LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010privind Codul de procedură penală
Publicat înÂ
MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 15 iulie 2010
Parlamentul României adoptă prezenta lege.  + Partea GENERALÄ‚  + Titlul I Principiile ÅŸi limitele aplicării legii procesuale penale  + Articolul 1Normele de procedură penală ÅŸi scopul acestora (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. (2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuÅ£iilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părÅ£ilor ÅŸi a celorlalÅ£i participanÅ£i în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile ConstituÅ£iei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum ÅŸi ale pactelor ÅŸi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.  + Articolul 2Legalitatea procesului penalProcesul penal se desfăşoară potrivit dispoziÅ£iilor prevăzute de lege.  + Articolul 3Separarea funcÅ£iilor judiciare (1) ÃŽn procesul penal se exercită următoarele funcÅ£ii judiciare: a) funcÅ£ia de urmărire penală; b) funcÅ£ia de dispoziÅ£ie asupra drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată; d) funcÅ£ia de judecată. (2) FuncÅ£iile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel. (3) ÃŽn desfăşurarea aceluiaÅŸi proces penal, exercitarea unei funcÅ£ii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcÅ£ii judiciare, cu excepÅ£ia celei prevăzute la alin. (1) lit. b), care este compatibilă cu funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată. (4) ÃŽn exercitarea funcÅ£iei de urmărire penală, procurorul ÅŸi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. (5) Asupra actelor ÅŸi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile ÅŸi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuÅ£ii în acest sens, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute de lege. (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată ÅŸi probelor pe care se bazează acesta, precum ÅŸi a legalităţii soluÅ£iilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiÅ£iile legii. (7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.  + Articolul 4PrezumÅ£ia de nevinovăţie (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 5Aflarea adevărului (1) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele ÅŸi împrejurările cauzei, precum ÅŸi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. (2) Organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a strânge ÅŸi de a administra probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancÅ£ionează conform dispoziÅ£iilor prezentului cod.  + Articolul 6Ne bis în idemNicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunÅ£at anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaÅŸi faptă, chiar ÅŸi sub altă încadrare juridică.  + Articolul 7Obligativitatea punerii în miÅŸcare ÅŸi a exercitării acÅ£iunii penale (1) Procurorul este obligat să pună în miÅŸcare ÅŸi să exercite acÅ£iunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) ÅŸi (3). (2) ÃŽn cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunÅ£a la exercitarea acÅ£iunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia. (3) ÃŽn cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în miÅŸcare ÅŸi exercită acÅ£iunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obÅ£inerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiÅ£ii prevăzută de lege.  + Articolul 8Caracterul echitabil ÅŸi termenul rezonabil al procesului penalOrganele judiciare au obligaÅ£ia de a desfăşura urmărirea penală ÅŸi judecata cu respectarea garanÅ£iilor procesuale ÅŸi a drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale subiecÅ£ilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp ÅŸi în mod complet faptele care constituie infracÅ£iuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârÅŸit o infracÅ£iune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.  + Articolul 9Dreptul la libertate ÅŸi siguranţă (1) ÃŽn cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate ÅŸi siguranţă. (2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepÅ£ional ÅŸi doar în cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp ÅŸi într-o limbă pe care o înÅ£elege asupra motivelor arestării sale ÅŸi are dreptul de a formula contestaÅ£ie împotriva dispunerii măsurii. (4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaÅ£ia de a dispune revocarea măsurii ÅŸi, după caz, punerea în libertate a celui reÅ£inut sau arestat. (5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 10Dreptul la apărare (1) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înÅŸiÅŸi sau de a fi asistaÅ£i de avocat. (2) PărÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pregătirii apărării. (3) Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală împotriva lui ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (4) ÃŽnainte de a fi ascultaÅ£i, suspectului ÅŸi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraÅ£ie. (5) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura exercitarea deplină ÅŸi efectivă a dreptului la apărare de către părÅ£i ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali în tot cursul procesului penal. (6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.  + Articolul 11Respectarea demnităţii umane ÅŸi a vieÅ£ii private (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. (2) Respectarea vieÅ£ii private, a inviolabilităţii domiciliului ÅŸi a secretului corespondenÅ£ei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiÅ£iile legii ÅŸi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.  + Articolul 12Limba oficială ÅŸi dreptul la interpret (1) Limba oficială în procesul penal este limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română. (3) PărÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali care nu vorbesc sau nu înÅ£eleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoÅŸtinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum ÅŸi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. (4) ÃŽn cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreÅ£i autorizaÅ£i, potrivit legii. Sunt incluÅŸi în categoria interpreÅ£ilor ÅŸi traducătorii autorizaÅ£i, potrivit legii.  + Articolul 13Aplicarea legii procesuale penale în timp ÅŸi spaÅ£iu (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare ÅŸi până în momentul ieÅŸirii din vigoare, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor prevăzute în dispoziÅ£iile tranzitorii. (2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepÅ£iile prevăzute de lege.  + Titlul II AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal  + Capitolul I AcÅ£iunea penală  + Articolul 14Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni. (2) AcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) AcÅ£iunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 15CondiÅ£iile de punere în miÅŸcare sau de exercitare a acÅ£iunii penaleAcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare ÅŸi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi nu există cazuri care împiedică punerea în miÅŸcare sau exercitarea acesteia.  + Articolul 16Cazurile care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală nu poate fi pusă în miÅŸcare, iar când a fost pusă în miÅŸcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârÅŸită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârÅŸit infracÅ£iunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e) lipseÅŸte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiÅ£ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripÅ£ia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracÅ£iunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiÅ£iile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) ÅŸi j), acÅ£iunea penală poate fi pusă în miÅŸcare ulterior, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 17Stingerea acÅ£iunii penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale acÅ£iunea penală se stinge prin clasare sau prin renunÅ£are la urmărirea penală, în condiÅ£iile prevăzute de lege. (2) ÃŽn cursul judecăţii acÅ£iunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreÅŸti.  + Articolul 18Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatuluiÃŽn caz de amnistie, de prescripÅ£ie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.  + Capitolul II AcÅ£iunea civilă  + Articolul 19Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (1) AcÅ£iunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârÅŸirea infracÅ£iunii. (2) AcÅ£iunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului ÅŸi, după caz, a părÅ£ii responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, acÅ£iunea civilă se exercită în numele acesteia de procuror, în condiÅ£iile art. 20 alin. (1) ÅŸi (2). Reprezentantul legal al persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciÅ£iu are dreptul de a exercita acÅ£iunea civilă în numele acesteia. (4) AcÅ£iunea civilă se soluÅ£ionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material ÅŸi moral se face potrivit dispoziÅ£iilor legii civile.  + Articolul 20Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. Organele judiciare au obligaÅ£ia de a aduce la cunoÅŸtinÅ£a persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii ÅŸi a întinderii pretenÅ£iilor, a motivelor ÅŸi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) ÃŽn cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaÅ£ia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) ÃŽn cazul nerespectării vreuneia dintre condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acÅ£iunea la instanÅ£a civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micÅŸora întinderea pretenÅ£iilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneÅŸti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) ÃŽn cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care părÅ£ile civile nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant, pentru buna desfăşurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusă din oficiu de către organul judiciar. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenÅ£ională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acÅ£iunea civilă se disjunge. (8) AcÅ£iunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente, exercitată la instanÅ£a penală sau la instanÅ£a civilă, este scutită de taxă de timbru.  + Articolul 21Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părÅ£ii civile sau a inculpatului, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1). (2) Atunci când exercită acÅ£iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, în condiÅ£iile alin. (1). (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la începerea dezbaterilor la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÅ£iei. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveÅŸte acÅ£iunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.  + Articolul 22RenunÅ£area la pretenÅ£iile civile (1) Partea civilă poate renunÅ£a, în tot sau în parte, la pretenÅ£iile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) RenunÅ£area se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ÅŸedinÅ£a de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării ÅŸi nu poate introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă pentru aceleaÅŸi pretenÅ£ii.  + Articolul 23TranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, cu privire la pretenÅ£iile civile, inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacÅ£ie sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părÅ£ii responsabile civilmente, poate recunoaÅŸte, în tot sau în parte, pretenÅ£iile părÅ£ii civile. (3) ÃŽn cazul recunoaÅŸterii pretenÅ£iilor civile, instanÅ£a obligă la despăgubiri în măsura recunoaÅŸterii. Cu privire la pretenÅ£iile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.  + Articolul 24Exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (1) AcÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii civile, dacă moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării. (2) ÃŽn caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii responsabile civilmente, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acestora, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), dacă se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului, instanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea acÅ£iunii la instanÅ£a civilă competentă.  + Articolul 25Rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (1) ÃŽn caz de condamnare, instanÅ£a se pronunţă prin aceeaÅŸi hotărâre ÅŸi asupra acÅ£iunii civile. (2) Când acÅ£iunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanÅ£a dispune ca lucrul să fie restituit părÅ£ii civile. (3) InstanÅ£a, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinÅ£area totală sau parÅ£ială a unui înscris sau la restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (4) Când prin desfiinÅ£area înscrisului sau prin restabilirea situaÅ£iei anterioare pot fi afectate drepturile terÅ£ilor, instanÅ£a disjunge acÅ£iunea ÅŸi o trimite la instanÅ£a civilă. (5) ÃŽn caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), i) ÅŸi j), instanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă.  + Articolul 26Disjungerea acÅ£iunii civile (1) InstanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea ei la instanÅ£a competentă potrivit legii civile, când soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile în procesul penal determină depăşirea termenului rezonabil al procesului penal. (2) Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a părÅ£ilor. (3) Probele administrate în faÅ£a instanÅ£ei penale până la disjungere pot fi folosite în faÅ£a instanÅ£ei civile, în afară de cazul când instanÅ£a civilă apreciază că este necesară refacerea lor. (4) InstanÅ£a dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea ei la instanÅ£a competentă potrivit legii civile ÅŸi în cazul admiterii acordului de recunoaÅŸtere a vinovăţiei în condiÅ£iile art. 486. (5) ÃŽncheierea prin care se disjunge acÅ£iunea civilă este definitivă.  + Articolul 27Cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (1) Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanÅ£a civilă acÅ£iune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune. (2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă. (3) Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal pot să introducă acÅ£iune în faÅ£a instanÅ£ei civile dacă procesul penal a fost suspendat. ÃŽn caz de reluare a procesului penal, acÅ£iunea introdusă la instanÅ£a civilă se suspendă în condiÅ£iile prevăzute la alin. (7). (4) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acÅ£iunea în faÅ£a instanÅ£ei civile, pot să părăsească această instanţă ÅŸi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanÅ£ei, dacă punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanÅ£ei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunÅ£at o hotărâre, chiar nedefinitivă. (5) ÃŽn cazul în care acÅ£iunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale, diferenÅ£a poate fi cerută pe calea unei acÅ£iuni la instanÅ£a civilă. (6) Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. (7) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), precum ÅŸi în cazul acÅ£iunii civile disjunse, judecata în faÅ£a instanÅ£ei civile se suspendă după punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale ÅŸi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.  + Articolul 28Autoritatea hotărârii penale în procesul civil ÅŸi efectele hotărârii civile în procesul penal (1) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei civile care judecă acÅ£iunea civilă, cu privire la existenÅ£a faptei ÅŸi a persoanei care a săvârÅŸit-o. InstanÅ£a civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveÅŸte existenÅ£a prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia.  + Titlul III ParticipanÅ£ii în procesul penal  + Capitolul I DispoziÅ£ii generale  + Articolul 29ParticipanÅ£ii în procesul penalParticipanÅ£ii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 30Organele judiciareOrganele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt: a) organele de cercetare penală; b) procurorul; c) judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi; d) judecătorul de cameră preliminară; e) instanÅ£ele judecătoreÅŸti.  + Articolul 31AvocatulAvocatul asistă sau reprezintă părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. Cu încuviinÅ£area organului judiciar, avocatul poate asista ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 32PărÅ£ile (1) PărÅ£ile sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară. (2) PărÅ£ile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente.  + Articolul 33SubiecÅ£ii procesuali principali (1) SubiecÅ£ii procesuali principali sunt suspectul ÅŸi persoana vătămată. (2) SubiecÅ£ii procesuali principali au aceleaÅŸi drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ca ÅŸi părÅ£ile, cu excepÅ£ia celor pe care legea le acordă numai acestora.  + Articolul 34AlÅ£i subiecÅ£i procesualiÃŽn afara participanÅ£ilor prevăzuÅ£i la art. 33, sunt subiecÅ£i procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum ÅŸi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaÅ£ii sau atribuÅ£ii în procedurile judiciare penale.  + Capitolul II CompetenÅ£a organelor judiciare  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a funcÅ£ională, după materie ÅŸi după calitatea persoanei a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 35CompetenÅ£a judecătoriei (1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Judecătoria soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 36CompetenÅ£a tribunalului (1) Tribunalul judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 188, 189, 210, 211, 254, 263, 282, 289-294, 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 ÅŸi 360-367; b) infracÅ£iunile săvârÅŸite cu intenÅ£ie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) infracÅ£iunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către DirecÅ£ia de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, dacă nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e ierarhic superioare; d) alte infracÅ£iuni date prin lege în competenÅ£a sa. (2) Tribunalul soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege. (3) Tribunalul soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 37CompetenÅ£a tribunalului militar (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Tribunalul militar soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 38CompetenÅ£a curÅ£ii de apel (1) Curtea de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii de la judecătorii, tribunale ÅŸi de procurorii de la parchetele care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e; d) infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu atribuÅ£iile de serviciu de avocaÅ£i, notari publici, executori judecătoreÅŸti, precum ÅŸi auditori publici externi. (2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de judecătorii ÅŸi de tribunale. (3) Curtea de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între instanÅ£ele din circumscripÅ£ia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 39CompetenÅ£a curÅ£ii militare de apel (1) Curtea militară de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445, săvârÅŸite de militari; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale, săvârÅŸite de militari; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii tribunalelor militare ÅŸi de procurorii militari de la parchetele militare care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e. (2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate de tribunalele militare. (3) Curtea militară de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de acestea în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea militară de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 40CompetenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă în primă instanţă infracÅ£iunile săvârÅŸite de PreÅŸedintele României, senatori ÅŸi deputaÅ£i, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanÅ£elor internaÅ£ionale, de europarlamentari, de judecătorii ÅŸi magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la Curtea ConstituÅ£ională, de judecătorii ÅŸi magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, de judecătorii de la curÅ£ile de apel ÅŸi curtea militară de apel, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanÅ£e, de mareÅŸali, amirali, generali, precum ÅŸi de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor ÅŸi mareÅŸalilor. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de curÅ£ile de apel, de curÅ£ile militare de apel ÅŸi de SecÅ£ia penală a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă recursurile în casaÅ£ie împotriva hotărârilor penale definitive, precum ÅŸi recursurile în interesul legii. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanÅ£a superioară comună instanÅ£elor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiÅ£iei este întrerupt, cererile de strămutare, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de curÅ£ile de apel în cazurile prevăzute de lege. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 2-a CompetenÅ£a teritorială a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 41CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe teritoriul României (1) CompetenÅ£a după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârÅŸit fapta; d) locuinÅ£a sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii se înÅ£elege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracÅ£ională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) ÃŽn cazul în care, potrivit alin. (2), o infracÅ£iune a fost săvârÅŸită în circumscripÅ£ia mai multor instanÅ£e, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanÅ£e dintre cele prevăzute la alin. (1), competenÅ£a revine instanÅ£ei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanÅ£e sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini. (6) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă sub pavilion românesc este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (7) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (8) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competenÅ£a nu se poate determina potrivit alin. (1), competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (4).  + Articolul 42CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României (1) InfracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României se judecă de către instanÅ£ele în a căror circumscripÅ£ie se află locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuieÅŸte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracÅ£iunea este de competenÅ£a judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 BucureÅŸti, iar în celelalte cazuri, de instanÅ£a competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul BucureÅŸti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (3) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (4) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (5) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (1) ÅŸi (2), în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.  + SecÅ£iunea a 3-a DispoziÅ£ii speciale privind competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 43Reunirea cauzelor (1) InstanÅ£a dispune reunirea cauzelor în cazul infracÅ£iunii continuate, al concursului formal de infracÅ£iuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracÅ£iune. (2) InstanÅ£a poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaÅ£ii: a) când două sau mai multe infracÅ£iuni au fost săvârÅŸite de aceeaÅŸi persoană; b) când la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni au participat două sau mai multe persoane; c) când între două sau mai multe infracÅ£iuni există legătură ÅŸi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiÅ£iei. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazurile în care în faÅ£a aceluiaÅŸi organ judiciar sunt mai multe cauze cu acelaÅŸi obiect.  + Articolul 44CompetenÅ£a în caz de reunire a cauzelor (1) ÃŽn caz de reunire, dacă, în raport cu diferiÅ£ii făptuitori ori diferitele fapte, competenÅ£a aparÅ£ine, potrivit legii, mai multor instanÅ£e de grad egal, competenÅ£a de a judeca toate faptele ÅŸi pe toÅ£i făptuitorii revine instanÅ£ei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenÅ£a aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (2) CompetenÅ£a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenÅ£a unei anumite instanÅ£e s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunÅ£at achitarea. (3) Tăinuirea, favorizarea infractorului ÅŸi nedenunÅ£area unor infracÅ£iuni sunt de competenÅ£a instanÅ£ei care judecă infracÅ£iunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenÅ£a după calitatea persoanelor aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (4) Dacă dintre instanÅ£e una este civilă, iar alta este militară, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile. (5) Dacă instanÅ£a militară este superioară în grad, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 ÅŸi 42.  + Articolul 45Procedura de reunire a cauzelor (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părÅ£ilor ÅŸi din oficiu de către instanÅ£a competentă. (2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faÅ£a primei instanÅ£e, chiar după desfiinÅ£area sau casarea hotărârii, sau în faÅ£a instanÅ£ei de apel. (3) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.  + Articolul 46Disjungerea cauzelor (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanÅ£a poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaÅ£i sau la unele dintre infracÅ£iuni. (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părÅ£ilor.  + Articolul 47ExcepÅ£iile de necompetenţă (1) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunÅ£area hotărârii definitive. (2) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. (3) ExcepÅ£ia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiÅ£iile alin. (2). (4) ExcepÅ£iile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părÅ£i.  + Articolul 48CompetenÅ£a în caz de schimbare a calităţii inculpatului (1) Când competenÅ£a instanÅ£ei este determinată de calitatea inculpatului, instanÅ£a rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârÅŸirea infracÅ£iunii, nu mai are acea calitate. (2) Dobândirea calităţii după săvârÅŸirea infracÅ£iunii nu determină schimbarea competenÅ£ei, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor săvârÅŸite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).  + Articolul 49CompetenÅ£a în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei (1) InstanÅ£a sesizată cu judecarea unei infracÅ£iuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracÅ£iunea este de competenÅ£a instanÅ£ei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage necompetenÅ£a instanÅ£ei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.  + Articolul 50Declinarea de competenţă (1) InstanÅ£a care îşi declină competenÅ£a trimite, de îndată, dosarul instanÅ£ei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenÅ£a materială sau după calitatea persoanei, instanÅ£a căreia i s-a trimis cauza poate menÅ£ine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse de instanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a. (3) ÃŽn cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse se menÅ£in. (4) Hotărârea de declinare a competenÅ£ei nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 51Conflictul de competenţă (1) Când două sau mai multe instanÅ£e se recunosc competente a judeca aceeaÅŸi cauză ori îşi declină competenÅ£a reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluÅ£ionează de instanÅ£a ierarhic superioară comună. (2) InstanÅ£a ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanÅ£a care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanÅ£a care ÅŸi-a declinat cea din urmă competenÅ£a. (3) Sesizarea instanÅ£ei ierarhic superioare comune se poate face ÅŸi de procuror sau de părÅ£i. (4) Până la soluÅ£ionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă. (5) InstanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile ÅŸi efectuează actele ce reclamă urgenţă. (6) InstanÅ£a ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (7) Când instanÅ£a sesizată cu soluÅ£ionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenÅ£a altei instanÅ£e decât cele între care a intervenit conflictul ÅŸi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanÅ£ei superioare comune. (8) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenÅ£ei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care apar elemente noi care atrag competenÅ£a altor instanÅ£e. (9) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 50 alin. (2) ÅŸi (3).  + Articolul 52Chestiunile prealabile (1) InstanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanÅ£a penală, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii.  + SecÅ£iunea a 4-a CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară  + Articolul 53CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţiJudecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia, soluÅ£ionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaÅ£iile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviinÅ£area percheziÅ£iilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) administrarea anticipată a probelor; g) alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + Articolul 54CompetenÅ£a judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluÅ£ionează plângerile împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluÅ£ionează alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 5-a Organele de urmărire penală ÅŸi competenÅ£a acestora  + Articolul 55Organele de urmărire penală (1) Organele de urmărire penală sunt: a) procurorul; b) organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare; c) organele de cercetare penală speciale. (2) Procurorii sunt constituiÅ£i în parchete care funcÅ£ionează pe lângă instanÅ£ele judecătoreÅŸti ÅŸi îşi exercită atribuÅ£iile în cadrul Ministerului Public. (3) ÃŽn cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuÅ£ii: a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală; b) sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi instanÅ£a de judecată; c) exercită acÅ£iunea penală; d) exercită acÅ£iunea civilă, în cazurile prevăzute de lege: e) încheie acordul de recunoaÅŸtere a vinovăţiei, în condiÅ£iile legii; f) formulează ÅŸi exercită contestaÅ£iile ÅŸi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti; g) îndeplineÅŸte orice alte atribuÅ£ii prevăzute de lege. (4) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaÅ£i din Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ori avizul procurorului desemnat în acest sens. (5) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiÅ£eri anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (6) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare ÅŸi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea ÅŸi supravegherea procurorului.CompetenÅ£a procurorului  + Articolul 56 (1) Procurorul conduce ÅŸi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a altor organe de cercetare speciale ÅŸi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale. (2) Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce ÅŸi le supraveghează. (3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: a) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de judecată în primă instanţă aparÅ£ine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel; b) în cazul infracÅ£iunilor prevăzute la art. 188-191 din Codul penal; c) în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; d) în alte cazuri prevăzute de lege. (4) Urmărirea penală în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite de militari se efectuează de procurorul militar ÅŸi de organele de cercetare penală speciale, sub supravegherea acestuia. (5) Procurorii militari din cadrul secÅ£iilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenÅ£ei parchetului din care fac parte, faţă de toÅ£i participanÅ£ii la săvârÅŸirea infracÅ£iunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanÅ£a competentă potrivit art. 44.  + Articolul 57CompetenÅ£a organelor de cercetare penală (1) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracÅ£iune care nu este dată, prin lege, în competenÅ£a organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) ÅŸi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de către militari sau în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârÅŸite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranÅ£a navei sau navigaÅ£iei ori a personalului.  + Articolul 58Verificarea competenÅ£ei (1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenÅ£a imediat după sesizare. (2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă ÅŸi trimite cauza procurorului competent. (3) Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.  + Articolul 59Extinderea competenÅ£ei teritoriale (1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuÅŸi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare. (2) ÃŽn cuprinsul aceleiaÅŸi localităţi, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, efectuează toate actele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.  + Articolul 60Cazurile urgenteProcurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenÅ£a acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.  + Articolul 61Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: a) organele inspecÅ£iilor de stat, ale altor organe de stat, precum ÅŸi ale autorităţilor publice, instituÅ£iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; b) organele de control ÅŸi cele de conducere ale autorităţilor administraÅ£iei publice, ale altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor; c) organele de ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională, pentru infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege. (2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaÅ£ia să ia măsuri de conservare a locului săvârÅŸirii infracÅ£iunii ÅŸi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, aceleaÅŸi organe au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. (3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecÅ£ii ori precizări sau au de dat explicaÅ£ii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaÅ£ia de a le consemna în procesul-verbal. (4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală. (5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 62Actele încheiate de comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave (1) ComandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave sunt competenÅ£i să facă percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor ÅŸi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele ÅŸi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor ÅŸi pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe aceste nave sau aeronave, având totodată ÅŸi obligaÅ£iile ÅŸi drepturile prevăzute la art. 61. (2) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. (3) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta organelor de urmărire penală. (4) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 63DispoziÅ£ii comune (1) DispoziÅ£iile prevăzute la art. 41-46 ÅŸi 48 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cursul urmăririi penale. (2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală. (3) Urmărirea penală a infracÅ£iunilor săvârÅŸite în condiÅ£iile prevăzute la art. 41 se efectuează de către organul de cercetare penală din circumscripÅ£ia instanÅ£ei competente să judece cauza, dacă legea nu dispune altfel. (4) Conflictul de competenţă dintre 2 sau mai mulÅ£i procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveÅŸte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenÅ£a se stabileÅŸte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe. ÃŽn cazul în care procurorul nu exercită supravegherea activităţii tuturor organelor de cercetare penală între care s-a ivit conflictul, competenÅ£a se stabileÅŸte de către prim-procurorul parchetului în circumscripÅ£ia căruia se află organele de cercetare penală.  + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului (1) Judecătorul este incompatibil dacă: a) a fost reprezentant sau avocat al unei părÅ£i ori al unui subiect procesual principal, chiar ÅŸi în altă cauză; b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părÅ£i, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; c) a fost expert sau martor, în cauză; d) este tutore sau curator al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal; e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faÅ£a unui judecător sau a unei instanÅ£e de judecată; f) există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. (2) Nu pot face parte din acelaÅŸi complet de judecată judecătorii care sunt soÅ£i, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal. (3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaÅŸi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinÅ£area ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi judecătorul de cameră preliminară nu pot participa, în aceeaÅŸi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.  + Articolul 65Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent ÅŸi a grefierului (1) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) se aplică procurorului ÅŸi organului de cercetare penală. (2) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (3) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului ÅŸi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei ÅŸi judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii completului de judecată. (4) Procurorul care a participat ca judecător de drepturi ÅŸi libertăţi sau ca judecător de cameră preliminară nu poate, în aceeaÅŸi cauză, să supravegheze urmărirea penală sau să efectueze acte de urmărire penală ÅŸi nici să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă ÅŸi în căile de atac. Procurorul care a participat ca judecător la judecarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac.  + Articolul 66AbÅ£inerea (1) Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preÅŸedintelui instanÅ£ei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abÅ£ine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ÅŸi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abÅ£inerii. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoÅŸtinţă de existenÅ£a cazului de incompatibilitate.  + Articolul 67Recuzarea (1) ÃŽn cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraÅ£ie de abÅ£inere, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenÅ£a cazului de incompatibilitate. (2) Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (4) Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat, a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. (5) Nerespectarea condiÅ£iilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaÅŸi persoane pentru acelaÅŸi caz de incompatibilitate cu aceleaÅŸi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (6) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faÅ£a căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.  + Articolul 68Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării (1) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară se soluÅ£ionează de un judecător de la aceeaÅŸi instanţă. (2) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluÅ£ionează de un alt complet de judecată. (3) AbÅ£inerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluÅ£ionează de completul de judecată. (4) AbÅ£inerea sau recuzarea grefierului se soluÅ£ionează de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată. (5) SoluÅ£ionarea abÅ£inerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluÅ£ionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări ÅŸi poate asculta procurorul, subiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi persoana care se abÅ£ine sau a cărei recuzare se solicită. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in. (7) ÃŽncheierea prin care se soluÅ£ionează abÅ£inerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. (8) Când pentru soluÅ£ionarea abÅ£inerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e, cererea se soluÅ£ionează de un judecător de la instanÅ£a ierarhic superioară. (9) ÃŽn cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate. (10) DispoziÅ£iile alin. (8) ÅŸi (9) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul soluÅ£ionării abÅ£inerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.  + Articolul 69Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală (1) Asupra abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă procurorul care supraveghează urmărirea penală. (2) Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. ÃŽn cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul soluÅ£ionează abÅ£inerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (4) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 70Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării procurorului (1) ÃŽn tot cursul procesului penal, asupra abÅ£inerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancÅ£iunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (3) Procurorul ierarhic superior soluÅ£ionează cererea în 48 de ore. (4) Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (5) Procurorul recuzat poate participa la soluÅ£ionarea cererii privitoare la măsura preventivă ÅŸi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenÅ£a. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 71Temeiul strămutăriiÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate strămuta judecarea unei cauze de la instanÅ£a competentă la o altă instanţă egală în grad, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorilor instanÅ£ei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părÅ£ilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.  + Articolul 72Cererea de strămutare ÅŸi efectele acesteia (1) Strămutarea poate fi cerută de părÅ£i sau de procuror. (2) Cererea se depune la instanÅ£a de unde se solicită strămutarea ÅŸi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum ÅŸi motivarea în fapt ÅŸi în drept. (3) La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază. (4) ÃŽn cerere se face menÅ£iune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive. (5) Cererea se înaintează de îndată ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie împreună cu înscrisurile anexate. (6) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate solicita informaÅ£ii de la preÅŸedintele instanÅ£ei de unde se solicită strămutarea sau de la preÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i, totodată, termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui curÅ£ii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive. (8) Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.  + Articolul 73Procedura de soluÅ£ionare a cererii de strămutare (1) SoluÅ£ionarea cererii de strămutare se face în ÅŸedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) PreÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluÅ£ionarea acesteia, cu menÅ£iunea că părÅ£ile pot trimite memorii ÅŸi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluÅ£ionarea cererii. (3) ÃŽn informaÅ£iile trimise ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie se face menÅ£iune expresă despre efectuarea încunoÅŸtinţărilor, ataşându-se ÅŸi dovezile de comunicare a acestora. (4) Neprezentarea părÅ£ilor nu împiedică soluÅ£ionarea cererii. ÃŽn cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, în cazul în care apreciază că prezenÅ£a sa este necesară pentru soluÅ£ionarea cererii. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie acordă cuvântul părÅ£ii care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părÅ£i prezente, precum ÅŸi procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul.  + Articolul 74SoluÅ£ionarea cererii (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea de strămutare prin sentinţă. (2) ÃŽn cazul în care găseÅŸte cererea întemeiată, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanÅ£ele din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate acesteia. Strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curÅ£ile de apel dintr-o circumscripÅ£ie învecinată. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie hotărăşte în ce măsură se menÅ£in actele îndeplinite în faÅ£a instanÅ£ei, precum ÅŸi cele îndeplinite de judecătorul de cameră preliminară de la care s-a strămutat cauza. (4) InstanÅ£a de la care a fost strămutată cauza, precum ÅŸi instanÅ£a la care s-a strămutat cauza vor fi înÅŸtiinÅ£ate de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (5) Dacă instanÅ£a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată prin efectul admiterii cererii de strămutare. (6) SentinÅ£a prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.  + Articolul 75Alte dispoziÅ£ii (1) După strămutarea cauzei, contestaÅ£iile ÅŸi celelalte căi de atac se judecă de instanÅ£ele corespunzătoare din circumscripÅ£ia instanÅ£ei la care s-a strămutat cauza. (2) DispoziÅ£iile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în procedura de cameră preliminară. (3) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de către instanÅ£a la care s-a strămutat cauza. (4) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinÅ£are cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanÅ£a inferioară în grad din circumscripÅ£ia celei la care s-a strămutat cauza.  + Articolul 76Desemnarea altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii ÅŸi desemnarea unei instanÅ£e egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (4) ÃŽncheierea prin care ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac. (5) ÃŽn cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei formulate, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive.  + Capitolul III SubiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi drepturile acestora  + Articolul 77SuspectulPersoana cu privire la care, din datele ÅŸi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârÅŸit o faptă prevăzută de legea penală se numeÅŸte suspect.  + Articolul 78Drepturile suspectuluiSuspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 79Persoana vătămatăPersoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numeÅŸte persoană vătămată.  + Articolul 80Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate (1) ÃŽn cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr foarte mare de persoane, iar asigurarea individuală a respectării drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, persoanele respective îşi desemnează sau procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanÅ£a poate dispune ca persoanele vătămate să îşi desemneze un reprezentant, în scopul exercitării drepturilor lor. Dacă persoanele vătămate nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant în termenul care le-a fost acordat, procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a poate desemna un avocat din oficiu care să le reprezinte. (2) Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.  + Articolul 81Drepturile persoanei vătămateÃŽn cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi: a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; c) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale a cauzei; d) dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiÅ£ia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poÅŸtă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaÅ£ii să îi fie comunicate; e) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; f) dreptul de a fi ascultată; g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor ÅŸi experÅ£ilor; h) dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată; i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; j) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul IV Inculpatul ÅŸi drepturile acestuia  + Articolul 82InculpatulPersoana împotriva căreia s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală devine parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte inculpat.  + Articolul 83Drepturile inculpatuluiÃŽn cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenÅ£ia că dacă refuză să dea declaraÅ£ii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraÅ£ii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; b) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiÅ£iile prevăzute de lege, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale ÅŸi civile a cauzei; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunică în limba română; g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; h) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul V Partea civilă ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 84Partea civilă (1) Persoana vătămată care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte civilă. (2) Au calitatea de parte civilă ÅŸi succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal.  + Articolul 85Drepturile părÅ£ii civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii civile se exercită în scopul ÅŸi în limitele necesare soluÅ£ionării acÅ£iunii civile. (3) DispoziÅ£iile art. 80 se aplică în mod corespunzător în cazul în care există un număr foarte mare de părÅ£i civile.  + Capitolul VI Partea responsabilă civilmente ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 86Partea responsabilă civilmentePersoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente.  + Articolul 87Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente se exercită în limitele ÅŸi în scopul soluÅ£ionării acÅ£iunii civile.  + Capitolul VII Avocatul. AsistenÅ£a juridică ÅŸi reprezentarea  + Articolul 88Avocatul (1) Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. (2) Nu poate fi avocat al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal: a) soÅ£ul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul; b) martorul citat în cauză; c) cel care a participat în aceeaÅŸi cauză în calitate de judecător sau de procuror; d) o altă parte sau un alt subiect procesual. (3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenÅ£a juridică a părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligaÅ£ii, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaÅ£i spre a se lua măsuri disciplinare. (4) PărÅ£ile sau subiecÅ£ii principali cu interese contrare nu pot fi asistaÅ£i sau reprezentaÅ£i de acelaÅŸi avocat.  + Articolul 89AsistenÅ£a juridică a suspectului sau a inculpatului (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulÅ£i avocaÅ£i în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară ÅŸi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoÅŸtinţă acest drept. AsistenÅ£a juridică este asigurată atunci când cel puÅ£in unul dintre avocaÅ£i este prezent. (2) Persoana reÅ£inută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidenÅ£ialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază ÅŸi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obÅ£inute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.  + Articolul 90AsistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatuluiAsistenÅ£a juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenÅ£ie ori într-un centru educativ, când este reÅ£inut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.  + Articolul 91Avocatul din oficiu (1) ÃŽn cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (2) ÃŽn tot cursul procesului penal, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat, nu asigură substituirea ÅŸi refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menÅ£iune despre aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. ÃŽn cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea ÅŸi refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanÅ£a ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. (3) Avocatul din oficiu se consideră desemnat până la desemnarea, dacă este cazul, de către organul judiciar a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă ÅŸi efectivă în cauză. (4) DelegaÅ£ia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. (5) Dacă la judecarea cauzei avocatul lipseÅŸte ÅŸi nu poate fi înlocuit în condiÅ£iile alin. (2), cauza se amână.  + Articolul 92Drepturile avocatului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepÅ£ia tehnicilor speciale de supraveghere ori cercetare, a percheziÅ£iei informatice ÅŸi a percheziÅ£iei corporale sau a vehiculelor în cazul infracÅ£iunilor flagrante, precum ÅŸi cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care prin prezenÅ£a avocatului s-ar aduce atingere dreptului la apărare al celorlalte părÅ£i ori subiecÅ£i procesuali principali, caz în care întrebările acestuia pot fi formulate de către organul de urmărire penală. (2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (3) Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile alin. (2). (4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (5) ÃŽn cazul efectuării percheziÅ£iei domiciliare, încunoÅŸtinÅ£area prevăzută la alin. (2) se poate face ÅŸi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziÅ£ionată. (6) ÃŽn cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menÅ£iune despre aceasta, iar actul este semnat ÅŸi de avocat. (7) ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară ÅŸi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea ÅŸi realizarea unei apărări efective.  + Articolul 93AsistenÅ£a juridică a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiÅ£iile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului ÅŸi de a formula cereri ÅŸi a depune memorii. DispoziÅ£iile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (2) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8). (3) ÃŽn cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepÅ£ia celor pe care aceasta le exercită personal, ÅŸi dreptul de a consulta actele dosarului. (4) AsistenÅ£a juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu ÅŸi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.  + Articolul 94Consultarea dosarului (1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. (2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaÅ£ii din dosar, precum ÅŸi de a obÅ£ine fotocopii pe cheltuiala clientului. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul stabileÅŸte data ÅŸi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de urmărire penală. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul poate restricÅ£iona motivat consultarea dosarului de către suspect, inculpat sau avocat, pe o perioadă de cel mult 15 zile, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea sau secretul datelor ÅŸi actelor de care a luat cunoÅŸtinţă cu ocazia consultării dosarului. (6) ÃŽn toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricÅ£ionat dreptul de a consulta declaraÅ£iile părÅ£ii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă. (7) ÃŽn vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă.  + Articolul 95Dreptul de a formula plângere (1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336-339. (2) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) ÅŸi art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea ÅŸi să comunice soluÅ£ia, precum ÅŸi motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore.  + Articolul 96ReprezentareaÃŽn cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părÅ£i, precum ÅŸi persoana vătămată pot fi reprezentaÅ£i, cu excepÅ£ia cazurilor în care prezenÅ£a acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanÅ£a de judecată, după caz.  + Titlul IV Probele, mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii  + Capitolul I Reguli generale  + Articolul 97Proba ÅŸi mijloacele de probă (1) Constituie probă orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei ÅŸi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obÅ£ine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraÅ£iile persoanei vătămate; c) declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente; d) declaraÅ£iile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.  + Articolul 98Obiectul probaÅ£iuniiConstituie obiect al probei: a) existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi săvârÅŸirea ei de către inculpat; b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă; c) faptele ÅŸi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii; d) orice împrejurare necesară pentru justa soluÅ£ionare a cauzei.  + Articolul 99Sarcina probei (1) ÃŽn acÅ£iunea penală sarcina probei aparÅ£ine în principal procurorului, iar în acÅ£iunea civilă, părÅ£ii civile ori, după caz, procurorului care exercită acÅ£iunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumÅ£ia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, ÅŸi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) ÃŽn procesul penal, persoana vătămată, suspectul ÅŸi părÅ£ile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.  + Articolul 100Administrarea probelor (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge ÅŸi administrează probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) ÃŽn cursul judecăţii, instanÅ£a administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părÅ£ilor ÅŸi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii de către persoanele îndreptăţite se admite ori se respinge motivat de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaÅ£iunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obÅ£inut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită; f) administrarea probei este contrară legii.  + Articolul 101Principiul loialităţii administrării probelor (1) Este oprit a se întrebuinÅ£a violenÅ£e, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum ÅŸi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obÅ£ine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-ÅŸi aminti ÅŸi de a relata în mod conÅŸtient ÅŸi voluntar faptele care constituie obiectul probei. InterdicÅ£ia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acÅ£ionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârÅŸească ori să continue săvârÅŸirea unei fapte penale, în scopul obÅ£inerii unei probe.  + Articolul 102Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal (1) Probele obÅ£inute prin tortură, precum ÅŸi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obÅ£inute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) ÃŽn mod excepÅ£ional, dispoziÅ£iile alin. (2) nu se aplică dacă mijlocul de probă prezintă imperfecÅ£iuni de formă sau există alte neregularităţi procedurale care nu produc o vătămare pentru înlăturarea căreia este necesară excluderea acestuia. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obÅ£inute în mod direct din probele obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi nu puteau fi obÅ£inute în alt mod. (5) Probele derivate din probele prevăzute la alin. (2) nu se exclud dacă probele obÅ£inute în mod nelegal sunt folosite în condiÅ£iile alin. (3).  + Articolul 103Aprecierea probelor (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ÅŸi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) ÃŽn luarea deciziei asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi a vinovăţiei inculpatului instanÅ£a hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanÅ£a are convingerea că acuzaÅ£ia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea instanÅ£ei nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe mărturia investigatorului sub acoperire sau pe declaraÅ£iile martorilor protejaÅ£i.  + Capitolul II Audierea persoanelor  + SecÅ£iunea 1 Reguli generale în materia audierii persoanelor  + Articolul 104Persoanele audiate în cursul procesului penalÃŽn cursul procesului penal, în condiÅ£iile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii ÅŸi experÅ£ii.  + Articolul 105Audierea prin interpret (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înÅ£elege, nu vorbeÅŸte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părÅ£i ori persoana vătămată, dintre interpreÅ£ii autorizaÅ£i, potrivit legii. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în situaÅ£ia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenÅ£a oricărei persoane care poate comunică cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaÅ£ia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunică prin limbajul special. ÃŽn această situaÅ£ie comunicarea se poate face ÅŸi în scris. (4) ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunică prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare.  + Articolul 106ProtecÅ£ia sănătăţii persoanelor ascultateDacă în timpul audierii unei persoane aceasta acuză oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării ÅŸi ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.  + SecÅ£iunea a 2-a Audierea suspectului sau a inculpatului  + Articolul 107ÃŽntrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data ÅŸi locul naÅŸterii, codul numeric personal, numele ÅŸi prenumele părinÅ£ilor, cetăţenia, starea civilă, situaÅ£ia militară, studiile, profesia ori ocupaÅ£ia, locul de muncă, domiciliul ÅŸi adresa unde locuieÅŸte efectiv ÅŸi adresa la care doreÅŸte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva să se desfăşoară un alt proces penal, precum ÅŸi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaÅ£iei sale personale. (2) ÃŽntrebările prevăzute la alin. (1) se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar.  + Articolul 108Comunicarea drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârÅŸirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum ÅŸi următoarele obligaÅ£ii: a) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; b) obligaÅ£ia de a comunică în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, citaÅ£iile ÅŸi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile ÅŸi se consideră că le-a luat la cunoÅŸtinţă. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute la alin. (2) ÅŸi i se înmânează, sub semnătură, un formular scris care cuprinde aceste drepturi, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.  + Articolul 109Modul de ascultare (1) După îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 107 ÅŸi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreÅŸte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări. (2) Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât ÅŸi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări ÅŸi notiÅ£e proprii. (3) Dacă în cursul audierii suspectul sau inculpatul îşi exercită dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie, ascultarea nu va mai continua, încheindu-se un proces-verbal.  + Articolul 110Consemnarea declaraÅ£iilor (1) DeclaraÅ£iile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. ÃŽn fiecare declaraÅ£ie se consemnează totodată ora începerii ÅŸi ora încheierii ascultării suspectului sau inculpatului. (2) Dacă este de acord cu conÅ£inutul declaraÅ£iei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraÅ£iei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului. (3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraÅ£ia scrisă. (4) DeclaraÅ£ia scrisă este semnată ÅŸi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului, inculpatului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ori de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părÅ£ii civile sau părÅ£ii responsabile civilmente, dacă aceÅŸtia au fost prezenÅ£i, precum ÅŸi de interpret când declaraÅ£ia a fost luată printr-un interpret. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraÅ£ia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.  + SecÅ£iunea a 3-a Audierea persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente  + Articolul 111Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, în condiÅ£iile prevăzute de lege; d) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£ată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum ÅŸi dreptul de a se constitui parte civilă; e) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; f) obligaÅ£ia de a comunică orice schimbare de adresă; g) obligaÅ£ia de a spune adevărul. (3) DispoziÅ£iile art. 109 alin. (1) ÅŸi (2) ÅŸi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoÅŸtinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.  + Articolul 112Modul de audiere a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Audierea părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 111 alin. (1), (3) ÅŸi (4), care se aplică în mod corespunzător. (2) PărÅ£ii civile, precum ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente li se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi: a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii în legătură cu soluÅ£ionarea laturii civile a cauzei, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 113ProtecÅ£ia persoanei vătămate ÅŸi a părÅ£ii civileAtunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninÅ£at sau vulnerabil ori pentru protecÅ£ia vieÅ£ii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 125-130, care se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 4-a Audierea martorilor  + Articolul 114Persoanele audiate ca martor (1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoÅŸtinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. (2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaÅ£ii: a) de a se prezenta în faÅ£a organului judiciar care a citat-o la locul, ziua ÅŸi ora arătate în citaÅ£ie; b) de a depune jurământ sau declaraÅ£ie solemnă în faÅ£a instanÅ£ei; c) de a spune adevărul. (3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părÅ£i sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate. (4) Pot fi audiate în calitate de martor ÅŸi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 ÅŸi 62.  + Articolul 115Capacitatea de a fi martor (1) Orice persoană poate fi citată ÅŸi audiată în calitate de martor, cu excepÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi a subiecÅ£ilor procesuali principali. (2) Persoanele care se află într-o situaÅ£ie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conÅŸtient fapte ÅŸi împrejurări de fapt conforme cu realitatea. (3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de lege.  + Articolul 116Obiectul ÅŸi limitele declaraÅ£iei martorului (1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul probaÅ£iunii în cauza în care a fost citat. (2) Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale. (3) Nu pot face obiectul declaraÅ£iei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret sau confidenÅ£ialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare. (4) Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraÅ£iei martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaÅ£iei de a păstra secretul sau confidenÅ£ialitatea. (5) DeclaraÅ£ia dată în condiÅ£iile alin. (4) nu constituie infracÅ£iune.  + Articolul 117Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soÅ£ul, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, precum ÅŸi fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soÅ£ al suspectului sau al inculpatului. (2) După comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraÅ£ii în calitate de martor. (3) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraÅ£ii, în privinÅ£a acestora sunt aplicabile dispoziÅ£iile privitoare la drepturile ÅŸi obligaÅ£iile martorilor. (4) ÃŽn cauzele reunite, persoana care îndeplineÅŸte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecÅ£i sau inculpaÅ£i este scutită de obligaÅ£ia de a depune mărturie ÅŸi împotriva celorlalÅ£i suspecÅ£i sau inculpaÅ£i, în cazul în care declaraÅ£ia sa nu poate fi limitată doar la aceÅŸtia din urmă.  + Articolul 118Dreptul martorului de a nu se acuzaDeclaraÅ£ia martorului nu poate fi folosită în cursul unui proces penal desfăşurat împotriva sa.  + Articolul 119ÃŽntrebările privind persoana martorului (1) DispoziÅ£iile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului. (2) Martorului i se comunică obiectul cauzei ÅŸi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soÅ£ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părÅ£i din procesul penal, dacă se află în relaÅ£ii de prietenie sau de duÅŸmănie cu aceste persoane, precum ÅŸi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (3) Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecÅ£ie a datelor de identitate.  + Articolul 120Comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat ÅŸi faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor. (2) Martorului i se aduc apoi la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecÅ£ie ÅŸi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faÅ£a organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege; b) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa; c) obligaÅ£ia de a comunică în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate dispune împotriva sa sancÅ£iunea prevăzută de art. 283 alin. (1); d) obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenÅ£ia că legea pedepseÅŸte infracÅ£iunea de mărturie mincinoasă.  + Articolul 121Jurământul ÅŸi declaraÅ£ia solemnă a martorului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale ÅŸi judecăţii, după îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 119 ÅŸi 120, organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraÅ£iei solemne. (2) Organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului îl întreabă pe martor dacă doreÅŸte să depună jurământ religios sau declaraÅ£ie solemnă. (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu. AÅŸa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcÅ£ie de credinÅ£a religioasă a martorului. (4) ÃŽn timpul depunerii jurământului, cu excepÅ£iile impuse de credinÅ£a religioasă, martorul Å£ine mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. (5) ÃŽn cazul în care martorul alege să facă o declaraÅ£ie solemnă, textul acesteia este următorul: "Mă oblig că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu." (6) DispoziÅ£iile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător în procedura administrării anticipate a probelor, în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi.  + Articolul 122Modul de audiere a martorului (1) Fiecare martor este audiat separat ÅŸi fără prezenÅ£a altor martori. (2) Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ÅŸtie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări. (3) Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opÅ£iunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstanÅ£e personale ÅŸi de familie, cu excepÅ£ia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului.  + Articolul 123Consemnarea declaraÅ£iilor (1) Consemnarea declaraÅ£iilor se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta ÅŸi înregistrarea este posibilă.  + Articolul 124Cazurile speciale de audiere a martorului (1) Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenÅ£a unuia dintre părinÅ£i, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituÅ£iei căreia îi este încredinÅ£at minorul spre creÅŸtere ÅŸi educare. (2) Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenÅ£a declaraÅ£ia minorului, audierea acestuia are loc în prezenÅ£a unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exerciÅ£iu, stabilite de organul judiciar. (3) Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog. (4) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia. (5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obligaÅ£iile prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar i se atrage atenÅ£ia să spună adevărul. (6) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi faptă ori cu privire la fapte diferite aflate în strânsă legătură, dacă ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declaraÅ£ia nu poate fi folosită în cursul unui proces penal desfăşurat împotriva lor. Organele judiciare au obligaÅ£ia consemnării calităţii lor procesuale anterioare. (7) DispoziÅ£iile alin. (6) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusă reunirea.  + SecÅ£iunea a 5-a ProtecÅ£ia martorilor  + § 1. ProtecÅ£ia martorilor ameninÅ£aÅ£i  + Articolul 125Martorul ameninÅ£atÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaÅ£a, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraÅ£iilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninÅ£at ÅŸi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.  + Articolul 126Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul urmăririi penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) protecÅ£ia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraÅ£ia sa; d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente. (2) Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părÅ£i sau a unui subiect procesual principal. (3) ÃŽn cazul aplicării măsurilor de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. c) ÅŸi d), declaraÅ£ia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninÅ£at ÅŸi aplicarea măsurilor de protecÅ£ie prin ordonanţă motivată, care se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menÅ£in condiÅ£iile care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se menÅ£in pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat. (7) Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127. DispoziÅ£iile art. 128 se aplică în mod corespunzător. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii.  + Articolul 127Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul judecăţiiÃŽn cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, instanÅ£a dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) nepublicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată pe durata ascultării martorului; d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente; e) protecÅ£ia datelor de identitate ale martorului ÅŸi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune mărturie.  + Articolul 128Dispunerea măsurii protecÅ£iei martorului în cursul judecăţii (1) InstanÅ£a dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părÅ£ilor sau a persoanei vătămate. (2) Propunerea formulată de procuror cuprinde: a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată ÅŸi faţă de care se doreÅŸte dispunerea măsurii de protecÅ£ie; b) motivarea concretă a gravităţii pericolului ÅŸi a necesităţii măsurii. (3) Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instanÅ£a poate dispune ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecÅ£ie. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac. (7) ÃŽncheierea prin care se dispune măsura de protecÅ£ie se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Dacă protecÅ£ia martorului este necesară ÅŸi după rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispoziÅ£iile legii speciale. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127 lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate de lege cu punerea în executare a măsurilor.  + Articolul 129Audierea martorului protejat (1) ÃŽn situaÅ£ia prevăzută la art. 126 alin. (1) lit. d) ÅŸi art. 127 lit. d), procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi sau, după caz, instanÅ£a de judecată procedează la audierea martorului fără ca acesta să fie prezent fizic la locul unde se află procurorul ori în sala în care se desfăşoară ÅŸedinÅ£a de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1), la luarea declaraÅ£iei poate participa un consilier de probaÅ£iune, care are obligaÅ£ia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoÅŸtinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaÅ£ia să aducă la cunoÅŸtinÅ£a martorului dreptul de a solicita audierea în prezenÅ£a unui psiholog. (3) SubiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi avocaÅ£ii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului. (4) DeclaraÅ£ia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video ÅŸi audio ÅŸi se redă integral în formă scrisă. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale declaraÅ£ia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului ÅŸi se depune la dosarul cauzei. DeclaraÅ£ia martorului, transcrisă, va fi semnată ÅŸi de acesta ÅŸi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cursul judecăţii, declaraÅ£ia martorului se semnează de preÅŸedintele completului de judecată. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraÅ£ia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanÅ£ei de judecată în faÅ£a căreia s-a făcut declaraÅ£ia, se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Suportul care conÅ£ine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanÅ£ei competente, împreună cu dosarul cauzei, ÅŸi este păstrat în aceleaÅŸi condiÅ£ii privind confidenÅ£ialitatea.  + § 2. ProtecÅ£ia martorilor vulnerabili  + Articolul 130Martorul vulnerabil (1) Procurorul sau, după caz, instanÅ£a poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane: a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorului minor. (2) Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul ÅŸi instanÅ£a pot dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) ÅŸi d) sau, după caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii ÅŸi a imaginii nu este obligatorie. (3) DispoziÅ£iile art. 126 ÅŸi 128 se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 6-a Confruntarea  + Articolul 131Confruntarea (1) Când se constată că există contraziceri între declaraÅ£iile persoanelor audiate în aceeaÅŸi cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. (2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele ÅŸi împrejurările în privinÅ£a cărora declaraÅ£iile date anterior se contrazic. (3) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate încuviinÅ£a ca persoanele confruntate să îşi pună reciproc întrebări. (4) DeclaraÅ£iile date de persoanele confruntate se consemnează într-un proces-verbal.  + Capitolul III Identificarea persoanelor ÅŸi a obiectelor  + Articolul 132Scopul ÅŸi obiectul măsurii (1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune dacă este necesară în scopul clarificării împrejurărilor cauzei. (2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusă de procuror ori de organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanţă, în cursul judecăţii.  + Articolul 133Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea (1) După dispunerea măsurii ÅŸi înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl identifice. (2) Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum ÅŸi împrejurările în care a fost văzut. Persoana care face identificarea este întrebată dacă a mai participat anterior la o altă procedură de identificare privind aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect ori dacă persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.  + Articolul 134Identificarea persoanelor (1) Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în situaÅ£ia identificării persoanelor după fotografii. (3) Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează să fie identificate să nu o vadă pe cea care le identifică. (4) Desfăşurarea activităţii de identificare a persoanelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal. (5) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, pe lângă menÅ£iunile prevăzute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele ÅŸi adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale căror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele ÅŸi prenumele persoanei identificate, precum ÅŸi ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificării de persoane. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire penală consideră necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 135Identificarea obiectelor (1) Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele. (2) Desfăşurarea activităţii de identificare a obiectelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă menÅ£iuni cu privire la: ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat activitatea, cu menÅ£ionarea oricărui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente ÅŸi calitatea în care acestea participă, numele ÅŸi prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amănunÅ£ită a obiectelor identificate. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire consideră necesar, activitatea de identificare ÅŸi declaraÅ£ia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 136Alte identificăriIdentificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul percepÅ£iei senzoriale se dispune ÅŸi se efectuează cu respectarea procedurii prevăzute la art. 134.  + Articolul 137Pluralitatea de identificări (1) ÃŽn cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată comunicarea între cei care au făcut identificarea ÅŸi cei care urmează să o efectueze. (2) Dacă aceeaÅŸi persoană urmează să participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau măsuri ca persoana supusă identificării să fie situată între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.  + Capitolul IV Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare  + Articolul 138DispoziÅ£ii generale (1) Constituie tehnici speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea convorbirilor ÅŸi comunicărilor; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obÅ£inerea listei convorbirilor telefonice; f) reÅ£inerea, predarea sau percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale; g) solicitarea ÅŸi obÅ£inerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacÅ£iile financiare, precum ÅŸi a datelor financiare ale unei persoane; h) utilizarea investigatorilor sub acoperire; i) constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii; j) livrarea supravegheată; k) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii sau a unui punct de acces la un computer. (2) Prin interceptarea convorbirilor sau comunicărilor se înÅ£elege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea convorbirilor ori comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum ÅŸi înregistrarea datelor de trafic ce indică sursa, destinaÅ£ia, data, ora, dimensiunea, durata ori tipul comunicării efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare. (3) Prin acces la un sistem informatic se înÅ£elege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reÅ£ele, în scopul de a identifica probe. (4) Prin sistem informatic se înÅ£elege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaÅ£ie funcÅ£ională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (5) Prin date informatice se înÅ£elege orice reprezentare de fapte, informaÅ£ii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcÅ£ii de către un sistem informatic. (6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înÅ£elege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. (7) Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înÅ£elege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. (8) Prin percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se înÅ£elege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poÅŸtale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc. (9) Prin solicitarea ÅŸi obÅ£inerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacÅ£iile financiare, precum ÅŸi a datelor financiare ale unei persoane se înÅ£elege operaÅ£iunile prin care se asigură cunoaÅŸterea conÅ£inutului tranzacÅ£iilor financiare efectuate prin intermediul unei bănci sau al altei instituÅ£ii competente ori obÅ£inerea de la o bancă sau de la altă instituÅ£ie financiară de înscrisuri ori informaÅ£ii aflate în posesia acesteia referitoare la conturile sau tranzacÅ£iile unei persoane. (10) Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie se poate realiza ÅŸi prin acÅ£iunea sau inacÅ£iunea ce este similară unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie, îndeplinită în scopul strângerii de probe în cadrul procesului penal. (11) Constatarea încheierii unei convenÅ£ii se poate realiza ÅŸi prin cumpărarea sau orice altă operaÅ£iune privind un obiect ce poate constitui mijloc de probă de la o persoană suspectată de comiterea unei infracÅ£iuni, prestarea unui serviciu pentru persoana suspectată de comiterea unei infracÅ£iuni ori cumpărarea sau orice altă operaÅ£iune privind o persoană care se bănuieÅŸte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane sau a unei răpiri. (12) Prin livrare supravegheată se înÅ£elege tehnica de supraveghere ÅŸi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieÅŸirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinÅ£a cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deÅ£inerii sau obÅ£inerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracÅ£iuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârÅŸirea acesteia. (13) Prin supraveghere tehnică se înÅ£elege utilizarea uneia dintre tehnicile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi g).  + Articolul 139Supravegherea tehnică (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiÅ£ii: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2); b) măsura să fie proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare. (3) ÃŽnregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. (4) Raportul dintre avocat ÅŸi partea pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice, decât dată există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat ÅŸi raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obÅ£inute nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, urmând a fi ÅŸterse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror.  + Articolul 140Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică (1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei ÅŸi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită ÅŸi încuviinÅ£area ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporÅ£ional ÅŸi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (3) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area supravegherii tehnice se soluÅ£ionează în aceeaÅŸi zi, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (4) ÃŽn cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului ÅŸi emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (5) ÃŽncheierea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi mandatul trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a dat încheierea ÅŸi a emis mandatul; d) indicarea măsurii concrete încuviinÅ£ate; e) perioada ÅŸi scopul pentru care s-a autorizat măsura; f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute; g) indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinÅ£ate, a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont; h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, menÅ£iunea privind încuviinÅ£area solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice; i) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 ÅŸi prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviinÅ£are a măsurii supravegherii tehnice. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac. (8) O nouă cerere de încuviinÅ£are a aceleiaÅŸi măsuri poate fi formulată numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi.  + Articolul 141Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când: a) există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de supraveghere tehnică în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; ÅŸi b) sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 alin. (1) ÅŸi (2). (2) OrdonanÅ£a procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă menÅ£iunile prevăzute la art. 140 alin. (5). (3) Procurorul are obligaÅ£ia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanÅ£a, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităţilor de supraveghere tehnică efectuate ÅŸi dosarul cauzei. (4) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunÅ£ată în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. (5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanţă: a) realizarea ÅŸi conservarea unei copii a acestor date informatice; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror ÅŸi dispune distrugerea probelor obÅ£inute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obÅ£inute ÅŸi întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens. (7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în condiÅ£iile art. 140. (8) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 142Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ori de alte organe specializate ale statului. (2) Furnizorii de servicii de telecomunicaÅ£ii, informatice sau financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică. (3) Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaÅ£ia să păstreze secretul operaÅ£iunii efectuate, sub sancÅ£iunea legii penale. (4) Procurorul are obligaÅ£ia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul. (5) Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite ÅŸi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaÅ£ii concludente ÅŸi utile privitoare la pregătirea ori săvârÅŸirea unei alte infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părÅ£ilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuÅŸi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens.  + Articolul 143Consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmeÅŸte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum ÅŸi, după caz, data ÅŸi ora la care a început activitatea de supraveghere ÅŸi data ÅŸi ora la care s-a încheiat. (2) La procesul-verbal se ataÅŸează, în plic sigilat, o copie a suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat ÅŸi va fi pus la dispoziÅ£ia instanÅ£ei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanÅ£ei, copia suportului care conÅ£ine activităţile de supraveghere tehnică ÅŸi copii de pe proceseleverbale se păstrează la grefa instanÅ£ei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziÅ£ia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluÅ£ionarea cauzei. (3) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile purtate într-o altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea. (4) Convorbirile sau comunicările interceptate ÅŸi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menÅ£ionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data ÅŸi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror. (5) După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi despre activităţile efectuate.  + Articolul 144Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică (1) Mandatul de supraveghere tehnică poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, prin încheiere care nu este supusă căilor de atac. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (3) Durata totală a măsurii de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, care nu poate depăşi 120 de zile.  + Articolul 145Informarea persoanei supravegheate (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinÅ£a sa. (2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă, la cerere, de conÅ£inutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaÅ£iilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. (3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1). (4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la: a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză; b) punerea în pericol a siguranÅ£ei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora; c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză. (5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.  + Articolul 146Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (1) Dacă în cauză s-a dispus o soluÅ£ie de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată plângere în termenul legal prevăzut la art. 340 sau plângerea a fost respinsă, procurorul înÅŸtiinÅ£ează de îndată despre aceasta pe judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instanÅ£ei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. (3) Dacă în cauză instanÅ£a a pronunÅ£at o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul material sau copia acestuia se conservă prin arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanÅ£ei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii.  + Articolul 147ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale (1) ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poÅŸtale sau obiectele trimise ori primite de făptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoană care este bănuită că primeÅŸte ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la făptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Este interzisă reÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea corespondenÅ£ei sau a trimiterilor poÅŸtale trimise ori primite în raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul, inculpatul sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (3) DispoziÅ£iile art. 140 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cazurile în care există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de reÅ£inere, predare ÅŸi percheziÅ£ionare a trimiterilor poÅŸtale în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a victimei sau a altor persoane ÅŸi sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), procurorul poate dispune, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile prevăzute la alin. (1). DispoziÅ£iile art. 141 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător. (5) Unităţile poÅŸtale sau de transport ÅŸi orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaÅ£ii sunt obligate să reÅ£ină ÅŸi să predea procurorului scrisorile, trimiterile poÅŸtale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaÅ£ia emisă de procuror. (6) CorespondenÅ£a, trimiterile poÅŸtale sau obiectele ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului. (7) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinÅ£a sa. După momentul informării, persoana ale cărei corespondenţă, trimiteri poÅŸtale sau obiecte au fost ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de activităţile efectuate. (8) DispoziÅ£iile art. 145 alin. (4) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător. (9) Măsura poate fi prelungită în condiÅ£iile art. 144.  + Articolul 148Utilizarea investigatorilor sub acoperire (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procuror, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de alte legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale ce au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele sau localizarea ÅŸi identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat să le desfăşoare; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire. (3) ÃŽn cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obÅ£ine fotografii sau înregistrări audio ÅŸi video, sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. DispoziÅ£iile art. 141 se aplică în mod corespunzător. (4) Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi în cadrul poliÅ£iei judiciare, în cazul investigării infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism. Pot fi folosiÅ£i ca investigatori sub acoperire ÅŸi lucrători operativi din cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaÅ£ii în vederea asigurării securităţii naÅ£ionale. (5) Investigatorul sub acoperire culege date ÅŸi informaÅ£ii în baza ordonanÅ£ei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, în totalitate, la dispoziÅ£ia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. (6) Activităţile pentru care investigatorul sub acoperire este autorizat nu constituie contravenÅ£ii sau infracÅ£iuni. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu constituie infracÅ£iune. (8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiaÅ£i ca martori în cadrul procesului penal în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca ÅŸi martorii ameninÅ£aÅ£i. (9) Durata măsurii poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi persoană, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor contra vieÅ£ii, securităţii naÅ£ionale, infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, precum ÅŸi infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.  + Articolul 149Măsurile de protecÅ£ie a investigatorilor sub acoperire (1) Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită. (2) Procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi sau instanÅ£a de judecată are dreptul de a cunoaÅŸte adevărata identitate a investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.  + Articolul 150Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii (1) Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii în condiÅ£iile art. 138 alin. (10) ÅŸi (11) se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi la solicitarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie sau în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale care au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: date cu privire la persoana ce va pune în executare măsura, încadrarea juridică ÅŸi descrierea infracÅ£iunii, scopul ÅŸi perioada în care se va executa măsura. (3) Activitatea persoanei care participă la constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau de încheiere a unei convenÅ£ii nu constituie provocare, contravenÅ£ie sau infracÅ£iune. (4) Persoana care pune în executare aceste măsuri întocmeÅŸte un proces-verbal care conÅ£ine: datele la care măsura a început ÅŸi s-a încheiat, date cu privire la persoana care a pus în aplicare măsura, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, numărul ÅŸi identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusă în aplicare măsura. (5) Persoana care pune în executare măsura constatării unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau încheierii unei convenÅ£ii poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind audierea martorilor ameninÅ£aÅ£i, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară. (6) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia persoanei care pune în executare măsura constatării unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau încheierii unei convenÅ£ii orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Persoana care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile sau obiectele nu va comite o infracÅ£iune prin desfăşurarea acestor activităţi, în cazul în care acestea constituie infracÅ£iuni. (7) OrdonanÅ£a procurorului poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. (8) Durata totală a măsurii, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an.  + Articolul 151Livrarea supravegheată (1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituÅ£iilor sau organelor competente. (2) Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri: a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani ÅŸi alte obiecte care rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracÅ£iuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare; b) dacă descoperirea ori dovedirea infracÅ£iunilor săvârÅŸite în legătură cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod. (3) Livrarea supravegheată poate fi realizată în condiÅ£iile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri ÅŸi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate: a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect ÅŸi cu ieÅŸirea acestuia de pe teritoriul statului; b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente; c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliÅ£ie sau alte autorităţi de stat competente sunt înÅŸtiinÅ£ate în ceea ce priveÅŸte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracÅ£iuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1). (4) DispoziÅ£iile alin. (3) nu se aplică în cazul în care un tratat internaÅ£ional la care România este parte are dispoziÅ£ii contrare. (5) OrdonanÅ£a procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să între, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă. (6) Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliÅ£ie sau de altă autoritate competentă. Procurorul stabileÅŸte, coordonează ÅŸi controlează modul de punere în aplicare a livrării supravegheate. (7) Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracÅ£iune. (8) Organele prevăzute la alin. (5) au obligaÅ£ia de a întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.  + Articolul 152Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii ori a unui punct de acces la un sistem informatic (1) Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii, unui mijloc de telecomunicaÅ£ii ori a unui punct de acces la un sistem informatic sau comunicarea dacă un anumit mijloc de comunicaÅ£ii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau activ ori a fost folosit sau activ la o anumită dată, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura se dispune de procuror, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: persoana sau furnizorul de servicii care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunică imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) Furnizorii de servicii sunt obligaÅ£i, sub sancÅ£iunea legii penale, să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru executarea ordonanÅ£ei procurorului ÅŸi să pună de îndată la dispoziÅ£ia acestora datele solicitate. (4) Persoanele care sunt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au obligaÅ£ia, sub sancÅ£iunea legii penale, de a păstra secretul operaÅ£iunii efectuate.  + Articolul 153ObÅ£inerea listei convorbirilor telefonice (1) Procurorul, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicaÅ£ii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate ÅŸi primite de la un anumit post telefonic, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura se dispune de procuror, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: furnizorul de servicii care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunică imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi acordă încuviinÅ£area prin menÅ£iune scrisă pe solicitarea procurorului. (4) DispoziÅ£iile art. 152 alin. (3) ÅŸi (4) se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul V Conservarea datelor informatice sau provenite din sisteme de telecomunicaÅ£ii  + Articolul 154Conservarea datelor informatice ÅŸi a datelor privind traficul informaÅ£ional (1) Dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul poate dispune, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informaÅ£ional, în cazul în care există pericolul pierderii sau modificării acestora. (2) Conservarea se dispune de procuror, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, pe o durată de maximum 90 de zile, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: persoana sau furnizorul de servicii în posesia căruia se află datele informatice ori care le are sub control, numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), durata pentru care a fost emisă, menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice ÅŸi de a le menÅ£ine integritatea, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (3) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi acordă încuviinÅ£area prin menÅ£iune scrisă pe ordonanÅ£a procurorului. (4) Măsura conservării poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de procuror o singură dată, pe o durată de maximum 90 de zile. (5) OrdonanÅ£a procurorului se transmite, de îndată, oricărui furnizor de servicii sau oricărei persoane în posesia căreia se află datele prevăzute la alin. (1) ori care le are sub control, aceasta fiind obligată să le conserve imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cazul în care datele referitoare la traficul informaÅ£ional se află în posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii în posesia sau sub controlul căruia se află datele informatice are obligaÅ£ia de a pune, de îndată, la dispoziÅ£ia organului de urmărire penală informaÅ£iile necesare identificării celorlalÅ£i furnizori de servicii, în vederea cunoaÅŸterii tuturor elementelor din lanÅ£ul de comunicare folosit. (7) ÃŽn termenul prevăzut la alin. (2) ÅŸi (4), procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de servicii care le deÅ£ine ori dispune ridicarea acestei măsuri. DispoziÅ£iile art. 170 alin. (4) ÅŸi (5) ori art. 171 se aplică în mod corespunzător. (8) Până la terminarea urmăririi penale, procurorul este obligat să încunoÅŸtinÅ£eze, în scris, persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală ÅŸi ale căror date au fost conservate.  + Articolul 155Conservarea datelor provenite din sisteme de telecomunicaÅ£iiDispoziÅ£iile art. 154 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care conservarea se referă la datele ce privesc traficul din sistemele de telecomunicaÅ£ii.  + Capitolul VI PercheziÅ£ia  + Articolul 156DispoziÅ£ii comune (1) PercheziÅ£ia poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul. (2) PercheziÅ£ia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui ingerinţă disproporÅ£ională în viaÅ£a privată.  + SecÅ£iunea 1 PercheziÅ£ia domiciliară  + Articolul 157Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se poate dispune percheziÅ£ia domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de către o persoană ori la deÅ£inerea unor obiecte sau înscrisuri ce fac obiectul unei infracÅ£iuni ÅŸi se presupune că percheziÅ£ia poate conduce la descoperirea ÅŸi strângerea probelor cu privire la această infracÅ£iune, la conservarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. (2) Prin domiciliu se înÅ£elege o locuinţă sau orice spaÅ£iu ce aparÅ£ine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică.  + Articolul 158Procedura de emitere a mandatului de percheziÅ£ie domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. ÃŽn cursul judecăţii, percheziÅ£ia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: a) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existenÅ£a sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri; b) indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sau a obiectelor ori înscrisurilor ce fac obiectul infracÅ£iunii; c) indicarea infracÅ£iunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziÅ£iei se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârÅŸirea infracÅ£iunii ori urme ale săvârÅŸirii infracÅ£iunii; d) numele, prenumele ÅŸi, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, precum ÅŸi indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori a altor obiecte care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat. (3) ÃŽn cazul în care, în timpul efectuării percheziÅ£iei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziÅ£ie este valabil, în condiÅ£iile legii, ÅŸi pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziÅ£iei în această situaÅ£ie se încuviinÅ£ează de către procuror. (4) Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (5) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei domiciliare se soluÅ£ionează, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (6) Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, ÅŸi încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (7) ÃŽncheierea instanÅ£ei ÅŸi mandatul de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziÅ£ie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia sau, dacă este cazul, ÅŸi a locurilor învecinate acestuia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reÅŸedinÅ£a ori sediul căreia se efectuează percheziÅ£ia, dacă este cunoscută; h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat; j) menÅ£iunea că mandatul de percheziÅ£ie poate fi folosit o singură dată; k) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (8) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare. (9) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei domiciliare nu este supusă căilor de atac. (10) O nouă cerere de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare în acelaÅŸi loc poate fi formulată dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecător. (11) ÃŽn cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanÅ£a de judecată poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum ÅŸi în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziÅ£iei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracÅ£iunea ce face obiectul cauzei. DispoziÅ£iile alin. (2)-(8) ÅŸi ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 159Efectuarea percheziÅ£iei domiciliare (1) Mandatul de percheziÅ£ie se comunică procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoÅ£it, după caz, de lucrători operativi. (3) PercheziÅ£ia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepÅ£ia infracÅ£iunii flagrante sau când percheziÅ£ia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. (4) ÃŽn cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricÅ£iona libertatea de miÅŸcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, pe durata efectuării acesteia. (5) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care cunoaÅŸte persoana la care se va efectua percheziÅ£ia ÅŸi, dacă este cazul, custodelui. (6) ÃŽn cazul percheziÅ£iei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziÅ£ie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective. (7) ÃŽn cazul în care efectuarea percheziÅ£iei este extinsă în locuinÅ£ele învecinate în condiÅ£iile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spaÅ£ii vor fi înÅŸtiinÅ£ate cu privire la extinderea efectuării percheziÅ£iei. (8) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se solicită, înainte de începerea percheziÅ£iei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. PercheziÅ£ia nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. (9) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se aduce la cunoÅŸtinţă că au dreptul ca la efectuarea percheziÅ£iei să participe un avocat. Dacă se solicită prezenÅ£a unui avocat, începerea percheziÅ£iei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziÅ£ionat. ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, ce impun efectuarea percheziÅ£iei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziÅ£ia poate începe ÅŸi înainte de expirarea termenului de două ore. (10) De asemenea, persoanei percheziÅ£ionate i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere, dispoziÅ£iile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzător. (11) Când persoana la care se face percheziÅ£ia este reÅ£inută ori arestată, va fi adusă la percheziÅ£ie. ÃŽn cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri, precum ÅŸi percheziÅ£ia domiciliară se fac în prezenÅ£a unui reprezentant ori martor asistent. (12) Organul judiciar care efectuează percheziÅ£ia are dreptul să deschidă, prin folosirea forÅ£ei, încăperile, spaÅ£iile, mobilierul ÅŸi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracÅ£iunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreÅŸte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează percheziÅ£ia trebuie să evite daunele nejustificate. (13) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor ÅŸi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaÅ£ie ori deÅ£inere este interzisă sau în privinÅ£a cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu se ridică întotdeauna. (14) ÃŽn mod excepÅ£ional, percheziÅ£ia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziÅ£ie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum ÅŸi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenÅ£ei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaÅ£iul în care urmează a se efectua percheziÅ£ia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană. (15) ÃŽn cazul în care în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenÅ£a unui martor asistent. (16) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (14) ÅŸi (15), copia mandatului de percheziÅ£ie se înmânează de îndată ce este posibil. (17) Organele judiciare care efectuează percheziÅ£ia pot folosi forÅ£a, în mod adecvat ÅŸi proporÅ£ional, pentru a pătrunde într-un domiciliu: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu. (18) Este interzisă efectuarea în acelaÅŸi timp cu percheziÅ£ia a oricăror acte procedurale în aceeaÅŸi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziÅ£ia să participe la efectuarea acesteia, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care se desfăşoară, în aceeaÅŸi cauză, simultan mai multe percheziÅ£ii. (19) Locul în care se desfăşoară percheziÅ£ia, precum ÅŸi persoanele sau obiectele găsite pe parcursul percheziÅ£ionării pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo. (20) ÃŽnregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de percheziÅ£ie ÅŸi fac parte integrantă din acesta.  + Articolul 160Identificarea ÅŸi păstrarea obiectelor (1) După identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate ÅŸi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute ÅŸi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează ÅŸi se sigilează. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete ÅŸi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaÅ£ia de a le păstra ÅŸi conserva, precum ÅŸi de a le pune la dispoziÅ£ia organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 275 din Codul penal. (4) Probele pentru analiză se iau cel puÅ£in în dublu ÅŸi se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (11).  + Articolul 161Procesul-verbal de percheziÅ£ie (1) Activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziÅ£iei sunt consemnate într-un proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care îl încheie; b) numărul ÅŸi data mandatului de percheziÅ£ie; c) locul unde este încheiat; d) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; e) numele, prenumele, ocupaÅ£ia ÅŸi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea calităţii acestora; f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziÅ£ie; g) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost prins; h) obiecÅ£iile ÅŸi explicaÅ£iile persoanelor care au participat la efectuarea percheziÅ£iei, precum ÅŸi menÅ£iunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; i) menÅ£iuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare; j) menÅ£iunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (3) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut percheziÅ£ia, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum ÅŸi de persoanele arătate la alin. (2) lit. e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (4) O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziÅ£ia sau de la care s-au ridicat obiectele ÅŸi înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (5) sau (6) care au participat la percheziÅ£ie.  + Articolul 162Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataÅŸate la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârÅŸirii infracÅ£iunii se ridică ÅŸi sunt conservate. (2) Obiectele, înscrisurile ÅŸi urmele ridicate, care nu sunt ataÅŸate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală ÅŸi se ataÅŸează la dosar. (3) Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanÅ£a de judecată la care se găseÅŸte dosarul, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei. (4) Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparÅ£in, cu excepÅ£ia celor care sunt supuse confiscării. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite chiar înainte de soluÅ£ionarea definitivă a procesului persoanei căreia îi aparÅ£in, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei.  + Articolul 163Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicateObiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) ÅŸi dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit prevederilor art. 252.  + Articolul 164DispoziÅ£ii speciale privind percheziÅ£iile efectuate la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept publicPercheziÅ£ia la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei secÅ£iuni, după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului de percheziÅ£ie reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public; b) percheziÅ£ia se efectuează în prezenÅ£a reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu; c) o copie de pe procesul-verbal de percheziÅ£ie se lasă reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public.  + SecÅ£iunea a 2-a Alte forme de percheziÅ£ie  + Articolul 165Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se efectuează percheziÅ£ia corporală (1) PercheziÅ£ia corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziÅ£iei. (2) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziÅ£ii corporale vor fi descoperite urme ale infracÅ£iunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuÅ£ii în asigurarea ordinii ÅŸi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.  + Articolul 166Efectuarea percheziÅ£iei corporale (1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia să fie efectuată cu respectarea demnităţii umane. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de o persoană de acelaÅŸi sex cu persoana percheziÅ£ionată. (3) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, persoanei percheziÅ£ionate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziÅ£ia, cu excepÅ£ia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme. (4) Procesul-verbal de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) numele ÅŸi prenumele persoanei percheziÅ£ionate; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziÅ£iei; d) locul unde este încheiat; e) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; f) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit. (5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie ÅŸi de persoana percheziÅ£ionată. Dacă persoana percheziÅ£ionată nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (6) O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziÅ£ionate. (7) DispoziÅ£iile art. 162 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 167PercheziÅ£ia unui vehicul (1) PercheziÅ£ia unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. (2) PercheziÅ£ia unui vehicul se efectuează în condiÅ£iile prevăzute la art. 165 alin. (2). (3) Prevederile art. 162, 165 ÅŸi 166 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 168PercheziÅ£ia informatică ÅŸi accesul într-un sistem informatic (1) Prin percheziÅ£ie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înÅ£elege procedeul de cercetare, descoperire, identificare ÅŸi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea ÅŸi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice. (3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. (6) ÃŽncheierea instanÅ£ei trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul; d) perioada pentru care s-a emis mandatul ÅŸi în cadrul căreia trebuie efectuată activitatea dispusă; e) scopul pentru care a fost emis; f) numele suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; g) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei informatice nu este supusă căilor de atac. (8) ÃŽn cazul în care, cu ocazia efectuării percheziÅ£iei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice ÅŸi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniÅ£ial, procurorul dispune de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate ÅŸi va solicita de urgenţă completarea autorizaÅ£iei iniÅ£iale. (9) ÃŽn vederea executării percheziÅ£iei dispuse, pentru asigurarea integrităţii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii. (10) Dacă ridicarea obiectelor care conÅ£in datele informatice prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfăşurarea activităţii persoanelor care deÅ£in aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă. Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (11) PercheziÅ£ia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenÅ£a suspectului ori a inculpatului, dacă este posibil, a unui reprezentant al acestuia sau a unui martor. Suspectul sau inculpatul poate solicita ca percheziÅ£ia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice să se efectueze ÅŸi în lipsa acestora, prezenÅ£a unui martor în acest caz fiind obligatorie. (12) PercheziÅ£ia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de către organul de urmărire penală indicat de procuror în cererea înaintată instanÅ£ei. (13) Procesul-verbal de percheziÅ£ie informatică trebuie să cuprindă: a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al cărei sistem informatic a fost accesat conform alin. (2); b) numele persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) numele persoanelor prezente la efectuarea percheziÅ£iei; d) descrierea ÅŸi enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice faţă de care s-a dispus percheziÅ£ia; e) descrierea ÅŸi enumerarea activităţilor desfăşurate; f) descrierea ÅŸi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziÅ£iei; g) semnătura sau ÅŸtampila persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; h) semnătura persoanelor prezente la efectuarea percheziÅ£iei. (14) Organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia informatică să fie efectuată fără ca faptele ÅŸi împrejurările din viaÅ£a personală a celui la care se efectuează percheziÅ£ia să devină, în mod nejustificat, publice. (15) Datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condiÅ£iile legii.  + Articolul 169Ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuriOrganul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată are obligaÅ£ia să ridice obiectele ÅŸi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.  + Articolul 170Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice (1) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organele de urmărire penală, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, sau instanÅ£a de judecată pot dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte ÅŸi să le predea, sub luare de dovadă. (2) De asemenea, în condiÅ£iile alin. (1), organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate dispune ca: a) orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice datele informatice, aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic; b) orice furnizor de servicii care prestează pe teritoriul României să comunice datele aflate în posesia sau controlul său referitoare la abonaÅ£i, utilizatori ÅŸi la astfel de servicii. (3) Prin noÅ£iunea de date referitoare la abonaÅ£i sau utilizatori se înÅ£elege orice informaÅ£ie, sub formă de date informatice sau sub orice altă formă, deÅ£inută de un furnizor de servicii, referitoare la abonaÅ£ii sau utilizatorii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conÅ£inut, ÅŸi care permite stabilirea: a) tipului de serviciu de comunicaÅ£ii utilizat, dispoziÅ£iilor tehnice luate în această privinţă ÅŸi perioadei serviciului; b) identităţii, adresei poÅŸtale sau geografice, numărului de telefon al abonatului sau utilizatorului ÅŸi oricărui alt număr de contact, precum ÅŸi a datelor referitoare la facturare ÅŸi plată, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii; c) oricărei alte informaÅ£ii referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicaÅ£ie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii. (4) OrdonanÅ£a organului de urmărire penală sau încheierea instanÅ£ei trebuie să cuprindă: numele ÅŸi semnătura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligată să predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum ÅŸi data ÅŸi locul unde trebuie să fie predate. (5) Dacă organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată apreciază că ÅŸi o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de probă, reÅ£ine numai copia. (6) Dacă obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidenÅ£ial, prezentarea sau predarea se face în condiÅ£ii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenÅ£ialităţii.  + Articolul 171Ridicarea silită de obiecte ÅŸi înscrisuri (1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, sau instanÅ£a de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită. ÃŽn cursul judecăţii dispoziÅ£ia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penală. (2) ÃŽmpotriva măsurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se poate face plângere de către orice persoană interesată. DispoziÅ£iile art. 250 se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul VII Expertiza  + Articolul 172Dispunerea efectuării expertizei (1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară ÅŸi opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condiÅ£iile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor ÅŸi împrejurărilor supuse evaluării ÅŸi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experÅ£i oficiali din laboratoare sau instituÅ£ii de specialitate ori de experÅ£i independenÅ£i autorizaÅ£i din Å£ară sau din străinătate, în condiÅ£iile legii. SpecialiÅŸtii care funcÅ£ionează în cadrul organelor judiciare sunt asimilaÅ£i experÅ£ilor oficiali. (5) Expertiza medico-legală se efectuează în cadrul instituÅ£iilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experÅ£i independenÅ£i autorizaÅ£i, numiÅ£i la solicitarea părÅ£ilor sau subiecÅ£ilor procesuali principali. (6) OrdonanÅ£a organului de urmărire penală sau încheierea instanÅ£ei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, clarifice ÅŸi evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum ÅŸi instituÅ£ia ori experÅ£ii desemnaÅ£i. (7) ÃŽn domeniile strict specializate, dacă pentru înÅ£elegerea probelor sunt necesare anumite cunoÅŸtinÅ£e specifice sau alte asemenea cunoÅŸtinÅ£e, instanÅ£a sau organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiÅŸti. DispoziÅ£iile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.  + Articolul 173Numirea expertului (1) Expertul este numit prin ordonanÅ£a organului de urmărire penală sau prin încheierea instanÅ£ei. (2) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoÅŸtinÅ£e specializate din discipline distincte, situaÅ£ie în care desemnează 2 sau mai mulÅ£i experÅ£i. (3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experÅ£i se face de către acea instituÅ£ie, potrivit legii. (4) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. ÃŽn cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. (5) Expertul, instituÅ£ia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiÅŸtilor de la alte instituÅ£ii sau avizul acestora. (6) InstituÅ£ia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experÅ£ilor desemnaÅ£i.  + Articolul 174Incompatibilitatea expertului (1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările ÅŸi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă. (2) Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această calitate în aceeaÅŸi cauză, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care aceasta este recomandată de părÅ£i sau de procuror. (3) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părÅ£i în aceeaÅŸi cauză o persoană care funcÅ£ionează în cadrul aceleiaÅŸi instituÅ£ii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituÅ£iei respective la solicitarea organului judiciar. (4) DispoziÅ£iile art. 66-68 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 175Drepturile ÅŸi obligaÅ£iile expertului (1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaÅŸi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei. (2) Expertul are dreptul să ia cunoÅŸtinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. (3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate. (4) Expertul poate cere lămuriri părÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali principali, cu încuviinÅ£area ÅŸi în condiÅ£iile stabilite de organele judiciare. (5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcÅ£ie de natura ÅŸi complexitatea cauzei ÅŸi de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituÅ£ia medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în condiÅ£iile prevăzute de legea specială. (6) Expertul poate beneficia ÅŸi de măsuri de protecÅ£ie, în condiÅ£iile prevăzute la art. 125. (7) Expertul are obligaÅ£ia de a se prezenta în faÅ£a organelor de urmărire penală sau a instanÅ£ei de judecată ori de câte ori este chemat ÅŸi de a-ÅŸi întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanÅ£a organului de urmărire penală sau în încheierea instanÅ£ei. Termenul-limită din ordonanţă sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni. (8) ÃŽntârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum ÅŸi răspunderea civilă a expertului sau a instituÅ£iei desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.  + Articolul 176ÃŽnlocuirea expertului (1) Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat. (2) ÃŽnlocuirea se dispune prin ordonanţă de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanţă, după citarea expertului, ÅŸi se comunică asociaÅ£iei sau corpului profesional de care aparÅ£ine acesta. (3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă declaraÅ£ia sa de abÅ£inere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza. (4) Expertul înlocuit trebuie, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispoziÅ£ia organului judiciar toate actele sau obiectele încredinÅ£ate, precum ÅŸi observaÅ£iile cu privire la activităţile desfăşurate până la momentul înlocuirii sale.  + Articolul 177Procedura efectuării expertizei (1) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi expertul, dacă acesta a fost desemnat. (2) La termenul fixat se aduce la cunoÅŸtinÅ£a procurorului, a părÅ£ilor, a subiecÅ£ilor procesuali principali ÅŸi a expertului obiectul expertizei ÅŸi întrebările la care expertul trebuie să răspundă ÅŸi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaÅ£ii cu privire la aceste întrebări ÅŸi că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. (3) Expertul este înÅŸtiinÅ£at cu privire la faptul că are obligaÅ£ia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaÅ£ie sau constatare ÅŸi de a expune o opinie imparÅ£ială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi expertizei profesionale. (4) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali sunt încunoÅŸtinÅ£aÅ£i că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (5) După examinarea obiecÅ£iilor ÅŸi cererilor făcute de părÅ£i, de subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi expert, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoÅŸtinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali. (6) Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 173 alin. (3), nefiind necesară prezenÅ£a expertului în faÅ£a organului judiciar.  + Articolul 178Raportul de expertiză (1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările ÅŸi opinia expertului sunt consemnate într-un raport. (2) Când sunt mai mulÅ£i experÅ£i se întocmeÅŸte un singur raport de expertiză.Opiniile separate se motivează în acelaÅŸi raport. (3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. (4) Raportul de expertiză cuprinde: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele ÅŸi prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoÅŸtinţării părÅ£ilor, dacă au participat la aceasta ÅŸi au dat explicaÅ£ii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză; b) partea expozitivă, prin care sunt descrise operaÅ£iile de efectuare a expertizei, a metodele, programele ÅŸi echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum ÅŸi orice alte precizări ÅŸi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei. (5) ÃŽn situaÅ£ia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali, aceÅŸtia sau avocatul lor sunt încunoÅŸtinÅ£aÅ£i cu privire la întocmirea raportului de expertiză ÅŸi cu privire la dreptul la studierea raportului.  + Articolul 179Audierea expertului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale sau al judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părÅ£ilor, a subiecÅ£ilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. (2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituÅ£ia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanţă. (3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispoziÅ£iilor privitoare la audierea martorilor.  + Articolul 180Suplimentul de expertiză (1) Când organul de urmărire penală sau instanÅ£a constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaÅŸi expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiaÅŸi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert. (2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituÅ£iei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanÅ£a se adresează instituÅ£iei respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.  + Articolul 181Efectuarea unei noi expertize (1) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conÅ£inutul ÅŸi concluziile raportului de expertiză există contradicÅ£ii, iar aceste deficienÅ£e nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. (2) Când organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituÅ£ie medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 182Lămuririle cerute la institutul de emisiuneÃŽn cazurile privitoare la infracÅ£iunea de falsificare de monedă ori de alte valori, organul de urmărire penală sau instanÅ£a poate cere lămuriri institutului de emisiune.  + Articolul 183Prezentarea scriptelor de comparaÅ£ie (1) ÃŽn cauzele privind infracÅ£iuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate dispune să fie prezentate scripte de comparaÅ£ie. (2) Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se găsesc la o persoană, organul de urmărire penală sau instanÅ£a îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizează de organul de urmărire penală sau de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi se semnează de acela care le prezintă. (5) Organul de urmărire penală ori instanÅ£a poate solicita suspectului sau inculpatului să prezinte o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare. (6) Dacă suspectul sau inculpatul refuză, se face menÅ£iune în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitării organului de urmărire penală sau instanÅ£ei nu poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 184Expertiza medico-legală psihiatrică (1) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor comise de minorii cu vârsta între 14-16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum ÅŸi atunci când organul de urmărire penală sau instanÅ£a are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârÅŸirii infracÅ£iunii ce face obiectul acuzaÅ£iei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se, totodată, termenul de prezentare în vederea examinării. (2) Expertiza se efectuează în cadrul instituÅ£iei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii. (3) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obÅ£inerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezenÅ£a unui avocat ales sau din oficiu, în faÅ£a organului judiciar, iar în cazul minorului, ÅŸi în prezenÅ£a reprezentantului legal. (4) ÃŽn cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică. DispoziÅ£iile art. 265 alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător. (5) ÃŽn cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituÅ£ie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanÅ£a cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul, dacă apreciază că solicitarea comisiei medico-legale este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea măsurii internării nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice. (7) Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie să cuprindă, după caz, menÅ£iuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea penală, încadrarea juridică, denumirea infracÅ£iunii; faptele ÅŸi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra discernământului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesităţii luării măsurii internării ÅŸi a proporÅ£ionalităţii acesteia cu scopul urmărit. Propunerea împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (8) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi fixează ziua ÅŸi ora de soluÅ£ionare a propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obligaÅ£ia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunică procurorului, precum ÅŸi avocatului suspectului sau inculpatului, căruia i se acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei ÅŸi propunerea formulată de procuror. (9) SoluÅ£ionarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenÅ£a suspectului sau inculpatului, în afară de cazul când acesta este dispărut, se sustrage sau când din cauza stării sănătăţii sau din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate nu se poate prezenta. (10) Participarea procurorului ÅŸi a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie. (11) ÃŽn cazul admiterii propunerii de internare nevoluntară, încheierea judecătorului trebuie să cuprindă: a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului; b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică ÅŸi denumirea infracÅ£iunii; c) faptele ÅŸi împrejurările din care rezultă îndoială asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului; d) motivarea necesităţii luării măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice ÅŸi a proporÅ£ionalităţii acesteia cu scopul urmărit; e) durata măsurii internării. (12) După luarea măsurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă, de îndată, în limba pe care o înÅ£elege, motivele internării, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (13) După dispunerea internării, dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de deÅ£inere, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi informează administraÅ£ia locului de deÅ£inere despre măsura internării ÅŸi dispune transferul arestatului într-o secÅ£ie de psihiatrie a unui penitenciar-spital. (14) ÃŽmpotriva încheierii judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi se poate face contestaÅ£ie la judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la comunicare. (15) ContestaÅ£ia formulatÄ
EMITENT |
Parlamentul României adoptă prezenta lege.  + Partea GENERALÄ‚  + Titlul I Principiile ÅŸi limitele aplicării legii procesuale penale  + Articolul 1Normele de procedură penală ÅŸi scopul acestora (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. (2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuÅ£iilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părÅ£ilor ÅŸi a celorlalÅ£i participanÅ£i în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile ConstituÅ£iei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum ÅŸi ale pactelor ÅŸi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.  + Articolul 2Legalitatea procesului penalProcesul penal se desfăşoară potrivit dispoziÅ£iilor prevăzute de lege.  + Articolul 3Separarea funcÅ£iilor judiciare (1) ÃŽn procesul penal se exercită următoarele funcÅ£ii judiciare: a) funcÅ£ia de urmărire penală; b) funcÅ£ia de dispoziÅ£ie asupra drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată; d) funcÅ£ia de judecată. (2) FuncÅ£iile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel. (3) ÃŽn desfăşurarea aceluiaÅŸi proces penal, exercitarea unei funcÅ£ii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcÅ£ii judiciare, cu excepÅ£ia celei prevăzute la alin. (1) lit. b), care este compatibilă cu funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată. (4) ÃŽn exercitarea funcÅ£iei de urmărire penală, procurorul ÅŸi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. (5) Asupra actelor ÅŸi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile ÅŸi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuÅ£ii în acest sens, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute de lege. (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată ÅŸi probelor pe care se bazează acesta, precum ÅŸi a legalităţii soluÅ£iilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiÅ£iile legii. (7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.  + Articolul 4PrezumÅ£ia de nevinovăţie (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 5Aflarea adevărului (1) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele ÅŸi împrejurările cauzei, precum ÅŸi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. (2) Organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a strânge ÅŸi de a administra probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancÅ£ionează conform dispoziÅ£iilor prezentului cod.  + Articolul 6Ne bis în idemNicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunÅ£at anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaÅŸi faptă, chiar ÅŸi sub altă încadrare juridică.  + Articolul 7Obligativitatea punerii în miÅŸcare ÅŸi a exercitării acÅ£iunii penale (1) Procurorul este obligat să pună în miÅŸcare ÅŸi să exercite acÅ£iunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) ÅŸi (3). (2) ÃŽn cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunÅ£a la exercitarea acÅ£iunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia. (3) ÃŽn cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în miÅŸcare ÅŸi exercită acÅ£iunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obÅ£inerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiÅ£ii prevăzută de lege.  + Articolul 8Caracterul echitabil ÅŸi termenul rezonabil al procesului penalOrganele judiciare au obligaÅ£ia de a desfăşura urmărirea penală ÅŸi judecata cu respectarea garanÅ£iilor procesuale ÅŸi a drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale subiecÅ£ilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp ÅŸi în mod complet faptele care constituie infracÅ£iuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârÅŸit o infracÅ£iune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.  + Articolul 9Dreptul la libertate ÅŸi siguranţă (1) ÃŽn cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate ÅŸi siguranţă. (2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepÅ£ional ÅŸi doar în cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp ÅŸi într-o limbă pe care o înÅ£elege asupra motivelor arestării sale ÅŸi are dreptul de a formula contestaÅ£ie împotriva dispunerii măsurii. (4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaÅ£ia de a dispune revocarea măsurii ÅŸi, după caz, punerea în libertate a celui reÅ£inut sau arestat. (5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 10Dreptul la apărare (1) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înÅŸiÅŸi sau de a fi asistaÅ£i de avocat. (2) PărÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pregătirii apărării. (3) Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală împotriva lui ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (4) ÃŽnainte de a fi ascultaÅ£i, suspectului ÅŸi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraÅ£ie. (5) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura exercitarea deplină ÅŸi efectivă a dreptului la apărare de către părÅ£i ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali în tot cursul procesului penal. (6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.  + Articolul 11Respectarea demnităţii umane ÅŸi a vieÅ£ii private (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. (2) Respectarea vieÅ£ii private, a inviolabilităţii domiciliului ÅŸi a secretului corespondenÅ£ei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiÅ£iile legii ÅŸi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.  + Articolul 12Limba oficială ÅŸi dreptul la interpret (1) Limba oficială în procesul penal este limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română. (3) PărÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali care nu vorbesc sau nu înÅ£eleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoÅŸtinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum ÅŸi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. (4) ÃŽn cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreÅ£i autorizaÅ£i, potrivit legii. Sunt incluÅŸi în categoria interpreÅ£ilor ÅŸi traducătorii autorizaÅ£i, potrivit legii.  + Articolul 13Aplicarea legii procesuale penale în timp ÅŸi spaÅ£iu (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare ÅŸi până în momentul ieÅŸirii din vigoare, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor prevăzute în dispoziÅ£iile tranzitorii. (2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepÅ£iile prevăzute de lege.  + Titlul II AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal  + Capitolul I AcÅ£iunea penală  + Articolul 14Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni. (2) AcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) AcÅ£iunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 15CondiÅ£iile de punere în miÅŸcare sau de exercitare a acÅ£iunii penaleAcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare ÅŸi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi nu există cazuri care împiedică punerea în miÅŸcare sau exercitarea acesteia.  + Articolul 16Cazurile care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală nu poate fi pusă în miÅŸcare, iar când a fost pusă în miÅŸcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârÅŸită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârÅŸit infracÅ£iunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e) lipseÅŸte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiÅ£ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripÅ£ia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracÅ£iunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiÅ£iile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) ÅŸi j), acÅ£iunea penală poate fi pusă în miÅŸcare ulterior, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 17Stingerea acÅ£iunii penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale acÅ£iunea penală se stinge prin clasare sau prin renunÅ£are la urmărirea penală, în condiÅ£iile prevăzute de lege. (2) ÃŽn cursul judecăţii acÅ£iunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreÅŸti.  + Articolul 18Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatuluiÃŽn caz de amnistie, de prescripÅ£ie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.  + Capitolul II AcÅ£iunea civilă  + Articolul 19Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (1) AcÅ£iunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârÅŸirea infracÅ£iunii. (2) AcÅ£iunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului ÅŸi, după caz, a părÅ£ii responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, acÅ£iunea civilă se exercită în numele acesteia de procuror, în condiÅ£iile art. 20 alin. (1) ÅŸi (2). Reprezentantul legal al persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciÅ£iu are dreptul de a exercita acÅ£iunea civilă în numele acesteia. (4) AcÅ£iunea civilă se soluÅ£ionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material ÅŸi moral se face potrivit dispoziÅ£iilor legii civile.  + Articolul 20Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. Organele judiciare au obligaÅ£ia de a aduce la cunoÅŸtinÅ£a persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii ÅŸi a întinderii pretenÅ£iilor, a motivelor ÅŸi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) ÃŽn cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaÅ£ia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) ÃŽn cazul nerespectării vreuneia dintre condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acÅ£iunea la instanÅ£a civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micÅŸora întinderea pretenÅ£iilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneÅŸti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) ÃŽn cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care părÅ£ile civile nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant, pentru buna desfăşurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusă din oficiu de către organul judiciar. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenÅ£ională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acÅ£iunea civilă se disjunge. (8) AcÅ£iunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente, exercitată la instanÅ£a penală sau la instanÅ£a civilă, este scutită de taxă de timbru.  + Articolul 21Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părÅ£ii civile sau a inculpatului, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1). (2) Atunci când exercită acÅ£iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, în condiÅ£iile alin. (1). (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la începerea dezbaterilor la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÅ£iei. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveÅŸte acÅ£iunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.  + Articolul 22RenunÅ£area la pretenÅ£iile civile (1) Partea civilă poate renunÅ£a, în tot sau în parte, la pretenÅ£iile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) RenunÅ£area se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ÅŸedinÅ£a de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării ÅŸi nu poate introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă pentru aceleaÅŸi pretenÅ£ii.  + Articolul 23TranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, cu privire la pretenÅ£iile civile, inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacÅ£ie sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părÅ£ii responsabile civilmente, poate recunoaÅŸte, în tot sau în parte, pretenÅ£iile părÅ£ii civile. (3) ÃŽn cazul recunoaÅŸterii pretenÅ£iilor civile, instanÅ£a obligă la despăgubiri în măsura recunoaÅŸterii. Cu privire la pretenÅ£iile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.  + Articolul 24Exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (1) AcÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii civile, dacă moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării. (2) ÃŽn caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii responsabile civilmente, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acestora, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), dacă se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului, instanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea acÅ£iunii la instanÅ£a civilă competentă.  + Articolul 25Rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (1) ÃŽn caz de condamnare, instanÅ£a se pronunţă prin aceeaÅŸi hotărâre ÅŸi asupra acÅ£iunii civile. (2) Când acÅ£iunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanÅ£a dispune ca lucrul să fie restituit părÅ£ii civile. (3) InstanÅ£a, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinÅ£area totală sau parÅ£ială a unui înscris sau la restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (4) Când prin desfiinÅ£area înscrisului sau prin restabilirea situaÅ£iei anterioare pot fi afectate drepturile terÅ£ilor, instanÅ£a disjunge acÅ£iunea ÅŸi o trimite la instanÅ£a civilă. (5) ÃŽn caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), i) ÅŸi j), instanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă.  + Articolul 26Disjungerea acÅ£iunii civile (1) InstanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea ei la instanÅ£a competentă potrivit legii civile, când soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile în procesul penal determină depăşirea termenului rezonabil al procesului penal. (2) Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a părÅ£ilor. (3) Probele administrate în faÅ£a instanÅ£ei penale până la disjungere pot fi folosite în faÅ£a instanÅ£ei civile, în afară de cazul când instanÅ£a civilă apreciază că este necesară refacerea lor. (4) InstanÅ£a dispune disjungerea acÅ£iunii civile ÅŸi trimiterea ei la instanÅ£a competentă potrivit legii civile ÅŸi în cazul admiterii acordului de recunoaÅŸtere a vinovăţiei în condiÅ£iile art. 486. (5) ÃŽncheierea prin care se disjunge acÅ£iunea civilă este definitivă.  + Articolul 27Cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (1) Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanÅ£a civilă acÅ£iune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune. (2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă. (3) Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal pot să introducă acÅ£iune în faÅ£a instanÅ£ei civile dacă procesul penal a fost suspendat. ÃŽn caz de reluare a procesului penal, acÅ£iunea introdusă la instanÅ£a civilă se suspendă în condiÅ£iile prevăzute la alin. (7). (4) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acÅ£iunea în faÅ£a instanÅ£ei civile, pot să părăsească această instanţă ÅŸi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanÅ£ei, dacă punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanÅ£ei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunÅ£at o hotărâre, chiar nedefinitivă. (5) ÃŽn cazul în care acÅ£iunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale, diferenÅ£a poate fi cerută pe calea unei acÅ£iuni la instanÅ£a civilă. (6) Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. (7) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), precum ÅŸi în cazul acÅ£iunii civile disjunse, judecata în faÅ£a instanÅ£ei civile se suspendă după punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale ÅŸi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.  + Articolul 28Autoritatea hotărârii penale în procesul civil ÅŸi efectele hotărârii civile în procesul penal (1) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei civile care judecă acÅ£iunea civilă, cu privire la existenÅ£a faptei ÅŸi a persoanei care a săvârÅŸit-o. InstanÅ£a civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveÅŸte existenÅ£a prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia.  + Titlul III ParticipanÅ£ii în procesul penal  + Capitolul I DispoziÅ£ii generale  + Articolul 29ParticipanÅ£ii în procesul penalParticipanÅ£ii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 30Organele judiciareOrganele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt: a) organele de cercetare penală; b) procurorul; c) judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi; d) judecătorul de cameră preliminară; e) instanÅ£ele judecătoreÅŸti.  + Articolul 31AvocatulAvocatul asistă sau reprezintă părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. Cu încuviinÅ£area organului judiciar, avocatul poate asista ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 32PărÅ£ile (1) PărÅ£ile sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară. (2) PărÅ£ile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente.  + Articolul 33SubiecÅ£ii procesuali principali (1) SubiecÅ£ii procesuali principali sunt suspectul ÅŸi persoana vătămată. (2) SubiecÅ£ii procesuali principali au aceleaÅŸi drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ca ÅŸi părÅ£ile, cu excepÅ£ia celor pe care legea le acordă numai acestora.  + Articolul 34AlÅ£i subiecÅ£i procesualiÃŽn afara participanÅ£ilor prevăzuÅ£i la art. 33, sunt subiecÅ£i procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum ÅŸi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaÅ£ii sau atribuÅ£ii în procedurile judiciare penale.  + Capitolul II CompetenÅ£a organelor judiciare  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a funcÅ£ională, după materie ÅŸi după calitatea persoanei a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 35CompetenÅ£a judecătoriei (1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Judecătoria soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 36CompetenÅ£a tribunalului (1) Tribunalul judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 188, 189, 210, 211, 254, 263, 282, 289-294, 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 ÅŸi 360-367; b) infracÅ£iunile săvârÅŸite cu intenÅ£ie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) infracÅ£iunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către DirecÅ£ia de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, dacă nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e ierarhic superioare; d) alte infracÅ£iuni date prin lege în competenÅ£a sa. (2) Tribunalul soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege. (3) Tribunalul soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 37CompetenÅ£a tribunalului militar (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Tribunalul militar soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 38CompetenÅ£a curÅ£ii de apel (1) Curtea de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii de la judecătorii, tribunale ÅŸi de procurorii de la parchetele care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e; d) infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu atribuÅ£iile de serviciu de avocaÅ£i, notari publici, executori judecătoreÅŸti, precum ÅŸi auditori publici externi. (2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de judecătorii ÅŸi de tribunale. (3) Curtea de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între instanÅ£ele din circumscripÅ£ia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 39CompetenÅ£a curÅ£ii militare de apel (1) Curtea militară de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445, săvârÅŸite de militari; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale, săvârÅŸite de militari; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii tribunalelor militare ÅŸi de procurorii militari de la parchetele militare care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e. (2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate de tribunalele militare. (3) Curtea militară de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de acestea în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea militară de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 40CompetenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă în primă instanţă infracÅ£iunile săvârÅŸite de PreÅŸedintele României, senatori ÅŸi deputaÅ£i, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanÅ£elor internaÅ£ionale, de europarlamentari, de judecătorii ÅŸi magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la Curtea ConstituÅ£ională, de judecătorii ÅŸi magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, de judecătorii de la curÅ£ile de apel ÅŸi curtea militară de apel, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanÅ£e, de mareÅŸali, amirali, generali, precum ÅŸi de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor ÅŸi mareÅŸalilor. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de curÅ£ile de apel, de curÅ£ile militare de apel ÅŸi de SecÅ£ia penală a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă recursurile în casaÅ£ie împotriva hotărârilor penale definitive, precum ÅŸi recursurile în interesul legii. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanÅ£a superioară comună instanÅ£elor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiÅ£iei este întrerupt, cererile de strămutare, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de curÅ£ile de apel în cazurile prevăzute de lege. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 2-a CompetenÅ£a teritorială a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 41CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe teritoriul României (1) CompetenÅ£a după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârÅŸit fapta; d) locuinÅ£a sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii se înÅ£elege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracÅ£ională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) ÃŽn cazul în care, potrivit alin. (2), o infracÅ£iune a fost săvârÅŸită în circumscripÅ£ia mai multor instanÅ£e, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanÅ£e dintre cele prevăzute la alin. (1), competenÅ£a revine instanÅ£ei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanÅ£e sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini. (6) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă sub pavilion românesc este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (7) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (8) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competenÅ£a nu se poate determina potrivit alin. (1), competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (4).  + Articolul 42CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României (1) InfracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României se judecă de către instanÅ£ele în a căror circumscripÅ£ie se află locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuieÅŸte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracÅ£iunea este de competenÅ£a judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 BucureÅŸti, iar în celelalte cazuri, de instanÅ£a competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul BucureÅŸti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (3) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (4) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (5) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (1) ÅŸi (2), în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.  + SecÅ£iunea a 3-a DispoziÅ£ii speciale privind competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 43Reunirea cauzelor (1) InstanÅ£a dispune reunirea cauzelor în cazul infracÅ£iunii continuate, al concursului formal de infracÅ£iuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracÅ£iune. (2) InstanÅ£a poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaÅ£ii: a) când două sau mai multe infracÅ£iuni au fost săvârÅŸite de aceeaÅŸi persoană; b) când la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni au participat două sau mai multe persoane; c) când între două sau mai multe infracÅ£iuni există legătură ÅŸi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiÅ£iei. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazurile în care în faÅ£a aceluiaÅŸi organ judiciar sunt mai multe cauze cu acelaÅŸi obiect.  + Articolul 44CompetenÅ£a în caz de reunire a cauzelor (1) ÃŽn caz de reunire, dacă, în raport cu diferiÅ£ii făptuitori ori diferitele fapte, competenÅ£a aparÅ£ine, potrivit legii, mai multor instanÅ£e de grad egal, competenÅ£a de a judeca toate faptele ÅŸi pe toÅ£i făptuitorii revine instanÅ£ei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenÅ£a aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (2) CompetenÅ£a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenÅ£a unei anumite instanÅ£e s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunÅ£at achitarea. (3) Tăinuirea, favorizarea infractorului ÅŸi nedenunÅ£area unor infracÅ£iuni sunt de competenÅ£a instanÅ£ei care judecă infracÅ£iunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenÅ£a după calitatea persoanelor aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (4) Dacă dintre instanÅ£e una este civilă, iar alta este militară, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile. (5) Dacă instanÅ£a militară este superioară în grad, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 ÅŸi 42.  + Articolul 45Procedura de reunire a cauzelor (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părÅ£ilor ÅŸi din oficiu de către instanÅ£a competentă. (2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faÅ£a primei instanÅ£e, chiar după desfiinÅ£area sau casarea hotărârii, sau în faÅ£a instanÅ£ei de apel. (3) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.  + Articolul 46Disjungerea cauzelor (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanÅ£a poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaÅ£i sau la unele dintre infracÅ£iuni. (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părÅ£ilor.  + Articolul 47ExcepÅ£iile de necompetenţă (1) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunÅ£area hotărârii definitive. (2) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. (3) ExcepÅ£ia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiÅ£iile alin. (2). (4) ExcepÅ£iile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părÅ£i.  + Articolul 48CompetenÅ£a în caz de schimbare a calităţii inculpatului (1) Când competenÅ£a instanÅ£ei este determinată de calitatea inculpatului, instanÅ£a rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârÅŸirea infracÅ£iunii, nu mai are acea calitate. (2) Dobândirea calităţii după săvârÅŸirea infracÅ£iunii nu determină schimbarea competenÅ£ei, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor săvârÅŸite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).  + Articolul 49CompetenÅ£a în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei (1) InstanÅ£a sesizată cu judecarea unei infracÅ£iuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracÅ£iunea este de competenÅ£a instanÅ£ei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage necompetenÅ£a instanÅ£ei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.  + Articolul 50Declinarea de competenţă (1) InstanÅ£a care îşi declină competenÅ£a trimite, de îndată, dosarul instanÅ£ei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenÅ£a materială sau după calitatea persoanei, instanÅ£a căreia i s-a trimis cauza poate menÅ£ine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse de instanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a. (3) ÃŽn cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse se menÅ£in. (4) Hotărârea de declinare a competenÅ£ei nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 51Conflictul de competenţă (1) Când două sau mai multe instanÅ£e se recunosc competente a judeca aceeaÅŸi cauză ori îşi declină competenÅ£a reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluÅ£ionează de instanÅ£a ierarhic superioară comună. (2) InstanÅ£a ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanÅ£a care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanÅ£a care ÅŸi-a declinat cea din urmă competenÅ£a. (3) Sesizarea instanÅ£ei ierarhic superioare comune se poate face ÅŸi de procuror sau de părÅ£i. (4) Până la soluÅ£ionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă. (5) InstanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile ÅŸi efectuează actele ce reclamă urgenţă. (6) InstanÅ£a ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (7) Când instanÅ£a sesizată cu soluÅ£ionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenÅ£a altei instanÅ£e decât cele între care a intervenit conflictul ÅŸi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanÅ£ei superioare comune. (8) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenÅ£ei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care apar elemente noi care atrag competenÅ£a altor instanÅ£e. (9) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 50 alin. (2) ÅŸi (3).  + Articolul 52Chestiunile prealabile (1) InstanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanÅ£a penală, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii.  + SecÅ£iunea a 4-a CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară  + Articolul 53CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţiJudecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia, soluÅ£ionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaÅ£iile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviinÅ£area percheziÅ£iilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) administrarea anticipată a probelor; g) alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + Articolul 54CompetenÅ£a judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluÅ£ionează plângerile împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluÅ£ionează alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 5-a Organele de urmărire penală ÅŸi competenÅ£a acestora  + Articolul 55Organele de urmărire penală (1) Organele de urmărire penală sunt: a) procurorul; b) organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare; c) organele de cercetare penală speciale. (2) Procurorii sunt constituiÅ£i în parchete care funcÅ£ionează pe lângă instanÅ£ele judecătoreÅŸti ÅŸi îşi exercită atribuÅ£iile în cadrul Ministerului Public. (3) ÃŽn cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuÅ£ii: a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală; b) sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi instanÅ£a de judecată; c) exercită acÅ£iunea penală; d) exercită acÅ£iunea civilă, în cazurile prevăzute de lege: e) încheie acordul de recunoaÅŸtere a vinovăţiei, în condiÅ£iile legii; f) formulează ÅŸi exercită contestaÅ£iile ÅŸi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti; g) îndeplineÅŸte orice alte atribuÅ£ii prevăzute de lege. (4) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaÅ£i din Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ori avizul procurorului desemnat în acest sens. (5) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiÅ£eri anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (6) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare ÅŸi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea ÅŸi supravegherea procurorului.CompetenÅ£a procurorului  + Articolul 56 (1) Procurorul conduce ÅŸi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a altor organe de cercetare speciale ÅŸi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale. (2) Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce ÅŸi le supraveghează. (3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: a) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de judecată în primă instanţă aparÅ£ine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel; b) în cazul infracÅ£iunilor prevăzute la art. 188-191 din Codul penal; c) în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; d) în alte cazuri prevăzute de lege. (4) Urmărirea penală în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite de militari se efectuează de procurorul militar ÅŸi de organele de cercetare penală speciale, sub supravegherea acestuia. (5) Procurorii militari din cadrul secÅ£iilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenÅ£ei parchetului din care fac parte, faţă de toÅ£i participanÅ£ii la săvârÅŸirea infracÅ£iunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanÅ£a competentă potrivit art. 44.  + Articolul 57CompetenÅ£a organelor de cercetare penală (1) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracÅ£iune care nu este dată, prin lege, în competenÅ£a organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) ÅŸi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de către militari sau în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârÅŸite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranÅ£a navei sau navigaÅ£iei ori a personalului.  + Articolul 58Verificarea competenÅ£ei (1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenÅ£a imediat după sesizare. (2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă ÅŸi trimite cauza procurorului competent. (3) Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.  + Articolul 59Extinderea competenÅ£ei teritoriale (1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuÅŸi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare. (2) ÃŽn cuprinsul aceleiaÅŸi localităţi, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, efectuează toate actele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.  + Articolul 60Cazurile urgenteProcurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenÅ£a acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.  + Articolul 61Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: a) organele inspecÅ£iilor de stat, ale altor organe de stat, precum ÅŸi ale autorităţilor publice, instituÅ£iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; b) organele de control ÅŸi cele de conducere ale autorităţilor administraÅ£iei publice, ale altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor; c) organele de ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională, pentru infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege. (2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaÅ£ia să ia măsuri de conservare a locului săvârÅŸirii infracÅ£iunii ÅŸi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, aceleaÅŸi organe au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. (3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecÅ£ii ori precizări sau au de dat explicaÅ£ii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaÅ£ia de a le consemna în procesul-verbal. (4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală. (5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 62Actele încheiate de comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave (1) ComandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave sunt competenÅ£i să facă percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor ÅŸi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele ÅŸi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor ÅŸi pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe aceste nave sau aeronave, având totodată ÅŸi obligaÅ£iile ÅŸi drepturile prevăzute la art. 61. (2) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. (3) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta organelor de urmărire penală. (4) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 63DispoziÅ£ii comune (1) DispoziÅ£iile prevăzute la art. 41-46 ÅŸi 48 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cursul urmăririi penale. (2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală. (3) Urmărirea penală a infracÅ£iunilor săvârÅŸite în condiÅ£iile prevăzute la art. 41 se efectuează de către organul de cercetare penală din circumscripÅ£ia instanÅ£ei competente să judece cauza, dacă legea nu dispune altfel. (4) Conflictul de competenţă dintre 2 sau mai mulÅ£i procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveÅŸte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenÅ£a se stabileÅŸte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe. ÃŽn cazul în care procurorul nu exercită supravegherea activităţii tuturor organelor de cercetare penală între care s-a ivit conflictul, competenÅ£a se stabileÅŸte de către prim-procurorul parchetului în circumscripÅ£ia căruia se află organele de cercetare penală.  + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului (1) Judecătorul este incompatibil dacă: a) a fost reprezentant sau avocat al unei părÅ£i ori al unui subiect procesual principal, chiar ÅŸi în altă cauză; b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părÅ£i, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; c) a fost expert sau martor, în cauză; d) este tutore sau curator al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal; e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faÅ£a unui judecător sau a unei instanÅ£e de judecată; f) există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. (2) Nu pot face parte din acelaÅŸi complet de judecată judecătorii care sunt soÅ£i, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal. (3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaÅŸi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinÅ£area ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi judecătorul de cameră preliminară nu pot participa, în aceeaÅŸi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.  + Articolul 65Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent ÅŸi a grefierului (1) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) se aplică procurorului ÅŸi organului de cercetare penală. (2) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (3) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului ÅŸi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei ÅŸi judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii completului de judecată. (4) Procurorul care a participat ca judecător de drepturi ÅŸi libertăţi sau ca judecător de cameră preliminară nu poate, în aceeaÅŸi cauză, să supravegheze urmărirea penală sau să efectueze acte de urmărire penală ÅŸi nici să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă ÅŸi în căile de atac. Procurorul care a participat ca judecător la judecarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac.  + Articolul 66AbÅ£inerea (1) Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preÅŸedintelui instanÅ£ei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abÅ£ine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ÅŸi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abÅ£inerii. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoÅŸtinţă de existenÅ£a cazului de incompatibilitate.  + Articolul 67Recuzarea (1) ÃŽn cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraÅ£ie de abÅ£inere, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenÅ£a cazului de incompatibilitate. (2) Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (4) Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat, a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. (5) Nerespectarea condiÅ£iilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaÅŸi persoane pentru acelaÅŸi caz de incompatibilitate cu aceleaÅŸi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (6) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faÅ£a căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.  + Articolul 68Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării (1) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară se soluÅ£ionează de un judecător de la aceeaÅŸi instanţă. (2) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluÅ£ionează de un alt complet de judecată. (3) AbÅ£inerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluÅ£ionează de completul de judecată. (4) AbÅ£inerea sau recuzarea grefierului se soluÅ£ionează de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată. (5) SoluÅ£ionarea abÅ£inerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluÅ£ionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări ÅŸi poate asculta procurorul, subiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi persoana care se abÅ£ine sau a cărei recuzare se solicită. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in. (7) ÃŽncheierea prin care se soluÅ£ionează abÅ£inerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. (8) Când pentru soluÅ£ionarea abÅ£inerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e, cererea se soluÅ£ionează de un judecător de la instanÅ£a ierarhic superioară. (9) ÃŽn cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate. (10) DispoziÅ£iile alin. (8) ÅŸi (9) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul soluÅ£ionării abÅ£inerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.  + Articolul 69Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală (1) Asupra abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă procurorul care supraveghează urmărirea penală. (2) Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. ÃŽn cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul soluÅ£ionează abÅ£inerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (4) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 70Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării procurorului (1) ÃŽn tot cursul procesului penal, asupra abÅ£inerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancÅ£iunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (3) Procurorul ierarhic superior soluÅ£ionează cererea în 48 de ore. (4) Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (5) Procurorul recuzat poate participa la soluÅ£ionarea cererii privitoare la măsura preventivă ÅŸi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenÅ£a. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 71Temeiul strămutăriiÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate strămuta judecarea unei cauze de la instanÅ£a competentă la o altă instanţă egală în grad, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorilor instanÅ£ei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părÅ£ilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.  + Articolul 72Cererea de strămutare ÅŸi efectele acesteia (1) Strămutarea poate fi cerută de părÅ£i sau de procuror. (2) Cererea se depune la instanÅ£a de unde se solicită strămutarea ÅŸi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum ÅŸi motivarea în fapt ÅŸi în drept. (3) La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază. (4) ÃŽn cerere se face menÅ£iune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive. (5) Cererea se înaintează de îndată ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie împreună cu înscrisurile anexate. (6) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate solicita informaÅ£ii de la preÅŸedintele instanÅ£ei de unde se solicită strămutarea sau de la preÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i, totodată, termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui curÅ£ii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive. (8) Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.  + Articolul 73Procedura de soluÅ£ionare a cererii de strămutare (1) SoluÅ£ionarea cererii de strămutare se face în ÅŸedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) PreÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluÅ£ionarea acesteia, cu menÅ£iunea că părÅ£ile pot trimite memorii ÅŸi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluÅ£ionarea cererii. (3) ÃŽn informaÅ£iile trimise ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie se face menÅ£iune expresă despre efectuarea încunoÅŸtinţărilor, ataşându-se ÅŸi dovezile de comunicare a acestora. (4) Neprezentarea părÅ£ilor nu împiedică soluÅ£ionarea cererii. ÃŽn cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, în cazul în care apreciază că prezenÅ£a sa este necesară pentru soluÅ£ionarea cererii. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie acordă cuvântul părÅ£ii care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părÅ£i prezente, precum ÅŸi procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul.  + Articolul 74SoluÅ£ionarea cererii (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea de strămutare prin sentinţă. (2) ÃŽn cazul în care găseÅŸte cererea întemeiată, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanÅ£ele din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate acesteia. Strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curÅ£ile de apel dintr-o circumscripÅ£ie învecinată. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie hotărăşte în ce măsură se menÅ£in actele îndeplinite în faÅ£a instanÅ£ei, precum ÅŸi cele îndeplinite de judecătorul de cameră preliminară de la care s-a strămutat cauza. (4) InstanÅ£a de la care a fost strămutată cauza, precum ÅŸi instanÅ£a la care s-a strămutat cauza vor fi înÅŸtiinÅ£ate de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (5) Dacă instanÅ£a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată prin efectul admiterii cererii de strămutare. (6) SentinÅ£a prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.  + Articolul 75Alte dispoziÅ£ii (1) După strămutarea cauzei, contestaÅ£iile ÅŸi celelalte căi de atac se judecă de instanÅ£ele corespunzătoare din circumscripÅ£ia instanÅ£ei la care s-a strămutat cauza. (2) DispoziÅ£iile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în procedura de cameră preliminară. (3) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de către instanÅ£a la care s-a strămutat cauza. (4) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinÅ£are cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanÅ£a inferioară în grad din circumscripÅ£ia celei la care s-a strămutat cauza.  + Articolul 76Desemnarea altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii ÅŸi desemnarea unei instanÅ£e egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (4) ÃŽncheierea prin care ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac. (5) ÃŽn cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei formulate, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive.  + Capitolul III SubiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi drepturile acestora  + Articolul 77SuspectulPersoana cu privire la care, din datele ÅŸi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârÅŸit o faptă prevăzută de legea penală se numeÅŸte suspect.  + Articolul 78Drepturile suspectuluiSuspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 79Persoana vătămatăPersoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numeÅŸte persoană vătămată.  + Articolul 80Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate (1) ÃŽn cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr foarte mare de persoane, iar asigurarea individuală a respectării drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, persoanele respective îşi desemnează sau procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanÅ£a poate dispune ca persoanele vătămate să îşi desemneze un reprezentant, în scopul exercitării drepturilor lor. Dacă persoanele vătămate nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant în termenul care le-a fost acordat, procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a poate desemna un avocat din oficiu care să le reprezinte. (2) Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.  + Articolul 81Drepturile persoanei vătămateÃŽn cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi: a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; c) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale a cauzei; d) dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiÅ£ia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poÅŸtă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaÅ£ii să îi fie comunicate; e) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; f) dreptul de a fi ascultată; g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor ÅŸi experÅ£ilor; h) dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată; i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; j) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul IV Inculpatul ÅŸi drepturile acestuia  + Articolul 82InculpatulPersoana împotriva căreia s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală devine parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte inculpat.  + Articolul 83Drepturile inculpatuluiÃŽn cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenÅ£ia că dacă refuză să dea declaraÅ£ii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraÅ£ii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; b) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiÅ£iile prevăzute de lege, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale ÅŸi civile a cauzei; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunică în limba română; g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; h) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul V Partea civilă ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 84Partea civilă (1) Persoana vătămată care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte civilă. (2) Au calitatea de parte civilă ÅŸi succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal.  + Articolul 85Drepturile părÅ£ii civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii civile se exercită în scopul ÅŸi în limitele necesare soluÅ£ionării acÅ£iunii civile. (3) DispoziÅ£iile art. 80 se aplică în mod corespunzător în cazul în care există un număr foarte mare de părÅ£i civile.  + Capitolul VI Partea responsabilă civilmente ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 86Partea responsabilă civilmentePersoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente.  + Articolul 87Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente se exercită în limitele ÅŸi în scopul soluÅ£ionării acÅ£iunii civile.  + Capitolul VII Avocatul. AsistenÅ£a juridică ÅŸi reprezentarea  + Articolul 88Avocatul (1) Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. (2) Nu poate fi avocat al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal: a) soÅ£ul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul; b) martorul citat în cauză; c) cel care a participat în aceeaÅŸi cauză în calitate de judecător sau de procuror; d) o altă parte sau un alt subiect procesual. (3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenÅ£a juridică a părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligaÅ£ii, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaÅ£i spre a se lua măsuri disciplinare. (4) PărÅ£ile sau subiecÅ£ii principali cu interese contrare nu pot fi asistaÅ£i sau reprezentaÅ£i de acelaÅŸi avocat.  + Articolul 89AsistenÅ£a juridică a suspectului sau a inculpatului (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulÅ£i avocaÅ£i în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară ÅŸi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoÅŸtinţă acest drept. AsistenÅ£a juridică este asigurată atunci când cel puÅ£in unul dintre avocaÅ£i este prezent. (2) Persoana reÅ£inută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidenÅ£ialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază ÅŸi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obÅ£inute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.  + Articolul 90AsistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatuluiAsistenÅ£a juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenÅ£ie ori într-un centru educativ, când este reÅ£inut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.  + Articolul 91Avocatul din oficiu (1) ÃŽn cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (2) ÃŽn tot cursul procesului penal, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat, nu asigură substituirea ÅŸi refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menÅ£iune despre aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. ÃŽn cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea ÅŸi refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanÅ£a ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. (3) Avocatul din oficiu se consideră desemnat până la desemnarea, dacă este cazul, de către organul judiciar a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă ÅŸi efectivă în cauză. (4) DelegaÅ£ia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. (5) Dacă la judecarea cauzei avocatul lipseÅŸte ÅŸi nu poate fi înlocuit în condiÅ£iile alin. (2), cauza se amână.  + Articolul 92Drepturile avocatului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepÅ£ia tehnicilor speciale de supraveghere ori cercetare, a percheziÅ£iei informatice ÅŸi a percheziÅ£iei corporale sau a vehiculelor în cazul infracÅ£iunilor flagrante, precum ÅŸi cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care prin prezenÅ£a avocatului s-ar aduce atingere dreptului la apărare al celorlalte părÅ£i ori subiecÅ£i procesuali principali, caz în care întrebările acestuia pot fi formulate de către organul de urmărire penală. (2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (3) Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile alin. (2). (4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (5) ÃŽn cazul efectuării percheziÅ£iei domiciliare, încunoÅŸtinÅ£area prevăzută la alin. (2) se poate face ÅŸi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziÅ£ionată. (6) ÃŽn cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menÅ£iune despre aceasta, iar actul este semnat ÅŸi de avocat. (7) ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară ÅŸi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea ÅŸi realizarea unei apărări efective.  + Articolul 93AsistenÅ£a juridică a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiÅ£iile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului ÅŸi de a formula cereri ÅŸi a depune memorii. DispoziÅ£iile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (2) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8). (3) ÃŽn cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepÅ£ia celor pe care aceasta le exercită personal, ÅŸi dreptul de a consulta actele dosarului. (4) AsistenÅ£a juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu ÅŸi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.  + Articolul 94Consultarea dosarului (1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. (2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaÅ£ii din dosar, precum ÅŸi de a obÅ£ine fotocopii pe cheltuiala clientului. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul stabileÅŸte data ÅŸi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de urmărire penală. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul poate restricÅ£iona motivat consultarea dosarului de către suspect, inculpat sau avocat, pe o perioadă de cel mult 15 zile, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea sau secretul datelor ÅŸi actelor de care a luat cunoÅŸtinţă cu ocazia consultării dosarului. (6) ÃŽn toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricÅ£ionat dreptul de a consulta declaraÅ£iile părÅ£ii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă. (7) ÃŽn vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă.  + Articolul 95Dreptul de a formula plângere (1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336-339. (2) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) ÅŸi art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea ÅŸi să comunice soluÅ£ia, precum ÅŸi motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore.  + Articolul 96ReprezentareaÃŽn cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părÅ£i, precum ÅŸi persoana vătămată pot fi reprezentaÅ£i, cu excepÅ£ia cazurilor în care prezenÅ£a acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanÅ£a de judecată, după caz.  + Titlul IV Probele, mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii  + Capitolul I Reguli generale  + Articolul 97Proba ÅŸi mijloacele de probă (1) Constituie probă orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei ÅŸi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obÅ£ine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraÅ£iile persoanei vătămate; c) declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente; d) declaraÅ£iile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.  + Articolul 98Obiectul probaÅ£iuniiConstituie obiect al probei: a) existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi săvârÅŸirea ei de către inculpat; b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă; c) faptele ÅŸi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii; d) orice împrejurare necesară pentru justa soluÅ£ionare a cauzei.  + Articolul 99Sarcina probei (1) ÃŽn acÅ£iunea penală sarcina probei aparÅ£ine în principal procurorului, iar în acÅ£iunea civilă, părÅ£ii civile ori, după caz, procurorului care exercită acÅ£iunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumÅ£ia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, ÅŸi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) ÃŽn procesul penal, persoana vătămată, suspectul ÅŸi părÅ£ile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.  + Articolul 100Administrarea probelor (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge ÅŸi administrează probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) ÃŽn cursul judecăţii, instanÅ£a administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părÅ£ilor ÅŸi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii de către persoanele îndreptăţite se admite ori se respinge motivat de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaÅ£iunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obÅ£inut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită; f) administrarea probei este contrară legii.  + Articolul 101Principiul loialităţii administrării probelor (1) Este oprit a se întrebuinÅ£a violenÅ£e, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum ÅŸi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obÅ£ine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-ÅŸi aminti ÅŸi de a relata în mod conÅŸtient ÅŸi voluntar faptele care constituie obiectul probei. InterdicÅ£ia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acÅ£ionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârÅŸească ori să continue săvârÅŸirea unei fapte penale, în scopul obÅ£inerii unei probe.  + Articolul 102Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal (1) Probele obÅ£inute prin tortură, precum ÅŸi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obÅ£inute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) ÃŽn mod excepÅ£ional, dispoziÅ£iile alin. (2) nu se aplică dacă mijlocul de probă prezintă imperfecÅ£iuni de formă sau există alte neregularităţi procedurale care nu produc o vătămare pentru înlăturarea căreia este necesară excluderea acestuia. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obÅ£inute în mod direct din probele obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi nu puteau fi obÅ£inute în alt mod. (5) Probele derivate din probele prevăzute la alin. (2) nu se exclud dacă probele obÅ£inute în mod nelegal sunt folosite în condiÅ£iile alin. (3).  + Articolul 103Aprecierea probelor (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ÅŸi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) ÃŽn luarea deciziei asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi a vinovăţiei inculpatului instanÅ£a hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanÅ£a are convingerea că acuzaÅ£ia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea instanÅ£ei nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe mărturia investigatorului sub acoperire sau pe declaraÅ£iile martorilor protejaÅ£i.  + Capitolul II Audierea persoanelor  + SecÅ£iunea 1 Reguli generale în materia audierii persoanelor  + Articolul 104Persoanele audiate în cursul procesului penalÃŽn cursul procesului penal, în condiÅ£iile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii ÅŸi experÅ£ii.  + Articolul 105Audierea prin interpret (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înÅ£elege, nu vorbeÅŸte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părÅ£i ori persoana vătămată, dintre interpreÅ£ii autorizaÅ£i, potrivit legii. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în situaÅ£ia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenÅ£a oricărei persoane care poate comunică cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaÅ£ia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunică prin limbajul special. ÃŽn această situaÅ£ie comunicarea se poate face ÅŸi în scris. (4) ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunică prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare.  + Articolul 106ProtecÅ£ia sănătăţii persoanelor ascultateDacă în timpul audierii unei persoane aceasta acuză oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării ÅŸi ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.  + SecÅ£iunea a 2-a Audierea suspectului sau a inculpatului  + Articolul 107ÃŽntrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data ÅŸi locul naÅŸterii, codul numeric personal, numele ÅŸi prenumele părinÅ£ilor, cetăţenia, starea civilă, situaÅ£ia militară, studiile, profesia ori ocupaÅ£ia, locul de muncă, domiciliul ÅŸi adresa unde locuieÅŸte efectiv ÅŸi adresa la care doreÅŸte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva să se desfăşoară un alt proces penal, precum ÅŸi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaÅ£iei sale personale. (2) ÃŽntrebările prevăzute la alin. (1) se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar.  + Articolul 108Comunicarea drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârÅŸirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum ÅŸi următoarele obligaÅ£ii: a) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; b) obligaÅ£ia de a comunică în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, citaÅ£iile ÅŸi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile ÅŸi se consideră că le-a luat la cunoÅŸtinţă. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute la alin. (2) ÅŸi i se înmânează, sub semnătură, un formular scris care cuprinde aceste drepturi, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.  + Articolul 109Modul de ascultare (1) După îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 107 ÅŸi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreÅŸte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări. (2) Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât ÅŸi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări ÅŸi notiÅ£e proprii. (3) Dacă în cursul audierii suspectul sau inculpatul îşi exercită dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie, ascultarea nu va mai continua, încheindu-se un proces-verbal.  + Articolul 110Consemnarea declaraÅ£iilor (1) DeclaraÅ£iile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. ÃŽn fiecare declaraÅ£ie se consemnează totodată ora începerii ÅŸi ora încheierii ascultării suspectului sau inculpatului. (2) Dacă este de acord cu conÅ£inutul declaraÅ£iei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraÅ£iei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului. (3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraÅ£ia scrisă. (4) DeclaraÅ£ia scrisă este semnată ÅŸi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului, inculpatului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ori de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părÅ£ii civile sau părÅ£ii responsabile civilmente, dacă aceÅŸtia au fost prezenÅ£i, precum ÅŸi de interpret când declaraÅ£ia a fost luată printr-un interpret. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraÅ£ia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.  + SecÅ£iunea a 3-a Audierea persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente  + Articolul 111Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, în condiÅ£iile prevăzute de lege; d) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£ată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum ÅŸi dreptul de a se constitui parte civilă; e) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; f) obligaÅ£ia de a comunică orice schimbare de adresă; g) obligaÅ£ia de a spune adevărul. (3) DispoziÅ£iile art. 109 alin. (1) ÅŸi (2) ÅŸi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoÅŸtinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.  + Articolul 112Modul de audiere a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Audierea părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 111 alin. (1), (3) ÅŸi (4), care se aplică în mod corespunzător. (2) PărÅ£ii civile, precum ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente li se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi: a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii în legătură cu soluÅ£ionarea laturii civile a cauzei, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 113ProtecÅ£ia persoanei vătămate ÅŸi a părÅ£ii civileAtunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninÅ£at sau vulnerabil ori pentru protecÅ£ia vieÅ£ii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 125-130, care se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 4-a Audierea martorilor  + Articolul 114Persoanele audiate ca martor (1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoÅŸtinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. (2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaÅ£ii: a) de a se prezenta în faÅ£a organului judiciar care a citat-o la locul, ziua ÅŸi ora arătate în citaÅ£ie; b) de a depune jurământ sau declaraÅ£ie solemnă în faÅ£a instanÅ£ei; c) de a spune adevărul. (3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părÅ£i sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate. (4) Pot fi audiate în calitate de martor ÅŸi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 ÅŸi 62.  + Articolul 115Capacitatea de a fi martor (1) Orice persoană poate fi citată ÅŸi audiată în calitate de martor, cu excepÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi a subiecÅ£ilor procesuali principali. (2) Persoanele care se află într-o situaÅ£ie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conÅŸtient fapte ÅŸi împrejurări de fapt conforme cu realitatea. (3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de lege.  + Articolul 116Obiectul ÅŸi limitele declaraÅ£iei martorului (1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul probaÅ£iunii în cauza în care a fost citat. (2) Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale. (3) Nu pot face obiectul declaraÅ£iei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret sau confidenÅ£ialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare. (4) Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraÅ£iei martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaÅ£iei de a păstra secretul sau confidenÅ£ialitatea. (5) DeclaraÅ£ia dată în condiÅ£iile alin. (4) nu constituie infracÅ£iune.  + Articolul 117Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soÅ£ul, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, precum ÅŸi fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soÅ£ al suspectului sau al inculpatului. (2) După comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraÅ£ii în calitate de martor. (3) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraÅ£ii, în privinÅ£a acestora sunt aplicabile dispoziÅ£iile privitoare la drepturile ÅŸi obligaÅ£iile martorilor. (4) ÃŽn cauzele reunite, persoana care îndeplineÅŸte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecÅ£i sau inculpaÅ£i este scutită de obligaÅ£ia de a depune mărturie ÅŸi împotriva celorlalÅ£i suspecÅ£i sau inculpaÅ£i, în cazul în care declaraÅ£ia sa nu poate fi limitată doar la aceÅŸtia din urmă.  + Articolul 118Dreptul martorului de a nu se acuzaDeclaraÅ£ia martorului nu poate fi folosită în cursul unui proces penal desfăşurat împotriva sa.  + Articolul 119ÃŽntrebările privind persoana martorului (1) DispoziÅ£iile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului. (2) Martorului i se comunică obiectul cauzei ÅŸi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soÅ£ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părÅ£i din procesul penal, dacă se află în relaÅ£ii de prietenie sau de duÅŸmănie cu aceste persoane, precum ÅŸi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (3) Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecÅ£ie a datelor de identitate.  + Articolul 120Comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat ÅŸi faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor. (2) Martorului i se aduc apoi la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecÅ£ie ÅŸi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faÅ£a organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege; b) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa; c) obligaÅ£ia de a comunică în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate dispune împotriva sa sancÅ£iunea prevăzută de art. 283 alin. (1); d) obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenÅ£ia că legea pedepseÅŸte infracÅ£iunea de mărturie mincinoasă.  + Articolul 121Jurământul ÅŸi declaraÅ£ia solemnă a martorului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale ÅŸi judecăţii, după îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 119 ÅŸi 120, organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraÅ£iei solemne. (2) Organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului îl întreabă pe martor dacă doreÅŸte să depună jurământ religios sau declaraÅ£ie solemnă. (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu. AÅŸa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcÅ£ie de credinÅ£a religioasă a martorului. (4) ÃŽn timpul depunerii jurământului, cu excepÅ£iile impuse de credinÅ£a religioasă, martorul Å£ine mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. (5) ÃŽn cazul în care martorul alege să facă o declaraÅ£ie solemnă, textul acesteia este următorul: "Mă oblig că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu." (6) DispoziÅ£iile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător în procedura administrării anticipate a probelor, în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi.  + Articolul 122Modul de audiere a martorului (1) Fiecare martor este audiat separat ÅŸi fără prezenÅ£a altor martori. (2) Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ÅŸtie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări. (3) Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opÅ£iunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstanÅ£e personale ÅŸi de familie, cu excepÅ£ia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului.  + Articolul 123Consemnarea declaraÅ£iilor (1) Consemnarea declaraÅ£iilor se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta ÅŸi înregistrarea este posibilă.  + Articolul 124Cazurile speciale de audiere a martorului (1) Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenÅ£a unuia dintre părinÅ£i, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituÅ£iei căreia îi este încredinÅ£at minorul spre creÅŸtere ÅŸi educare. (2) Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenÅ£a declaraÅ£ia minorului, audierea acestuia are loc în prezenÅ£a unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exerciÅ£iu, stabilite de organul judiciar. (3) Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog. (4) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia. (5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obligaÅ£iile prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar i se atrage atenÅ£ia să spună adevărul. (6) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi faptă ori cu privire la fapte diferite aflate în strânsă legătură, dacă ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declaraÅ£ia nu poate fi folosită în cursul unui proces penal desfăşurat împotriva lor. Organele judiciare au obligaÅ£ia consemnării calităţii lor procesuale anterioare. (7) DispoziÅ£iile alin. (6) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusă reunirea.  + SecÅ£iunea a 5-a ProtecÅ£ia martorilor  + § 1. ProtecÅ£ia martorilor ameninÅ£aÅ£i  + Articolul 125Martorul ameninÅ£atÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaÅ£a, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraÅ£iilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninÅ£at ÅŸi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.  + Articolul 126Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul urmăririi penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) protecÅ£ia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraÅ£ia sa; d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente. (2) Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părÅ£i sau a unui subiect procesual principal. (3) ÃŽn cazul aplicării măsurilor de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. c) ÅŸi d), declaraÅ£ia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninÅ£at ÅŸi aplicarea măsurilor de protecÅ£ie prin ordonanţă motivată, care se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menÅ£in condiÅ£iile care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se menÅ£in pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat. (7) Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127. DispoziÅ£iile art. 128 se aplică în mod corespunzător. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii.  + Articolul 127Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul judecăţiiÃŽn cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, instanÅ£a dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) nepublicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată pe durata ascultării martorului; d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente; e) protecÅ£ia datelor de identitate ale martorului ÅŸi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune mărturie.  + Articolul 128Dispunerea măsurii protecÅ£iei martorului în cursul judecăţii (1) InstanÅ£a dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părÅ£ilor sau a persoanei vătămate. (2) Propunerea formulată de procuror cuprinde: a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată ÅŸi faţă de care se doreÅŸte dispunerea măsurii de protecÅ£ie; b) motivarea concretă a gravităţii pericolului ÅŸi a necesităţii măsurii. (3) Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instanÅ£a poate dispune ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecÅ£ie. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac. (7) ÃŽncheierea prin care se dispune măsura de protecÅ£ie se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Dacă protecÅ£ia martorului este necesară ÅŸi după rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispoziÅ£iile legii speciale. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127 lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate de lege cu punerea în executare a măsurilor.  + Articolul 129Audierea martorului protejat (1) ÃŽn situaÅ£ia prevăzută la art. 126 alin. (1) lit. d) ÅŸi art. 127 lit. d), procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi sau, după caz, instanÅ£a de judecată procedează la audierea martorului fără ca acesta să fie prezent fizic la locul unde se află procurorul ori în sala în care se desfăşoară ÅŸedinÅ£a de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1), la luarea declaraÅ£iei poate participa un consilier de probaÅ£iune, care are obligaÅ£ia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoÅŸtinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaÅ£ia să aducă la cunoÅŸtinÅ£a martorului dreptul de a solicita audierea în prezenÅ£a unui psiholog. (3) SubiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi avocaÅ£ii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului. (4) DeclaraÅ£ia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video ÅŸi audio ÅŸi se redă integral în formă scrisă. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale declaraÅ£ia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului ÅŸi se depune la dosarul cauzei. DeclaraÅ£ia martorului, transcrisă, va fi semnată ÅŸi de acesta ÅŸi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cursul judecăţii, declaraÅ£ia martorului se semnează de preÅŸedintele completului de judecată. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraÅ£ia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanÅ£ei de judecată în faÅ£a căreia s-a făcut declaraÅ£ia, se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Suportul care conÅ£ine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanÅ£ei competente, împreună cu dosarul cauzei, ÅŸi este păstrat în aceleaÅŸi condiÅ£ii privind confidenÅ£ialitatea.  + § 2. ProtecÅ£ia martorilor vulnerabili  + Articolul 130Martorul vulnerabil (1) Procurorul sau, după caz, instanÅ£a poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane: a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorului minor. (2) Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul ÅŸi instanÅ£a pot dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) ÅŸi d) sau, după caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii ÅŸi a imaginii nu este obligatorie. (3) DispoziÅ£iile art. 126 ÅŸi 128 se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 6-a Confruntarea  + Articolul 131Confruntarea (1) Când se constată că există contraziceri între declaraÅ£iile persoanelor audiate în aceeaÅŸi cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. (2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele ÅŸi împrejurările în privinÅ£a cărora declaraÅ£iile date anterior se contrazic. (3) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate încuviinÅ£a ca persoanele confruntate să îşi pună reciproc întrebări. (4) DeclaraÅ£iile date de persoanele confruntate se consemnează într-un proces-verbal.  + Capitolul III Identificarea persoanelor ÅŸi a obiectelor  + Articolul 132Scopul ÅŸi obiectul măsurii (1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune dacă este necesară în scopul clarificării împrejurărilor cauzei. (2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusă de procuror ori de organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanţă, în cursul judecăţii.  + Articolul 133Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea (1) După dispunerea măsurii ÅŸi înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl identifice. (2) Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum ÅŸi împrejurările în care a fost văzut. Persoana care face identificarea este întrebată dacă a mai participat anterior la o altă procedură de identificare privind aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect ori dacă persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.  + Articolul 134Identificarea persoanelor (1) Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în situaÅ£ia identificării persoanelor după fotografii. (3) Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează să fie identificate să nu o vadă pe cea care le identifică. (4) Desfăşurarea activităţii de identificare a persoanelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal. (5) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, pe lângă menÅ£iunile prevăzute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele ÅŸi adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale căror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele ÅŸi prenumele persoanei identificate, precum ÅŸi ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificării de persoane. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire penală consideră necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 135Identificarea obiectelor (1) Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele. (2) Desfăşurarea activităţii de identificare a obiectelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă menÅ£iuni cu privire la: ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat activitatea, cu menÅ£ionarea oricărui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente ÅŸi calitatea în care acestea participă, numele ÅŸi prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amănunÅ£ită a obiectelor identificate. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire consideră necesar, activitatea de identificare ÅŸi declaraÅ£ia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 136Alte identificăriIdentificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul percepÅ£iei senzoriale se dispune ÅŸi se efectuează cu respectarea procedurii prevăzute la art. 134.  + Articolul 137Pluralitatea de identificări (1) ÃŽn cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată comunicarea între cei care au făcut identificarea ÅŸi cei care urmează să o efectueze. (2) Dacă aceeaÅŸi persoană urmează să participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau măsuri ca persoana supusă identificării să fie situată între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.  + Capitolul IV Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare  + Articolul 138DispoziÅ£ii generale (1) Constituie tehnici speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea convorbirilor ÅŸi comunicărilor; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obÅ£inerea listei convorbirilor telefonice; f) reÅ£inerea, predarea sau percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale; g) solicitarea ÅŸi obÅ£inerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacÅ£iile financiare, precum ÅŸi a datelor financiare ale unei persoane; h) utilizarea investigatorilor sub acoperire; i) constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii; j) livrarea supravegheată; k) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii sau a unui punct de acces la un computer. (2) Prin interceptarea convorbirilor sau comunicărilor se înÅ£elege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea convorbirilor ori comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum ÅŸi înregistrarea datelor de trafic ce indică sursa, destinaÅ£ia, data, ora, dimensiunea, durata ori tipul comunicării efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare. (3) Prin acces la un sistem informatic se înÅ£elege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reÅ£ele, în scopul de a identifica probe. (4) Prin sistem informatic se înÅ£elege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaÅ£ie funcÅ£ională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (5) Prin date informatice se înÅ£elege orice reprezentare de fapte, informaÅ£ii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcÅ£ii de către un sistem informatic. (6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înÅ£elege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. (7) Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înÅ£elege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. (8) Prin percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se înÅ£elege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poÅŸtale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc. (9) Prin solicitarea ÅŸi obÅ£inerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacÅ£iile financiare, precum ÅŸi a datelor financiare ale unei persoane se înÅ£elege operaÅ£iunile prin care se asigură cunoaÅŸterea conÅ£inutului tranzacÅ£iilor financiare efectuate prin intermediul unei bănci sau al altei instituÅ£ii competente ori obÅ£inerea de la o bancă sau de la altă instituÅ£ie financiară de înscrisuri ori informaÅ£ii aflate în posesia acesteia referitoare la conturile sau tranzacÅ£iile unei persoane. (10) Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie se poate realiza ÅŸi prin acÅ£iunea sau inacÅ£iunea ce este similară unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie, îndeplinită în scopul strângerii de probe în cadrul procesului penal. (11) Constatarea încheierii unei convenÅ£ii se poate realiza ÅŸi prin cumpărarea sau orice altă operaÅ£iune privind un obiect ce poate constitui mijloc de probă de la o persoană suspectată de comiterea unei infracÅ£iuni, prestarea unui serviciu pentru persoana suspectată de comiterea unei infracÅ£iuni ori cumpărarea sau orice altă operaÅ£iune privind o persoană care se bănuieÅŸte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane sau a unei răpiri. (12) Prin livrare supravegheată se înÅ£elege tehnica de supraveghere ÅŸi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieÅŸirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinÅ£a cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deÅ£inerii sau obÅ£inerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracÅ£iuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârÅŸirea acesteia. (13) Prin supraveghere tehnică se înÅ£elege utilizarea uneia dintre tehnicile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi g).  + Articolul 139Supravegherea tehnică (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiÅ£ii: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2); b) măsura să fie proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare. (3) ÃŽnregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. (4) Raportul dintre avocat ÅŸi partea pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice, decât dată există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat ÅŸi raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obÅ£inute nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, urmând a fi ÅŸterse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror.  + Articolul 140Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică (1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei ÅŸi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită ÅŸi încuviinÅ£area ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporÅ£ional ÅŸi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (3) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area supravegherii tehnice se soluÅ£ionează în aceeaÅŸi zi, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (4) ÃŽn cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului ÅŸi emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (5) ÃŽncheierea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi mandatul trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a dat încheierea ÅŸi a emis mandatul; d) indicarea măsurii concrete încuviinÅ£ate; e) perioada ÅŸi scopul pentru care s-a autorizat măsura; f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute; g) indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinÅ£ate, a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont; h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, menÅ£iunea privind încuviinÅ£area solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice; i) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 ÅŸi prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviinÅ£are a măsurii supravegherii tehnice. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac. (8) O nouă cerere de încuviinÅ£are a aceleiaÅŸi măsuri poate fi formulată numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi.  + Articolul 141Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când: a) există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de supraveghere tehnică în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; ÅŸi b) sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 alin. (1) ÅŸi (2). (2) OrdonanÅ£a procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă menÅ£iunile prevăzute la art. 140 alin. (5). (3) Procurorul are obligaÅ£ia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanÅ£a, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităţilor de supraveghere tehnică efectuate ÅŸi dosarul cauzei. (4) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunÅ£ată în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. (5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanţă: a) realizarea ÅŸi conservarea unei copii a acestor date informatice; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror ÅŸi dispune distrugerea probelor obÅ£inute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obÅ£inute ÅŸi întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens. (7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în condiÅ£iile art. 140. (8) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 142Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ori de alte organe specializate ale statului. (2) Furnizorii de servicii de telecomunicaÅ£ii, informatice sau financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică. (3) Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaÅ£ia să păstreze secretul operaÅ£iunii efectuate, sub sancÅ£iunea legii penale. (4) Procurorul are obligaÅ£ia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul. (5) Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite ÅŸi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaÅ£ii concludente ÅŸi utile privitoare la pregătirea ori săvârÅŸirea unei alte infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părÅ£ilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuÅŸi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens.  + Articolul 143Consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmeÅŸte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum ÅŸi, după caz, data ÅŸi ora la care a început activitatea de supraveghere ÅŸi data ÅŸi ora la care s-a încheiat. (2) La procesul-verbal se ataÅŸează, în plic sigilat, o copie a suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat ÅŸi va fi pus la dispoziÅ£ia instanÅ£ei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanÅ£ei, copia suportului care conÅ£ine activităţile de supraveghere tehnică ÅŸi copii de pe proceseleverbale se păstrează la grefa instanÅ£ei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziÅ£ia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluÅ£ionarea cauzei. (3) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile purtate într-o altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea. (4) Convorbirile sau comunicările interceptate ÅŸi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menÅ£ionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data ÅŸi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror. (5) După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi despre activităţile efectuate.  + Articolul 144Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică (1) Mandatul de supraveghere tehnică poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, prin încheiere care nu este supusă căilor de atac. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (3) Durata totală a măsurii de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, care nu poate depăşi 120 de zile.  + Articolul 145Informarea persoanei supravegheate (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinÅ£a sa. (2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă, la cerere, de conÅ£inutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaÅ£iilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. (3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1). (4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la: a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză; b) punerea în pericol a siguranÅ£ei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora; c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză. (5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.  + Articolul 146Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (1) Dacă în cauză s-a dispus o soluÅ£ie de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată plângere în termenul legal prevăzut la art. 340 sau plângerea a fost respinsă, procurorul înÅŸtiinÅ£ează de îndată despre aceasta pe judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instanÅ£ei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. (3) Dacă în cauză instanÅ£a a pronunÅ£at o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul material sau copia acestuia se conservă prin arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanÅ£ei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii.  + Articolul 147ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale (1) ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poÅŸtale sau obiectele trimise ori primite de făptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoană care este bănuită că primeÅŸte ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la făptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Este interzisă reÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea corespondenÅ£ei sau a trimiterilor poÅŸtale trimise ori primite în raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul, inculpatul sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (3) DispoziÅ£iile art. 140 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cazurile în care există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de reÅ£inere, predare ÅŸi percheziÅ£ionare a trimiterilor poÅŸtale în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a victimei sau a altor persoane ÅŸi sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), procurorul poate dispune, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile prevăzute la alin. (1). DispoziÅ£iile art. 141 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător. (5) Unităţile poÅŸtale sau de transport ÅŸi orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaÅ£ii sunt obligate să reÅ£ină ÅŸi să predea procurorului scrisorile, trimiterile poÅŸtale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaÅ£ia emisă de procuror. (6) CorespondenÅ£a, trimiterile poÅŸtale sau obiectele ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului. (7) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinÅ£a sa. După momentul informării, persoana ale cărei corespondenţă, trimiteri poÅŸtale sau obiecte au fost ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de activităţile efectuate. (8) DispoziÅ£iile art. 145 alin. (4) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător. (9) Măsura poate fi prelungită în condiÅ£iile art. 144.  + Articolul 148Utilizarea investigatorilor sub acoperire (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procuror, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de alte legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale ce au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele sau localizarea ÅŸi identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat să le desfăşoare; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire. (3) ÃŽn cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obÅ£ine fotografii sau înregistrări audio ÅŸi video, sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. DispoziÅ£iile art. 141 se aplică în mod corespunzător. (4) Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi în cadrul poliÅ£iei judiciare, în cazul investigării infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism. Pot fi folosiÅ£i ca investigatori sub acoperire ÅŸi lucrători operativi din cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaÅ£ii în vederea asigurării securităţii naÅ£ionale. (5) Investigatorul sub acoperire culege date ÅŸi informaÅ£ii în baza ordonanÅ£ei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, în totalitate, la dispoziÅ£ia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. (6) Activităţile pentru care investigatorul sub acoperire este autorizat nu constituie contravenÅ£ii sau infracÅ£iuni. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu constituie infracÅ£iune. (8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiaÅ£i ca martori în cadrul procesului penal în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca ÅŸi martorii ameninÅ£aÅ£i. (9) Durata măsurii poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi persoană, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor contra vieÅ£ii, securităţii naÅ£ionale, infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, precum ÅŸi infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.  + Articolul 149Măsurile de protecÅ£ie a investigatorilor sub acoperire (1) Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită. (2) Procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi sau instanÅ£a de judecată are dreptul de a cunoaÅŸte adevărata identitate a investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.  + Articolul 150Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii (1) Constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau a încheierii unei convenÅ£ii în condiÅ£iile art. 138 alin. (10) ÅŸi (11) se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi la solicitarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie sau în cazul unor alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale care au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: date cu privire la persoana ce va pune în executare măsura, încadrarea juridică ÅŸi descrierea infracÅ£iunii, scopul ÅŸi perioada în care se va executa măsura. (3) Activitatea persoanei care participă la constatarea unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau de încheiere a unei convenÅ£ii nu constituie provocare, contravenÅ£ie sau infracÅ£iune. (4) Persoana care pune în executare aceste măsuri întocmeÅŸte un proces-verbal care conÅ£ine: datele la care măsura a început ÅŸi s-a încheiat, date cu privire la persoana care a pus în aplicare măsura, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, numărul ÅŸi identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusă în aplicare măsura. (5) Persoana care pune în executare măsura constatării unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau încheierii unei convenÅ£ii poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind audierea martorilor ameninÅ£aÅ£i, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară. (6) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia persoanei care pune în executare măsura constatării unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie sau încheierii unei convenÅ£ii orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Persoana care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile sau obiectele nu va comite o infracÅ£iune prin desfăşurarea acestor activităţi, în cazul în care acestea constituie infracÅ£iuni. (7) OrdonanÅ£a procurorului poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. (8) Durata totală a măsurii, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an.  + Articolul 151Livrarea supravegheată (1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituÅ£iilor sau organelor competente. (2) Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri: a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani ÅŸi alte obiecte care rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracÅ£iuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare; b) dacă descoperirea ori dovedirea infracÅ£iunilor săvârÅŸite în legătură cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod. (3) Livrarea supravegheată poate fi realizată în condiÅ£iile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri ÅŸi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate: a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect ÅŸi cu ieÅŸirea acestuia de pe teritoriul statului; b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente; c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliÅ£ie sau alte autorităţi de stat competente sunt înÅŸtiinÅ£ate în ceea ce priveÅŸte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracÅ£iuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1). (4) DispoziÅ£iile alin. (3) nu se aplică în cazul în care un tratat internaÅ£ional la care România este parte are dispoziÅ£ii contrare. (5) OrdonanÅ£a procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să între, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă. (6) Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliÅ£ie sau de altă autoritate competentă. Procurorul stabileÅŸte, coordonează ÅŸi controlează modul de punere în aplicare a livrării supravegheate. (7) Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracÅ£iune. (8) Organele prevăzute la alin. (5) au obligaÅ£ia de a întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.  + Articolul 152Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii ori a unui punct de acces la un sistem informatic (1) Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaÅ£ii, unui mijloc de telecomunicaÅ£ii ori a unui punct de acces la un sistem informatic sau comunicarea dacă un anumit mijloc de comunicaÅ£ii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau activ ori a fost folosit sau activ la o anumită dată, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura se dispune de procuror, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: persoana sau furnizorul de servicii care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunică imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) Furnizorii de servicii sunt obligaÅ£i, sub sancÅ£iunea legii penale, să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru executarea ordonanÅ£ei procurorului ÅŸi să pună de îndată la dispoziÅ£ia acestora datele solicitate. (4) Persoanele care sunt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au obligaÅ£ia, sub sancÅ£iunea legii penale, de a păstra secretul operaÅ£iunii efectuate.  + Articolul 153ObÅ£inerea listei convorbirilor telefonice (1) Procurorul, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicaÅ£ii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate ÅŸi primite de la un anumit post telefonic, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura se dispune de procuror, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: furnizorul de servicii care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunică imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi acordă încuviinÅ£area prin menÅ£iune scrisă pe solicitarea procurorului. (4) DispoziÅ£iile art. 152 alin. (3) ÅŸi (4) se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul V Conservarea datelor informatice sau provenite din sisteme de telecomunicaÅ£ii  + Articolul 154Conservarea datelor informatice ÅŸi a datelor privind traficul informaÅ£ional (1) Dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul poate dispune, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informaÅ£ional, în cazul în care există pericolul pierderii sau modificării acestora. (2) Conservarea se dispune de procuror, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, pe o durată de maximum 90 de zile, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă: persoana sau furnizorul de servicii în posesia căruia se află datele informatice ori care le are sub control, numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), durata pentru care a fost emisă, menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice ÅŸi de a le menÅ£ine integritatea, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (3) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi acordă încuviinÅ£area prin menÅ£iune scrisă pe ordonanÅ£a procurorului. (4) Măsura conservării poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de procuror o singură dată, pe o durată de maximum 90 de zile. (5) OrdonanÅ£a procurorului se transmite, de îndată, oricărui furnizor de servicii sau oricărei persoane în posesia căreia se află datele prevăzute la alin. (1) ori care le are sub control, aceasta fiind obligată să le conserve imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cazul în care datele referitoare la traficul informaÅ£ional se află în posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii în posesia sau sub controlul căruia se află datele informatice are obligaÅ£ia de a pune, de îndată, la dispoziÅ£ia organului de urmărire penală informaÅ£iile necesare identificării celorlalÅ£i furnizori de servicii, în vederea cunoaÅŸterii tuturor elementelor din lanÅ£ul de comunicare folosit. (7) ÃŽn termenul prevăzut la alin. (2) ÅŸi (4), procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de servicii care le deÅ£ine ori dispune ridicarea acestei măsuri. DispoziÅ£iile art. 170 alin. (4) ÅŸi (5) ori art. 171 se aplică în mod corespunzător. (8) Până la terminarea urmăririi penale, procurorul este obligat să încunoÅŸtinÅ£eze, în scris, persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală ÅŸi ale căror date au fost conservate.  + Articolul 155Conservarea datelor provenite din sisteme de telecomunicaÅ£iiDispoziÅ£iile art. 154 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care conservarea se referă la datele ce privesc traficul din sistemele de telecomunicaÅ£ii.  + Capitolul VI PercheziÅ£ia  + Articolul 156DispoziÅ£ii comune (1) PercheziÅ£ia poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul. (2) PercheziÅ£ia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui ingerinţă disproporÅ£ională în viaÅ£a privată.  + SecÅ£iunea 1 PercheziÅ£ia domiciliară  + Articolul 157Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se poate dispune percheziÅ£ia domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de către o persoană ori la deÅ£inerea unor obiecte sau înscrisuri ce fac obiectul unei infracÅ£iuni ÅŸi se presupune că percheziÅ£ia poate conduce la descoperirea ÅŸi strângerea probelor cu privire la această infracÅ£iune, la conservarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. (2) Prin domiciliu se înÅ£elege o locuinţă sau orice spaÅ£iu ce aparÅ£ine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică.  + Articolul 158Procedura de emitere a mandatului de percheziÅ£ie domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. ÃŽn cursul judecăţii, percheziÅ£ia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: a) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existenÅ£a sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri; b) indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sau a obiectelor ori înscrisurilor ce fac obiectul infracÅ£iunii; c) indicarea infracÅ£iunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziÅ£iei se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârÅŸirea infracÅ£iunii ori urme ale săvârÅŸirii infracÅ£iunii; d) numele, prenumele ÅŸi, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, precum ÅŸi indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori a altor obiecte care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat. (3) ÃŽn cazul în care, în timpul efectuării percheziÅ£iei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziÅ£ie este valabil, în condiÅ£iile legii, ÅŸi pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziÅ£iei în această situaÅ£ie se încuviinÅ£ează de către procuror. (4) Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (5) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei domiciliare se soluÅ£ionează, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (6) Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, ÅŸi încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (7) ÃŽncheierea instanÅ£ei ÅŸi mandatul de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziÅ£ie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia sau, dacă este cazul, ÅŸi a locurilor învecinate acestuia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reÅŸedinÅ£a ori sediul căreia se efectuează percheziÅ£ia, dacă este cunoscută; h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat; j) menÅ£iunea că mandatul de percheziÅ£ie poate fi folosit o singură dată; k) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (8) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare. (9) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei domiciliare nu este supusă căilor de atac. (10) O nouă cerere de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare în acelaÅŸi loc poate fi formulată dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecător. (11) ÃŽn cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanÅ£a de judecată poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum ÅŸi în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziÅ£iei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracÅ£iunea ce face obiectul cauzei. DispoziÅ£iile alin. (2)-(8) ÅŸi ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 159Efectuarea percheziÅ£iei domiciliare (1) Mandatul de percheziÅ£ie se comunică procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoÅ£it, după caz, de lucrători operativi. (3) PercheziÅ£ia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepÅ£ia infracÅ£iunii flagrante sau când percheziÅ£ia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. (4) ÃŽn cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricÅ£iona libertatea de miÅŸcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, pe durata efectuării acesteia. (5) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care cunoaÅŸte persoana la care se va efectua percheziÅ£ia ÅŸi, dacă este cazul, custodelui. (6) ÃŽn cazul percheziÅ£iei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziÅ£ie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective. (7) ÃŽn cazul în care efectuarea percheziÅ£iei este extinsă în locuinÅ£ele învecinate în condiÅ£iile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spaÅ£ii vor fi înÅŸtiinÅ£ate cu privire la extinderea efectuării percheziÅ£iei. (8) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se solicită, înainte de începerea percheziÅ£iei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. PercheziÅ£ia nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. (9) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se aduce la cunoÅŸtinţă că au dreptul ca la efectuarea percheziÅ£iei să participe un avocat. Dacă se solicită prezenÅ£a unui avocat, începerea percheziÅ£iei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziÅ£ionat. ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, ce impun efectuarea percheziÅ£iei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziÅ£ia poate începe ÅŸi înainte de expirarea termenului de două ore. (10) De asemenea, persoanei percheziÅ£ionate i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere, dispoziÅ£iile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzător. (11) Când persoana la care se face percheziÅ£ia este reÅ£inută ori arestată, va fi adusă la percheziÅ£ie. ÃŽn cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri, precum ÅŸi percheziÅ£ia domiciliară se fac în prezenÅ£a unui reprezentant ori martor asistent. (12) Organul judiciar care efectuează percheziÅ£ia are dreptul să deschidă, prin folosirea forÅ£ei, încăperile, spaÅ£iile, mobilierul ÅŸi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracÅ£iunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreÅŸte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează percheziÅ£ia trebuie să evite daunele nejustificate. (13) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor ÅŸi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaÅ£ie ori deÅ£inere este interzisă sau în privinÅ£a cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu se ridică întotdeauna. (14) ÃŽn mod excepÅ£ional, percheziÅ£ia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziÅ£ie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum ÅŸi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenÅ£ei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaÅ£iul în care urmează a se efectua percheziÅ£ia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană. (15) ÃŽn cazul în care în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenÅ£a unui martor asistent. (16) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (14) ÅŸi (15), copia mandatului de percheziÅ£ie se înmânează de îndată ce este posibil. (17) Organele judiciare care efectuează percheziÅ£ia pot folosi forÅ£a, în mod adecvat ÅŸi proporÅ£ional, pentru a pătrunde într-un domiciliu: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu. (18) Este interzisă efectuarea în acelaÅŸi timp cu percheziÅ£ia a oricăror acte procedurale în aceeaÅŸi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziÅ£ia să participe la efectuarea acesteia, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care se desfăşoară, în aceeaÅŸi cauză, simultan mai multe percheziÅ£ii. (19) Locul în care se desfăşoară percheziÅ£ia, precum ÅŸi persoanele sau obiectele găsite pe parcursul percheziÅ£ionării pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo. (20) ÃŽnregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de percheziÅ£ie ÅŸi fac parte integrantă din acesta.  + Articolul 160Identificarea ÅŸi păstrarea obiectelor (1) După identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate ÅŸi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute ÅŸi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează ÅŸi se sigilează. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete ÅŸi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaÅ£ia de a le păstra ÅŸi conserva, precum ÅŸi de a le pune la dispoziÅ£ia organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 275 din Codul penal. (4) Probele pentru analiză se iau cel puÅ£in în dublu ÅŸi se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (11).  + Articolul 161Procesul-verbal de percheziÅ£ie (1) Activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziÅ£iei sunt consemnate într-un proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care îl încheie; b) numărul ÅŸi data mandatului de percheziÅ£ie; c) locul unde este încheiat; d) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; e) numele, prenumele, ocupaÅ£ia ÅŸi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea calităţii acestora; f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziÅ£ie; g) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost prins; h) obiecÅ£iile ÅŸi explicaÅ£iile persoanelor care au participat la efectuarea percheziÅ£iei, precum ÅŸi menÅ£iunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; i) menÅ£iuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare; j) menÅ£iunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (3) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut percheziÅ£ia, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum ÅŸi de persoanele arătate la alin. (2) lit. e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (4) O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziÅ£ia sau de la care s-au ridicat obiectele ÅŸi înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (5) sau (6) care au participat la percheziÅ£ie.  + Articolul 162Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataÅŸate la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârÅŸirii infracÅ£iunii se ridică ÅŸi sunt conservate. (2) Obiectele, înscrisurile ÅŸi urmele ridicate, care nu sunt ataÅŸate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală ÅŸi se ataÅŸează la dosar. (3) Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanÅ£a de judecată la care se găseÅŸte dosarul, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei. (4) Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparÅ£in, cu excepÅ£ia celor care sunt supuse confiscării. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite chiar înainte de soluÅ£ionarea definitivă a procesului persoanei căreia îi aparÅ£in, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei.  + Articolul 163Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicateObiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) ÅŸi dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit prevederilor art. 252.  + Articolul 164DispoziÅ£ii speciale privind percheziÅ£iile efectuate la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept publicPercheziÅ£ia la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei secÅ£iuni, după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului de percheziÅ£ie reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public; b) percheziÅ£ia se efectuează în prezenÅ£a reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu; c) o copie de pe procesul-verbal de percheziÅ£ie se lasă reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public.  + SecÅ£iunea a 2-a Alte forme de percheziÅ£ie  + Articolul 165Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se efectuează percheziÅ£ia corporală (1) PercheziÅ£ia corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziÅ£iei. (2) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziÅ£ii corporale vor fi descoperite urme ale infracÅ£iunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuÅ£ii în asigurarea ordinii ÅŸi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.  + Articolul 166Efectuarea percheziÅ£iei corporale (1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia să fie efectuată cu respectarea demnităţii umane. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de o persoană de acelaÅŸi sex cu persoana percheziÅ£ionată. (3) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, persoanei percheziÅ£ionate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziÅ£ia, cu excepÅ£ia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme. (4) Procesul-verbal de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) numele ÅŸi prenumele persoanei percheziÅ£ionate; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziÅ£iei; d) locul unde este încheiat; e) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; f) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit. (5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie ÅŸi de persoana percheziÅ£ionată. Dacă persoana percheziÅ£ionată nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (6) O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziÅ£ionate. (7) DispoziÅ£iile art. 162 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 167PercheziÅ£ia unui vehicul (1) PercheziÅ£ia unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. (2) PercheziÅ£ia unui vehicul se efectuează în condiÅ£iile prevăzute la art. 165 alin. (2). (3) Prevederile art. 162, 165 ÅŸi 166 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 168PercheziÅ£ia informatică ÅŸi accesul într-un sistem informatic (1) Prin percheziÅ£ie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înÅ£elege procedeul de cercetare, descoperire, identificare ÅŸi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea ÅŸi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice. (3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. (6) ÃŽncheierea instanÅ£ei trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul; d) perioada pentru care s-a emis mandatul ÅŸi în cadrul căreia trebuie efectuată activitatea dispusă; e) scopul pentru care a fost emis; f) numele suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; g) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei informatice nu este supusă căilor de atac. (8) ÃŽn cazul în care, cu ocazia efectuării percheziÅ£iei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice ÅŸi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniÅ£ial, procurorul dispune de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate ÅŸi va solicita de urgenţă completarea autorizaÅ£iei iniÅ£iale. (9) ÃŽn vederea executării percheziÅ£iei dispuse, pentru asigurarea integrităţii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii. (10) Dacă ridicarea obiectelor care conÅ£in datele informatice prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfăşurarea activităţii persoanelor care deÅ£in aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă. Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (11) PercheziÅ£ia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenÅ£a suspectului ori a inculpatului, dacă este posibil, a unui reprezentant al acestuia sau a unui martor. Suspectul sau inculpatul poate solicita ca percheziÅ£ia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice să se efectueze ÅŸi în lipsa acestora, prezenÅ£a unui martor în acest caz fiind obligatorie. (12) PercheziÅ£ia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de către organul de urmărire penală indicat de procuror în cererea înaintată instanÅ£ei. (13) Procesul-verbal de percheziÅ£ie informatică trebuie să cuprindă: a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al cărei sistem informatic a fost accesat conform alin. (2); b) numele persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) numele persoanelor prezente la efectuarea percheziÅ£iei; d) descrierea ÅŸi enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice faţă de care s-a dispus percheziÅ£ia; e) descrierea ÅŸi enumerarea activităţilor desfăşurate; f) descrierea ÅŸi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziÅ£iei; g) semnătura sau ÅŸtampila persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; h) semnătura persoanelor prezente la efectuarea percheziÅ£iei. (14) Organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia informatică să fie efectuată fără ca faptele ÅŸi împrejurările din viaÅ£a personală a celui la care se efectuează percheziÅ£ia să devină, în mod nejustificat, publice. (15) Datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condiÅ£iile legii.  + Articolul 169Ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuriOrganul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată are obligaÅ£ia să ridice obiectele ÅŸi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.  + Articolul 170Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice (1) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organele de urmărire penală, cu aprobarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, sau instanÅ£a de judecată pot dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte ÅŸi să le predea, sub luare de dovadă. (2) De asemenea, în condiÅ£iile alin. (1), organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate dispune ca: a) orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice datele informatice, aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic; b) orice furnizor de servicii care prestează pe teritoriul României să comunice datele aflate în posesia sau controlul său referitoare la abonaÅ£i, utilizatori ÅŸi la astfel de servicii. (3) Prin noÅ£iunea de date referitoare la abonaÅ£i sau utilizatori se înÅ£elege orice informaÅ£ie, sub formă de date informatice sau sub orice altă formă, deÅ£inută de un furnizor de servicii, referitoare la abonaÅ£ii sau utilizatorii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conÅ£inut, ÅŸi care permite stabilirea: a) tipului de serviciu de comunicaÅ£ii utilizat, dispoziÅ£iilor tehnice luate în această privinţă ÅŸi perioadei serviciului; b) identităţii, adresei poÅŸtale sau geografice, numărului de telefon al abonatului sau utilizatorului ÅŸi oricărui alt număr de contact, precum ÅŸi a datelor referitoare la facturare ÅŸi plată, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii; c) oricărei alte informaÅ£ii referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicaÅ£ie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii. (4) OrdonanÅ£a organului de urmărire penală sau încheierea instanÅ£ei trebuie să cuprindă: numele ÅŸi semnătura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligată să predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum ÅŸi data ÅŸi locul unde trebuie să fie predate. (5) Dacă organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată apreciază că ÅŸi o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de probă, reÅ£ine numai copia. (6) Dacă obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidenÅ£ial, prezentarea sau predarea se face în condiÅ£ii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenÅ£ialităţii.  + Articolul 171Ridicarea silită de obiecte ÅŸi înscrisuri (1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, sau instanÅ£a de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită. ÃŽn cursul judecăţii dispoziÅ£ia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penală. (2) ÃŽmpotriva măsurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se poate face plângere de către orice persoană interesată. DispoziÅ£iile art. 250 se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul VII Expertiza  + Articolul 172Dispunerea efectuării expertizei (1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară ÅŸi opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condiÅ£iile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor ÅŸi împrejurărilor supuse evaluării ÅŸi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experÅ£i oficiali din laboratoare sau instituÅ£ii de specialitate ori de experÅ£i independenÅ£i autorizaÅ£i din Å£ară sau din străinătate, în condiÅ£iile legii. SpecialiÅŸtii care funcÅ£ionează în cadrul organelor judiciare sunt asimilaÅ£i experÅ£ilor oficiali. (5) Expertiza medico-legală se efectuează în cadrul instituÅ£iilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experÅ£i independenÅ£i autorizaÅ£i, numiÅ£i la solicitarea părÅ£ilor sau subiecÅ£ilor procesuali principali. (6) OrdonanÅ£a organului de urmărire penală sau încheierea instanÅ£ei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, clarifice ÅŸi evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum ÅŸi instituÅ£ia ori experÅ£ii desemnaÅ£i. (7) ÃŽn domeniile strict specializate, dacă pentru înÅ£elegerea probelor sunt necesare anumite cunoÅŸtinÅ£e specifice sau alte asemenea cunoÅŸtinÅ£e, instanÅ£a sau organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiÅŸti. DispoziÅ£iile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.  + Articolul 173Numirea expertului (1) Expertul este numit prin ordonanÅ£a organului de urmărire penală sau prin încheierea instanÅ£ei. (2) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoÅŸtinÅ£e specializate din discipline distincte, situaÅ£ie în care desemnează 2 sau mai mulÅ£i experÅ£i. (3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experÅ£i se face de către acea instituÅ£ie, potrivit legii. (4) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. ÃŽn cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. (5) Expertul, instituÅ£ia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiÅŸtilor de la alte instituÅ£ii sau avizul acestora. (6) InstituÅ£ia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experÅ£ilor desemnaÅ£i.  + Articolul 174Incompatibilitatea expertului (1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările ÅŸi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă. (2) Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această calitate în aceeaÅŸi cauză, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care aceasta este recomandată de părÅ£i sau de procuror. (3) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părÅ£i în aceeaÅŸi cauză o persoană care funcÅ£ionează în cadrul aceleiaÅŸi instituÅ£ii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituÅ£iei respective la solicitarea organului judiciar. (4) DispoziÅ£iile art. 66-68 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 175Drepturile ÅŸi obligaÅ£iile expertului (1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaÅŸi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei. (2) Expertul are dreptul să ia cunoÅŸtinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. (3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate. (4) Expertul poate cere lămuriri părÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali principali, cu încuviinÅ£area ÅŸi în condiÅ£iile stabilite de organele judiciare. (5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcÅ£ie de natura ÅŸi complexitatea cauzei ÅŸi de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituÅ£ia medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în condiÅ£iile prevăzute de legea specială. (6) Expertul poate beneficia ÅŸi de măsuri de protecÅ£ie, în condiÅ£iile prevăzute la art. 125. (7) Expertul are obligaÅ£ia de a se prezenta în faÅ£a organelor de urmărire penală sau a instanÅ£ei de judecată ori de câte ori este chemat ÅŸi de a-ÅŸi întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanÅ£a organului de urmărire penală sau în încheierea instanÅ£ei. Termenul-limită din ordonanţă sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni. (8) ÃŽntârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum ÅŸi răspunderea civilă a expertului sau a instituÅ£iei desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.  + Articolul 176ÃŽnlocuirea expertului (1) Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat. (2) ÃŽnlocuirea se dispune prin ordonanţă de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanţă, după citarea expertului, ÅŸi se comunică asociaÅ£iei sau corpului profesional de care aparÅ£ine acesta. (3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă declaraÅ£ia sa de abÅ£inere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza. (4) Expertul înlocuit trebuie, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispoziÅ£ia organului judiciar toate actele sau obiectele încredinÅ£ate, precum ÅŸi observaÅ£iile cu privire la activităţile desfăşurate până la momentul înlocuirii sale.  + Articolul 177Procedura efectuării expertizei (1) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi expertul, dacă acesta a fost desemnat. (2) La termenul fixat se aduce la cunoÅŸtinÅ£a procurorului, a părÅ£ilor, a subiecÅ£ilor procesuali principali ÅŸi a expertului obiectul expertizei ÅŸi întrebările la care expertul trebuie să răspundă ÅŸi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaÅ£ii cu privire la aceste întrebări ÅŸi că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. (3) Expertul este înÅŸtiinÅ£at cu privire la faptul că are obligaÅ£ia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaÅ£ie sau constatare ÅŸi de a expune o opinie imparÅ£ială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi expertizei profesionale. (4) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali sunt încunoÅŸtinÅ£aÅ£i că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (5) După examinarea obiecÅ£iilor ÅŸi cererilor făcute de părÅ£i, de subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi expert, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoÅŸtinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali. (6) Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 173 alin. (3), nefiind necesară prezenÅ£a expertului în faÅ£a organului judiciar.  + Articolul 178Raportul de expertiză (1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările ÅŸi opinia expertului sunt consemnate într-un raport. (2) Când sunt mai mulÅ£i experÅ£i se întocmeÅŸte un singur raport de expertiză.Opiniile separate se motivează în acelaÅŸi raport. (3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. (4) Raportul de expertiză cuprinde: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele ÅŸi prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoÅŸtinţării părÅ£ilor, dacă au participat la aceasta ÅŸi au dat explicaÅ£ii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză; b) partea expozitivă, prin care sunt descrise operaÅ£iile de efectuare a expertizei, a metodele, programele ÅŸi echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum ÅŸi orice alte precizări ÅŸi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei. (5) ÃŽn situaÅ£ia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali, aceÅŸtia sau avocatul lor sunt încunoÅŸtinÅ£aÅ£i cu privire la întocmirea raportului de expertiză ÅŸi cu privire la dreptul la studierea raportului.  + Articolul 179Audierea expertului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale sau al judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părÅ£ilor, a subiecÅ£ilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. (2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituÅ£ie medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituÅ£ia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanţă. (3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispoziÅ£iilor privitoare la audierea martorilor.  + Articolul 180Suplimentul de expertiză (1) Când organul de urmărire penală sau instanÅ£a constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaÅŸi expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiaÅŸi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert. (2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituÅ£iei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanÅ£a se adresează instituÅ£iei respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.  + Articolul 181Efectuarea unei noi expertize (1) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conÅ£inutul ÅŸi concluziile raportului de expertiză există contradicÅ£ii, iar aceste deficienÅ£e nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. (2) Când organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituÅ£ie medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 182Lămuririle cerute la institutul de emisiuneÃŽn cazurile privitoare la infracÅ£iunea de falsificare de monedă ori de alte valori, organul de urmărire penală sau instanÅ£a poate cere lămuriri institutului de emisiune.  + Articolul 183Prezentarea scriptelor de comparaÅ£ie (1) ÃŽn cauzele privind infracÅ£iuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate dispune să fie prezentate scripte de comparaÅ£ie. (2) Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se găsesc la o persoană, organul de urmărire penală sau instanÅ£a îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizează de organul de urmărire penală sau de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi se semnează de acela care le prezintă. (5) Organul de urmărire penală ori instanÅ£a poate solicita suspectului sau inculpatului să prezinte o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare. (6) Dacă suspectul sau inculpatul refuză, se face menÅ£iune în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitării organului de urmărire penală sau instanÅ£ei nu poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 184Expertiza medico-legală psihiatrică (1) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor comise de minorii cu vârsta între 14-16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum ÅŸi atunci când organul de urmărire penală sau instanÅ£a are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârÅŸirii infracÅ£iunii ce face obiectul acuzaÅ£iei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se, totodată, termenul de prezentare în vederea examinării. (2) Expertiza se efectuează în cadrul instituÅ£iei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii. (3) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obÅ£inerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezenÅ£a unui avocat ales sau din oficiu, în faÅ£a organului judiciar, iar în cazul minorului, ÅŸi în prezenÅ£a reprezentantului legal. (4) ÃŽn cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică. DispoziÅ£iile art. 265 alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător. (5) ÃŽn cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituÅ£ie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanÅ£a cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul, dacă apreciază că solicitarea comisiei medico-legale este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea măsurii internării nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice. (7) Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie să cuprindă, după caz, menÅ£iuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea penală, încadrarea juridică, denumirea infracÅ£iunii; faptele ÅŸi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra discernământului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesităţii luării măsurii internării ÅŸi a proporÅ£ionalităţii acesteia cu scopul urmărit. Propunerea împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (8) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi fixează ziua ÅŸi ora de soluÅ£ionare a propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obligaÅ£ia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunică procurorului, precum ÅŸi avocatului suspectului sau inculpatului, căruia i se acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei ÅŸi propunerea formulată de procuror. (9) SoluÅ£ionarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenÅ£a suspectului sau inculpatului, în afară de cazul când acesta este dispărut, se sustrage sau când din cauza stării sănătăţii sau din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate nu se poate prezenta. (10) Participarea procurorului ÅŸi a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie. (11) ÃŽn cazul admiterii propunerii de internare nevoluntară, încheierea judecătorului trebuie să cuprindă: a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului; b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică ÅŸi denumirea infracÅ£iunii; c) faptele ÅŸi împrejurările din care rezultă îndoială asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului; d) motivarea necesităţii luării măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice ÅŸi a proporÅ£ionalităţii acesteia cu scopul urmărit; e) durata măsurii internării. (12) După luarea măsurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă, de îndată, în limba pe care o înÅ£elege, motivele internării, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (13) După dispunerea internării, dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de deÅ£inere, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi informează administraÅ£ia locului de deÅ£inere despre măsura internării ÅŸi dispune transferul arestatului într-o secÅ£ie de psihiatrie a unui penitenciar-spital. (14) ÃŽmpotriva încheierii judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi se poate face contestaÅ£ie la judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la comunicare. (15) ContestaÅ£ia formulatÄ