PROCEDURĂ din 26 mai 2006de examinare şi prelevarea probelor în zona de protecţie şi supraveghere
EMITENT
  • AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 26 mai 2006



    I. SEMNE CLINICE1. La galinacee: a) moarte subită fără manifestări clinice; b) adinamie şi depresie puternică asociată cu horiplumaţie; c) inapetenţă asociată adesea cu sete excesivă; d) scăderea dramatică a producţiei de ouă, întâlnindu-se adesea ouă cu coaja moale sau cu defecte de structurare şi formă a cojii. Scăderea producţiei de ouă poate fi adesea primul semn de boală la găinile ouătoare; e) edemul crestei, bărbiţelor şi al zonei perioculare este frecvent observat la găini adulte infectate. Uneori edemul capului este extins şi în zona gâtului; f) crestele sunt adesea cianotice la vârf şi pot avea mici vezicule cu plasmă sau chiar sânge pe suprafaţă, uneori asociate cu hemoragii echimotice sau focare de necroză; g) colorare purpurie sau cianotică a crestei, bărbiţelor şi uneori a picioarelor; h) mucoasa conjunctivală este congestionată sau edemaţiată, posibil a se găsi hemoragii conjunctivale; i) pe pielea picioarelor (zona acoperită cu solzi cornoşi) se pot întâlni hemoragii difuze; j) diareea iniţial apoasă, verzuie, poate deveni pe parcursul bolii aproape în totalitate albă; k) manifestările respiratorii, constând în jetaj şi acumulări de mucozităţi adesea sanguinolente, dispnee şi respiraţie zgomotoasă, pot fi, de asemenea, un semnal timpuriu al bolii, severitatea lor depinzând de nivelul de afectare a traheii; l) moartea survine în 24-48 de ore sau se produce în câteva zile, unele exemplare putând supravieţui; m) manifestări nervoase, constând în torticolis, ataxie şi lipsă de coordonare a mişcărilor; n) la puii de carne sunt mai puţin evidente, constând în depresie severă, inapetenţă şi o marcantă creştere a mortalităţii, aceasta fiind adesea primul simptom observat.Pot fi, de asemenea, întâlnite edeme ale feţei şi gâtului şi manifestări nervoase.2. La palmipede:- depresia, inapetenţa şi diareea sunt similare celor prezentate de găini, dar sunt adesea asociate cu edeme ale sinusurilor;- păsările tinere pot prezenta manifestări nervoase.II. LEZIUNIPăsările care mor consecutiv unor forme supraacute de boală şi păsările tinere nu prezintă leziuni importante, fiind de remarcat doar congestia severă a musculaturii şi deshidratarea.În cazul unei evoluţii mai lungi sau în cazul găinilor adulte, tabloul lezional este cu mult mai bine exprimat.Sunt de remarcat: a) edeme subcutanate ale capului şi gâtului, ce devin evidente la îndepărtarea pielii; b) vasele de sânge sunt de obicei puternic îngroşate; c) se pot găsi acumulări de lichide în nări şi cavitatea bucală; d) mucoasele conjunctivale sunt sever congestionate, ocazional cu peteşi; e) traheea poate avea aspect aparent normal, dar cu un conţinut abundent de mucus exsudat, sau se poate întâlni o traheită hemoragică, asemănătoare celei din laringotraheita infecţioasă; f) hemoragii peteşiale pot fi văzute pe suprafaţa grăsimii abdominale şi a seroaselor, ce par a fi stropite cu vopsea roşie, în masa musculaturii pectorale, pe suprafaţa cordului, în proventricul, la limita de trecere spre stomacul muscular şi pe seroasa şi mucoasa intestinului, în special în foliculii limfoizi din amigdalele cecale; g) cuticula stomacului muscular se desprinde cu uşurinţă şi sub ea pot fi găsite hemoragii şi eroziuni; h) rinichii sunt puternic congestionaţi şi pot fi ocazional umpluţi cu depozite albe de uraţi; i) ovarele pot fi hemoragice sau degenerate, cu zone de necroză mai închise la culoare, iar în cavitatea peritoneală se pot găsi pseudoconcremente de ouă, în cazul păsărilor ce supravieţuiesc infecţiei timp de 7-10 zile, fiind evidente peritonite şi aerosaculite severe; j) deshidratarea severă a carcasei poate fi uneori singurul aspect de remarcat în cazul infecţiei la puii de carne.Tabloul lezional la curci şi palmipede domestice este similar cu cel prezentat la găini, dar severitatea şi incidenţa leziunilor sunt mai reduse.Leziunile întâlnite la păsări cu influenţă aviară nu pot fi diferenţiate de leziunile ce se găsesc în forma velogenică viscerotropă a bolii Newcastle şi, din acest motiv, după obţinerea datelor anamnetice care pot ajuta la direcţionarea diagnosticului, sunt necesare examene de laborator.Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de pseudopesta aviară, holera aviară, laringotraheita infecţioasă şi diferite alte infecţii respiratorii.III. PROBE NECESARE PENTRU INVESTIGAŢII DE LABORATOR a) tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsări bolnave şi cadavre; b) intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splină şi altele, afectate evident, provenind de la păsări bolnave şi de la cadavre proaspete; c) probe de sânge.Recoltarea, ambalarea, etichetarea şi expedierea probelor se efectuează cu respectarea condiţiilor de biosecuritate specifice.Deoarece nu există leziuni patognomonice şi cunoscându-se modul inconstant de apariţie a unor leziuni apreciate ca fiind caracteristice evoluţiei influenţei aviare, pentru examen necropsic se alege un număr suficient de păsări afectate (minimum 3-4), pentru a se asigura un tablou lezional relevant şi probe suficiente pentru investigaţiile de laborator.----------