DECIZIE nr. 1.631 din 3 decembrie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 13 ianuarie 2010



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorCarmen-Cătălina Gliga - procurorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, excepţie ridicată de Anelis Manuela Oprescu în Dosarul nr. 3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 noiembrie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 26 noiembrie 2009 şi apoi la data de 3 decembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.817/105/2008, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului. Excepţia a fost ridicată de Anelis Manuela Oprescu cu prilejul soluţionării unei litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 32 alin. (4) teza întâi din Constituţie, prin care se arată că dreptul la învăţătură este gratuit. Astfel, arată că rezidenţiatul nu este o modalitate de formare profesională, ci o formă de învăţământ postuniversitar medical, asigurată de universităţi, care, potrivit Constituţiei, este gratuită.Tribunalul Prahova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că norma constituţională invocată permite stabilirea prin lege a unor criterii şi condiţii care să valorifice regula gratuităţii învăţământului de stat. Interpretarea dispoziţiei constituţionale conduce la soluţia că legiuitorul nu exclude şi posibilitatea învăţământului de stat cu taxă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 17 octombrie 2008.Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere prevederile art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 179/2008, dispoziţii potrivit cărora: "Specialiştii formaţi în urma promovării concursului de rezidenţiat pe post sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat. Obligaţia se stabileşte prin act adiţional la contractul individual de muncă, în baza prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligaţiei asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, precum şi la restituirea primei de instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de muncă."Prin modificările aduse de Legea nr. 179/2008, ipoteza legală criticată a fost preluată în prevederile art. 6 alin. (7^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, ipoteza legală criticată fiind preluată în textul art. 18 alin. (7) şi (8) din actul abrogator în următoarea redactare: "(7) Medicii, medicii dentişti şi farmaciştii care promovează concursul de rezidenţiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidenţiat. Prin acest contract se prevede obligaţia de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat. (8) Obligaţia prevăzută la alin. (7) se stabileşte prin act adiţional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligaţiei asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, precum şi la restituirea primei de instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de muncă."Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 32 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Din perspectiva criticilor formulate cu acel prilej, Curtea, prin Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, a arătat că obligaţia de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională este justificată, întrucât, "prin încetarea contractului de muncă înainte de termenul prevăzut de lege la iniţiativa celui care s-a format profesional, unitatea sanitară publică pierde practic personalul solicitat, pentru care au fost alocate fonduri şi pentru care a investit experienţă, nu în ultimul rând în ideea de a forma un personal pregătit, de calitate, în cadrul unităţii".În prezenta cauză, autorul excepţiei arată că obligaţia de restituire contravine dispoziţiilor constituţionale prin care se arată că învăţământul de stat este gratuit.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că, aşa cum reiese din art. 32 alin. (4) din Constituţie, gratuitatea învăţământului de stat este asigurată în condiţiile stabilite prin lege. Aceasta semnifică faptul că legiuitorul poate stabili cadrul şi condiţiile în care o persoană poate beneficia de studii gratuite în sistemul învăţământului de stat.În situaţia pusă în discuţie de autorul excepţiei, Curtea observă că statul se subordonează obligaţiei de a asigura gratuitatea rezidenţiatului, prin suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a rezidentului, aşa cum reiese din înseşi prevederile art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.Această obligaţie nu revine însă statului în orice condiţii, ci este circumstanţiată de îndeplinirea unor cerinţe de către cel care beneficiază de dreptul de a beneficia de învăţământul de stat în mod gratuit, respectiv rezidentul în situaţia din speţă.Astfel, în condiţiile în care rezidentul nu respectă obligaţiile asumate prin actul adiţional la contractul de muncă, care apare ca o condiţie a desfăşurării rezidenţiatului pe post, în lumina celor reţinute prin Decizia nr. 739/2008, apare ca firească obligaţia de restituire a cheltuielilor pe care statul le-a făcut pentru pregătirea profesională a rezidentului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, excepţie ridicată de Anelis Manuela Oprescu în Dosarul nr. 3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea-------