DECIZIE nr. 65 din 27 ianuarie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 22 februarie 2011



    Ion Predescu - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorMarieta Safta - prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Adrian Valentin Dănescu în Dosarul nr. 1.654/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.524 D/2010 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Mihai Stancu în Dosarul nr. 2.881/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.209 D/2010 şi nr. 1.524 D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.209 D/2010 la Dosarul nr. 1.524 D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.654/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Adrian Valentin Dănescu.Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.881/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Mihai Stancu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât suspendarea efectelor unui act juridic nu poate fi analizată şi dispusă decât de instanţa judecătorească care are competenţa analizării valabilităţii acestuia. Se mai arată că prin mecanismul creat în art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se încalcă în egală măsură atât dispoziţiile art. 21 privind accesul liber la justiţie, cât şi ale art. 25 privind libera circulaţie. Aceasta întrucât dispunerea măsurii suspendării dreptului de a conduce de către un organ administrativ, fără niciun temei de fapt şi de drept, doar în baza unei simple presupuneri, încalcă în mod grav dreptul la liberă circulaţie, ce se regăseşte şi în exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, dar şi garanţiile unui proces echitabil, care presupun ca măsurile să fie luate în cadrul unei proceduri contradictorii, cu respectarea dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţie. Textul legal criticat încalcă şi dispoziţiile art. 41 din Constituţie, deoarece, de foarte multe ori, carnetul de conducere reprezintă o condiţie esenţială la momentul angajării, mai ales în funcţia de şofer, instructor auto, transportator de marfă. În sfârşit, se arată că nu subzistă niciuna dintre cauzele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi a unor libertăţi.Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "În situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 25 referitoare la libera circulaţie, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la prevederile art. 1, 21, 25, 41 şi 53 din Legea fundamentală.Astfel, prin Decizia nr. 819 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica formulată în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.Cât priveşte critica formulată în raport de art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, în esenţă, că domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabilesc posibilitatea autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale. Totodată, Curtea a observat că între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică şi practică ori prin susţinerea formală a acestora şi ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din urmă. Prin aceeaşi jurisprudenţă, referitor la invocarea prevederilor art. 1 din Constituţie, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă controlului.Tot astfel, prin Decizia nr. 830 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, Curtea a constatat că prevederile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc nicio atingere nici dispoziţiilor art. 25 şi art. 41 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia deciziilor menţionate, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Adrian Valentin Dănescu, respectiv de Mihai Stancu, în dosarele nr. 1.654/109/2009 şi, respectiv, nr. 2.881/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta-----