (2) Atunci când analizează astfel de cereri, autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă analizează toate dovezile furnizate în sprijinul justificării cererii şi verifică dacă legăturile solicitantului cu persoana sau entitatea desemnată nu sunt de natură să sugereze că aceştia acţionează împreună în scopul de a eluda sancţiunile internaţionale respective.  +  Articolul 24Regimul bunurilor cărora li se aplică sancţiuni internaţionale (1) Persoanele fizice sau juridice care, intrând într-un raport juridic sau aflându-se într-o stare de fapt faţă de orice bun care face obiectul unei sancţiuni internaţionale, află despre existenţa situaţiilor care impun înştiinţarea sau raportarea potrivit art. 7, respectiv art. 18, au obligaţia, fără întârziere şi notificare prealabilă a autorităţilor competente, de a nu îndeplini nicio operaţiune faţă de bunul respectiv în afara operaţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi de a înştiinţa, de îndată, autorităţile competente. (2) Persoanele fizice sau juridice, cu excepţia persoanelor sau entităţilor desemnate, care deţin bunurile supuse sancţiunilor internaţionale, au dreptul să ceară din partea statului acoperirea cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea acestora în scopul împiedicării deprecierii sau devalorizării. Cererea de acoperire a acestor cheltuieli se adresează Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar dreptul la compensaţie pentru cheltuielile de administrare începe din momentul înştiinţării autorităţii competente, potrivit art. 7 sau 18, după caz. (3) Dacă persoanele fizice sau juridice, cu excepţia persoanelor sau entităţilor desemnate, nu pot ori nu doresc să administreze bunul respectiv, la cererea acestora, prin decizie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, bunul poate fi predat spre administrare statului, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. (4) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cere predarea bunului respectiv, dacă apreciază că este necesară pentru buna administrare a acestuia. Bunul care nu este predat de bunăvoie este preluat spre administrare, fără acordul persoanei care îl deţine. (5) La predarea sau preluarea spre administrare a bunului blocat, se întocmeşte un proces-verbal. O copie a acestui proces-verbal se eliberează persoanei care a predat bunul sau de la care bunul a fost preluat spre administrare. (6) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, dispune predarea de îndată a bunului către persoana îndreptăţită, după cum urmează: a) persoanei care dovedeşte potrivit art. 10 că este proprietarul sau deţinătorul legal al bunului şi că nu face obiectul unor sancţiuni internaţionale sau acest lucru se constată de Ministerul Economiei şi Finanţelor în cadrul cercetărilor efectuate potrivit art. 19; b) proprietarului sau deţinătorului legal, care dovedeşte, potrivit art. 10, că bunul respectiv nu face obiectul sancţiunilor internaţionale sau acest lucru se constată de Ministerul Economiei şi Finanţelor în cadrul cercetărilor efectuate potrivit art. 19; c) persoanei stabilite ca fiind cea căreia trebuie să îi fie predat bunul prin actul care instituie sancţiunea internaţională potrivit art. 1 ; d) persoanei stabilite printr-o decizie a unei autorităţi competente din alt stat sau a unei organizaţii internaţionale, opozabile autorităţilor române. (7) În situaţiile prevăzute la alin. (5) şi (6), dispoziţiile art. 19 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 25Administrarea bunurilor cărora li se aplică sancţiuni internaţionale (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, decide asupra modului de administrare a bunurilor blocate care fac obiectul sancţiunilor internaţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (2) În situaţiile în care, potrivit legii sau datorită caracteristicilor, bunurile predate sau preluate potrivit art. 24 nu pot fi administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, acesta le va preda spre administrare autorităţii sau instituţiei publice cu competenţe în domeniu. (3) În cazul în care administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 nu poate fi realizată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau de o altă instituţie publică, conform alin. (2), Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, încheie, în scris, contracte pentru administrarea bunurilor respective cu orice persoană fizică sau juridică care activează în domeniul respectiv. Contractele pentru administrare trebuie să precizeze, sub sancţiunea anulării, suma stabilită pentru administrare, modul de atribuire a responsabilităţii pentru paguba produsă bunurilor în timpul administrării, precum şi limitele dreptului de administrare acordat. (4) Administratorul are dreptul să facă toate actele de administrare a bunurilor la care are dreptul şi proprietarul acestora. (5) Pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea bunurilor se folosesc, în primul rând, sporurile şi veniturile realizate pe durata administrării acestora. (6) În cazul în care sporurile sau veniturile prevăzute la alin. (5) nu există sau nu sunt suficiente şi nu poate fi identificată nicio altă sursă de acoperire a cheltuielilor de administrare, Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide vânzarea bunurilor sau a unei părţi a acestora, efectuată în proporţia strict necesară pentru acoperirea cheltuielilor. (7) În cazul în care există riscul deprecierii bunurilor, Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide vânzarea bunurilor blocate sau a unei părţi a acestora. Fondurile provenite dintr-o astfel de vânzare au regimul de fonduri blocate pe durata valabilităţii sancţiunii internaţionale relevante. (8) Ministerul Economiei şi Finanţelor ţine evidenţa şi inventarul tuturor bunurilor aflate în administrare, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (9) În timpul administrării bunurilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, administratorul se îngrijeşte, în primul rând, de conservarea acestora, de administrarea lor eficientă şi economicoasă, de protejarea împotriva deteriorării, distrugerii, pierderii, sustragerii sau abuzului, urmărind satisfacerea dreptului la despăgubire al proprietarului şi la predarea foloaselor necuvenite rezultate din îmbogăţirea fără justă cauză, menţinerea integrităţii bunurilor prin urmărirea ca debitorii să îşi îndeplinească la timp şi integral obligaţiile faţă de bunurile supuse sancţiunilor internaţionale, inclusiv prin revendicarea drepturilor proprietarului la scadenţă, urmărind să nu expire termenul la care aceste creanţe devin exigibile şi evitarea stingerii acestor drepturi. (10) În timpul administrării bunurilor blocate, bunurile nu pot fi grevate de sarcini de garanţie mobiliară sau imobiliară şi nu pot fi încheiate: a) contracte de închiriere a folosinţei bunurilor cu clauză de transfer al proprietăţii asupra bunurilor la sfârşitul perioadei de închiriere; b) contracte de vânzare a întreprinderii sau a reprezentanţei acesteia; c) contracte privind dreptul de uzufruct asupra acestor bunuri. (11) Procedura de valorificare a bunurilor prevăzută la alin. (6) şi (7), precum şi modalităţile de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (2) şi (4)-(6) sunt aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (12) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7), Ministerul Economiei şi Finanţelor solicită avizul consultativ al Consiliului.  +  Capitolul V Contravenţii  +  Articolul 26Contravenţii (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 10.000 lei şi 30.000 lei şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie, următoarele fapte: a) nerespectarea restricţiilor şi obligaţiilor prevăzute în actele internaţionale menţionate la art. 1 alin. (1), care sunt direct aplicabile, sau prin actele normative prevăzute la art. 4 alin. (2)-(4), dacă fapta nu constituie infracţiune; b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (1), dacă fapta nu constituie infracţiune; c) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 9 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) şi (3). (2) Dacă faptele stabilite la alin. (1) sunt săvârşite de o persoană care face parte din personalul unei autorităţi sau instituţii publice, pe lângă amenda prevăzută, pot fi aplicate şi sancţiuni specifice. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică şi în cazul persoanelor juridice. (4) Pe lângă sancţiunea prevăzută la alin. (1), se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) suspendarea avizului, licenţei sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi ori, după caz, suspendarea activităţii persoanei juridice, pe o durată de la o lună la 6 luni; b) retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni sau activităţi, pe o durată de la o lună la 6 luni ori definitiv. (5) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 8 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 27Exonerarea de răspundereAplicarea, cu bună-credinţă, a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă de către persoane fizice şi/sau juridice nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora.  +  Capitolul VI Dispoziţii finale şi tranzitorii  +  Articolul 28Nominalizarea reprezentanţilor în ConsiliuNominalizarea reprezentanţilor autorităţilor şi instituţiilor publice în Consiliu se face în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.  +  Articolul 29AbrogareaPe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sancţiuni internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2005.PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:---------------p. Ministrul afacerilor externe,Anton Niculescu,secretar de statMinistrul economieişi finanţelor,Varujan VosganianBucureşti, 4 decembrie 2008.Nr. 202.-----------