DECIZIE nr. 516 din 9 aprilie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 25 mai 2009



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorValentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Emilian Ciurar în Dosarul nr. 5.092/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.092/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emilian Ciurar într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ emis de Serviciul arme, explozivi şi substanţe toxice din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii. În acest sens, arată că intervenţia unei modificări a legislaţiei nu poate afecta drepturi câştigate şi recunoscute. Precizează că i se aduce o atingere şi dreptului de proprietate, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 îi impune să vândă arma neletală, "ca urmare a situaţiei create de către Guvern prin emiterea acestui act".Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 17 martie 2008. În realitate, autorul excepţiei are în vedere prevederile art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, care au fost introduse prin art. I pct. 8 din ordonanţa amintită. Aceste prevederi de lege au următorul cuprins:- Art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004: "(2) Revocarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept atunci când titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: (...) b) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (2) lit. a)."Art. 58 alin. (2) lit. a), la care face trimitere textul de lege criticat, prevede că autorizaţia de procurare a armelor neletale se acordă cetăţenilor români şi străinilor cu şedere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, dacă îndeplinesc, cumulativ cu alte trei condiţii, condiţia de a nu fi fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani pentru infracţiuni comise cu intenţie.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004 nu sunt de natură să contravină principiului neretroactivităţii legii. Textul de lege criticat cuprinde dispoziţii referitoare la situaţiile în care se dispune revocarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării, norma juridică acţionând numai pentru viitor. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Aşadar, instituirea unei noi condiţii pe care posesorul unei arme neletale trebuie să o îndeplinească pentru a putea să o poarte şi să o folosească nu constituie o nesocotire a principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Aplicarea legii în cadrul litigiului aflat pe rolul instanţei în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate implică şi rezolvarea conflictului de legi în timp, chestiune care este de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea acestuia.Curtea constată că nu poate reţine critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece textul constituţional invocat are în vedere restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale; or, dreptul de a purta şi de a folosi o armă neletală nu se încadrează în această categorie.Autorul excepţiei susţine că i se aduce o atingere şi dreptului de proprietate, întrucât este obligat să vândă arma neletală, "ca urmare a situaţiei create de către Guvern prin emiterea acestui act". Curtea constată că prevederea de lege criticată nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate al acestuia, neimpunând condiţia înstrăinării armei, aceasta fiind doar o posibilitate aflată la îndemâna persoanei căreia i se aplică respectiva normă juridică. Chiar în ipoteza în care ar fi afectată prerogativa dispoziţiei, Curtea constată că o asemenea măsură ar fi în concordanţă inclusiv cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ilustrată prin hotărârile Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999, Djidrovski contra Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei din 2005 şi Basoukou contra Greciei din 2005, prin care a statuat că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate comporta limitări, în măsura în care acestea sunt apte să asigure un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Emilian Ciurar în Dosarul nr. 5.092/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu--------