DECIZIE nr. 263 din 24 februarie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 18 martie 2009



    Ioan Vida - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorClaudia-Margareta - magistrat-asistentKrupenschiPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează că, în timpul şedinţei publice de judecată, la dosarul cauzei a fost primit un înscris din partea autorului excepţiei, prin care acesta solicită admiterea excepţiei, prezentând argumente în acest sens.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că, în realitate, autorul acesteia solicită modificarea textului legal criticat, în sensul că ajutorul public judiciar să fie acordat şi persoanelor juridice, ele fiind discriminate faţă de persoanele fizice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 353/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ şi suspendarea executării altui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care beneficiul legii privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă are în vedere numai categoria persoanelor fizice, cea a persoanelor juridice de drept public sau privat fiind exclusă. Se creează, astfel, o discriminare între cele două categorii de persoane, cu toate că ambele au calitatea de părţi într-un proces, cu drepturi egale în ceea ce priveşte accesul neîngrădit la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Sub acest aspect, nici Constituţia şi nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu fac distincţie, referindu-se, generic, la "orice persoană". Autorul excepţiei mai arată că şi persoanele juridice pot ajunge într-o situaţie financiară care să nu le permită să facă faţă cheltuielilor unui proces, fără a pune astfel în pericol activitatea pe care o desfăşoară.Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă liberul acces la justiţie în măsura în care persoana juridică nu poate beneficia de reduceri, eşalonări ale taxelor judiciare de timbru sau de alte forme ale ajutorului public judiciar. Astfel, cu toate că la art. 6 din ordonanţă nu se mai regăseşte cauţiunea ca formă de ajutor public judiciar, aceasta este prevăzută în formularul-anexă la actul normativ criticat, iar câmpul său de aplicare se referă şi la litigiile comerciale, ceea ce naşte prezumţia că în aceste litigii calitatea de părţi o au persoanele juridice. Aşa fiind, excluderea persoanelor juridice de la posibilitatea de a beneficia de ajutor public judiciar lipseşte de eficienţă aplicarea ordonanţei în materie comercială, ceea ce contravine drepturilor garantate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale. Faptul că, potrivit acestora, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului şi evidenţiază preocuparea acestuia de a complini insuficienţa posibilităţilor materiale ale persoanelor fizice care apelează la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. În plus, situaţia persoanelor fizice este distinctă de cea a persoanelor juridice, care, potrivit art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anumit scop.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Textul criticat are următorul conţinut: "Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la garantarea accesului liber la justiţie oricărei persoane, respectiv la dreptul părţilor la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reglementează acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă şi, potrivit preambulului său, realizează transpunerea Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze.Curtea constată că, în ce priveşte subiecţii beneficiari ai ajutorului public judiciar, textul art. 4 trebuie examinat în corelare cu prevederile art. 2, art. 2^1 şi art. 3 din ordonanţă.Astfel, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi ale art. 2^1, procedând la o grupare a subiecţilor beneficiari ai ajutorului, se poate reţine că pot solicita ajutorul: a) cetăţenii români, care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene; b) străinii şi apatrizii - în condiţiile art. 18 alin. (1) din Constituţie -, care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România; c) cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, care au domiciliul sau reşedinţa în România; d) persoanele fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României ori al altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România şi statul al cărui cetăţean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu îşi are domiciliul există o legătură convenţională care conţine dispoziţii referitoare la accesul internaţional la justiţie. Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, accesul internaţional la justiţie poate fi acordat în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii.Deoarece textul art. 4 din ordonanţă dispune că "orice persoană fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situaţie o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului. De pildă, nu poate beneficia de ajutor o persoană juridică care desfăşoară activităţi comerciale sau o persoană juridică - instituţie publică.În ce priveşte cauzele în care se poate acorda ajutorul public judiciar, legiuitorul le-a precizat în art. 3 din ordonanţă: cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale. Ajutorul se acordă acelei persoane fizice care se află în nevoie şi care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, şi pe care îl solicită în formele prevăzute la art. 6. Ajutorul se acordă numai "părţilor" din proces, nu şi altor participanţi în procesul civil şi poate privi ambele faze ale procesului civil sau numai pentru una dintre ele.Dispoziţiile legale supuse controlului, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea prevederilor Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 8/2003 în dreptul intern prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Aşa fiind, Curtea constată că reglementările criticate nu conţin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiţie şi să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE şi fiind, totodată, în deplină concordanţă cu normele constituţionale sau convenţionale invocate.Cât priveşte pretinsa discriminare dintre categoria persoanelor fizice şi cea a persoanelor juridice pe care art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 o operează, prin excluderea ultimei categorii de persoane de la beneficiul ajutorului public judiciar, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reţinută. Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituţie, stabilind criteriile de discriminare, printre care şi cel de avere, se referă la cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice, şi nu juridice. De aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi-------------