DECIZIE nr. 858 din 23 iunie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 13 septembrie 2011



    Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAfrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Milorad Cirici, Drenca Cirici şi Olivera Jagoda Cirici în Dosarul nr. 4.807/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.311D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.419 D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Vasile Boca în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dispune conexarea Dosarului nr. 4.419D/2010 la Dosarul nr. 4.311D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 20 octombrie 2010 şi 27 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.807/30/2009 şi nr. 2.174/95/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală şi Tribunalul Sibiu - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi, respectiv, art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Milorad Cirici, Drenca Cirici, Olivera Jagoda Cirici şi Vasile Boca, având ca obiect soluţionarea unor cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor reglementate de textele de lege criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte, aceeaşi faptă poate fi încadrată în mod arbitrar în două norme de incriminare distincte, cu pedepse şi tratamente diferite şi, pe de altă parte, legea nu dă o definiţie cu caracter univoc noţiunii de avantaj patrimonial sau nepatrimonial.De asemenea, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1) şi (11) referitoare la libertatea individuală şi la principiul prezumţiei de nevinovăţie, deoarece generalizează excesiv modul în care poate fi săvârşită infracţiunea, fapt care nu permite destinatarilor legii să prevadă într-o măsură normală consecinţele penale pe care le poate atrage un act determinat.Tribunalul Timiş - Secţia penală şi Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul conţinut:- Art.13^2 din Legea nr. 78/2000: "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";- Art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003: "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1), (11) şi (12) referitoare la libertatea individuală, la principiul prezumţiei de nevinovăţie şi la legalitatea pedepsei şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.441 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Cu acel prilej, Curtea a arătat că principiul legalităţii incriminării şi cel al legalităţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din această perspectivă, analizând textul art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Aşa fiind, dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.Totodată, previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calităţi în virtutea căreia este obligat să-şi modeleze conduita. Prin urmare, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.Totodată, prin Decizia nr. 132 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, statuând că prin textul legal criticat se incriminează fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societăţii şi având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.Curtea a mai reţinut că, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, legiuitorul a reglementat o specie de infracţiune subordonată unei categorii infracţionale de gen anume determinate, textul neconţinând elemente de natură a crea confuzii de interpretare. În sfârşit, Curtea a arătat că nu este competentă a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Milorad Cirici, Drenca Cirici şi Olivera Jagoda Cirici în Dosarul nr. 4.807/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi de Vasile Boca în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru----