DECIZIE nr. 1.307 din 2 decembrie 2008referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 29 decembrie 2008



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorGabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.113/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti într-o cauză civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 16, 21, art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 51 şi 53, precum şi art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004, "tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994", Carta socială revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, "art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European." În esenţă, în opinia autorului excepţiei, "datorită prevederilor textelor art. 93, 94, 95, 96, 97, 98, şi 99 din Legea nr. 303/2004", justiţiabilii nu se pot îndrepta prin acţiuni pentru daune şi prejudicii împotriva judecătorilor care, în îndeplinirea atribuţiilor lor, au faţă de aceştia o atitudine ireverenţioasă, le "încalcă cu nonşalanţă şi în mod intenţionat" drepturile referitoare la "precădere, celeritate, termen rezonabil" şi chiar dreptul la apărare. De asemenea, textele de lege criticate restrâng "dreptul la acţiune al justiţiabililor şi împiedică accesul liber la justiţie al acestora, în vederea recuperării prejudiciilor materiale şi morale de la judecătorii sau procurorii ce i-au prejudiciat."Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate sunt cuprinse în Capitolul I, Titlul IV al legii - "Răspunderea judecătorilor şi procurorilor" şi dispun cu privire la: răspunderea civilă, disciplinară şi penală a judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile legii; răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, în condiţiile legii; cazurile şi condiţiile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare; termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în situaţiile menţionate.Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) - "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiţionare", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". Se mai invocă încălcarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004, "tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994", Carta socială revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, "art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Textele de lege criticate fac parte din Capitolul I al Titlului IV din Legea nr. 303/2004 şi stabilesc regulile generale aplicabile în cazul răspunderii judecătorilor sau procurorilor. Aceştia răspund, în condiţiile legii, civil, disciplinar şi penal. De asemenea, statul răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, ceea ce nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă. Aşadar, din cuprinsul dispoziţiilor de lege criticate nu rezultă încălcarea normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.De altfel, Curtea constată că principala critică referitoare la textele de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate priveşte imposibilitatea justiţiabililor de a se îndrepta împotriva judecătorilor, "în mod direct", "pe cale civilă", pentru repararea prejudiciilor materiale şi morale suferite. Or, sub acest aspect, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, constatând că răspunderea magistraţilor stabilită în condiţiile legii nu înlătură răspunderea acestora pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, precum şi că răspunderea statului nu mai este limitată doar la erorile judiciare săvârşite în materie penală, ci priveşte toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost săvârşite, lărgindu-se astfel garanţia constituţională a acestei răspunderi. De asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, Curtea a observat că problema erorilor judiciare se ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a statului în asemenea împrejurări.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.În legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiţionare" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu----