DECIZIE nr. 166 din 19 martie 2013referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 360 din 18 iunie 2013



    Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorCristina Toma - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Baltag în Dosarul nr. 1.526/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.467D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, soţia acestuia, Gabriela Baltag, judecător la Tribunalul Neamţ, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului, care pune concluzii de admitere a excepţiei astfel cum aceasta a fost ridicată în faţa instanţei de judecată, sens în care depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.526/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Baltag într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate acordă un regim preferenţial unei categorii socio-profesionale (aceea a bugetarilor cu o vechime în muncă între 3 şi 15 ani), prin acordarea unui număr mai mare de clase de salarizare faţă de bugetarii cu o vechime în muncă de peste 15 ani, tratament diferenţiat ce aduce atingere folosinţei drepturilor economice ale acestora din urmă. Consideră că persoanele care trec pragul de vechime de 20 de ani trebuie să fie identic salarizate, în condiţiile în care ocupă aceeaşi profesie, au aceeaşi pregătire profesională şi aceeaşi răspundere în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Astfel, magistraţii care au îndeplinit condiţiile de vechime în muncă şi în funcţie până la data de 31 decembrie 2012 nu desfăşoară o activitate profesională "specială", astfel încât să poată fi salarizaţi superior, comparativ cu magistraţii care au îndeplinit aceleaşi condiţii după data de 1 ianuarie 2011.Mai arată că normele criticate fac o discriminare între personalul amintit şi personalul plătit din fondurile private, deoarece acestuia din urmă nu i se aplică tranşele de vechime în muncă şi în funcţie, ci numai dispoziţiile cuprinse în Codul muncii.În acelaşi timp, autorul invocă şi încălcarea unor acte normative de către prevederile de lege criticate, cum ar fi art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin. (3) şi art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor acesteia, art. 1 alin. (3) şi art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.De asemenea, autorul aduce în discuţie şi aspecte ce ţin de aplicarea legii de către organismele abilitate, făcând referire la ordinul acestuia de reîncadrare, prin care majorarea aplicată veniturilor acestuia este de 2,5%, iar nu de 10%, cum ar fi fost "corect". Mai arată că Ministerul Justiţiei a comunicat tuturor instanţelor din ţară faptul că procentele modificării gradaţiei în anul 2011 sunt în sensul scăderii de la 5% la 2,5% pentru angajaţii cu vechime mare, aspect ce presupune aplicarea unui tratament diferenţiat întemeiat pe o anumită categorie profesională (justiţie, învăţământ preuniversitar şi universitar) şi pe vârstă, pentru cei care au îndeplinit condiţiile de vechime în muncă şi în funcţie după data de 1 ianuarie 2011, comparativ cu cei care au îndeplinit aceleaşi condiţii până la data de 31 decembrie 2010.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 289/2005, nr. 820/2006, nr. 1.658/2010 şi nr. 669/2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu următorul conţinut:- Art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010: "Tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:- gradaţia 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii;- gradaţia 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1;- gradaţia 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2;- gradaţia 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 3;- gradaţia 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4";- Art. 6 din Legea nr. 285/2010: "(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. [...]; (3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie pentru personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie», respectiv vechime în învăţământ pentru personalul didactic de predare universitar şi preuniversitar".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerile autorului privind aspecte ce ţin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum şi cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau prevederile Constituţiei".În acelaşi timp, Curtea constată că, în cauză, autorul nu are un interes real, personal. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.De asemenea, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită modificarea dispoziţiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Baltag în Dosarul nr. 1.526/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Toma------