ANEXĂ nr. 28 din 5 ianuarie 2000PRODUSE CHIMICE ANORGANICE; COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE, AI ELEMENTELOR RADIOACTIVE, AI METALELOR DE PAMANTURI RARE SAU AI IZOTOPILOR
EMITENT
  • DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 12 bis din 14 ianuarie 2000



    PRODUSE CHIMICE ANORGANICE; COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE, AI ELEMENTELOR RADIOACTIVE, AI METALELOR DE PAMANTURI RARE SAU AI IZOTOPILORNote de Capitol.1. - Cu excepţia dispoziţiilor contrare, pozitiile Capitolului cuprind numai: a) elementele chimice simple sau compusii cu compozitie chimica definita, prezentate separat, indiferent dacă aceste produse conţin sau nu impuritati: b) solutiile apoase ale produselor de la paragraful a) de mai sus; c) celelalte solutii ale produselor de la paragraful a) de mai sus, dacă aceste solutii constituie un mod de condiţionare uzual şi indispensabil, motivat exclusiv de considerente de securitate sau de necesităţi de transport şi dacă solventul nu face ca produsul să fie apt pentru utilizari particulare mai degraba decat pentru utilizarea lui generală; d) produsele menţionate la paragrafele a), b) sau c) de mai sus, la care s-a adaugat un stabilizator (chiar incluzând un agent antiaglomerant) indispensabil pentru conservarea sau transportul lor; e) produsele menţionate la paragrafele a), b), c) sau d) de mai sus, la care s-a adaugat un agent antipraf sau un colorant, în scopul usurarii identificarii sau din motive de securitate, dacă aceste adaosuri nu fac ca produsul să fie apt pentru utilizari particulare mai curand decat pentru utilizarea lui generală.2. - În afară de ditioniti şi sulfoxilaţi, stabilizati cu substante organice (pozitia nr. 28.31), carbonatii şi percarbonaţii bazelor anorganice (pozitia nr. 28.36), cianurile, oxicianurile şi cianurile complexe ale bazelor anorganice (pozitia nr. 28.37), fulminatii, cianatii şi tiocianatii bazelor anorganice (pozitia nr. 28.38), produsele organice clasificate la pozitiile nr. 28.43 până la nr. 28.46 şi carburile (pozitia nr. 28.49), în acest Capitol sunt clasificati numai urmatorii compusi ai carbonului: a) oxizii de carbon, cianura de hidrogen, acizii fulminic, izocianic, tiocianic şi alti acizi cianogenici simpli sau complecsi (pozitia nr. 28.11); b) oxihalogenurile de carbon (pozitia nr. 28.12); c) disulfura de carbon (pozitia nr. 28.13); d) tiocarbonatii, seleniocarbonatii şi telurocarbonatii, seleniocianatii şi telurocianatii, tetratiocianodiaminocromatii (reineckati) şi alti cianati complecsi ai bazelor anorganice (pozitia nr. 28.42). e) peroxidul de hidrogen, solidificat cu uree (pozitia nr. 28.47), oxisulfura de carbon, halogenurile de tiocarbonil, cianogenul şi halogenurile lui şi cianamida şi derivatii ei metalici (pozitia nr. 28.51), cu excepţia cianamidei calcice, chiar pura (Capitolul 31).3. - Sub rezerva dispoziţiilor de la Nota 1 a Secţiunii VI, Capitolul nu cuprinde: a) clorura de sodiu şi oxidul de magneziu, chiar pure, şi alte produse de la Secţiunea V; b) compusii organo-anorganici, altii decat cei menţionaţi în Nota 2 de mai sus; c) produsele vizate în Notele 2, 3, 4 sau 5 ale Capitolului 31; d) produsele anorganice de genul celor utilizate ca luminofori, de la pozitia nr. 32.06; e) grafitul artificial (pozitia nr. 38.01); produsele extinctoare prezentate ca incarcatura pentru aparatele extinctoare sau în grenade sau bombe extinctoare, de la pozitia nr. 38.13; produsele care curata petele de cerneala, condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul, de la pozitia nr. 38.24, cristalele de cultura (altele decat elementele optice) ale sarurilor halogenate de metale alcaline sau alcalino-pamantoase, cu greutate unitara de cel puţin 2,5 g, de la pozitia nr. 38.24. f) pietrele pretioase sau semipretioase, naturale, sintetice sau reconstituite, praful sau pulberea acestor pietre (pozitiile nr. 71.02 până la 71.05) ca şi metalele pretioase şi aliajelor lor de la Capitolul 71; g) metalele, chiar pure, aliajele metalice sau metaloceramicele (inclusiv carburile metalice sinterizate adica carburile metalice sinterizate cu metal) de la Secţiunea XV; h) elementele optice, în special cele din saruri halogenate ale metalelor alcaline sau alcalino-pamantoase (pozitia nr. 90.01).4. - Acizii complecsi cu compozitie chimica definita, formati dintr-un acid al unor elemente nemetalice de la Subcapitolul II şi un acid conţinând un element metalic de la Subcapitolul IV sunt clasificati la pozitia nr. 28.11.5. - Pozitiile nr. 28.26 până la 28.42 cuprind numai sarurile şi persarurile metalelor şi ale amoniului.Cu excepţia cazurilor în care se precizeaza altfel, sarurile duble sau compuse vor fi clasificate la pozitia nr. 28.42.6. - Pozitia nr. 28.44 cuprinde numai: a) tehnetiul (numar atomic 43); prometiul (numar atomic 61), poloniul (numar atomic 84) şi toate elementele cu numărul atomic mai mare decat 84; b) izotopii radioactivi naturali sau artificiali (inclusiv cei ai metalelor pretioase sau ai metalelor comune de la Secţiunea XIV şi XV), chiar amestecati între ei; c) compusii, organici sau anorganici, ai acestor elemente sau izotopi, fie ca au compozitie chimica definita sau nedefinita, chiar amestecati între ei; d) aliajele, dispersiile (inclusiv metaloceramicele), produsele ceramice şi amestecurile conţinând aceste elemente sau acesti izotopi sau compusii lor organici sau anorganici şi având o radioactivitate specifică de peste 74 Bq/g (0,002æ Ci/g); e) elemente combustibile (cartusele) uzate (iradiate) de la reactoarele nucleare; f) produsele radioactive reziduale chiar utilizabile.Prin izotopi, în sensul acestei Note şi a pozitiei nr. 28.44 şi 28.45 se înţeleg:- nuclee izolate, excluzand totusi elementele existente în natura în stare monoizotopica;- amestecurile izotopilor aceluiasi element, imbogatite în unul sau mai mulţi izotopi ai lor, adica elemente a caror compozitie izotopica naturala a fost modificata artificial.7. - Sunt clasificate la pozitia nr. 28.48, combinatiile fosforului şi ale cuprului (fosforurile de cupru) care conţin peste 15% în greutate fosfor.8. - Elementele chimice, cum sunt siliciul şi seleniul, dopate în vederea utilizarii lor în electronică, se clasifica în acest Capitol, cu condiţia ca ele să fie prezentate sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare. Când sunt decupate sub forma de discuri, de plachete sau forme similare, ele se încadrează la pozitia nr. 38.18.CONSIDERATII GENERALEÎn afara dispoziţiilor contrare Capitolul 28 nu cuprinde, în principiu, decat elemente chimice izolate (corpuri simple) sau compusi cu compozitie chimica definita prezentati izolat.Un compus cu compozitie chimica definita prezentat izolat este o substanţa constituita dintr-o specie moleculara (mai ales covalenta sau ionica) a carei compozitie este definita printr-un raport constant între elementele sale şi care poate fi reprezentata printr-o diagrama structurala unica. Intr-o retea cristalina, specia moleculara corespunde unităţii repetitive.Elementele unui compus cu compozitie chimica definita prezentat izolat se combina în proportii caracteristice precis determinate de valenta diferitilor atomi prezenţi şi de maniera în care trebuie să se efectueze legaturile între acesti atomi. Atunci când proportia fiecarui element este invariabila şi caracteristica fiecarui compus, se numeste stoechiometrica.Raportul stoechiometric al anumitor compusi e uneori usor modificat din cauza unor lacune sau insertii în reteaua cristalina. În acest caz compusii sunt denumiti cvasi-stoechiometrici şi pot fi clasificati ca şi compusi cu constitutie chimica definita prezentati izolat, cu condiţia ca aceste modificari sa nu fie produse deliberat.A) Compusi cu compozitie chimica definita. (Nota 1 a Capitolului)Compusii cu compozitie chimica definita conţinând impuritati şi aceiasi compusi în solutie apoasa rămân clasificati în Capitolul 28.Termenul de impuritate se aplică în exclusivitate acelor substante, a caror prezenta în compusul chimic distinct rezultă exclusiv şi direct din procedeul de fabricatie (incluzând purificarea). Aceste substante pot rezultă dintr-unul din elementele care intervin în cursul fabricatiei, şi care în mod esential sunt urmatoarele: a) materiale de pornire netransformate; b) impuritati care se gasesc în materialele de pornire; c) reactivi utilizati în procesul de fabricatie (incluzând purificarea); d) subproduse.Trebuie mentionat însă ca aceste substante nu sunt considerate intotdeauna impuritati, asa cum sunt descrise la Nota 1 a). Dacă aceste substante sunt mentinute în mod deliberat în produs pentru al face apt unei utilizari particulare mai degraba decat utilizarii generale, nu sunt considerate ca impuritati a caror prezenta este admisibila.Sunt excluse din Capitolul 28 solutiile altele decat cele apoase ale acestor compusi, în afară de cazul când solutia constituie un mod de condiţionare uzual şi indispensabil doar din motive de securitate sau de necesităţi ale transportului (în acest caz prezenta solventului nu trebuie să faca produsul apt pentru utilizari particulare mai degraba decat utilizarile generale).Astfel oxiclorura de carbon dizolvata în benzen, amoniacul dizolvat în alcool şi alumina în dispersie coloidala sunt excluse din Capitolul 28 şi sunt clasificate la pozitia nr. 38.24. Dispersiile coloidale de altfel fac parte, la modul general, din pozitia nr. 38.24, dacă nu sunt clasificate la o pozitie mai specifică.Elementele chimice izolate şi compusii care, urmand regulile precedente, sunt considerati ca având o compozitie chimica definita, pot fi cu adaos de un stabilizator, cu condiţia ca acesta din urma să fie indispensabil pentru conservarea sau transportul lor. De exemplu, peroxidul de hidrogen (apa oxigenata) stabilizat cu acid boric se clasifica la pozitia nr. 28.47, dar peroxidul de sodiu asociat cu catalizatori pentru a fi utilizat la producerea peroxidului de hidrogen este exclus din Capitolul 28 şi clasificat la pozitia nr. 38.24).De asemenea, sunt considerate ca stabilizatori substantele care sunt adaugate la anumite produse chimice în scopul mentinerii lor în starea fizica initiala, numai în cazul în care cantitatea adăugată sa nu depăşească pe cea necesară pentru obtinerea rezultatului urmarit şi ca aceasta adaugare sa nu modifice caracterul produsului de baza şi sa nu-l faca apt pentru utilizari particulare mai degraba decat pentru utilizarea lui generală. În spiritul acestei prevederi produsele acestui Capitol pot fi, având în vedere dispozitiile precedente, cu adaos de substante antiaglomerante. Produsele la care au fost adaugate substante hidrofobe sunt însă excluse, o astfel de adaugare modificand caracteristicile produsului initial.Sub rezerva ca aceasta adaugare sa nu le faca apte mai degraba pentru utilizari particulare decat pentru cele generale, produsele acestui Capitol pot fi de asemenea cu adaos de: a) o substanţa antipraf (de exemplu ulei mineral adaugat la anumite produse chimice toxice în scopul evitarii degajarii prafului în cursul manipularii); b) un colorant destinat sa faciliteze identificarea produselor sau adaugat din motive de securitate la produse chimice periculoase sau toxice (de exemplu arsenat de plumb de la pozitia nr. 28.42) pentru a fi utilizat drept reper sau avertisment pentru persoanele care manipuleaza aceste produse. În schimb, sunt excluse produsele aditionate cu substante colorante cu scopuri diferite de cele indicate mai sus. Acesta este cazul silicagelului, cu adaos de saruri de cobalt, destinat sa indice gradul de umiditate (pozitia nr. 38.24).B) Deosebirea între compusii de la Capitolele 28 şi 29. (Nota 2 a Capitolului)Printre compusii care conţin carbon, numai cei indicati în cele ce urmeaza fac parte din Capitolul 28 şi din pozitiile urmatoare:Nr. 28.11. Oxizi de carbon.Cianura de hidrogen, hexacianoferat de hidrogen (II) şi hexacianoferat de hidrogen (III).Acizi izocianic, fulminic, tiocianic, cianomolibdic şi alti acizi cianogenici simpli sau complecsi.Nr. 28.12. Oxihalogenuri de carbon.Nr. 28.13. Sulfura de carbon.Nr. 28.31. Ditioniti şi sulfoxilaţi stabilizati cu substante organice.Nr. 28.36. Carbonati şi percarbonaţi ai bazelor anorganice.Nr. 28.37. Cianuri simple, oxicianuri şi cianuri complexe ale bazelor anorganice (hexacianoferati (II), hexacianoferati (III), nitrozilpentacianoferati (II), nitrozilpentacianoferati (III), cianomanganati, cianocadmiati, cianocromati, cianocobaltati, cianonichelati, cianocuprati, cianomercurati etc.).Nr. 28.38. Fulminati, cianati şi tiocianati, ai bazelor anorganice.Nr. 28.42. Tiocarbonati, seleniocarbonati şi telurocarbonati; seleniocianati şi telurocianati; tetratiocianodiaminocromati (reineckati) şi alti cianati complecsi ai bazelor anorganice.Nr. 28.43 până la 28.46.Compusi anorganici sau organici:1●) Ai metalelor pretioase.2●) Ai elementelor radioactive.3●) Ai izotopilor.4●) Ai metalelor de pamanturi rare, de itriu sau scandiu.Nr. 28.47. Peroxid de hidrogen (apa oxigenata), solidificat cu uree, chiar stabilizat.Nr. 28.49. Carburi (binare, borocarburi, carbonitruri etc.) cu excepţia carburilor de hidrogen (hidrocarburi).Nr. 28.51. Oxisulfura de carbon.Halogenuri de tiocarbonil.Cianogen şi halogenurile cianogenului.Cianamida şi derivatii săi metalici (cu excepţia cianamidei de calciu, chiar pure. Vezi Capitolul 31).Toţi ceilalti compusi ai carbonului sunt exclusi din Capitolul 28.C) Produsele clasificate în Capitolul 28 chiar în cazul când ele nu constituie nici elemente nici compusi cu compozitie chimica definita.Regula după care elementele şi compusii nu pot fi clasificati în Capitolul 28, decat cu condiţia să aibă o compozitie chimica definita, comporta excepţii.Aceste excepţii, care rezultă chiar din Nomenclatura, se referă, mai ales, la urmatoarele produse:Nr. 28.02. Sulf coloidal.Nr. 28.03. Negru de fum.Nr. 28.07. Oleum.Nr. 28.08. Acizi sulfonitrici.Nr. 28.09. Acizi polifosforici.Nr. 28.13. Trisulfura de fosfor.Nr. 28.18. Corindon artificial.Nr. 28.21. Pamanturi colorante conţinând în greutate 70% sau mai mult fier combinat, evaluat în Fe(2)O(3).Nr. 28.22. Oxizi de cobalt comerciali.Nr. 28.24. Miniu de plumb rosu şi miniu de plumb portocaliu.Nr. 28.28. Hipoclorit de calciu comercial.Nr. 28.30. Polisulfuri.Nr. 28.31. Ditioniti şi sulfoxilaţi stabilizati cu substante organice.Nr. 28.35. Polifosfati.Nr. 28.36. Carbonat de amoniu comercial conţinând carbamat de amoniu.Nr. 28.39. Silicatii comerciali ai metalelor alcaline.Nr. 28.43. Metale pretioase în stare coloidalaAmalgame ale metalelor pretioaseCompusi anorganici sau organici ai metalelor pretioase.Nr. 28.44. Elemente radioactive, izotopi radioactivi sau compusi (anorganici sau organici) şi amestecuri care conţin aceste substante.Nr. 28.45. Alti izotopi şi compusii lor organici sau anorganici.Nr. 28.46. Compusi, anorganici sau organici, ai metalelor de pamanturi rare, de ytriu, de scandiu sau ai amestecurilor acestor metale.Nr. 28.48. Fosfuri.Nr. 28.49. Carburi.Nr. 28.50. Hidruri, nitruri, azoturi, siliciuri şi boruri.Nr. 28.51. Aer lichefiat şi aer comprimat.Amalgame altele decat ale metalelor pretioase, vezi pozitia nr. 28.43 de mai sus.D) Excluderea din Capitolul 28 a anumitor elemente chimice şi a anumitor compusi anorganici neamestecati. (Notele 3 şi 8 ale Capitolului)Anumite elemente chimice şi anumiti compusi anorganici cu compozitie chimica definita, prezentati izolat, se clasifica în toate cazurile chiar dacă sunt puri la alte Capitole decat la Capitolul 28.Pot fi citate urmatoarele exemple:1) Anumite produse din Capitolul 25 (în particular clorura de sodiu şi oxidul de magneziu).2) Anumite saruri anorganice de la Capitolul 31 (pentru informare, azotatul de sodiu, azotatul de amoniu, sarurile duble de sulfat de amoniu şi de azotat de amoniu, sulfatul de amoniu, sarurile duble de azotat de calciu şi de azotat de amoniu, sarurile duble de azotat de calciu şi de azotat de magneziu, dihidrogenofosfat de amoniu şi hidrogenofosfat diamonic, (fosfati mono şi diamonic) precum şi clorura de potasiu, care se clasifica în anumite cazuri la pozitia nr. 38.24 sau 90.01).3) Grafitul artificial de la pozitia nr. 38.01.4) Pietrele pretioase şi semipretioase naturale, sintetice sau reconstituite, praful şi pudra acestor pietre, de la Capitolul 71.5) Metalele pretioase şi metalele comune, precum şi aliajele lor, din Secţiunile XIV sau XV. Anumite produse anorganice neamestecate, rămân în mod normal cuprinse în Capitolul 28, pot fi excluse de aici, când sunt prezentate sub forme sau condiţionari particulare sau dacă au fost supuse anumitor tratamente care au lasat compozitia lor chimica nemodificata*).____________ Notă *) Aceste excluderi nu vizeaza produsele clasificate în mod normal la pozitiile nr. 28.43 până la 28.46 (vezi nota 1 şi 2 de la Secţiunea VI).De exemplu în urmatoarele cazuri: a) Produsele proprii utilizarilor terapeutice sau profilactice prezentate sub forma de doze sau condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul (pozitia nr. 30.04). b) Produsele de genul celor utilizate ca luminofori (de exemplu tungstat de calciu) care au fost tratate pentru a le face luminiscente (pozitia nr. 32.06). c) Produse de parfumerie sau de toaleta şi cosmetice (de exemplu alaunul) condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitiile nr. 33.03 până la 33.07). d) Produse pentru utilizare ca lipici sau adezivi (de exemplu solutia apoasa de silicat de sodiu), condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul ca lipici sau adezivi cu o greutate neta nedepasind 1 kg (pozitia nr. 35.06). e) Produse pentru uzul fotografic (de exemplu tiosulfat de sodiu) dozate sau prezentate în condiţionari pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitia nr. 37.07). f) Produse insecticide (de exemplu tetraborat de sodiu) prezentate sub forme sau în ambalaje pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitia nr. 38.08).Produse extinctoare (de exemplu acid sulfuric) condiţionate sub forma unor încăperi pentru aparate extinctoare sau de grenade sau bombe (pozitia nr. 38.13). h) Elemente chimice, cum ar fi siliciul şi seleniul, dopate în vederea utilizarii lor în electronică, prezentate sub forma de discuri, plachete sau forme analoge (pozitia nr. 38.18).i.j) Produse sugative, condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul (pozitia nr. 38.24). k) Saruri halogenate ale metalelor alcaline sau alcalino-pamantoase (fluorura de litiu sau de calciu, bromura sau bromoiodura de potasiu etc.) prezentate fie sub forma unor elemente optice (pozitia nr. 90.01), fie sub forma unor cristale de cultura cu o greutate unitara de minimum 2.5 g (pozitia nr. 38.24).E) Produse susceptibile de a fi clasificate în doua sau mai multe pozitii ale Capitolului 28.Vezi Nota 1 de la Secţiunea VI pentru produsele susceptibile de a fi clasificate: a) La pozitia nr. 28.44 sau 28.45 şi intr-o alta pozitie a Capitolului 28. b) La pozitia nr. 28.43 sau 28.46 şi intr-o alta pozitie a Capitolului 28 (cu excluderea pozitiilor nr. 28.44 şi 28.45).Acizii complecsi constituiti dintr-un acid al unor elemente nemetalice din Subcapitolul II şi un acid conţinând un element metalic din Subcapitolul IV sunt clasificati la pozitia nr. 28.11 (vezi Nota 4 a acestui Capitol). (Vezi de asemenea Nota explicativa a acestei pozitii).Sarurile duble sau complexe nedenumite şi necuprinse în altă parte, sunt clasificate la pozitia nr. 28.42. (Vezi Nota 5 de la Capitolul 28 şi Nota explicativa de la nr. 28.42).SUBCAPITOLUL IELEMENTE CHIMICECONSIDERATII GENERALEElementele chimice se impart în doua clase: elemente nemetalice şi metale. În general, aceste elemente nemetalice sunt cuprinse în acest Subcapitol, cel puţin în unele din formele lor, chiar dacă unele metale sunt incluse în altă parte: metalele pretioase (Capitolul 71 sau pozitia nr. 28.43), metalele comune (Capitolele 72 până la 76 şi 78 până la 81), elementele chimice radioactive şi izotopii radioactivi (pozitia nr. 28.44), izotopii stabili (pozitia nr. 28.45).Mai jos se prezinta, în ordinea alfabetica a denumirii lor chimice, lista diverselor elemente cunoscute, cu menţiunile privind clasificarea lor. Cateva elemente, ca stibiul (antimoniul), prezinta în acelasi timp anumite proprietăţi metalice cat şi de elemente nemetalice; se atrage atenţia asupra clasificarii lor în Nomenclatura.
             
      ElementSimbolNumăr atomicClasificare
      Actiniu ...Ac89Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Aluminiu ..Al13Metal comun (Cap. 76).
      Americiu ..Am95Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Argint ....Ag47Metal preţios (poziţia nr. 71.06).
      Argon .....Ar18Gaz rar (poziţia nr. 28.04).
      Arsen .....As33Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Astatin ...At85Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Aur .......Au79Metal preţios (poziţia nr. 71.08).
      Azot ......N7Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Bariu .....Ba56Metal alcalino-pământos (poziţia nr. 28.05).
      Berkeliu ..Bk97Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Beriliu ...Be4Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Bismut ....Bi83Metal comun (poziţia nr. 81.06).
      Bor .......B5Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Brom ......Br35Element nemetalic (poziţia nr. 28.01).
      Cadmiu ....Cd48Metal comun (poziţia nr. 81.07).
      Calciu ....Ca20Metal alcalino-pământos (poziţia nr. 28.05).
      CaliforniuCf98Metal radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Carbon ....C6Element nemetalic (poziţia nr. 28.03). Vezi poziţia nr. 38.01 pentru grafit artificial.
      Ceriu .....Ce58Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Cesiu .....Cs55Metal alcalin (poziţia nr. 81.05).
      Clor ......Cl17Element nemetalic (poziţia nr. 28.01).
      Cobalt ....Co27Metal comun (poziţia nr. 81.05).
      Crom ......Cr24Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Cupru .....Cu29Metal comun (Cap. 74).
      Curiu .....Cm96Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      DisprosiuDy66Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      EinsteiniuEs99Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Erbiu ....Er68Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Europiu ...Eu63Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Fier ......Fe26Metal comun (Cap. 72).
      Fermiu ....Fm100Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Fluor .....F9Element nemetalic (poziţia nr. 28.01).
      Fosfor ....P15Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Franciu ...Fr87Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Gadoliniu .Gd64Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Galiu .....Ga31Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Germaniu ..Ge32Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Hafniu ....He72Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Heliu .....He2Gaz rar (poziţia nr. 28.04).
      Hidrogen ..H1Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Holmiu ....Ho67Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Indiu .....In49Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Iod .......I53Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Iridiu ....Ir77Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Kripton ...Kr36Gaz rar (poziţia nr. 28.04).
      Lantan ....La57Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Lawrenciu .Lw103Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Litiu .....Li3Metal alcalin (poziţia nr. 28.05).
      Luteţiu ...Lu71Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Magneziu ..Mg12Metal comun (poziţia nr. 81.04).
      Mangan ....Mn25Metal comun (poziţia nr. 81.11).
      MendeleviuMd101Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Mercur ....Hg80Metal (poziţia nr. 28.05).
      Molibden ..Mo42Metal comun (poziţia nr. 81.02).
      Neodim ....Nd60Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Neon ......Ne10Gaz rar (poziţia nr. 28.04).
      Neptuniu ..Np93Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Nichel ....Ni28Metal comun (cap. 75).
      Niobiu ....Nb41Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Nobeliu ...No102Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Osmiu .....Os76Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Oxigen ....O8Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Paladiu ...Pd46Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Platină ...Pt78Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Plumb .....Pb82Metal comun (cap. 78).
      Plutoniu ..Pu94Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Poloniu ...Po84Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Potasiu ...K19Metal alcalin (poziţia nr. 28.05).
      Praseodim .Pr59Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Prometiu ..Pm61Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      ProtactiniuPa91Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Radiu .....Ra88Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Radon .....Rn86Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Reniu .....Re75Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Rodiu .....Rh45Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Rubidiu ...Rb37Metal alcalin (poziţia nr. 28.05).
      Ruteniu ...Ru44Metal preţios (poziţia nr. 71.10).
      Samariu ...Sm62Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Scandiu ...Sc21Asimilat cu metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Seleniu ...Se34Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Siliciu ...Si14Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Sodiu .....Na11Metal alcalin (poziţia nr. 28.05).
      Sulf ......S16Element nemetalic (poziţia nr. 28.02), vezi poziţia nr. 25.03 pentru sulf brut.
      Staniu ....Sn50Metal comun (cap. 80).
      Stibiu ....Sb51Metal comun (poziţia nr. 81.10).
      Stronţiu ..Sr38Metal alcalino-pământos (poziţia nr. 28.05).
      Taliu .....Tl81Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Tantal ....Ta73Metal comun (poziţia nr. 81.03).
      Techneţiu .Tc43Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Telur .....Te52Element nemetalic (poziţia nr. 28.04).
      Terbiu ....Tb65Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Titan .....Ti22Metal comun (poziţia nr. 81.08).
      Toriu .....Th90Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Tuliu .....Tm69Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Uraniu ....U92Element radioactiv (poziţia nr. 28.44).
      Vanadiu ...V23Metal comun (poziţia nr. 81.12).
      Wolfram ...W74Metal comun (poziţia nr. 81.01).
      Xenon .....Xe54Gaz rar (poziţia nr. 28.04).
      Yterbiu ...Yb70Metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Ytriu .....Y39Asimilat cu metal de pământ rar (poziţia nr. 28.05).
      Zinc ......Zn30Metal comun (cap. 79).
      Ziorconiu .Zr40Metal comun (poziţia nr. 81.09).
    28.01 - FLUOR, CLOR, BROM ŞI IOD.2801.10 - Clor2801.20 - Iod2801.30 - Fluor; bromCu excepţia astatinului (pozitia nr. 28.44) aceasta pozitie cuprinde elementele nemetalice denumite halogeni.A. - FLUORFluorul este un gaz slab colorat în galben-verzui, cu miros intepator, periculos de respirat, intrucat irita mucoasele, coroziv. El este prezentat în stare comprimata în recipiente de otel. Este un element foarte activ care arde materialele organice, în special lemnul, grasimile sau tesaturile.El este utilizat la prepararea anumitor fluoruri sau derivatilor fluorurati organici.B. - CLORClorul se obtine prin electroliza clorurilor alcaline, în special a clorurii de sodiu.Clorul este un gaz galben-verzui, sufocant, coroziv, de doua ori şi jumătate mai dens decat aerul, usor solubil în apa, poate fi usor lichefiabil. Ele este transportat în mod obisnuit în butelii de otel, în rezervoare, în vagoane cisterna sau pe slepuri.Clorul distruge colorantii şi materiile organice, este utilizat pentru decolorarea fibrelor vegetale (dar nu şi a fibrelor animale) sau în prepararea pastei lemnoase. Dezinfectant şi antiseptic, el serveste la sterilizarea (clorinarea) apei. El este utilizat şi în metalurgia aurului, a staniului sau a cadmiului, la fabricarea hipocloritilor, a clorurilor de metale, a oxiclorurii de carbon, în sinteza organica (coloranti artificiali, ceara artificiala, cauciuc clorurat etc.).C. - BROMBromul poate fi obţinut prin actiunea clorului asupra bromurilor alcaline continute în apele marine sarate sau prin electroliza bromurilor.Este un lichid rosiatic sau brun inchis, foarte dens (3,18 la 0°C), coroziv; degaja, chiar la rece, vapori rosii sufocanti care irita ochii. El arde pielea, colorand-o în galben şi aprinde substantele organice, cum ar fi rumegusul. Se prezinta în recipiente din sticlă sau din ceramica. Este foarte puţin solubil în apa. Solutiile de brom în acid acetic se clasifica la pozitia nr. 38.24.El este utilizat la prepararea medicamentelor (de exemplu sedative), în industria colorantilor organici (prepararea eozinelor, a derivatilor bromati de indigo etc.), a produselor fotografice (prepararea bromurii de argint), în metalurile, pentru obtinerea substanţelor lacrimogene (bromacetona) etc.D. - IODIodul este extras fie din nitratii naturali de sodiu din apa de mare prin tratare cu dioxid de sulf (gaze sulfuroase) sau cu bisulfit de sodiu, fie din alge marine, prin uscare, incinerare şi tratare chimica a cenusii.Iodul este un solid foarte dens (densitate 4,95 la 0°C), al cărui miros aminteste de acela al clorului şi al bromului; respirarea vaporilor este periculoasa. El sublimeaza la temperatura ambianta şi coloreaza în albastru pasta de amidon. El este prezentat în particule sau sub forma de praf grosier dacă este impur (branza de iod brut), în particule stralucitoare sau în cristale prismatice, cenusii, cu straluciri metalice, când este purificat prin sublimare (iod sublimat sau bisublimat); în general el este ambalat în sticle de culoare galbena.El este utilizat în medicina, în fabricarea produselor fotografice, pentru prepararea iodurilor, în industria colorantilor (de exemplu prepararea eritrozinei), pentru prepararea medicamentelor, catalizator în sintezele organice, ca reactiv etc.28.02 - SULF SUBLIMAT SAU PRECIPITAT; SULF COLOIDAL.A. - SULF SUBLIMAT SAU PRECIPITATSulful aparţinând acestor două categorii prezinta, în general, un grad de puritate apropiat de 99,5%.Sulful sublimat, sau floarea de sulf, este obţinut prin distilarea lenta a sulfului brut sau impur, urmata de o condensare în forma solida (sau sublimare), în stare de particule fine, foarte usoare. Este utilizat, mai ales, în viticultura, în industria chimica sau pentru vulcanizarea cauciucurilor de înaltă calitate.De asemenea este clasificat aici şi sulful sublimat spalat, tratat cu apa amoniacala pentru eliminarea anhidridei sulfuroase, care este utilizat în farmacie.Sulful precipitat clasificat aici, este obţinut exclusiv prin precipitarea cu acid clorhidric a unei solutii de sulfura sau polisulfura alcalina sau alcalino-pamantoasa. El este divizat fin şi are o culoare galben mai deschis decat sulful sublimat; mirosul lui aminteste puţin de cel al hidrogenului sulfurat şi el se deterioreaza în timp. Este utilizat aproape exclusiv în medicina.Sulful precipitat de la aceasta pozitie nu trebuie să fie confundat cu sulful de recuperare (triturat sau micronizat) descrise deseori ca precipitat, care aparţine pozitiei nr. 25.03.B. - SULF COLOIDALSulful coloidal se obtine prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra unei solutii gelatinate de dioxid de sulf. El mai poate fi obţinut prin actiunea unui acid mineral asupra tiosulfatului de sodiu sau prin pulverizare catodica. Este un praf alb, care împreună cu apa formeaza o emulsie (sulf coloid). Sulful nu poate fi conservat în aceasta stare, decat dacă se adauga un coloid protector (albumina sau gelatina), dar durata de conservare rămâne limitata. Solutia coloidala astfel preparata rămâne clasificata aici. Ca toate dispersiile coloidale, dispersia de sulf prezinta o suprafaţa libera mare şi poate fixa materii colorante (absorbtie); este, în plus, un antiseptic foarte activ, utilizat în medicina pentru uz intern.Chiar dacă au un grad de puritate foarte ridicat, sunt excluse de la prezenta pozitie sulful brut obţinut prin procedeul Frasch, ca şi sulful rafinat (pozitia nr. 25.03).28.03 - CARBON (NEGRU DE FUM ŞI ALTE FORME DE CARBON NEDENUMITE ŞI NECUPRINSE IN ALTA PARTE).Carbonul este un element nemetalic solid.Pozitia cuprinde urmatoarele categorii de carbon:Negrul de fum se obtine prin arderea incompleta sau cracarea (prin incalzire, sau cu arc electric sau cu scanteie electrica) a materialelor organice bogate în carbon, cum sunt:1) Gazele naturale, cum este metanul (negru de gaz de petrol), acetilena şi gazele antracenice (gaze arse de antracen). Negrul de acetilena, foarte fin şi foarte pur, provine din descompunerea brusca a acetilenei comprimate, provocata printr-o scanteie electrica.2) Naftalina, rasinile, uleiurile (negru de lampa).După modul lor de fabricatie, sortimentele de negru de gaz de petrol mai sunt denumite şi negru de fum de tunel sau negru de fum de cuptor.Negrul de fum poate contine impuritati uleioase.Negrul de fum serveste ca pigment la fabricarea vopselelor, a cernelurilor de imprimerie, a cremelor pentru încălţăminte etc.; el intră în fabricarea indigoului (hartiei carbon) sau este utilizat ca material de umplutura în industria cauciucului.Pozitia nu cuprinde: a) Grafitul natural (pozitia nr. 25.04). b) Carbunii naturali care formeaza combustibil solid (antracitul, huila, lignitul), cocsul, aglomeratele şi carbunele de retorta (Capitolul 27). c) Anumiti pigmenti negri minerali de la pozitia nr. 32.06, (negru alu, negru de sist, negru de silice etc.). d) Grafitul artificial şi grafitul coloidal sau semicoloidal (pozitia nr. 38.01, mai ales). e) Carbunii activati şi negrul de origine animala (negrul de os) (pozitia nr. 38.02). f) Carbunele de lemn (pozitia nr. 44.02). g) Carbonul cristalizat sub forma de diamant (pozitia nr. 71.02 sau 71.04).28.04 - HIDROGEN, GAZE RARE ŞI ALTE NEMETALE.2804.10 - Hidrogen- Gaze rare:2804.21 - - Argon2804.29 - - Altele2804.30 - Azot2804.40 - Oxigen2804.50 - Bor; telur- Siliciu:2804.61 - - Cu un continut în greutate de cel puţin 99,99% siliciu2804.69 - - Altele2804.70 - Fosfor2804.80 - Arsen2804.90 - SeleniuA. - HIDROGENHidrogenul este obţinut prin electroliza apei sau pornind de la gazul de apa, gazul de furnal de cocs sau din produsele hidrocarbonate.Este un element în general considerat nemetalic. Este prezentat în stare comprimata, în butelii de otel groase.Hidrogenul este utilizat la hidrogenarea uleiurilor (fabricarea grasimilor solide), la cracarea hidrogenata a produselor petroliere, la sinteza amoniacului, la taierea sau la sudarea metalelor (arzator de taiat oxihidric) etc.Pozitia nu cuprinde deuteriul (izotop stabil al hidrogenului) (pozitia nr. 28.45) şitritiu (izotop radioactiv al hidrogenului) (pozitia nr. 28.44).B. - GAZE RARETermenul "gaze rare" (sau gaze inerte), se aplică elementelor de mai jos; ele se remarca prin absenta afinitatii chimice şi prin proprietăţile lor electrice, în particular aceea de a emite, sub actiunea unor descarcari de înaltă tensiune, radiatii colorate utilizate în special la firmele luminoase:1) Heliu (neinflamabil, utilizat, de exemplu, pentru umflarea baloanelor).2) Neon (lumina galbena portocalie rosiatica şi, combinat cu vapori de mercur, lumina de zi).3) Argon (gaz incolor şi inodor, utilizat pentru realizarea unei atmosfere inerte în becurile electrice, pentru evitarea vidarii acestora).4) Kripton (aceeasi utilizare ca cea a argonului, lumina violet pal).5) Xenon (lumina albastra).Gazele rare sunt obtinute prin fractionarea aerului lichid. Heliul se obtine şi din tratarea gazelor naturale din petrol. Sunt prezentate în stare comprimata.Radonul este un gaz inert radioactiv clasificat la pozitia nr. 28.44, care se formeaza în timpul dezintegrarii radioactive a radiului.C. - ALTE ELEMENTE NEMETALICECelelalte elemente nemetalice clasificate la aceasta pozitie sunt:1) Azot.Azotul este un gaz care nici nu arde şi nici nu intretine arderea; el stinge substantele aprinse. Obţinut prin distilarea fractionata a aerului lichid, el este prezentat în stare comprimata în butelii de otel.Este utilizat în special la fabricarea amoniacului sau a cianamidei de calciu şi este utilizat la realizarea atmosferelor inerte (de exemplu în becurile electrice).2) Oxigen.Este un gaz care intretine arderea, obţinut în principal prin distilarea fractionata a aerului lichid.Este prezentat în stare comprimata, în tuburi de otel sau cateodata în stare lichida în recipiente cu pereti dubli.Oxigenul comprimat este utilizat în arzatoarele oxihidrice sau acetilenice, pentru sudura (sudura autogena) sau la decuparea metalelor oxidabile, ca de exemplu fierul. El este utilizat în siderurgie şi în medicina (inhalatii).Aici se clasifica şi ozonul, o varietate moleculara a oxigenului, obţinut sub actiunea scanteilor electrice sau a descarcarilor electrice. El serveste la sterilizarea apelor (ozonizare), la oxidarea uleiurilor sicative, la albirea bumbacului, ca antiseptic sau în scopuri terapeutice.3) Bor.Borul este un solid de culoare maro, în general sub forma de praf. Este utilizat în metalurgie sau la fabricarea regulatoarelor de căldură sau a termometrelor foarte sensibile.Datorita capacităţii sale foarte ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, borul este de asemenea utilizat, în stare pura sau ca aliaj (otel cu bor), la fabricarea barelor mobile de reglare şi control pentru reactoare nucleare.4) Telur.Este un solid cu densitate de 6,2, amorf sau cristalizat. E relativ bun conducator de căldură şi de electricitate şi datorita unora dintre proprietăţile sale se aseamana cu metalele. El intră în compozitia anumitor aliaje, cum este aliajul plumb-telur. Este utilizat şi ca agent de vulcanizare.5) Siliciu.Siliciul este obţinut prin tratarea în cuptor electric a unui amestec de carbura de siliciu şi silice. Este un solid rau conducator de căldură şi electricitate, mai dur decat sticlă. Se prezinta sub forma de praf de culoare maro, şi cel mai adesea, în masa compacta, cristalizeaza în ace de culoare cenusie, având un luciu metalic.Este utilizat în siderurgie şi în metalurgie (aliaje de aluminiu), ca şi la prepararea tetraclorurii de siliciu. Siliciul în stare foarte pura, obţinut, de exemplu, prin tragerea unui cristal; se prezinta sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare; dopat cu bor, cu fosfor etc. este folosit la fabricarea diodelor, a tranzistorilor sau a altor dispozitive cu semiconductori.6) Fosfor.Fosforul este un solid moale sau flexibil, obţinut prin tratarea în cuptor electric a fosfatilor minerali amestecati cu nisip şi carbune.Exista doua mari varietati comerciale ale fosforului: a) Fosforul alb, transparent şi galbui, toxic, periculos la manipulare, foarte inflamabil. Este prezentat sub forma unor baghete mulate ambalate în recipiente din sticlă neagra, din gresie sau, cel mai adesea din metal, umplute cu apa; aceste recipiente nu trebuie expuse la inghet. b) Fosforul rosu, zis amorf care, în realitate, poate fi cristalizat; este un solid opac, netoxic, nefosforescent, mai dens şi mai puţin activ ca fosforul alb. Fosforul rosu serveste la fabricarea pastei pentru chibrituri, în pirotehnie sau drept catalizator (de exemplu la clorurarea acizilor aciclici).Compusii fosforului intră în compozitia medicamentelor substituente (prepararea uleiului fosforat de ficat de morun). Fosforul este folosit şi ca otrava pentru sobolani sau pentru obtinerea acizilor fosforici, a fosfinelor (hipofosfinelor), a fosfurii de calciu etc.7) Arsen (cristal de material pur denumit şi "regulus")Arsenul (compozitia arsenica) este un solid care se extrage din piritele naturale cu continut de arsen.El exista în comert sub 2 forme principale: a) Arsenul ordinar, zis metalic, în cristale romboedrice stralucitoare, de culoare gri de otel, casant, insolubil în apa. b) Arsenul galben, cristalizat în cuburi, practic instabil.Arsenul este utilizat la fabricarea disulfurii arsenice, a plumbilor de vânătoare, a bronzurilor dure sau a diverselor altor aliaje (de staniu, de cupru etc.).8) Seleniu.Seleniul, destul de asemanator cu sulful, se prezinta sub mai multe forme: a) Seleniul amorf, sub forma unor solzi rosiatici (flori de seleniu). b) Seleniul sticlos, prost conducator de căldură şi electricitate, stralucitor în spartura, de culoare bruna sau rosiatica. c) Seleniul cristalizat, cristale gri sau cristale rosii. El este un conductor de căldură şi electricitate, mai ales dacă este expus la lumina. Seleniul este folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice şi în stare dopata, la fabricarea dispozitivelor semiconductoare. Se utilizeaza în fotografiere iar în stare de pulbere (rosu de seleniu), în industria cauciucului, la fabricarea sticlelor speciale etc.Pozitia nu cuprinde seleniul în suspensie coloidala, folosit în medicina (Capitolul 30).În Nomenclatura, stibiul este considerat un metal (pozitia nr. 81.10).Anumite elemente din prezenta grupa (siliciul şi seleniul în special), pot fi dopate cu ajutorul unor elemente ca borul, fosforul etc., în general în proportie de ordinul unei părţi pe milion, în vederea utilizarii lor în electronică. Ele rămân clasate aici dacă sunt prezentate sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare. Decupate sub forma de discuri, plachete sau alte forme analoge, ele se clasifica la pozitia nr. 38.18.28.05 - METALE ALCALINE SAU ALCALINO-PAMANTOASE; METALE DIN PAMANTURI RARE, YTRIU ŞI SCANDIU, CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE INTRE ELE; MERCUR.- Metale alcaline:2805.11 - - Sodiu2805.19 - - Altele- Metale alcalino-pamantoase:2805.21 - - Calciu2805.22 - - Strontiu şi bariu2805.30 - Metale din pamanturi rare, scandiu şi ytriu, chiar amestecate sau aliate între ele2805.40 - MercurA. - METALE ALCALINEMetalele alcaline sunt corpuri moi şi destul de usoare. Ele descompun apa la rece; ele se deterioreaza în aer formand hidroxizi. Exista cinci astfel de metale, descrise mai jos.1) Litiu.Este cel mai usor (densitate 0,54) şi cel mai dur dintre metalele alcaline. El se păstrează în ulei mineral sau în gaze inerte.Litiul permite ameliorarea calitatilor metalelor, şi este utilizat în diversele aliaje, cum sunt aliajele antifrictiune. Datorita afinitatii mari faţă de alte elemente, este utilizat la obtinerea metalelor în stare pura sau pentru alte procese.2) Sodiu.Este solid, cu luciu metalic, cu densitate 0,97, se oxideaza rapid în taietura. Este conservat în ulei mineral sau în cutii sudate.Se obtine prin electroliza unei topituri de clorura de sodiu sau a hidroxidului de sodiu topit.Se foloseşte mai ales la fabricarea peroxidului de sodiu (dioxid de sodiu), a cianurii de sodiu, a amidurii de sodiu etc. Este folosit şi în industria indigoului sau în cea a explozivilor (amorse chimice), la polimerizarea butadienei, la prepararea aliajelor antifrictiune sau în metalurgia titanului, a zirconiului etc.Pozitia nu cuprinde amalgamul de sodiu (pozitia nr. 28.51).3) Potasiu.Este un metal, de culoare alba-argintie, cu densitate de 0,85 şi poate fi taiat cu ajutorul unui simplu cutit. Este conservat în ulei mineral sau în fiole sudate.Serveste la prepararea anumitor celule fotoelectrice sau a aliajelor antifrictiune.4) Rubidiu.El este un solid, de culoare alb-argintie, cu densitatea 1,5, mai fuzibil decat sodiul. Se conserva în flacoane etanse sau în ulei mineral.Ca şi sodiul, este utilizat în aliajele antifrictiune.5) Cesiu.Metal alb-argintiu sau galbui, cu densitatea 1,9, se aprinde în contact cu aerul. Este cel mai oxidabil dintre metale. Este prezentat în flacoane etanse sau în ulei mineral.Pozitia nu cuprinde franciul, metal alcalin radioactiv. (pozitia nr. 28.44).B. - METALE ALCALINO-PAMANTOASECele trei metale alcalino-pamantoase sunt maleabile şi se descompun relativ usor în contact cu apa rece. Ele sunt deteriorabile în aer umed.1) Calciu.Obţinut prin reactia de reducere alumino-termica a oxidului de calciu sau prin electroliza unei topituri de clorura de calciu; este un metal alb, cu densitate 1,5. Serveste la purificarea argonului, la afinarea cuprului sau a otelului, la prepararea zirconiului, a hidrurii de calciu (hidrolit), la fabricarea aliajelor antifrictiune etc.2) Strontiu.Metalul alb sau galben-pal, ductil, cu densitate 2,5.3) Bariu.Metal alb, cu densitate 4,2; este utilizat în special în anumite aliaje antifrictiune şi în compozitia preparatelor absorbante pentru realizarea vidului în tuburile sau valvele electrice (pozitia nr. 38.24).Pozitia nu cuprinde radiul, element radioactiv (pozitia nr. 28.44), magneziul (pozitia nr. 81.04) nici beriliul (pozitia nr. 81.12), desi unele proprietăţi ale lor amintesc de cele ale metalelor alcalino-pamantoase.C. - METALE DIN PAMANTURI RARE, SCANDIU ŞI YTRIU, CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE INTRE ELEMetalele din pamanturi rare (termenul de pamanturi rare desemneaza oxizii lor) sau lantanidele, sunt elementele cu numerele atomice *) de la 57 până la 71 în seria periodica, cum sunt:____________ Notă *) Numărul atomic al unui element este numărul total al electronilor orbitali cuprinşi în atomul respectivului element.
                 
      Grupa ceriuluiGrupa terbiuluiGrupa erbiului
      57Lantanul63Europiul66Disprosiul
      58Ceriul64Gadoliniul67Holmiul
      59Praseodimul65Terbiul68Erbiul
      60Neodimul     69Tuliul
      62Samariul     70Yterbiul
              71Luteţiul
    Pozitia nu cuprinde prometiul (element 61), care este un element radioactiv. (pozitia nr. 28.44).Aceste metale din pamanturi rare sunt, în general, de culoare gri sau galbuie, ductile şi maleabile.Ceriul, cel mai important dintre aceste metale, se obtine pornind de la monazit, fosfat de pamanturi rare, sau de la torit, silicat de pamanturi rare, după extragerea toriului. Ceriul - metal este obţinut prin reducere metalotermica a halogenurilor utilizand calciu sau litiu sau prin electroliza clorurii topite. Ceriul este un metal gri, ductil, ceva mai dur decat plumbul; prin frecarea lui pe o suprafaţa rugoasa se obtin scantei.Lantanul, care exista în stare de impuritate în sarurile de ceriu, este utilizat la fabricarea sticlei albastre.Sunt clasificate împreună cu metalele din pamanturi rare, scandiul şi ytriul, care sunt destul de asemanatoare cu aceste metale, scandiul asemanandu-se şi cu metalele din grupa fierului. Minereul acestor doua metale este thortveidita, care este un silicat de scandiu conţinând ytriu şi alte elemente.Aceste elemente, chiar amestecate sau aliate între ele, rămân clasificate în aceasta pozitie. Acesta este cazul în special al produsului cunoscut în comert sub denumirea de Mischmetal, aliaj conţinând 45% până la 55% ceriu, 22% până la 27% lantan, alte lantanide şi ytriu, precum şi anumite impuritati (maximum 5% fier, urme de siliciu, calciu, aluminiu). El este utilizat în principal în metalurgie, ca şi pentru fabricarea pietrei de brichete. Mischmetal-ul aliat cu fier (peste 5%), cu magneziu sau cu alte metale este clasificat în altă parte, mai ales la pozitia nr. 36.06, dacă prezinta caracterul de aliaj piroforic.Pozitia nu cuprinde sarurile şi compusii metalelor din pamanturi rare, ai scandiului şi ai ytriului (pozitia nr. 28.46).D. - MERCURMercurul este singurul metal lichid la temperatura ambianta.El se obtine prin prajirea sulfurii naturale de mercur (cinabrul) şi se separa de alte metale continute în minereu (plumb, zinc, staniu, bismut) prin filtrare, distilare în vid şi tratament cu acid azotic diluat.Mercurul este un lichid de culoare argintie, greu (densitate 13,59), foarte stralucitor, toxic, susceptibil sa atace metalele pretioase. La temperatura ambianta, mercurul pur nu este alterat de expunerea la aer, dar, când contine impuritati, se acopera cu un strat de oxid de mercur maroniu.El este prezentat în recipiente speciale de fier (butelii, flacoane). Mercurul serveste la fabricarea amalgamelor de la pozitia nr. 28.43 sau 28.51. El este utilizat în metalurgia aurului sau a argintului, la aurire sau argintare, la fabricarea clorului sau a sodei caustice, a sarurilor de mercur, şi mai ales a cinabrului sau a fulminatilor. Este utilizat de asemenea la fabricarea lampilor electrice cu vapori de mercur, a diverselor instrumente de fizica, în medicina etc.Pozitia nu cuprinde mercurul în suspensie coloidal, un lichid rosu sau verde, care este obţinut prin producerea unui arc electric, în apa, între mercur şi platina şi este utilizat în medicina (Capitolul 30).SUBCAPITOLUL IIACIZI ANORGANICI ŞI COMPUSI OXIGENATI ANORGANICI AI ELEMENTELOR NEMETALICECONSIDERATII GENERALEAcizii sunt compusi care pot inlocui atomii de hidrogen din molecula lor, în intregime sau parţial, printr-un metal (sau prin ioni cu proprietăţi similare, ca ionul de amoniu [NH(4)+)], dand saruri. Ei reactioneaza cu bazele dand de asemenea saruri şi cu alcoolii dand esteri. În stare lichida sau în solutie, ei sunt electroliti care dau hidrogen la catod. Când elimina una sau mai multe molecule de apa, acesti acizi care conţin oxigen (oxiacizi) dau anhidride. Majoritatea oxizilor elementelor nemetalice sunt anhidride.Subcapitolul II cuprinde, toţi oxizii anorganici ai elementelor nemetalice (anhidridele şi altele), precum şi acizii anorganici al caror radical anodic este un element nemetalic.Din contra, acei acizi şi anhidre care se formeaza din oxizi şi hidroxizi ai metalelor, sunt clasificati în general, în Subcapitolul IV (oxizi, hidroxizi şi peroxizi ai metalelor) - cum este cazul anhidridelor şi acizilor cromului, molibdenului, tungstenului (wolframului) sau vanadiului, sau, în anumite cazuri, la pozitia nr. 28.43 (compusii metalelor pretioase), pozitia nr. 28.47 sau 28.45 (compusii elementelor radioactive sau ai izotopilor), sau la pozitia nr. 28.46 (compusii metalelor din pamanturi rare, ai scandiului, ytriului).Subcapitolul exclude compusii oxigenati ai hidrogenului, acestia sunt clasificati la pozitia nr. 22.01 (apa), pozitia nr. 28.45 (apa grea), pozitia nr. 28.47 (peroxid de hidrogen), pozitia nr. 28.51 (apa distilata, apa cu conductibilitate sau cu acelasi grad de puritate, incluzând apa tratata cu schimbatori de ioni).28.06 - CLORURA DE HIDROGEN (ACID CLORHIDRIC); ACID CLOROSULFURIC.2806.10 - Clorura de hidrogen (acid clorhidric)2806.20 - Acid clorosulfuricA. - CLORURA DE HIDROGEN (ACID CLORHIDRIC)Clorura de hidrogen (HCl) este un gaz fumegator, cu un miros intepator; este obtinuta prin actiunea hidrogenului asupra clorului sau prin actiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu.Este un gaz usor de lichefiat sub presiune şi foarte solubil în apa. Este prezentat lichefiat sub presiune în butelii de otel. El mai este prezentat în solutii apoase concentrate (de 28 până la 38% în general) (acid clorhidric), continute în recipiente din sticlă sau ceramica, sau în vagoane-cisterna sau camioane-cisterna cauciucate în interior. Aceste solutii cu miros intepator, sunt galbui, dacă produsul contine impuritati (clorura ferica, arsen, anhidrida sulfuroasa, acid sulfuric) şi sunt incolore în caz contrar. Solutiile concentrate raspandesc în aer umed un fum alb.Utilizarile sunt foarte variate: decaparea fierului, a zincului sau a altor metale; extragerea gelatinei din oase; purificarea negrului de carbune animal; prepararea clorurilor de metale etc. În sintezele organice, el este utilizat mai mult în stare gazoasa, la fabricarea cloroprenului, a clorurii de vinil, a clorhidratului de cauciuc, a camforului artificial etc.B. - ACID CLOROSULFURIC (ACIDUL CLOROSULFONIC)Acidul clorosulfuric, este denumit în comert şi acid clorosulfonic (monoclorhidrina sulfurica), cu formula chimica ClSO(2)OH, rezultă prin combinarea uscata a gazului clorhidric cu anhidrida sulfurica sau oleum.Este un lichid incolor sau maroniu, foarte corosiv, cu miros iritant, fumega în atmosfera şi este descompus în contact cu apa sau la incalzire.El este folosit în special în sintezele organice (fabricarea zaharinei, a tioindigoului, a indigosolului etc.)Acizii hipocloros, cloric sau percloric se clasifica la pozitia nr. 28.11. De asemenea nu cuprinde dioxidiclorura de sulf (clorura de sulfuril) (pozitia nr. 28.12), denumita cateodata impropriu acid clorosulfuric.28.07 - ACID SULFURIC; OLEUM.A. - ACID SULFURICAcidul sulfuric (vitriol) [H(2)SO(4)] se obtine prin metoda camerelor de plumb şi mai ales prin trecerea oxigenului şi anhidridei sulfuroase peste un catalizator (platina, oxid feric, pentoxid de vanadiu etc.). În vederea eliminarii impuritatilor (compusi de azot, de arsen, de seleniu, sulfat de plumb), el este tratat cu hidrogen sulfurat sau cu sulfura de amoniu.Acidul sulfuric este un lichid foarte puternic corosiv. Este dens, are un aspect uleios, incolor (dacă nu contine impuritati) sau galben sau brun (în caz contrar). Reactioneaza violent la contactul cu apa şi distruge pielea şi majoritatea substanţelor organice, carbonizandu-le.Acidul sulfuric comercial contine 77 până la 100% de H(2)SO(4). El este prezentat în recipiente de sticlă, de otel, în camioane-cisterna, vagoane-cisterna sau vapoare-cisterna.Acest acid este utilizat în numeroase domenii industriale: el serveste în special la prepararea ingrasamintelor, explozivilor şi a pigmentilor anorganici şi, printre altele, în industria petroliera şi în siderurgie.B. - OLEUMOleumul (acid sulfuric fumant) este un acid sulfuric cu un continut excesiv (până la 80%) de trioxid de sulf. Oleumurile sunt produse lichide sau solide, de culoare brun-inchis, care reactioneaza violent cu apa, ataca pielea şi imbracamintea, emanand vapori periculosi de respirat, degajand trioxid de sulf liber. Sunt prezentate în recipiente din sticlă, din ceramica sau din tabla de fier.Oleumul este larg utilizat în reactiile de sulfonare în chimia organica (fabricarea acidului naftalen-sulfonic, a oxiantrachinonei, a tioindigoului sau a derivatilor de alizarina etc.).Pozitia nu cuprinde: a) Acidul clorosulfuric (monoclorihidrina sulfurica) şi acidul sulfonitric, clasificati la pozitia nr. 28.06 şi respectiv 28.08. b) Trioxidul de sulf: sulfura de hidrogen, acizii peroxosulfurici (persulfurici), acidul sulfamic şi acizii minerali din seria tionica (acizii tionici sau politionici) (pozitia nr. 28.11). c) Clorurile de tionil sau de sulfuril (pozitia nr. 28.12).28.08 - ACID AZOTIC; ACIZI SULFONITRICI.A. - ACIDUL AZOTICAcidul azotic [HNO(3)] se obtine mai ales prin oxidarea amoniacului în prezenta unui catalizator (platina, oxizi de fier, de crom, de bismut, de mangan etc.). Se poate realiza de asemenea combinarea directa a azotului şi a oxigenului în cuptorul cu arc electric şi oxidarea oxidului azotic astfel obţinut. Se mai poate obtine prin reactia acidului sulfuric (singur sau asociat cu disulfatul de sodiu) asupra azotatului de sodiu natural. Impuritatile (acizii sulfuric sau clorhidric, vaporii nitrosi) sunt eliminate prin distilare şi prin trecerea de aer cald.Este un lichid toxic, incolor sau galbui. În stare concentrata (acid azotic fumant sau monohidratat) el raspandeste un fum galbui de vapori nitrosi. Acest acid ataca pielea şi distruge materiile organice; el este un oxidant puternic. El este prezentat în damigene de sticlă sau de ceramica sau în recipiente de aluminiu.El este utilizat în special la fabricarea nitratilor (de argint, de mercur, de plumb, de cupru etc.), a colorantilor organici, a explozivilor (nitroglicerina, coloxilena, acidul picric, trinitrotoluenul, fulminatul de mercur etc.); ca decapant (în special pentru fonte), în gravarea cuprului, (corodare cu apa tare) la rafinarea aurului sau a argintului.B. - ACIZI SULFONITRICIAcizii sulfonitrici sunt amestecuri în proportii determinate (de exemplu în părţi egale) din acid azotic şi acid sulfuric concentrat. Sunt lichide vascoase, foarte corosive, în general prezentate în butoaie din tabla.Sunt utilizati în particular pentru nitrarea compusilor organici sau la fabricarea materiilor colorante de sinteza, în industria explozivilor, pentru fabricarea nitrocelulozei etc.Pozitia nu cuprinde: a) acidul aminosulfonic (acid sulfamic) (pozitia nr. 28.11) care nu trebuie confundat cu acidul sulfonitric. b) Azotura de hidrogen, acidul azotos şi acizi ai diversilor oxizi de azot (pozitia nr. 28.11).28.09 - PENTAOXID DE DIFOSFOR; ACID FOSFORIC ŞI ACIZI POLIFOSFORICI.2809.10 - Pentaoxid de difosfor2809.20 - Acid fosforic şi acizi polifosforiciPozitia cuprinde pentaoxidul de fosfor, acidul fosforic (acidul ortofosforic sau acidul fosforic obisnuit), ca şi acizii pirofosforici (difosforici), metafosforici şi alti acizi polifosforici.A. - PENTAOXIDUL DE FOSFORPentaoxidul de fosfor (oxidul de fosfor (V), pentoxidul de difosfor, anhidrida fosforica) [P(2)O(5)] se obtine prin combustia în aer uscat a fosforului extras din fosfati naturali. Este un praf alb, foarte corosiv, avid de apa, transportat în ambalaje închise ermetic. Serveste la deshidratarea gazelor şi în sintezele organice.Pentaoxidul de fosfor exista în stare cristalizata, în stare amorfa şi în stare sticloasa. Amestecul acestor trei varietati constituie zapada fosforica, şi se clasifica aici.B. - ACID FOSFORICAcidul fosforic (acid ortofosforic sau acid fosforic obisnuit) [H(3)PO(4)] este obţinut cu ajutorul acidului sulfuric, pornind de la fosfati tricalcici naturali. Acidul comercial astfel preparat contine în stare de impuritati, pentoxid de difosfor, dihidrogenoortofosfat de calciu, trioxid de sulf, acid sulfuric, acid fluorosilicic etc. Acidul fosforic pur este obţinut din hidratarea pentaoxidului de difosfor.Acidul fosforic se poate prezenta sub forma de cristale prismatice delicvescente; se conserva greu în stare solida, de aceea poate fi gasit în principal în solutii apoase (de 65%, 90% etc.). Solutia concentrata, care rămâne suprasaturata la temperatura ambianta este denumita adesea acid siropos.El serveste la prepararea superfosfatilor îmbogăţiţi; este utilizat şi în industriile textile şi ca decapant.Prin condensare la temperaturi ridicate acidul fosforic, da nastere la mulţi acizi polimeri: acid pirofosforic (difosforic), acizi metafosforici şi alti acizi polifosforici.C. - ACIZI POLIFOSFORICII. Sunt clasificati aici acizii caracterizati prin lanturi de atomi fosfor - oxigen - fosfor.Schematic ei pot fi obtinuti prin condensarea a doua sau a mai multor molecule de acid ortofosforic cu eliminarea moleculelor de apa. În acest mod pot fi obtinuti o serie de acizi cu formula generală Hn+2 PnO(3)n+(1), unde n este 2 sau mai mult, şi o serie de acizi ciclici cu formula generală [HPO(3)]n, unde n este 3 sau mai mult.1) Acidul pirofosforic (acidul difosforic) [H(4)P(2)O(7)] se obtine prin încălzirea controlata a acidului ortofosforic. El este instabil intr-o atmosfera umeda, în care se transforma repede în acid "orto".2) Acizii metafosforici. Acestia sunt acizi ciclici, de exemplu acidul ciclotrifosforic [HPO(3)]3 şi acidul ciclotetrafosforic [HPO(3)]4, care se prezinta drept componente minore ale amestecurilor de acizi polifosforici conţinând peste 86% P(2)O(5). Acidul polifosforic glacial (acidul metafosforic comercial) este un amestec de acizi polifosforici (în mare parte liniari), care pot contine şi saruri de sodiu ale acestor acizi. Astfel de amestecuri clasificate în aceasta pozitie, se prezinta ca mase sticloase care se volatilizeaza în urma incalzirii la rosu şi nu pot fi cristalizate.Ei absorb mari cantitati de apa şi sunt utilizati pentru uscarea gazelor.3) Alti acizi polifosforici de tipul fosfor - oxigen - fosfor. În mod normal acestia sunt amestecuri care se gasesc în comert sub denumirea de acid polifosforic sau superfosforic, care conţin acizi superiori cum sunt cel trifosforic [H(5)P(3)O(10)] şi cel tetrafosforic [H(6)P(4)O(13)]. Aceste amestecuri sunt, de asemenea, clasificate în aceasta pozitie.II. Alti acizi polifosforici.Aceasta pozitie cuprinde între altele acidul hipofosforic (acidul difosforic (IV) [H(4)P(2)O(6)]). Acest compus se prezinta sub forma unui dihidrat cristalin care trebuie pastrat în stare uscata; el este mai stabil intr-o solutie slab concentrata.Pozitia nu cuprinde: a) Ceilalti acizi şi anhidride ale fosforului (acidul fosfonic şi anhidridele sale, acidul fosfinic) (pozitia nr. 28.11). b) Fosfuri de hidrogen (pozitia nr. 28.48).28.10 - OXIZI DE BOR; ACIZI BORICI.A. - OXIZI DE BORTrioxidul de dibor (sescvioxidul de bor) [B(2)O(3)] se prezinta ca o masa sticloasa şi transparenta, în cristale sau în foite albe.El a fost utilizat la prepararea artificiala a pietrelor pretioase sau semipretioase (corindon, safir etc.) prin actiunea asupra fluorurilor de metale volatile.Pozitia cuprinde de asemenea toţi ceilalti oxizi de bor.B. - ACIZI BORICIAcidul boric (acidul ortoboric) [H(3)BO(3)] se obtine fie prin descompunerea acida a boratilor naturali, fie prin tratarea fizico-chimica a acidului boric brut.Se prezinta sub forma de praf, de solzi mici, de paiete micacee sau ca bucăţi vitrificate, transparente pe margini, de un gri-cenusiu sau albastrui (acidul cristalizat). Este inodor şi gras la pipait.Este utilizat ca antiseptic (apa borica), la fabricarea sticlei boro-silicate cu coeficient mic de dilatare termica, a compozitiilor vitrificabile, a verdelui Guignet (sescvioxid de crom hidratat), a boratilor sau boraxului artificial, a oxiantrachinonei sau a aminoantrachinonei, pentru impregnarea fitilelor de lumanari, pentru imbracaminte necombustibila etc.Acidul boric natural care titreaza la maximum 85% de H(3)BO(3) în produsul uscat, este clasificat la pozitia nr. 25.28. Peste aceasta limita el intra la aceasta pozitie. Acizii metaborici [HBO(2)]n sunt de asemenea clasificati la aceasta pozitie.Pozitia nu cuprinde: a) Acidul tetrafluoroboric (pozitia nr. 28.11). b) Acidul gliceroboric (pozitia nr. 29.20).28.11 - ALTI ACIZI ANORGANICI ŞI ALTI COMPUSI OXIGENATI ANORGANICI AI NEMETALELOR.- Alti acizi anorganici:2811.11 - - Fluorura de hidrogen (acid fluorhidric)2811.19 - - Altele- Alti compusi oxigenati anorganici ai elementelor nemetalice:2811.21 - - Dioxid de carbon2811.22 - - Dioxid de siliciu2811.23 - - Dioxid de sulf2811.29 - - AltelePozitia cuprinde acizii şi anhidridele minerale şi ceilalti oxizi ai elementelor nemetalice. Se indica mai jos, cei mai importanti, în ordinea nemetalelor de baza*):____________ Notă *) În urmatoarea ordine: fluor, clor, brom, iod, sulf, seleniu, telur, azot, fosfor, arsen, carbon, siliciu.A. - COMPUSI AI FLUORULUI1) Fluorura de hidrogen (HF). Obţinut prin actiunea acidului sulfuric asupra fluorurii de calciu naturale (fluorina) sau asupra criolitului, acest acid este purificat cu ajutorul carbonatului de potasiu şi prin distilare. Cateodata contine sub forma de impuritati, mici cantitati de silicati şi de acid fluorsilicic. În stare anhidra, el este un lichid care fierbe la 18°C sau 20°C şi este foarte avid de apa; fumega în aer umed. În stare anhidra sau în solutii concentrate (acid fluorhidric), arde în adancime pielea şi carbonizeaza materiile organice. Este prezentat în butelii metalice captusite cu plumb, gutaperca sau cerezina sau în recipiente de cauciuc sau de mase plastice; acidul foarte pur este depozitat în flacoane de argint.Utilizat la gravura pe sticlă, la fabricarea hartiei de filtru cantitative fără cenusa, la obtinerea tantalului, a fluorurilor, la decaparea pieselor turnate, în sinteze organice, ca antiseptic în fermentatii etc.2) Fluoroacizi. Dintre fluoroacizi se pot cita: a) Acidul tetrafluoroboric (acidul fluoroboric) [HBF(4)]. b) Acidul hexafluorosilicic (acid fluorosilicic) [H(2)SiF(6)], prezentat în solutii apoase, care constituie un subprodus al fabricatiei superfosfatilor sau poate fi obţinut pornind de la fluorura de siliciu. Serveste la rafinarea electrolitica a staniului sau a plumbului, la prepararea fluorosilicatilor etc.B. - COMPUSI AI CLORULUIPrincipalii compusi, care sunt indicati mai jos, sunt oxidanti şi cloruranti energici, utilizati la albire sau în sinteza organica. În general ei sunt instabili.1) Acidul hipocloros (HClO). Produs periculos la inhalare, explodeaza în contact cu materiile organice. Este prezentat în solutii apoase, de culoare galbena sau uneori rosiatica.2) Acidul cloric [HClO(3)]. Acest acid nu exista decat în stare de solutii apoase, sub forma unui lichid incolor sau galbui.3) Acidul percloric [HClO(4)]. Acest produs, mai mult sau mai puţin concentrat, da diversi hidrati. Ataca pielea. Este utilizat în analize.C. - COMPUSI AI BROMULUI1) Bromura de hidrogen (HBr). Gaz incolor, cu miros puternic şi intepator, prezentat fie în stare comprimata (acid anhidru), fie sub forma solutiilor apoase, descompunandu-se lent în prezenta aerului, mai ales sub actiunea luminii. Este utilizat în special la prepararea bromurilor şi în sinteza organica.2) Acidul bromic [HBrO(3)]. Nu exista decat în solutii apoase şi este utilizat în sinteza organica.D. - COMPUSI AI IODULUI1) Iodura de hidrogen (acidul iodhidric) (HI). Gaz incolor, sufocant, se descompune usor. Este prezentat în solutii apoase, corosive, fumega în aer umed dacă este concentrat. Este folosit în sinteza organica ca agent reducator hidrogenat sau agent de fixare a iodului.2) Acidul iodic [HIO(3)] şi anhidrida lui [I(2)O(5)], în cristale prismatice sau în solutii apoase. Utilizate în medicina sau ca agent absorbant pentru mastile de gaz.3) Acidul periodic [HIO(4).2H(2)O], prezinta aceleasi proprietăţi ca acidul iodic.E. - COMPUSI AI SULFULUI1) Hidrogenul sulfurat [H(2)S]. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros fetid, amintind de cel al ouălor stricate. Este prezentat comprimat în tuburi de otel sau în solutii apoase (acid sulfhidric sau hidrogen sulfurat). Este utilizat pentru analize, pentru purificarea acidului sulfuric sau a acidului clorhidric, pentru obtinerea dioxidului de sulf sau a sulfului regenerat etc.2) Acizi persulfurici care se prezinta în stare cristalizata: a) Acid perdisulfuric (acid persulfuric [H(2)S(2)O(8)], şi anhidrida lui [S(2)O(7)], b) Acid peroximonosulfuric (acid de Caro) [H(2)SO(5)], foarte higroscopic, oxidant energic.3) Acizi tionici (sau politionici), nu exista decat în stare de solutie apoasa: acidul ditionic [H(2)S(2)O(6)], acidul tritionic ([H(2)S(3)O(6)], acidul tetrationic ([H(2)S(4)O(6)], acidul pentationic ([H(2)S(5)O(6)].4) Acidul aminosulfonic (acidul sulfamic) [SO(2)(OH)NH(2)]. Obţinut prin dizolvarea ureei în acid sulfuric, în trioxid de sulf sau în acid sulfuric fumant, el se prezinta în cristale, puţin solubile în apa, solubile în alcool. Este folosit pentru apreturi textile ignifuge, în tabacarie, în galvanoplastie, la fabricarea produselor organice de sinteza.5) Dioxidul de sulf (anhidrida sulfuroasa) [SO(2)]. Obţinut prin arderea sulfului sau prin prajirea sulfurilor naturale, în particular a piritei de fier sau pornind de la sulfatul de calciu natural (gips anhidrit) prajit cu argila şi cu cocs. Este un gaz incolor şi sufocant.Este prezentat fie în stare lichefiata prin simpla compresie în butelii de otel, fie în solutii apoase; adesea sub aceasta ultima forma comerciala este denumit impropriu acid sulfuros.Agent reducator şi decolorant puternic, el are multiple utilizari: albirea textilelor de origine animala, a paielor, a penelor, a gelatinei: sulfitarea sucurilor concentrate în industria zaharului; conservarea fructelor şi legumelor; obtinerea bisulfitilor pentru tratarea pastelor de lemn; fabricarea acidului sulfuric; dezinfectant (taierea mustului). Dioxidul de sulf lichid, care prin evaporare scade temperatura, este utilizat pentru producerea frigului.6) Trioxidul de sulf (anhidrida sulfurica) [SO(3)]. Solid alb, cristalizat sub forma de ace, se aseamana puţin cu azbestul. Fumega la aer umed; este avid de apa şi reactioneaza violent în contact cu apa. Este prezentat în recipiente ermetice din tabla sau în damigene de sticlă sau de gresie, ambalate în cosuri care conţin absorbanti anorganici. Este folosit la prepararea oleumului clasificat la pozitia nr. 28.07 şi a alaunului clasificat la pozitia nr. 28.33.7) Trioxidul de sulf (sescvioxid de sulf) [S(2)O(3)]. Cristale verzi delicvescente, care se descompun în apa şi sunt solubile în alcool. Este utilizat ca reducator la fabricarea colorantilor sintetici.F. - COMPUSI AI SELENULUI1) Seleniura de hidrogen (acidul selenhidric) [H(2)Se]. Gaz gretos, periculos de inhalat, deoarece paralizeaza nervul olfactiv. Este prezentată în solutii apoase instabile.2) Acidul selenios [H(2)SeO(3)] şi anhidrida acestuia [SeO(2)]. Se prezinta în cristale hexagonale albe, delicvescente, foarte solubile în apa. Se utilizeaza în industria emailurilor.3) Acidul selenic [H(2)SeO(4)]. Se prezinta în cristale albe, anhidre sau hidratate.G. - COMPUSI AI TELURULUIGrupa cuprinde telurura de hidrogen [H(2)Te] (în solutii apoase), acidul teluros [H(2)TeO(3)] şi anhidrida acestuia [TeO(2)] (solida, de culoare alba), acidul teluric [H(2)TeO(4)] (cristale incolore) şi anhidrida sa [TeO(3)] (solid, portocaliu).H. - COMPUSI AI AZOTULUI1) Azotura de hidrogen (amoniacul, acidul azothidric) [HN(3)]. Lichid toxic, incolor, cu miros sufocant, foarte solubila în apa, instabil, cu proprietăţi explozive. Sarurile ei, azidele şi azoturile, sunt clasificate la pozitia nr. 28.50 şi nu la Subcapitolul V.2) Hemioxidul de azot (oxid azotos) (protoxid de azot) [N(2)O]. Gaz cu gust dulceag, solubil în apa, prezentat în stare lichida. Este utilizat în stare gazoasa, ca anestezic şi în stare lichida sau solida, ca agent de refrigerare.3) Dioxidul de azot (hipoazotide, vapori azotosi, "peroxid de azot"), [NO(2)]. Lichid incolor la 0°C, brun-portocaliu la temperaturi superioare; fierbe la cca. 22°C, emanand vapori rosii. Este cel mai stabil dintre oxizii de azot. Este un oxidant energic.I,J. - COMPUSI AI FOSFORULUI1) Acidul fosfinic (acid hipofosforos) [H(3)PO(2)]. Cristale lamelare fuzibile la circa 25°C, se oxideaza în aer. Este un reducator energic.2) Acidul fosfonic (acid fosforos) [H(3)PO(3)].Cristale care se topesc la cca. 71°C, delicvescente, solubile în apa. Anhidridele sale (P2O3 sau P4O6): cristale care se topesc la cca. 24°C, se ingalbenesc apoi se rosesc, la lumina, descompunandu-se incetul cu incetul.K. - COMPUSI AI ARSENULUI1) Trioxidul de diarsen (sescvioxid de arsen), (anhidrida de arsen, oxid de arsen, arsen alb) [As(2)O(3)], denumit impropriu acid arsenios. Poate fi obţinut prin prajirea minereurilor arsenifere de nichel şi argint sau a piritelor arsenice. Poate contine impuritati: sulfura de arsen, sulf, oxid de antimoniu etc.Anhidrida comerciala se prezinta în general sub forma unui praf alb, cristalin, inodor, foarte otravitor (floarea sau faina de arsen). Anhidrida sticloasa apare ca o masa amorfa, transparenta; anhidrida de portelan se prezinta în cristale opace octoedrice, dezordonate.Este utilizat pentru conservarea pieilor sau a pieselor zoologice (uneori asociat cu sapun), ca otrava contra soarecilor, pentru fabricarea hartiei de muste, pentru prepararea anumitor opacizanti, emailuri sau pigmenti verzi minerali cum ar fi verdele de Schele sau de Schweinfurt (arsenita şi acetoarsenita de cupru) sau, în doze mici, ca medicament împotriva dermatozelor, malariei sau astmului.2) Pentaoxidul de diarsen [As(2)O(5)] (anhidrida arsenica). Este obţinut prin oxidarea trioxidului de arsen sau prin deshidratarea acidului arsenic. Praf alb, foarte otravitor, care se dizolva incet în apa, rezultand acid arsenic. El serveste la fabricarea acidului arsenic, ca oxidant etc.3) Acidul arsenic. Prin denumirea de acid arsenic, se înţelege acidul ortoarsenic [H(3)AsO(4) 1/2 H(2)O] şi ceilalti hidrati ai anhidridei arsenice (acizi piro- sau meta-arsenici etc.). Ei cristalizeaza sub forma unor ace incolore şi sunt otravuri mortale.Acidul arsenic serveste în mod special la fabricarea colorantilor organici (fucsina etc.), a arseniatilor sau a derivatilor organici ai arsenului utilizati ca medicamente sau ca insecticide.Hidrurile de arsen (arseniuri de hidrogen), în particular, hidrogen arseniat [AsH(3)], se clasifica la pozitia nr. 28.50.L. - COMPUSI AI CARBONULUI1) Oxidul de carbon (CO) (protooxid de carbon, carbonil). Este un gaz toxic, incolor şi insipid; este prezentat în stare comprimata. Proprietăţile reductoare ale acestui gaz sunt folosite în special în metalurgie.2) Dioxidul de carbon (anhidrida carbonica, gaz carbonic) [CO(2)], denumit impropriu acid carbonic. Este obţinut prin arderea carbonului sau plecand de la calcarele tratate la căldură sau cu acizi.Este un gaz incolor, de o dată şi jumătate ori mai greu ca aerul, are un gust intepator, stinge corpurile aprinse. Este prezentat fie în stare lichida comprimat în cilindri de otel, fie în stare solida, în cuburi sub presiune, în recipiente cu pereti izolanti (zapada carbonica, gheata carbonica).Se utilizeaza în metalurgie, în industria zaharului sau pentru gazeificarea bauturilor. În stare lichida, serveste la antrenarea berii prin presiune, ca şi pentru prepararea acidului salicilic, ca extinctor etc. Anhidrida carbonica solida, care permite atingerea unei temperaturi de -80°C, este utilizata pentru refrigerare.3) Cianura de hidrogen (acid cianhidric, acid prusic) (HCN). Se obtine prin actiunea acidului sulfuric asupra cianurii sau prin actiunea catalizatorilor asupra amestecurilor gazoase de amoniac şi de hidrocarburi.Este un lichid incolor, solubil în apa, mai puţin dens ca aceasta, cu miros de migdale amare, foarte toxic. Se conserva prost dacă este impura sau în solutii slabe.Este folosita în sinteza organica (în principal pentru producerea cianurii de vinil sub actiunea acetilenei) sau ca paraziticid.4) Acizi izocianici, tiocianici sau fulminici.M. - COMPUSI AI SILICIULUIDioxidul de siliciu (anhidrida silicica, silice pura, oxid silicic) [SiO(2)]. Obţinut prin precipitarea silicatilor cu acizi sau prin descompunerea halogenurilor de siliciu sub actiunea apei şi a caldurii.Se prezinta, fie în stare amorfa, ca praf alb (alb de silice, floare de silice, silice calcinata) sau în granule sticloase (silice sticloasa) sau sub forma gelatinoasa (gel de silice sau silice hidratata), fie sub forma de cristale (tridimit şi cristobalit).Silicea rezista la actiunea acizilor, de aceea, în stare topita, este utilizata la fabricarea instrumentelor de laborator sau a aparatelor industriale termorezistente, putand fi incalzite sau racite brusc, fără să apară fisuri (vezi consideratiile generale de la Capitolul 70). Silicea anhidra sub forma de pudra fina este utilizata ca material de umplutura pentru coloranti sau pentru fabricarea lacurilor. Silicea gelatinoasa deshidratata sau gelul de silice activat (silicagel, actigel) se foloseşte la uscarea gazelor.Pozitia nu cuprinde: a) Silicea naturala(Capitolul 25, cu excepţia varietatilor de silice care constituie pietre pretioase sau semipretioase - vezi Notele explicative de la pozitiile nr. 71.03 şi 71.05). b) Silicea în stare de suspensie coloidala este cuprinsa la pozitia nr. 38.24 cu condiţia ca ea sa nu fie preparata pentru o utilizare speciala (de exemplu ca apret în industria textila. În acest ultim caz ea se clasifica la pozitia nr. 38.09. c) Gelul de silice (silicagel) cu adaus de saruri de cobalt utilizat ca indicator de umiditate (pozitia nr. 38.24).N. - ACIZI COMPLECSIPozitia cuprinde, cu condiţia sa nu fie clasificate mai specific în altă parte, acizii complecsi cu compozitie chimica definita (excluzand amestecurile), constituiti fie din doi sau mai mulţi acizi minerali ai unor elemente nemetalice (de exemplu cloro-acizi), fie dintr-un acid de element nemetalic şi dintr-un acid conţinând un element metalic (de exemplu acizii silicowolframici şi borowolframici).Stibiul, fiind considerat în Nomenclatura ca un metal, anhidridele stibice şi stibioase se clasifica la pozitia nr. 28.25.SUBCAPITOLUL IIIDERIVATI HALOGENATI, OXIHALOGENATI SAU SULFURATI AI ELEMENTELOR NEMETALICECONSIDERATII GENERALESubcapitolul cuprinde produse care, desi au denumiri (cloruri, sulfuri etc.) amintind pe acelea ale sarurilor metalice ale hidracizilor cuprinse în Subcapitolul V, sunt, în realitate, combinatii nemetalice, care cuprind:1) Fie un halogen cu un element nemetalic altul decat oxigenul sau hidrogenul (derivati halogenati ai elementelor nemetalice).2) Fie aceiasi derivati ca la punctul 1) de mai sus, combinati cu oxigen (oxihalogenuri).3) Fie sulf şi un element nemetalic altul decat oxigenul sau hidrogenul (derivati sulfurati ai elementelor nemetalice).Oxisulfurile elementelor nemetalice (sulf+oxigen+element nemetalic), nu sunt clasificate în acest Subcapitol; (pozitia nr. 28.51).Halogenurile, oxihalogenurile de metale şi sulfurile metalelor (vezi Consideratii generale ale Subcapitolului I) sau ale ionului de amoniu [NH(4)+] sunt clasificate în Subcapitolul V, cu excepţia compusilor metalelor pretioase (pozitia nr. 28.43) şi a compusilor de la pozitiile nr. 28.44, 28.45 sau 28.46.28.12 - HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI DE NEMETALE.2812.10 - Cloruri şi oxicloruri2812.90 - AlteleA. - CLORURI DE ELEMENTE NEMETALICECei mai importanti compusi binari clasificati aici sunt urmatorii:1) Cloruri de iod. a) Monoclorura de iod (protoclorura) (ICl). Obtinuta prin actiunea directa a clorului asupra iodului. Lichid brun inchis la temperatura de peste 27°C; sub aceasta temperatura se prezinta în forma unor cristale rosiatice. Densitatea sa este cca 3. Este descompusa de apa şi arde pielea în mod periculos. Este utilizata în sinteza organica ca agent de iodurare. b) Triclorura de iod [ICl(3)]. Obtinuta la fel ca şi monoclorura de iod sau pornind de la acidul iodhidric. Se prezinta sub forma de ace galbene, solubile în apa, cu densitate apropiata de 3. Utilizarile ei sunt aceleasi ca ale monoclorurii. Este utilizata de asemenea şi în medicina.2) Cloruri de sulf. a) Monoclorura de sulf (protoclorura) [S(2)Cl(2)]. Obtinuta prin actiunea clorului asupra sulfului.Lichid galben sau rosiatic, fumega în aer, poate fi descompusa de apa, are miros sufocant, are densitatea de aproximativ 1,7. Constituie clorura de sulf din comert. Dizolvand sulful, ea este folosita la vulcanizarea la rece a cauciucului sau a gutapercai. b) Diclorura de sulf [SCl(2)]. Preparata pornind de la monoclorura. Este un lichid brun rosiatic, de asemenea poate fi descompus de apa, puţin stabil, cu densitate în jur de 1,6. Serveste şi la vulcanizarea cauciucului la rece şi este utilizat ca agent de clorurare la fabricarea colorantilor de sinteza (în special prepararea tioindigoului).3) Cloruri de fosfor. a) Triclorura de fosfor (protoclorura) [PCl(3)]. Obţinut prin actiunea directa a clorului asupra fosforului, acest produs se prezinta sub forma unui lichid incolor, cu densitatea de 1,6 aproximativ, corosiv, cu miros iritant, lacrimogen, fumega în aer umed, se descompune în contact cu apa, este folosit în industria ceramica pentru obtinerea glazurii şi mai ales ca agent de clorurare în sintezele organice (fabricarea acidului clorhidric, a colorantilor organici etc.). b) Pentaclorura de fosfor [PCl(5)]. Preparata pornind de la triclorura, se prezinta sub forma de cristale albe sau galbui, cu o densitate în jur de 3,6. Fumega în aer umed, se descompune în contact cu apa şi este lacrimogena. Este folosita de asemenea în chimia organica ca agent de clorurare sau catalizator (de exemplu pentru fabricarea clorurii de isatina).Clorura de fosfoniu [PH(4)Cl] se clasifica la pozitia nr. 28.51.4) Cloruri de arsen.Triclorura de arsen [AsCl(3)]. Obtinuta prin actiunea clorului asupra arsenului sau a acidului clorhidric asupra trioxidului de arsen, este un lichid incolor, cu aspect uleios, fumega în aer, foarte toxica.5) Cloruri de siliciu.Tetraclorura de siliciu [SiCl(4)]. Preparata prin actiunea unui curent de clor asupra unui amestec de silice şi carbune sau asupra siliciului, bronzului de siliciu sau ferosiliciului. Este un lichid incolor, cu densitate circa 1,5, degaja în aer umed un fum alb, sufocant; este descompusa de apa cu producerea silicei gelatinoase. Serveste la prepararea siliconului sau la producerea perdelelor de fum.Derivatii de substitutie ai siliciurilor de hidrogen, cum ar fi triclorosilicometan (triclorsilan) [SiHCl(3)] se clasifica la pozitia nr. 28.51.Tetraclorura de carbon [CCl(4)] şi hexaclorura de carbon [C(2)Cl(6)] care constituie derivati clorurati ai hidrocarburilor (respectiv tetraclormetan, hexacloretan) se clasifica la pozitia nr. 29.03. Hexaclorbenzenul [C(6)Cl(6)], octoclornaftalina [C(10)Cl(8)] şi celelalte cloruri de carbon sunt de asemenea clasificate la pozitia nr. 29.03.B. - OXICLORURI DE NEMETALEPrintre compusii ternari cuprinşi aici, pot fi citati urmatorii:1) Oxicloruri de sulf. a) Oxidiclorura de sulf (clorura de sulfinil, clorura de tionil) [SOCl(2)]. Este obtinuta prin oxidarea diclorurii de sulf cu trioxid de sulf sau cu clorura de sulfuril. Lichid incolor, cu densitate de circa 1,7, emite vapori inabusitori, descompusa de apa. Este utilizata la producţia clorurilor organice. b) Dioxidiclorura de sulf (clorura de sulfonil, clorura de sulfuril, diclorhidrina sulfurica) ("acid diclorosulfonic") [SO(2)Cl(2)]. Este obtinuta prin actiunea clorului asupra gazului sulfuros sub influenţa razelor solare sau în prezenta unui catalizator (camfor sau carbune activ). Lichid incolor, cu densitate de aproximativ 1,7, fumega în aer, descompus de apa, este corosiv. Agent de clorurare sau de sulfonare în sinteza organica, serveste la fabricarea clorurilor acizilor.Acidul clorosulfuric (monoclorhidrina sulfurica) [ClSO(2)OH] se clasifica la pozitia nr. 28.06.2) Oxidiclorura de seleniu.Oxidiclorura de seleniu, în general denumita clorura de selenil [SeOCl(2)], este similara cu clorura de tionil. Poate fi obtinuta prin actiunea tetraclorurii de seleniu asupra dioxidului de seleniu. La temperaturi peste 10°C este un lichid galben, fumegand în aer; sub aceasta temperatura formeaza cristale incolore; densitatea ei este de circa 2,4; descompusa de apa. Serveste în sinteza organica şi pentru decalaminarea cilindrilor motoarelor cu explozie.3) Oxiclorura de azot (clorura de nitrosil) (NOCl).Gaz toxic, galben-portocaliu, cu miros sufocant, utilizat ca agent de oxidare.4) Oxitriclorura de fosfor (clorura de fosforil) [POCl(3)].Oxitriclorura de fosfor se obtine pornind fie de la triclorura de fosfor tratata cu clorat de potasiu, fie de la pentaclorura de fosfor supusă actiunii acidului boric, fie prin actiunea oxiclorurii de carbon asupra fosfatului tricalcic. Lichid incolor, având densitatea aproximativa de 1,7, are un miros iritant, fumega în aer umed, poate fi descompusa de apa. Este utilizata ca agent de clorurare în sintezele organice. Mai este utilizata şi în fabricatia anhidridei acetice sau a acidului clorosulfonic.5) Oxiclorura de carbon (clorura de carbonil, fosgen) [COCl(2)].Oxiclorura de carbon se obtine prin actiunea clorului asupra oxidului de carbon în prezenta carbunelui animal sau a mangalului sau prin actiunea oleumului asupra tetraclorurii de carbon. Este un produs incolor, lichid la temperaturi sub 8°C, gaz la temperaturi superioare; este prezentată în stare comprimata sau lichefiata în recipiente cu pereti grosi din otel. Prezentată în stare dizolvata în toluol sau benzol se clasifica la pozitia nr. 38.24.Este lacrimogena şi foarte toxica, fiind un agent de clorurare, foarte utilizata pe de altă parte în sinteza organica, mai ales pentru obtinerea clorurilor acide, aminoderivatilor, a auraminei (cetona Michler), şi ca produse intermediare în industria colorantilor organici etc.C. - ALTE HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI ALE NEMETALELORAcest grup contine toate celelalte halogenuri ale elementelor nemetalice: fluoruri, bromuri şi ioduri.1) Fluorurile. a) Pentafluorura de iod [IF(5)]. Lichid care fumega. b) Fluorurile de fosfor sau de siliciu. c) Trifluorura de bor [BF(3)]. Se obtine prin tratarea la cald a fluorurii de calciu natural (fluorina) şi a anhidridei borice pulverizate, în prezenta acidului sulfuric. Este un gaz incolor, fumegand în aer, carbonizeaza produsele organice, este foarte avida de apa cu care da acidul fluoboric. Este utilizata ca deshidratant sau catalizator, în chimia organica. Formeaza compusi complecsi cu produsele organice (cu acidul acetic, eterul etilic, fenolul etc.); acesti compusi, utilizati drept catalizatori, se clasifica la pozitia nr. 29.42.2) Bromurile. a) Bromura de iod (monobromura) (IBr). Preparat prin concasarea elementelor constitutive, acest produs este o masa cristalina, de culoare rosu-negricioasa, având puţin aspectul de iod; este solubil în apa. Este utilizata în sinteza organica. b) Bromuri de fosfor. Tribromura de fosfor [PBr(3)]. Obtinuta prin actiunea bromului asupra fosforului dizolvat în sulfura de carbon, este un lichid incolor, fumegand în aer, descompusa de apa, are o densitate de circa 2,8. Utilizat în sinteza organica.Bromura de fosfoniu [PH(4)Br] se clasifica la pozitia nr. 28.51, bromurile de carbon la pozitia nr. 29.03.3) Iodurile. a) Ioduri de fosfor. Diiodura de fosfor [P(2)I(4)], obtinuta prin actiunea iodului asupra fosforului dizolvat în sulfura de carbon, este formata din cristale portocalii; emite vapori de un rosu aprins.Triiodura de fosfor [PI(3)], obtinuta printr-un procedeu similar, se cristalizeaza în lamele de culoare rosu inchis.Iodura de fosfoniu [PH(4)I] se clasifica la pozitia nr. 28.51. b) Ioduri de arsen. Triiodura de arsen [AsI(3)]. Cristale rosii, se obtine pornind de la elementele constituente; este toxica şi volatila. Serveste în medicina sau ca reactiv de laborator. c) Combinatii ale iodului cu alti halogeni. Vezi A 1), C 1)a) şi C 2)a) de mai sus.4) Oxihalogenurile, altele decat oxiclorurile. a) Oxifluorurile, cum ar fi oxitrifluorura de fosfor (fluorura de fosforil) [POF(3)]. b) Oxibromurile, cum ar fi oxidibromura de sulf (bromura de tionil) [SOBr(2)], lichid portocaliu şi oxitribromura de fosfor (bromura de fosforil) [POBr(3)], în cristale lamelare. c) Oxiiodurile.28.13 - SULFURI ALE NEMETALELOR; TRISULFURA DE FOSFOR COMERCIALA.2813.10 - Disulfura de carbon2813.90 - AltelePrintre compusii binari clasificati aici, cei mai importanti sunt urmatorii:1) Disulfura de carbon (sulfura de carbon) [CS(2)].Disulfura de carbon este obtinuta prin actiunea vaporilor de sulf asupra carbunelui incandescent. Lichid incolor, toxic, nu este miscibil cu apa, densitate de circa 1,3, are mirosul oului stricat când este impur. Este periculoasa de inhalat şi de manipulat, este volatila şi foarte inflamabila. Este prezentată în recipiente de ceramica, metal sau sticlă, ambalate în paie sau rachita şi închise foarte atent.Solvent şi detergent cu numeroase utilizari: de exemplu extractia uleiurilor sau a grasimilor, a uleiurilor esentiale, degresarea oaselor, cu scop farmaceutic sau în industria textilelor artificiale sau a cauciucului. Este utilizata şi în agricultura (unde este injectata în sol pentru distrugerea insectelor, a filoxerei etc.). Pentru aceste din urma utilizari, ea este adesea transformata în sulfocarbonat de potasiu (pozitia nr. 28.42). (Vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.08).2) Disulfura de siliciu [SiS(2)].Disulfura de siliciu este obtinuta prin actiunea vaporilor de sulf asupra siliciului încălzit foarte puternic. Este un corp alb, care se cristalizeaza în ace volatile. Descompune apa, formand silicea gelatinoasa.3) Sulfuri de arsen.Sunt clasificate aici sulfurile artificiale, obtinute fie pornind de la sulfurile naturale, fie pornind de la arsen sau de la anhidrida de arsen, asupra cărora se acţionează cu sulf sau cu hidrogen sulfurat. a) Disulfura de diarsen (realgar artificial, realgar fals, sulfura rosie) ([As(2)S(2)] sau [As(4)S(4)]). Produs toxic, se prezinta în cristale sticloase rosii sau portocalii, cu densitatea de circa 3,5, volatilizeaza fără topire. Se utilizeaza în pirotehnie pentru obtinerea focurilor de artificii (în amestec cu azotat de potasiu şi sulf), la vopsele (rubiniu de arsen) sau în tabacirea fina la depilarea pieilor. b) Trisulfura de diarsen (sescvisulfura de arsen) (auripigment artificial, auripigment fals, sulfura galbena) [As(2)S(3)]. Pudra galbena, toxica, cu densitatea de circa 2,7, inodora, insolubila în apa. În afară de utilizarile indicate pentru bisulfura, ea serveste drept colorant în tabacarie sau la fabricarea cauciucului, contra parazitilor sau în medicina, din cauza capacităţii lui de a distruge vegetatiile maladive. Cu sulfurile alcaline formeaza tioarsenatii clasificati la pozitia nr. 28.42. c) Pentasulfura de diarsen [As(2)S(5)]. Acest produs, care nu exista în stare naturala, este un solid amorf, galben-deschis, insolubil în apa. Este folosita ca pigment. Cu sulfurile alcaline formeaza de asemenea tioarsenati clasificati la pozitia nr. 28.42.Sulfurile naturale ale arsenului (disulfura sau realgar, trisulfura sau auripigment se clasifica la pozitia nr. 25.30.4) Sulfurile fosforului. a) Trisulfura de tetrafosfor [P(4)S(3)]. Obtinuta prin reactia directa a componentelor, este un solid gri sau galben, cu densitate de circa 2,1, se prezinta în stare amorfa sau sub forma de cristale. Acest produs, cu un miros de usturoi, al cărui praf este destul de periculos de inhalat, dar nu este foarte toxic; este descompus de apa fierbinte, dar nu se altereaza la aer. Ea este cea mai puţin alterabila dintre sulfurile de fosfor. Serveste la fabricarea pentasulfurilor. Poate fi inlocuitor al fosforului la fabricarea chibriturilor. Poate fi utilizata şi în sinteza organica. b) Pentasulfura de difosfor [P(2)S(5) sau P(4)S(10)]. Se prezinta în cristale galbene, are densitatea între 2,03 şi 2,09. Aceleasi utilizari ca şi tetrafosfor trisulfura sau pentru prepararea agentilor de flotare a minereurilor. c) Trisulfura de fosfor comerciala. Produsul zis trisulfura de fosfor, este un amestec caruia îi este atribuita formula P(2)S(3). Se prezinta în mase cristaline gri-galbui şi este descompusa de apa. Este utilizata în sinteza organica.Pozitia nu cuprinde: a) Combinatiile binare ale sulfului cu halogeni (cum ar fi clorurile sulfului) (pozitia nr. 28.12).Oxisulfurile (cum ar fi cele ale arsenului, carbonului şi siliciului) şi tiohalogenurile elementelor nemetalice (cum ar fi clorosulfura de fosfor şi clorura de tiocarbonil) (pozitia nr. 28.51).SUBCAPITOLUL IVBAZE ANORGANICE ŞI OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI AI METALELORCONSIDERATII GENERALEBazele sunt compusi caracterizati printr-un radical hidroxil (OH) şi care, sub actiunea acizilor, dau saruri. În stare lichida sau în solutii apoase, ele sunt electroliti dand la catod un metal sau ion analog (amoniu [NH(4)+)].Oxizii metalici rezultă din combinarea unui metal cu oxigenul. Mulţi dintre acesti oxizi se pot combina cu una sau mai multe molecule de apa transformandu-se în hidroxizi (hidrati).Cei mai mulţi oxizi sunt bazici, pentru ca hidroxidul lor se comporta ca o baza. Totusi, exista oxizi care, în toate cazurile (oxizi anhidrici) sau, mai frecvent, doar în anumite cazuri (oxizi amfoteri), se transforma în saruri sub actiunea bazelor alcaline sau de alt gen; ei constituie anhidride ale acizilor, izolati sau nu, corespunzând hidratilor sau hidroxizilor lor.Anumiti oxizi pot fi considerati ca rezultand din combinatia unui oxid bazic cu un oxid anhidrid; acestia se numesc oxizi salini.Subcapitolul cuprinde:1) Oxizii, hidroxizii şi peroxizii metalelor, fie ei bazici, acizi, amfoteri sau salini.2) Celelalte baze anorganice care nu conţin oxigen, cum este amoniacul gazos (pozitia nr. 28.14) şi hidrazina (pozitia nr. 28.25) sau acelea care nu conţin metal, de exemplu hidroxilamina (pozitia nr. 28.25).Subcapitolul nu cuprinde: a) Oxizii şi hidroxizii clasificati la capitolul 25, în particular magnezia (oxidul de magneziu), chiar pura, varul nestins şi varul hidratat (oxidul şi hidroxidul de calciu impuri). b) Oxizii şi hidroxizii care constituie minereuri (pozitia nr. 26.01 până la 26.17), cenusi, zguri sau alte reziduuri metalice (pozitia nr. 26.18 până la 26.20). c) Oxizii metalelor pretioase (pozitia nr. 28.43), ai elementelor radioactive (pozitia nr. 28.44), ai scandiului, ytriului sau ai metalelor din pamanturi rare (pozitia nr. 28.46). d) Compusii oxigenati ai hidrogenului sunt clasificati la pozitia nr. 22.01 apa), pozitia nr. 28.45 (apa grea), pozitia nr. 28.47 (peroxid), pozitia nr. 28.51 (apa distilata, apa de conductibilitate scazuta şi apa de aceeasi puritate, inclusiv apa tratata cu schimbatori de ioni). e) Materiile colorante pe bază de oxizi de metale (pozitia nr. 32.06). pigmentii, opacizantii şi culorile preparate, vopselurile vitrifiabile, glazuri şi preparate similare utilizate în industria ceramicii, emailului sau sticlei (pozitia nr. 32.07), ca şi celelalte preparate de la Capitolul 32, constituite din oxizi, hidroxizi sau baze amestecate cu alte produse. f) Preparate opacizante pentru matarea matasurilor artificiale (pozitia nr. 38.09) şi preparatele pentru decaparea metalelor (pozitia nr. 38.10). g) Pietrele pretioase sau semipretioase şi pietrele sintetice sau reconstituite (pozitia nr. 71.02 până la 71.05).28.14 - AMONIAC ANHIDRU SAU IN SOLUTIE APOASA (HIDROXID DE AMONIU).2814.10 - Amoniac anhidru2814.20 - Amoniac în solutie apoasaAmoniacul este obţinut fie pornind de la apele amoniacale impure provenind de la epurarea gazului de huila sau de cocserie (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.24, rubrica C) 3)), fie prin diverse procedee de sinteza pornind de la hidrogen şi azot.Pozitia cuprinde:1) Amoniacul anhidru [Nh(3)]. Gaz incolor, mai puţin dens decat aerul şi usor lichefiabil sub presiune. Este prezentat în rezervoare cilindrice (butelii) metalice.2) Amoniacul în solutie apoasa (alcalii volatile sau hidroxid de amoniu) [NH(4)OH], hidroxidul unui "element" fictiv, amoniu [NH(4)+)]. Aceste solutii [în general cu 20, 27 sau 34% NH(3)], prezentate în recipiente bine închise, sunt incolore sau galbui. Solutiile alcoolice ale amoniacului sunt clasificate la pozitia nr. 38.24.Amoniacul are numeroase aplicaţii. Este utilizat în diverse procese de sinteza chimica (acid azotic sau azotati, sulfat de amoniu, alte saruri amoniacale sau ingrasaminte azotoase, carbonat de sodiu, cianuri, derivati organici aminati (de exemplu naftilamina) etc. El emulsioneaza grasimile şi rasinile şi constituie un detergent pentru indepartarea petelor, pentru prepararea mixturilor de lustruire, pentru tratarea latexului, pentru eliminarea luciului etc. Amoniacul lichefiat este utilizat în aparatele frigorifice.28.15 - HIDROXID DE SODIU (SODA CAUSTICA); HIDROXID DE POTASIU (POTASA CAUSTICA); PEROXIZI DE SODIU SAU DE POTASIU.- Hidroxid de sodiu (soda caustica):2815.11 - Solid2815.12 - În solutie apoasa (lesie de soda caustica)2815.20 - Hidroxid de potasiu (potasa caustica)2815.30 - Peroxizi de sodiu sau de potasiu.A. - HIDROXID DE SODIU (SODA CAUSTICA)Hidroxidul de sodiu (NaOH) constituie soda caustica. Acest produs nu trebuie confundat cu soda comerciala, care constituie un carbonat de sodiu (pozitia nr. 28.36).Hidroxidul de sodiu este obţinut în special prin actiunea laptelui de var asupra carbonatului de sodiu sau prin electroliza clorurii de sodiu. El se poate prezenta în solutie apoasa sau sub forma solida anhidra. Deshidratarea solutiei apoase de hidroxid de sodiu da un produs în stare solida sub forma de fulgi sau bucăţi. În stare pura, produsul chimic se prezinta în cuburi sau în pastile puse în flacoane de sticlă.Soda solida ataca pielea şi distruge mucoasele. Ea este delicvescenta şi foarte solubila în apa. Ea trebuie să fie conservata în recipiente de otel bine închise.Soda caustica este o baza puternica, care are numeroase aplicaţii industriale: prepararea anumitor paste lemnoase chimice prin eliminarea ligninei, fabricarea celulozei regenerate, mercerizarea bumbacului, metalurgia tantalului sau a niobiului, obtinerea sapunurilor dure, fabricarea a numeroase produse chimice şi în special a compusilor fenolici: fenol, rezorcina, alizarina etc.Sunt excluse:Lesiile sodice reziduale de la tratarea pastelor de celuloza cu soda sau sulfat se clasifica la pozitia nr. 38.04; de aici se poate extrage soda caustica şi uleiul de tal de la pozitia nr. 38.03.Amestecurile de soda caustica şi de var denumite ca calce sodata se clasifica la pozitia nr. 38.24.B. - HIDROXID DE POTASIU (POTASA CAUSTICA)Hidroxidul de potasiu (KOH) (potasa caustica) produs ce trebuie diferentiat de carbonatul de potasiu (pozitia nr. 28.36) sau potasa comerciala (termen utilizat impropriu în anumite tari pentru a denumi o sare oarecare de potasiu şi în mod special clorura) prezinta multe asemanari cu hidroxidul de sodiu, descris mai sus.Poate fi obţinut mai ales prin electroliza solutiilor naturale de clorura de potasiu de la pozitia nr. 31.04. Poate fi obţinut şi prin actiunea laptelui de var asupra carbonatului de potasiu (potasa de var). Hidroxidul de potasiu pur este obţinut cu alcool sau prin dubla descompunere a baritei şi a sulfatului de potasiu.Acest produs se prezinta sub forma unei solutii apoase (lesie de potasa) mai mult sau mai puţin concentrata (uzual de circa 50%) sau ca potasa solida, conţinând, printre alte impuritati, clorura de potasiu. Este conservat în acelasi mod ca şi soda caustica şi prezinta aceleasi proprietăţi.Este utilizat în special la fabricarea sapunurilor fine, la decaparea pieselor de metalizat sau de vopsit, la albire, la fabricarea permanganatului de potasiu. Este folosit şi în medicina ca agent de cauterizare, sub forma unor bastonase (pietre de cauter); amestecat cu var, pentru aceasta utilizare este clasificat la pozitia nr. 30.03 sau 30.04.C. - PEROXID DE SODIUPeroxidul de sodiu (dioxid de sodiu) [Na(2)O(2)], obţinut prin combustia sodiului, este un praf alb sau galbui, cu o densitate de aproximativ 2,8, foarte delicvescent, descompus de către apa cu producere de căldură şi formarea peroxidului de hidrogen. Este prezentat şi sub forma de turta, inchisa în cutii metalice sudate.Este utilizat în industria sapunului, pentru albirea tesaturilor, ca agent oxidant în sintezele organice sau pentru epurarea aerului viciat, în special în submarine. Asociat cu catalizatori (urme de saruri de cupru, de nichel etc.) pentru obtinerea rapida a peroxidului de hidrogen (oxilit), el constituie un preparat din pozitia nr. 38.24.D. - PEROXID DE POTASIUPeroxidul de potasiu (dioxid de potasiu) [K(2)O(2)] prezinta mari analogii cu peroxidul de sodiu, din punct de vedere al procedeelor de obtinere, al proprietăţilor şi al utilizarilor.28.16 - HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU; OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI DE STRONTIU SAU DE BARIU.2816.10 - Hidroxid şi peroxid de magneziu2816.20 - Oxid, hidroxid şi peroxid de strontiu2816.30 - Oxid, hidroxid şi peroxid de bariuA. - HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU1) Hidroxidul de magneziu [Mg(OH)(2)]. Este un praf alb, mai greu decat oxidul, stabil, care însă se carbonateaza incet expus la aer. Este folosit în industria farmaceutica.2) Peroxidul de magneziu (dioxid) [MgO(2)]. Preparat prin actiunea peroxidului de hidrogen asupra hidroxidului, se prezinta sub forma unui praf alb, aproape insolubil în apa, conţinând oxid ca impuritate. Este folosit pentru albirea penelor, la prepararea pastelor dentare şi ca antiseptic gastro-intestinal.Oxidul de magneziu este exclus (pozitia nr. 25.19 sau dacă el este sub forma unor cristale cultivate, cu o greutate unitara egala sau peste 2.5g, pozitia nr. 38.24).B. - OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE STRONTIU1) Oxidul de strontiu (protoxid, strontiu anhidru sau caustic) (Sr0). Preparat prin calcinarea carbonatului de strontiu precipitat, este un praf alb, poros, higroscopic, solubil în apa, alterabil în aer. Se utilizeaza în pirotehnie, în medicina, sau pentru prepararea hidroxidului de strontiu sau a pigmentilor.2) Hidroxidul de strontiu [Sr(OH)(2)]. Se prezinta în stare anhidra şi amorfa sau cristalizata cu 8 H(2)O şi formeaza carbonat prin expunere în aer. Este utilizat în sticlarie şi la prepararea sarurilor de strontiu sau a pigmentilor luminosi.3) Peroxidul de strontiu (dioxid) [SrO(2)]. Preparat prin actiunea oxigenului asupra oxidului, el se prezinta sub forma unui praf alb; apa calda îl descompune. Se utilizeaza în pirotehnie.C. - OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE BARIU1) Oxidul de bariu (barita anhidra) (BaO). Acest produs nu trebuie confundat cu sulfatul natural de bariu, denumit uneori baritina sau barita. El este obţinut prin calcinarea nitratului precipitat sau a carbonatului de bariu precipitat sau prin hidroliza silicatului de bariu. El are acelasi aspect ca oxidul de strontiu, dar este mai greu (densitate de circa 5,5) şi poate cristaliza. Utilizat la prepararea hidroxidului şi peroxidului de bariu, precum şi a bariului metalic.Pozitia nu cuprinde oxidul de bariu impur, care provine din calcinarea simpla a witheritului (pozitia nr. 25.11).2) Hidroxidul de bariu [Ba(OH)(2)]. Se prezinta în general în cristale lamelare albicioase şi eflorescente [cu 8 H(2)O]. Apa de barita este o solutie apoasa de hidroxid. Se foloseşte în sticlarie, la producerea sticlelor opace la razele Ruentgen, în industria ceramica, la purificarea apelor industriale sau la fabricarea potasei caustice sau a diferitilor compusi de bariu.3) Peroxidul de bariu (dioxid, barita oxigenata) [BaO(2)]. Preparat prin încălzirea oxidului în aer decarbonatat, peroxidul este un praf alb sau bucăţi cenusii, cu densitatea în jur de 5, insolubil. Descompus de apa el produce peroxidul de hidrogen: este utilizat la fabricarea acestuia.28.17 - OXID DE ZINC; PEROXID DE ZINC.A. - OXID DE ZINCOxidul de zinc (alb de zinc sau floare de zinc) (ZnO) este preparat prin trecerea unui curent de aer peste zincul încălzit la alb; zincul poate fi inlocuit printr-un amestec de minereuri de zinc oxidate (blenda prajita sau calamina de la pozitia nr. 26.08) şi de carbune; aerul trece prin camere formand depozite de oxizi din ce în ce mai puri, cel mai puri dintre ei fiind albul de zapada sau floarea de zinc. Este un praf alb, solzos, care se ingalbeneste la căldură.Albul de zinc inlocuieste albul de plumb la vopsiri industriale; este folosit de asemenea la prepararea fardurilor sau a materialelor cosmetice, a chibriturilor, a tesaturilor cerate, a glazurilor ceramice, ca opacizant sau ca accelerator de vulcanizare în industria cauciucului, drept catalizator, în fabricatia sticlei, la fabricarea mastilor de gaze sau în medicina împotriva dermatozelor.Zincatii de la pozitia nr. 28.41 corespund acestui oxid amfoter.B. - PEROXID DE ZINCPeroxidul de zinc (dioxid) [ZnO(2)] este un praf alb, insolubil în apa, utilizat în medicina sub numele de ektogan (peroxid pur sau conţinând oxid de zinc); serveste şi la prepararea cosmeticelor.Pozitia nu cuprinde: a) Oxidul natural de zinc sau zincitul (pozitia nr. 26.08). b) Reziduurile de la metalurgia zincului, zise zgura de zinc, care conţin şi oxizi impuri (pozitia nr. 26.20). c) Hidroxidul de zinc [Zn(OH)(2)] sau alb gelatinos şi hidratul de peroxid (pozitia nr. 28.25). d) Oxidul de zinc impur, denumit uneori gri de zinc (pozitia nr. 32.06).28.18 - CORINDON ARTIFICIAL, DEFINIT CHIMIC SAU NU; OXID DE ALUMINIU; HIDROXID DE ALUMINIU.2818.10 - Corindon artificial, definit chimic sau nu2818.20 - Oxid de aluminiu altul decat corindon artificial2818.30 - Hidroxid de aluminiuA. - CORINDON ARTIFICIAL, DEFINIT CHIMIC SAU NUCorindonul artificial rezultă din topirea oxidului de aluminiu într-un cuptor electric. Oxidul de aluminiu poate contine cantitati mici de alti oxizi (de exemplu oxid de titan, oxid de crom), proveniti din produsul primar (bauxita sau alumina) sau adaugati pentru ameliorarea duritatii sau pentru modificarea culorii, de exemplu. Totusi, amestecurile mecanice ale corindonului artificial cu alte substante, cum ar fi dioxidul de zirconiu, sunt excluse (pozitia nr. 38.24).Corindonul artificial este prezentat în bucăţi sau în masa, macinat sau în granule; el este mai rezistent la actiunea aerului şi a acizilor decat alumina şi este foarte dur. Este utilizat ca abraziv, la fabricarea aglomeratelor refractare (amestecuri de corindon cu argile pure refractare sau cu silicati anhidri de aluminiu, cum sunt mulitul sau silimanitul) sau la fabricarea ustensilelor de laborator şi în industria electrica.B. - OXID DE ALUMINIU, ALTUL DECAT CORINDONUL ARTIFICIALOxidul de aluminiu (alumina anhidra sau calcinata) [Al(2)O(3)] este obţinut prin calcinarea hidroxidului de aluminiu descris mai jos sau pornind de la alaunul amoniacal. Este un praf alb, usor, insolubil în apa, densitatea este de circa 3,7.Este utilizat în metalurgia aluminiului, ca material de umplutura pentru culori, la fabricarea abrazivelor sau a pietrelor pretioase sau semipretioase sintetice (rubin, safir, ametist, smarald, acvamarin etc.), ca deshidratant (desicarea gazelor), drept catalizator (fabricarea acetonei, a acidului acetic, operaţii de cracare etc.).C. - HIDROXID DE ALUMINIUHidroxidul de aluminiu (alumina hidratata) [Al(2)O(3).3H(2)O] este obţinut în metalurgia aluminiului (vezi Nota explicativa de la Capitolul 76, Consideratii generale) prin tratarea bauxitei, amestec de hidrati de aluminiu trecand prin stadiul de aluminati (alcalini sau alcalino-pamantosi).Hidroxidul uscat este un praf amorf, alb, friabil, insolubil în apa. Hidroxidul umed formeaza o masa gelatinoasa (gel de alumina, alumina gelatinoasa).Hidroxidul de aluminiu este utilizat la prepararea glazurilor ceramice, a cernelurilor de imprimerie, a produselor farmaceutice, pentru limpezirea lichidelor, ca material de umplutura pentru culori, pentru fabricarea, în amestec cu carbunele, a vopselelor anticorosive, sau, datorita afinitatii lui faţă de materiile colorante organice, pentru obtinerea lacurilor de la pozitia nr. 32.05, ca mordant pentru fabricarea corindonului artificial mentionat mai sus sau a alaunului.Aluminatii de la pozitia nr. 28.41 corespund acestui hidroxid de alumina amfoter.Pozitia cuprinde şi alumina activata, obtinuta prin tratamentul termic controlat al aluminelor hidratate, cu care acestea îşi pierd cea mai mare parte a apei din constitutia lor; alumina activata este utilizata mai ales ca agent de absorbtie şi drept catalizator.Pozitia nu cuprinde: a) Corindonul natural, oxidul natural de aluminiu şi smirghelul (oxid de aluminiu care contine oxid de fier) (pozitia nr. 25.13). b) Bauxita, chiar spalata şi calcinata, dar nepurificata chimic (de exemplu tratamentul cu soda) în vederea utilizarii ei ca electrolit (pozitia nr. 26.06). c) Bauxita activata (pozitia nr. 38.02). d) Alumina în solutii coloidale (asa numita alumina solubila) (pozitia nr. 38.24). e) Corindonul artificial aplicat pe hartie, carton sau pe alte materiale (pozitia nr. 68.05), sau aglomerat ca piatra de moara sau pietre de ascutit sau de polizat (pozitia nr. 68.04). f) Pietrele semipretioase sau pretioase naturale, oxizi de aluminiu naturali (pozitia nr. 71.03 sau 71.05). g) Pietrele pretioase sau semipretioase sintetice pe bază de oxizi de aluminiu cum ar fi cele constituite din corindon artificial sau din amestecuri de alumina şi oxid de crom (rubin artificial) (pozitia nr. 71.04 sau 71.05).28.19 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE CROM.2819.10 - Trioxid de crom2819.90 - AlteleA. - OXIZI DE CROM1) Trioxidul de crom (anhidrida cromica) [CrO(3)], denumit impropriu acid cromic, deoarece el poate da nastere la cromatii de la pozitia nr. 28.41. Acest produs, de culoare portocalie sau rosie, delicvescent, cu miros caustic şi acid foarte solubil în apa, are densitatea de circa 2,8, se prezinta în placi sau ace. Când este combinat cu alcool da amestecuri explozive. Agent oxidant în chimia organica (fabricarea isatinei, a colorantilor de indigo etc.), utilizat şi în medicina, şi când se amesteca cu kiselgurul (epurit), este utilizat pentru purificarea acetilenei.2) Trioxidul de dicrom, sescvioxidul de crom, oxidul verde [Cr(2)O(3)]. Obţinut prin calcinarea cromatilor cu o sare amoniacala sau prin reducerea bicromatilor, el se prezinta sub forma unui produs verde-oliv, foarte dur, praf sau cristale insolubile în apa, cu o densitate de circa 5. În stare neamestecata, el este un pigment denumit verde de oxid de crom, care nu trebuie confundat cu amestecurile cromatilor de plumb şi albastrului de Prusia, denumite şi ele verde de crom. Acest sescvioxid de crom este utilizat la obtinerea vopselelor industriale sau a cernelurilor de tipografie, în industria portelanului, în sticlarie (sticle optice colorate) sau în industria cauciucului. Din cauza duritatii lui şi a rezistentei la căldură, el este utilizat la prepararea unor compozitii abrazive sau la fabricarea caramizilor refractare pentru cuptoare metalice. Este utilizat şi la obtinerea produselor anticorozive sau în metalurgia cromului.Cromitul, oxidul natural de crom conţinând şi fier (fier cromat sau cromitul de fier), este clasificat la pozitia nr. 26.10.B. - HIDROXIZI DE CROMPrin denumirea de hidroxid de crom, sunt desemnaţi diversi hidrati ai oxizilor descrisi mai sus şi, în particular, hidratul verde de sescvioxid [Cr(2)O(3)2H(2)O], obţinut prin tratarea bicromatului de potasiu cu acid boric; el este utilizat la prepararea verdelui Guignet. Exista şi un hidroxid de crom de culoare violeta.28.20 - OXIZI DE MANGAN.2820.10 - Dioxid de mangan2820.90 - Altele1) Dioxidul de mangan (anhidrida manganoasa) [MnO(2)]. Este cel mai important dintre oxizii de mangan. Este preparat prin actiunea unei solutii usor nitrice de permanganat de potasiu asupra unei sari manganoase, cum este sulfatul. Este un produs brun sau negricios, insolubil în apa, cu o densitate de circa 5, prezentat sub forma de praf sau în masa.Oxidant foarte activ, este utilizat în pirotehnie, în sintezele organice (prepararea oxiantrachinonelor, a aminoantrachinonelor etc), la mastile de gaze, la fabricarea sicativelor, ca depolarizant la baterii, în sticlarie (sapunul sticlarilor), în general pentru corectarea tentei galbene a sticlei. Se mai foloseşte şi în industria ceramica, la prepararea cernelurilor tipografice (negru de mangan), a diferitelor culori (pigmenti bruni zisi brun-inchis mineral, bitum de mangan), a anumitor masticuri şi a pietrelor semipretioase sintetice (granat artificial).Acest oxid are caracter de anhidrida din care deriva manganitele de la pozitia nr. 28.41.Pozitia nu cuprinde dioxidul anhidru natural (piroluzita) şi dioxidul natural hidratat (psilomelanul) (pozitia nr. 26.02).2) Oxid de mangan (protoxid) (MnO). Praf de culoare gri sau verzuie, insolubil în apa, având densitatea de circa 5,1, este utilizat la imprimarea textilelor.Hidroxidul manganos se clasifica la pozitia nr. 28.25.3) Trioxidul de dimangan (sescvioxid de mangan, oxid de mangan (III), oxid manganic) [Mn(2)O(3)]. Praf brun sau negru, insolubil în apa, cu densitate de circa 4,8, este utilizat la imprimarea textilelor, drept colorant în ceramica sau sticlarie, pentru prepararea sicativilor (linoleatul de mangan), drept catalizator în chimia mineralelor (fabricarea acidului azotic) sau în chimia organica. Acest oxid are caracter bazic.Pozitia nu cuprinde sescvioxidul natural de mangan (braunit) pozitia nr. 26.02) şi hidroxidul manganic (pozitia nr. 28.25).4) Tetraoxidul de trimangan (oxid salin de mangan) [Mn(3)O(4)]. Acesta prezinta cateva analogii cu oxidul salin de fier.Oxidul salin natural de mangan (hausmanitul) este clasificat la pozitia nr. 26.02.5) Heptaoxidul de dimangan (anhidrida permanganica) [Mn(2)O(7)]. Lichid brun-inchis, care absoarbe umiditatea şi detoneaza la cca. 40°C.Din aceasta anhidrida deriva permanganatii de la pozitia nr. 28.41.Acidul permanganic se clasifica la pozitia nr. 28.25.28.21 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE FIER; PAMANTURI COLORANTE CONTINAND IN GREUTATE MINIM 70% FIER COMBINAT EVALUAT IN Fe(2)O(3)2821.10 - Oxizi şi hidroxizi de fier2821.20 - Pamanturi colorantePamanturile colorante pe bază de oxid de fier natural, conţinând în greutate minim 70% fier combinat evaluat în Fe(2)O(3), se clasifica la aceasta pozitie. Pentru a stabili dacă limita de 70% a fost atinsa, este necesar să se tina seama de conţinutul total de fier, exprimat în oxid feric; astfel un pamant colorant natural conţinând 84% oxid feric, adica 58,8% fier în stare pura, rămâne clasificat la aceasta pozitie.Cu aceasta rezerva, aceasta pozitie cuprinde oxizii şi hidroxizii artificiali neamestecati indicati mai jos.A. - OXIZI DE FIEREste vorba mai ales de oxidul feric [Fe(2)O(3)], obţinut pornind de la sulfatul feros deshidratat sau de la oxidul natural de fier. Se prezinta sub forma unui praf foarte fin divizat, în general rosu, dar el poate fi şi violet, galben sau negru (oxid violet, galben sau negru). Oxidul feric constituie un pigment (minium de fier, sanguin, rosu de Anglia sau colcotar), fie în stare pura şi atunci face parte din aceasta pozitie, fie amestecat cu argile, cu sulfat de calciu (rosu venetian) etc., în care caz el se clasifica la Capitolul 32. Din el se fabrica vopsele (pentru constructii, anticorosive etc.), preparate pentru brunarea sau polizarea metalelor, lustruirea oglinzilor, culori ceramice (oxid violet) sau compusi vitrifiabili utilizati la fabricarea buteliilor din sticlă, în vederea asigurarii topirii masei. Serveste şi la prepararea termitului (în amestec cu aluminiul sub forma de pulbere) pentru aluminotermie, la purificarea gazului de iluminat etc.B. - HIDROXIZI DE FIER1) Hidroxidul feros [Fe(OH)(2)]. Obţinut prin actiunea unei baze alcaline asupra unei sari feroase, este un solid alb, care se coloreaza în prezenta oxigenului pentru a se transforma în hidroxid feric.2) Hidroxidul feric (oxidul brun) [Fe(OH)(3)]. Este preparat prin actiunea unei baze alcaline asupra unei sari ferice. Este un produs de culoare ruginie, brun-rosiatic sau cu reflexe violacee, utilizat ca pigment, fie el singur - în care caz este clasificat la aceasta pozitie -, fie în amestec cu carbune, brun de Prusia etc. (safran sau galben de Mars), caz în care este clasificat la pozitia nr. 32.06. Se utilizeaza în fabricarea colorantilor complecsi (brun Van Dyck, rosu Van Dyck, brun de Anglia, brun de Suedia). În stare pura, el este utilizat ca antidot al anhidridei arsenice.Este un oxid amfoter, care, după ce a fost oxidat, da nastere la feratii de la pozitia nr. 28.41.Pozitia nu cuprinde: a) Pamanturile colorante pe bază de oxizi de fier naturali care conţin în greutate sub 70% fier combinat evaluat în Fe2O3 sau amestecate cu alte pamanturi colorante, ca şi oxidul feric cu mica în stare naturala (pozitia nr. 25.30). b) Oxizii de fier ce conţin minereuri de la pozitia nr. 26.01: hematitele rosii (minereu de oxizi de fier, martita etc.), hematitele brune (minetele sau oxizii hidratati conţinând carbonati), limonitul (oxid hidratat), magnetitul (oxizi magnetici de fier). c) Zgura de fier, oxizii impuri care se desprind de pe suprafaţa fierului încălzit la rosu sau forjat (pozitia nr. 26.19). d) Oxizii de fier alcalinizati utilizati pentru epurarea gazelor (pozitia nr. 38.24). e) Oxizii de fier naturali (hematitele) constituind pietre pretioase sau semipretioase (pozitia nr. 71.03 sau 71.05).28.22 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE COBALT; OXIZI DE COBALT COMERCIALIA. - OXIZI DE COBALT1) Oxidul de cobalt (monoxid de cobalt, oxidul cobaltos) (CoO). Praf gri, brun sau verzui.2) Trioxidul de dicobalt (sescvioxid de cobalt, oxid cobaltic) [Co(2)O(3)]. Praf negru.3) Tetraoxidul de tricobalt (oxid salin de cobalt) [Co(3)O(4)]. Praf negru.Oxizii de cobalt comerciali. Se prezinta în general sub forma unui praf gri sau negru constituit din monoxid de cobalt şi din oxid salin de cobalt în proportii variabile.Aceste produse sunt utilizate în industria emailului pentru obtinerea culorilor albastru stralucitor sau în sticlarie pentru colorarea sticlei optice. Se transforma în silicati (de exemplu în silicati dubli de cobalt şi de potasiu) pentru fabricarea culorilor vitrifiabile de la pozitia nr. 32.07; aceste compozitii sunt denumite smalturi, sticlă opaca, azur, albastru email, albastru de Sevres. Denumirea de smalt se aplică fără distinctie oxizilor şi silicatilor şi unii şi altii fiind obtinuti pornind de la o arseniura naturala de cobalt, smaltina, mineral de la pozitia nr. 26.05. Un anumit numar de pigmenti de culoare albastra, verde sau violeta pentru pictura artistica, sunt constituiti din oxizi, aluminati, zincati sau fosfati de cobalt (albastru azuriu, verde de cobalt, violet de cobalt).Oxizii de cobalt impuri provenind de la tratamentul minereurilor argintifere se clasifica la pozitia nr. 26.20.B. - HIDROXIZI DE COBALTPrin "hidroxizi (hidrati) de cobalt" se înţelege atât hidroxidul de cobalt (II) [Co(OH)(2)], utilizat la prepararea sicativelor cat şi hidroxidul de cobalt (III) [Co(OH)(3)], obţinut în metalurgia cobaltului şi hidratii de oxizi salini. Au aceleasi utilizari ca şi oxizii de cobalt.Oxidul de cobalt hidratat natural (heterogenit) se clasifica la pozitia nr. 26.05.28.23 - OXIZI DE TITAN.Singurul oxid de titan care prezinta interes comercial este oxidul titanic sau anhidrida titanica (dioxid) [TiO(2)], din care deriva titanatii clasificati la pozitia nr. 28.41.Poate fi obţinut tratand titanatul de fier natural (ilmenit) de la pozitia nr. 26.14 cu acid sulfuric.Este un praf amorf, cu densitate de circa 4, de culoare alba, care devine galben la căldură.Este utilizat în principal ca pigment, fie neamestecat şi netratat la suprafaţa - în aceasta stare este clasificat în aceasta pozitie - fie în amestec cu sulfatii de bariu sau de calciu sau cu alte substante, sau după ce a suferit un tratament de suprafaţa - el este clasificat în acest caz din pozitia nr. 32.06; denumirea de alb de titan (alb de Than) este aplicata atât unora cat şi altora dintre acesti pigmenti. Este pigmentul cu cea mai mare capacitate de acoperire, rezistent la lumina. Se utilizeaza ca adaos la fabricarea hartiilor foarte opace, ca opacizant în sticlarie, la fabricarea vopselelor sau a maselor plastice, în industria ceramica sau a cauciucului sau ca agent de matare a matasii artificiale (viscoza).Pozitia nu cuprinde: a) Oxidul natural de titan (rutilul, anatasul, brookitul) (pozitia nr. 26.14). b) Acizii orto- şi meta-titanici ([Ti(OH)(4)] şi [TiO(OH)(2)]) (pozitia nr. 28.25).28.24 - OXIZI DE PLUMB; MINIU DE PLUMB ROSU ŞI PORTOCALIU.2824.10 - Monoxid de plumb (litarga, massicot)2824.20 - Miniu de plumb rosu şi portocaliu2824.90 - Altele1) Oxid de plumb (monoxid de plumb, litarga, massicot) (PbO). Oxidarea, prin încălzirea în aer a plumbului sau a cerusei (hidrocarbonat de plumb), formeaza mai întâi protoxidul de plumb netopit sau masicotul sub forma unui praf galben deschis, apoi, după ce temperatura depăşeşte punctul de rosu inchis, rezultă protoxidul topit, praf sau solzi galben-portocalii sau rosiatici.Numele de litarga este utilizat pentru ambele produse dar este mai utilizat pentru al doilea. Ele se obtin de asemenea ca subproduse la extractia argintului pornind de la plumburi argentifere. Protoxidul de plumb este utilizat în sticlarie (fabricarea sticlei cu plumb sau a cristalului), în industria emailului, la fabricarea chibriturilor, a culorilor, a sicativilor etc.2) Tetraoxid de triplumb (oxid salin de plumb, miniu) [Pb(3)O(4)]. Obţinut pornind de la monoxidul de plumb netopit (masicot). Praf foarte dens (densitate 8 până la 9), toxic, de culoare rosu-portocaliu. Denumirea de miniu portocaliu se aplică fie unui miniu foarte pur, mai colorat şi mai puţin dens decat miniul obisnuit, fie oxizilor de plumb care conţin carbonat de plumb, provenit de la cerusa folosita la preparare. Miniul rosu este utilizat la prepararea altor culori (rosu de Saturn), ia prepararea vopselelor anticorosive sau a masticurilor, pentru colorarea cerii de sigilat. Este utilizat ca acoperire în industria ceramica. Mai mult decat protoxidul, el este utilizat la fabricarea cristalului, a strasurilor şi sticlei optice, deoarece el conferă sticlei o mare fuzibilitate, o stralucire particulara şi un înalt indice de refractie.3) Dioxid de plumb (oxid rosu inchis, anhidrida plumbica) [PbO(2)]. Preparat prin tratarea miniului, cu acid azotic sau prin electroliza nitratului de plumb, el se prezinta sub forma unui praf brun, insolubil în apa, putand aprinde materiale organice cu care vine în contact. Este un oxidant care se foloseşte în pirotehnie sau la fabricarea chibriturilor, pentru fabricarea placilor de acumulator, ca mordant în industria textila.Acest oxid amfoter da plumbatii de la pozitia nr. 28.41.28.25 - HIDRAZINA ŞI HIDROXILAMINA ŞI SARURILE LOR ANORGANICE; ALTE BAZE ANORGANICE; ALTI OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI DE METALE.2825.10 - Hidrazina şi hidroxilamina şi sarurile lor anorganice2825.20 - Oxidul şi hidroxidul de litiu2825.30 - Oxizi şi hidroxizi de vanadiu2825.40 - Oxizi şi hidroxizi de nichel2825.50 - Oxizi şi hidroxizi de cupru2825.60 - Oxizi de germaniu şi dioxid de zirconiu2825.70 - Oxizi şi hidroxizi de molibden2825.80 - Oxizi de stibiu2825.90 - AltelePozitia cuprinde:A) Hidrazina şi hidroxilamina şi sarurile lor anorganice.B) Oxizii, hidroxizii şi peroxizii metalelor din acest Capitol care nu au fost clasificati în pozitiile precedente .Principalele produse de acest fel sunt:1) Hidrazina şi sarurile ei anorganice.Hidrazina [NH(2).NH(2)] Produs bazic preparat prin actiunea amoniacului asupra hipocloritului sodic. Exista şi sub forma hidratului [NH(2).NH(2).H(2)O]. Este un lichid incolor, fumegand la aer, lacrimogen. Agent reducator puternic, este utilizat la fabricarea explozivilor de amorsare sau în sintezele organice.Sarurile anorganice de hidrazina. Rezultă din reactiile de aditie cu acizii minerali. Cel mai important este sulfatul, cristale incolore, puţin solubil în apa rece, se descompune violent la căldură; utilizat ca reactiv în analize, în metalurgie (pentru separarea poloniului de telur) etc.Derivatii organici de hidrazina sunt clasificati la pozitia nr. 29.28.2) Hidroxilamina şi sarurile ei anorganice.Hidroxilamina [NH(2)OH]. Produs bazic, se obtine prin hidroliza nitrometanului. Cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apa; se topeste la 33°C şi se descompune cu violenta la 130°C.Sarurile anorganice de hidroxilamina. Rezultă din reactiile de aditie cu acizii minerali. Principalele saruri sunt clorura, sulfatii şi azotatii, cristale albe sau incolore, solubile în apa. Sunt utilizate ca agenti reducatori în sintezele organice, ca antioxidanti ai acizilor grasi, ca materiale de albire, vopsire sau imprimare a tesaturilor, ca reactiv etc.Derivatii organici de hidroxilamina sunt clasificati la pozitia nr. 29.28.3) Oxid (hemioxid) şi hidroxid de litiu. Oxidul [Li(2)O] şi hidroxidul sau (LiOH) sunt obtinuti pornind de la azotatul de litiu. Sunt prafuri de culoare alba, solubile în apa, utilizate în industria fotografica sau la prepararea sarurilor de litiu.4) Oxizii şi hidroxizii de vanadiu. Oxidul cel mai important este pentaoxidul de divanadiu (anhidrida vanadica) [V(2)O(5)], obţinut pornind de la vanadatii naturali de la pozitia nr. 26.15 (vanadinit, descloidit, roscoelit) sau de la pozitia nr. 26.12 (carnotit). Se prezinta în stare amorfa sau cristalina, în masa sau sub forma de praf, cu o culoare care variaza de la galben până la brun-roscat; devine rosu sub actiunea caldurii şi este foarte puţin solubil în apa. Utilizat la prepararea sarurilor de vanadiu, a anumitor cerneluri sau drept catalizator (fabricarea acidului sulfuric, a anhidridei ftalice, a alcoolului etilic de sinteza).Exista mai mulţi hidroxizi care formeaza acizi, din care provin diferiti vanadali de la pozitia nr. 28.41.5) Oxizii şi hidroxizii de nichel. a) Oxidul de nichel (oxid nichelos) (NiO). Poate fi obţinut prin calcinarea puternica a nitratului sau a carbonatului. Functie de modul de preparare, el se prezinta sub forma unui praf gri-verzui, mai mult sau mai puţin dens şi mai mult sau mai puţin negru. Se foloseşte în industria emailului, în sticlarie drept colorant, în sintezele organice drept catalizator. Este un oxid bazic. b) Oxidul nichelic (sescvioxid) [Ni(2)O(3)]. Praf negru utilizat drept colorant în industria emailului sau la prepararea placilor de acumulatori alcalini. c) Hidroxidul nichelos [Ni(OH)(2)]. Praf fin verde, utilizat în placarea electrolitica, ca element constitutiv al placilor de acumulatori alcalini sau la prepararea catalizatorilor cu nichel.Pozitia nu cuprinde: a) Oxidul natural de nichel (Bunsenitul) (pozitia nr. 25.30). b) Oxizii impuri de nichel, de exemplu sinterele de nichel şi oxidul de nichel de tip granulos (oxid de nichel verde) (pozitia nr. 75.01).6) Oxizii şi hidroxizii de cupru. a) Oxid cupros (protoxid, oxid rosu) [Cu(2)O]. Se obtine pornind de la acetatul de cupru sau sulfatul cupric. Praf rosu, cristalin, insolubil în apa. Este utilizat pentru colorarea în rosu a sticlelor (sticle de semnalizare), pentru prepararea vopselelor anticorosive, la fabricarea pietrelor sintetice (smaraldul artificial) sau ca fungicid în agricultura. b) Oxid cupric (oxid negru) (CuO). Preparat pornind de la nitrat sau carbonat sau prin oxidarea metalului. Praf sau graunte negre, cu reflexe maronii, insolubile în apa. Pigment utilizat în industria emailului, în sticlarie (sticle verzi), în ceramica sau la prepararea vopselelor. Utilizat şi la depolarizarea pilelor electrice sau ca agent oxidant sau catalizator în chimia organica. c) Hidroxizi de cupru. Cel mai obisnuit este hidroxidul cupric [Cu(OH)(2)]. Solid albastru care, singur sau în amestec, constituie un pigment (albastru de Bremen). Utilizat la prepararea pigmentilor (cum este albastrul Peligot, stabil la lumina artificiala) sau a solutiei amoniacale zise lichior de Schweitzer, utilizat ca reactiv sau pentru dizolvarea matasii artificiale (matasuri artificiale de cupru).Oxidul cupros natural (cuprita) şi oxidul cupric natural (tenorita, melaconita), se clasifica la pozitia nr. 26.03.7) Oxizi de germaniu. Cel mai important oxid este dioxidul [GeO(2)] obţinut în metalurgia acestui metal pornind de la sulfura naturala de germaniu şi cupru de la pozitia nr. 26.17 (germanit) sau prin hidroliza clorurii. Praf alb, puţin solubil în apa. Este utilizat pentru prepararea germaniului (utilizat la tranzistoare etc.), în medicina sau la fabricarea sticlelor speciale.8) Oxizi şi hidroxizi de molibden. Cel mai important dintre oxizii de molibden este anhidrida molibdenica [MoO(3)], obţinut pornind de la disulfura naturala de la pozitia nr. 26.13 (molibdenit). Produs cristalin alb, care devine galben la căldură, practic insolubil în apa, fiind folosit drept catalizator în sintezele organice (fabricarea anhidridei ftalice).Exista şi oxizi albastri, care, singuri sau în amestec (în acest ultim caz ei sunt clasificati la Capitolul 32), sunt utilizati şi în pictura artistica sub denumirea de albastru de molibden sau indigo mineral.Printre hidroxizi se pot menţiona acidul molibdic [H(2)MoO(4)] praf alb sau galbui, puţin solubil în apa, utilizat în ceramica (glazuri) sau drept catalizator. Molibdatii de la pozitia nr. 28.41 deriva din acesti hidroxizi.Oxidul natural de molibden (ocru de molibden, molibdit) este clasificat la pozitia nr. 25.30.9) Oxizii de antimoniu (stibiu). a) Trioxidul sau anhidrida stibioasa [Sb(2)O3]. Obţinut prin oxidarea metalului sau pornind de la sulfura naturala (stibina sau stibnit). Praf alb sau cristalizat sub forma de ace; practic insolubil în apa. Sub denumirea de alb sau zapada de stibiu se înţelege fie oxidul pur, clasificat la aceasta pozitie, fie un amestec al acestui oxid cu oxidul de zinc, clasificat la Capitolul 32. Trioxidul de stibiu se foloseşte în industria vopselelor, ca opacizant în industria emailului (emailarea fierului) sau în industria ceramica (glazuri), la fabricarea sticlelor cu coeficient mic de dilatare (sticle de lampa), pentru obtinerea pietrelor sintetice pretioase sau semipretioase (rubin, topaz sau granat artificial). Este punctul de plecare al stibiatilor de la pozitia nr. 28.41. b) Pentaoxidul sau anhidrida stibica [Sb(2)O(3)]. Poate fi obţinut oxidand metalul sau calcinand nitratul. Praf galben, utilizat ca opacizant în industria emailului. Este punctul de plecare al antimonatilor de la pozitia nr. 28.41. c) Tetraoxidul [Sb(2)O(4)]. Praf alb care poate fi obţinut prin încălzirea pentaoxidului.Pozitia nu cuprinde trioxirii naturali de stibiu (senarmontita, exitel sau valentinit) şi tetraoxidul natural (cervantita) care reprezinta minereuri (pozitia nr. 26.17).10) Oxidul şi hidroxidul de beriliu a) Oxidul (BeO) (glucina anhidra). Preparat pornind de la nitrat sau de la sulfat. Praf alb, insolubil în apa, cristalizabil. Utilizat la fabricarea sarurilor de beriliu sau a pietrelor sintetice pretioase sau semipretioase sau drept catalizator. b) Hidroxid (glucina hidratata) [Be(OH)(2)]. Praf alb, având aspectul aluminei.11) Oxid, hidroxid şi peroxid de calciu. Sunt clasificati aici doar oxidul (CaO) şi hidroxidul [Ca(OH)(2)] în stare pura, adica necontinand practic argila, oxid de fier, oxid de mangan etc.), asa cum se obtin prin calcinarea carbonatului de calciu precipitat.Este clasificat în aceasta grupa varul electrotopit, care se obtine prin topirea în cuptor electric a varului nestins obisnuit. De o puritate ridicata (aproximativ 98% oxid de calciu), are o structura cristalina, este în general incolor. Este utilizat în mod special pentru captusirea refractara a cuptoarelor, pentru fabricarea creuzetelor sau pentru marirea rezistentei la uzura a betonului la care el este adaugat sub forma de fragmente marunte.Peroxidul de calciu (dioxidul) [CaO(2)]. Praf alb sau galbui, hidratat [cu 8H(2)O în general] este puţin solubil în apa, utilizat ca bactericid sau detergent, în medicina sau la preparatele cosmetice.Varul comercial (oxidul de calciu, var nestins sau anhidru şi varul stins sau hidroxidul de calciu) este clasificat la pozitia nr. 25.22.12) Hidroxizii de mangan. a) Hidroxid de mangan (II) [Mn(OH)(2)]. Praf albicios, insolubil în apa. b) Hidroxid de mangan (III) [Mn(OH)(3)]. Derivat din sescvioxid [Mn(2)O(3)]. Este un praf brun utilizat la prepararea culorilor (brun de mangan) şi a linoleatului de mangan. c) Hidroxid salin. Derivat din oxidul salin Mn(3)O(4).Pozitia nu cuprinde sescvioxidul de mangan natural hidratat (hidroxidul III manganic natural (manganitul), mineral de la pozitia nr. 26.02 şi oxizii de mangan nehidratati (pozitia nr. 28.20).13) Dioxid de zirconiu. Oxidul [ZrO(2)] nu trebuie confundat cu zirconul (pozitia nr. 26.15 sau 71.03), care este un silicat natural cristalizat de zirconiu.Oxidul artificial se obtine pornind de la acest din urma minereu sau de la sarurile de zirconiu. Praf albicios foarte refractar, al cărui punct de topire este apropiat de 2.600°C. Utilizat ca produs foarte refractar, rezistent la agenti chimici, ca pigment sau opacifiant ceramic (alb de zirconiu), ca abraziv, drept constituent al sticlei, drept catalizator.Oxidul natural de zirconiu (baddeleyt) este minereu clasificat la pozitia nr. 26.15.14) Oxidul şi hidroxidul de cadmiu. a) Oxidul (CdO). Praf galben mai mult sau mai puţin brun, functie de temperatura la care a fost obţinut oxidul în cursul calcinarii carbonatului sau a hidroxidului. Utilizat în ceramica sau drept catalizator. b) Hidroxidul [Cd(OH)(2)]. Praf alb.15) Oxizi şi hidroxizi de staniu. a) Oxid stanos (oxid brun, protoxid) (SnO). Produs insolubil în apa, care se prezinta, în functie de modul de preparare, sub forma unor cristale gri sau negre sau sub forma de praf brun-oliv, cu reflexe albastrui, rosiatice sau verzui.Este amfoter şi da nastere la stanitii de la pozitia nr. 28.41. Se utilizeaza în sintezele organice ca agent reducator sau catalizator. b) Oxid stanic (anhidrida stanica, dioxid) [SnO(4)]. Insolubil în apa, se prezinta sub forma de praf alb (alb de staniu), sau gri (cenusa de staniu). Utilizat în industria ceramica sau în sticlarie ca opacifiant. Praful gri este utilizat pentru polizarea metalelor, a geamurilor etc., sau pentru obtinerea unor compozitii vitrifiabile.Oxidul stanic este amfoter şi da nastere la stanatii de la pozitia nr. 28.41. c) Acidul stanic sau hidroxidul stanic [Sn(OH)(4)]. Obţinut prin actiunea unei lesii alcaline asupra unei sari stanice. Praf alb care se poate transforma în acid metastanic. d) Acid metastanic. Obţinut pornind de la acidul stanic. Praf insolubil în apa. Utilizat drept culoare opacizanta în industria ceramica sau ca abraziv în sticlarie.Stanatii de la pozitia nr. 28.41 deriva de la acesti acizi stanici.Pozitia nu cuprinde: a) Acidul stanic natural (casiteritul), minereu de la pozitia nr. 26.09 b) Zgurile de staniu, adica amestecurile de staniu şi de oxizi de staniu, obtinute în cursul topirii acestui metal (pozitia nr. 26.20).16) Oxizi şi hidroxizi de wolfram. Oxidul cel mai important este anhidrida tungstenica (trioxidul de wolfram) [WO(3)], obţinut în cursul metalurgiei acestui metal prin tratarea tungstenaţilor naturali de la pozitia nr. 26.11 (wolframitul, scheelitul). Se prezinta ca praf cristalin de culoare galben-lamaie, devenind portocaliu prin incalzire; este insolubil în apa. Este utilizat la prepararea wolframului filamentelor de lampi electrice şi a vopselei de ceramica.Exista mai mulţi hidroxizi, în particular acidul tungstenic (hidrat galben) [H(2)WO(4)], de la care deriva tungstenaţii normali de la pozitia nr. 28.41.Oxidul natural de wolfram (ocru de wolfram, tungstitul) se clasifica la pozitia nr. 25.30.17) Oxizi de mercur. Oxidul mercuric (HgO) este cel mai important. Calcinarea nitratului mercuric da oxidul rosu, un praf cristalin. Precipitand o solutie de clorura mercurica cu un hidroxid alcalin sau oxidand direct mercurul, se obtine oxidul galben, un praf amorf, mai dens şi mai puţin activ. Acesti oxizi sunt toxici şi devin negri la lumina. Ei sunt folositi, mai ales primul, în oftalmologie. Folositi la prepararea vopselelor marine sau a sarurilor de mercur sau drept catalizatori.18) Oxizi şi hidroxizi de bismut. a) Trioxidul de dibismut (sescvioxid) [Bi(2)O(3)]. Se prepara pornind de la nitrat sau carbonat. Praf galben pal, insolubil în apa, se inroseste la căldură. Este folosit în industria sticlei, sau a ceramicii. b) Pentaoxidul de dibismut (oxid rosu) [Bi(2)O(5)]. Praf rosu-maroniu. c) Hidroxizi de bismut (III) [Bi(OH)(3)].Ocrul de bismut natural, care contine mai ales trioxid, se clasifica la pozitia nr. 26.17.SUBCAPITOLUL VSARURI ŞI PERSARURI METALICE ALE ACIZILOR ANORGANICICONSIDERATII GENERALESarurile metalice rezultă din substituirea cu un metal sau cu ion de amoniu [NH(4)+)] a hidrogenului unui acid. În stare lichida sau în solutie, acestea sunt electroliti care dau un metal (sau un ion de metal) la catod.Sarurile neutre sunt acelea, în care toţi atomii de hidrogen sunt inlocuiti de ioni metalici, sarurile acide sunt acelea care mai conţin o parte din atomii de hidrogen care pot fi inlocuiti de metale, sarurile bazice sunt acelea care conţin o cantitate de oxid bazic superioara celei necesare pentru neutralizarea acidului (de exemplu, sulfatul bazic de cadmiu [CdSO(4).CdO)].Subcapitolul V cuprinde sarurile metalice ale acizilor clasificati în Subcapitolele II (acizi derivati din elemente nemetalice) şi IV (hidroxizii metalelor cu functie acida).Saruri duble sau complexe.Anumite saruri duble sau complexe sunt denumite în mod specific în pozitiile nr. 28.26 până la 28.41, de exemplu: fluorosilicatii, fluoroboratii şi alte fluorosaruri (pozitia nr. 28.26); alaunul (pozitia nr. 28.33); cianurile complexe (pozitia nr. 28.37) etc. Pentru sarurile duble sau complexe care nu sunt specific denumite, vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 28.42.Subcapitolul nu cuprinde: a) Sarurile clasificate în Capitolul 25, de exemplu clorura de sodiu. b) Sarurile care constituie minereuri sau alte produse de la Capitolul 26. c) Compusii metalelor pretioase (pozitia nr. 28.43), ai elementelor radioactive (pozitia nr. 28.44), ai scandiului, ai ytriului sau ai metalelor de pamanturi rare (pozitia nr. 28.46). d) Fosfurile, carburile, hidrurile, nitrurile, azoturile, siliciurile şi borurile (pozitia nr. 28.48 până la 28.50) şi ferofosfurile (Secţiunea XV). e) Sarurile clasificate în Capitolul 31. f) Pigmentii, opacizantii şi culorile preparate, compozitiile vitrifiabile şi alte preparate clasificate în Capitolul 32. Sarurile metalelor neamestecate, (cu excepţia luminoforilor) putand fi utilizate în aceasta stare rămân clasificate în acest subcapitol. Dacă ele sunt amestecate între ele sau sunt amestecate cu alte produse pentru a forma pigmenti, ele sunt clasificate în Capitolul 32. Luminoforii, chiar dacă sunt sau nu sunt amestecati sunt clasificati la pozitia nr. 32.06. g) Dezinfectantii, insecticidele, fungicidele, erbicidele, raticidele, antiparazitarii şi similare (vezi Notele Explicative de la pozitia nr. 38.08). h) Fluxurile pentru sudura şi preparatele analoge pentru sudura metalelor (pozitia nr. 38.10).i.j) Cristalele cultivate ale sarurilor halogenate ale metalelor alcaline sau alcalino - pamantoase (altele decat elementele optice) cu o greutate unitara egala sau peste 2,5g (pozitia nr. 38.24); dacă sunt elemente optice, aceste cristale sunt clasate la pozitia nr. 90.01. k) Pietrele pretioase sau semipretioase şi pietrele sintetice pozitia nr. 71.02 până la 71.05).28.26 - FLUORURI; FLUOROSILICATI, FLUOROALUMINATI ŞI ALTE SARURI COMPLEXE DE FLUOR.- Fluoruri:2826.11 - - De amoniu sau de sodiu2826.12 - - De aluminiu2826.19 - - Altele2826.20 - Fluorosilicatii de sodiu sau de potasiu2826.30 - Hexafluoroaluminat de sodiu (criolit sintetic)2826.90 - AlteleA. - FLUORURIAici se clasifica - sub rezerva excepţiilor prezentate în introducerea Subcapitolului - fluorurile, saruri metalice ale acidului fluorhidric de la pozitia nr. 28.11. Vechea denumire de fluorhidrati sau de fluoruri acide este azi mai specific rezervata fluorurilor care cristalizeaza cu fluorura de hidrogen.Principalele fluoruri cuprinse aici sunt:1) Fluoruri de amoniu: fluorura neutra [NH(4)F] şi fluorura acida (fluorhidrat) [NH(4)F.HF]. Se prezinta sub forma unor cristale incolore, delicvescente, solubile în apa, toxice. Sunt utilizate ca antiseptice (pentru conservarea pieilor sau impregnarea lemnului), ca inlocuitori ai acidului fluorhidric (pentru a împiedica fermentatia lactica sau butirica), în vopsitorie (mordanti), la gravura pe sticlă (în principal fluorura acida), pentru decaparea cuprului, în metalurgie (pentru descompunerea minereurilor, pentru prepararea platinei) etc.2) Fluoruri de sodiu, fluorura neutra (NaF) şi fluorura acida (NaF.HF). Ele se obtin prin calcinarea fluorurii naturale de calciu de la pozitia nr. 25.29 (fluorina) şi a unei sari de sodiu. Sunt cristale incolore, puţin solubile în apa, toxice. Ca şi fluorurile de amoniu, sunt utilizate ca antiseptice (pentru conservarea pieilor, a lemnului, a oualor), ca inlocuitor a acidului fluorhidric (fermentatii alcoolice), pentru a scrie pe sticlă sau pentru realizarea sticlei mate. Mai sunt utilizate la prepararea compozitiilor vitrifiabile sau a prafurilor paraziticide.3) Fluorura de aluminiu [AlF(3)]. Preparata pornind de la bauxita şi acid fluorhidric, ea se prezinta în cristale incolore, insolubile în apa. Este folosita ca fondant în industria emailului sau a ceramicii sau pentru purificarea apei oxigenate.4) Fluoruri de potasiu. Fluorura neutra de potasiu [KF.2H(2)O] se prezinta în cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apa, toxice. Exista şi o fluorura acida (KF.HF). Utilizarile ei sunt aceleasi ca ale fluorurilor de sodiu. În rest, fluorura acida este utilizata în metalurgia zirconiului sau a tantalului.5) Fluorura de calciu [CaF(2)] se obtine din fluorura naturala de calciu (fluorina), clasificata la pozitia nr. 25.29. Se prezinta în cristale incolore, insolubile în apa sau în stare gelatinoasa. Utilizat ca fondant în metalurgie (în particular la prepararea magneziului prin electroliza carnalitului), la fabricarea sticlei sau a ceramicii.6) Trifluorura de crom [CrF(3).4H(2)O]. Se prezinta sub forma unui praf verde inchis, solubil în apa. În solutii apoase ataca sticlă. Este utilizata în vopsitorie ca mordant.7) Fluorura de zinc [ZnF(2)]. Praf alb, insolubil în apa. Este folosita la impregnarea lemnului, în prepararea compozitiilor vitrifiabile şi în electrolize.8) Fluoruri de stibiu. Se obtin prin actiunea acidului fluorhidric asupra oxizilor de stibiu. Se obtin astfel trifluorura de stibiu [SbF(3)], care cristalizeaza în ace albe, solubile în apa, delicvescente şi pentafluorura de stibiu [SbF(5)], lichid vascos, care se dizolva în apa cu zgomot, formand un hidrat [cu 2H(2)O]. Aceste saruri se folosesc în industria ceramica (opacifianţi), în vopsitorie sau la imprimarea tesaturilor ca mordanti.9) Fluorura de bariu [BaF(2)]. Preparata pornind de la acidul fluorhidric şi de la oxid, sulfura sau carbonat de bariu, ea se prezinta sub forma unui praf alb toxic, puţin solubil în apa. Este folosita ca pigment în ceramica sau în email, ca antiseptic (imbalsamari), insecticid sau anticriptogamic.Pozitia nu cuprinde fluorurile elementelor nemetalice (pozitia nr. 28.12).B. - FLUOROSILICATIFluorosilicatii sunt saruri ale acidului hexafluorosilicic [H(2)SiF(6)] de la pozitia nr. 28.11. Cei mai importanti sunt:1) Hexafluorosilicat de sodiu (fluorosilicat de sodiu) [Na(2)SiF(6)]. Este obţinut ca subprodus la fabricarea superfosfatilor prin intermediul fluorurii de siliciu. Praf alb, puţin solubil în apa rece. Este utilizat în fabricarea sticlei opace sau a emailurilor, a pietrelor sintetice, a cimenturilor antiacide, a beriliului (prin electroliza), la rafinarea electrolitica a staniului, pentru coagularea latexului, la prepararea raticidelor, a prafurilor insecticide, ca antiseptic.2) Hexafluorosilicat de potasiu (fluorosilicat de potasiu) [K(2)SiF(6)]. Praf alb, fără miros, cristalin, puţin solubil în apa, solubil în acidul clorhidric. Este folosit la fabricarea fritelor de email vitrifiat, în industria ceramica, la fabricarea insecticidelor, a micei sintetice, în metalurgia aluminiului sau a magneziului.3) Hexafluorosilicat de calciu (fluorosilicat de calciu) [CaSiF(6)]. Praf alb, cristalin, foarte puţin solubil în apa, folosit ca pigment alb în industria ceramica.4) Hexafluorosilicat de cupru (fluorosilicat de cupru) [CuSiF(6).6H(2)O]. Praf cristalin albastru, solubil în apa, toxic, utilizat pentru obtinerea culorilor marmorate sau ca fungicid.5) Hexafluorosilicat de zinc (fluorosilicat de zinc) [ZnSiF(6).6H(2)O]. Este un praf cristalin, solubil în apa, acţionează asupra compusilor calciului în sensul transformarii superficiale a acestora în fluoruri de calciu (fluatizare), de unde şi utilizarea lui la durificarea pietrelor sau cimentului. Aceasta sare este utilizata şi la zincarea electrolitica, ca antiseptic sau ca fungicid (injectarea lemnului).6) Hexafluorosilicat de bariu (fluorosilicatul de bariu) [BaSiF(6)]. Praf alb utilizat împotriva gandacului de Colorado sau a altor insecte sau pentru distrugerea animalelor dăunătoare.7) Alti fluorosilicati. Fluorosilicatul de magneziu şi fluorosilicatul de aluminiu se utilizeaza, ca şi fluorosilicatul de zinc, la durificarea pietrelor. Fluorosilicatul de crom şi fluorosilicatul de fier sunt utilizati în industria colorantilor, ca şi fluorosilicatul de cupru.Topazul, fluorosilicat natural de aluminiu se clasifica la Capitolul 71.C. - FLUOROALUMINATI ŞI ALTE SARURI COMPLEXE DE FLUOR.1) Hexafluoroaluminat de trisodiu (hexafluoroaluminatul de sodiu) [Na(3)AlF(6)]. Criolit sintetic obţinut sub forma de precipitat, prin amestecarea oxidului de aluminiu dizolvat în acid fluorhidric cu clorura de sodiu, sau prin topirea unui amestec de sulfat de aluminiu şi de fluorura de sodiu. Se prezinta sub forma de mase cristaline albicioase şi se foloseşte ca inlocuitor al criolitului natural (pozitia nr. 25.27) în metalurgia aluminiului, în pirotehnica, în industria emailului, a sticlei sau ca insecticid.2) Fluoroborati. Fluoroboratul de sodiu (dezinfectant), fluoroboratul de potasiu (utilizat în industria emailului), fluoroboratul de crom şi fluoroboratul de nichel (utilizat în galvanoplastie) etc.3) Fluorosulfati. În particular fluorosulfatul dublu de amoniu şi de stibiu ([NH(4)]2SO(4)SbF(3)) sau sarea de Haen. Cristale solubile, ce ataca sticlă şi metalele, utilizat ca mordant în vopsitorie.4) Fluorofosfati. În special cei obtinuti pornind de la fluorofosfatul natural de magneziu (wagnerit) (pozitia nr. 25.30) sau de la fluorofosfatul dublu de aluminiu şi de litiu (ambligonit) (pozitia nr. 25.30).5) Fluorotantalati, (sau tantalofluorurile obtinute în metalurgia tantalului); fluorotitanati, fluorogermanati, fluoroniobiati (niobofluoruri) fluorozirconati (zirconofluoruri obtinute în metalurgia zirconiului), fluorostanati etc.Pozitia cuprinde oxifluorurile metalice (de beriliu etc.) şi fluorosarurile. Oxifluorurile elementelor nemetalice se clasifica la pozitia nr. 28.12.Fluoroformizati, fluoroacetati sau alte fluorosaruri organice se clasifica la Capitolul 29.28.27 - CLORURI, OXICLORURI ŞI HIDROXICLORURI; BROMURI ŞI OXIBROMURI; IODURI ŞI OXIIODURI.2827.10 - Clorura de amoniu2827.20 - Clorura de calciu- Alte cloruri:2827.31 - - De magneziu2827.32 - - De aluminiu2827.33 - - De fier2827.34 - - De cobalt2827.35 - - De nichel2827.36 - - De zinc2827.38 - - De bariu2827.39 - - Altele- Oxicloruri şi hidroxicloruri:2827.41 - - De cupru2827.49 - - Altele- Bromuri şi oxibromuri:2827.51 - - Bromuri de sodiu sau de potasiu2827.59 - - Altele2827.60 - Ioduri şi oxiioduriPozitia cuprinde, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea Subcapitolului, clorurile, oxiclorurile, hidroxiclorurile, bromurile, oxibromurile, iodurile şi oxiiodurile metalelor sau ale ionului de amoniu (NH4). Halogenurile şi oxihalogenurile elementelor nemetalice se clasifica la pozitia nr. 28.12.A. - CLORURISunt clasificate aici sarurile clorurii de hidrogen de la pozitia nr. 28.06.Principalele cloruri clasificate aici, sunt:1) Clorura de amoniu (tipirig, clorhidrat de amoniac) [NH(4)Cl]. Preparata prin neutralizarea clorurii de hidrogen cu amoniac. Mase cristaline, praf, flori sau turta obtinute prin sublimare. În stare pura este incolora, galbuie în cazul contrar, ea este solubila în apa. Este utilizata la imprimarea sau vopsirea textilelor, în industria colorantilor, în tabacarie (obtinerea baitului artificial), ca ingrasamant, ca decapant al metalelor, la fabricarea pilelor Leclanche, pentru intarirea lacurilor sau a adezivilor, în electroliza, în fotografie (fixator) etc. Vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 31.02 pentru ingrasaminte conţinând clorura de amoniu.2) Clorura de calciu [CaCl(2)]. Poate fi extrasa din sarurile naturale de Stassfurt sau obţinut ca subprodus de la fabricarea carbonatului de sodiu. Este alba, galbuie sau bruna, în functie de gradul de puritate. Este higroscopica şi se prezinta, în general, fie sub forma unui produs varsat, topit, în mase poroase sau sub forma de paiete, fie hidratat cu 6H2O sub forma de produs cristalizat sau granulat. Intra în compozitia amestecurilor refrigerante; este folosita în activităţile de betonare (betonare pe timp friguros), ca antipraf pentru drumuri sau soluri batatorite, drept catalizator, deshidratant sau agent de condensare în sinteza organica (de exemplu prepararea aminelor din tenol), la desicarea gazelor. Este folosita şi în medicina.3) Clorura de magneziu [MgCl(2)]. Subprodus rezultat la extractia sarurilor potasice. Se prezinta sub forma anhidra în masa, cilindri, lamele sau prisme translucide sau cristalizate în ace incolore. Este solubila în apa. Este utilizata la prepararea cimenturilor foarte dure (pentru parchet fără imbinari), la apretarea bumbacului sau a altor materiale textile, ca dezinfectant sau ca antiseptic în medicina, pentru ignifugarea lemnului.Clorura de magneziu naturala (bischofitul) se clasifica la pozitia nr. 25.30.4) Clorura de aluminiu [AlCl(3)]. Este obtinuta prin actiunea clorului asupra aluminiului sau a clorurii de hidrogen asupra aluminei. În stare anhidra sau cristalizata, ea este delicvescenta şi solubila în apa; în stare anhidra fumega în aer. Se prezinta adesea în solutie apoasa cu aspect siropos. Clorura solida este utilizata în sinteza organica, ca mordant în vopsitorie etc. Clorura în solutii apoase este utilizata pentru conservarea lemnului, pentru curatirea lanei, ca dezinfectant, etc.5) Cloruri de fier. a) Clorura feroasa (protoclorura) [FeCl(2)]. Este anhidra (în solzi, în fulgi, praf galben verzui) sau hidratata, de exemplu cu 4H(2)O (în cristale verzi sau albastrui) sau în solutii apoase verzi. Se oxideaza în aer devenind galbena. Uzual este prezentată în flacoane bine închise, conţinând cateva picaturi de alcool în scopul prevenirii oxidarii. Este reducator şi mordant. b) Clorura ferica [FeCl(3)]. Se prepara prin dizolvarea, în clorura de hidrogen sau în apa regala, a oxidului sau carbonatului de fier sau a fierului metalic sau prin trecerea unui curent de clor gazos peste fierul încălzit la rosu. Se prezinta în stare anhidra, în mase galbene, brune sau grena, delicvescente, solubile în apa, sau în stare hidratata [cu 5 sau 12 H(2)O] în cristale portocalii, rosii sau violete; clorura de fier comerciala în stare lichida este o solutie apoasa de culoare rosu-inchis. Mai utilizata decat clorura feroasa, este folosita la epurarea apelor industriale, ca mordant, în fotografie sau fotogravura, la patinarea fierului, în medicina (preparat hemostatic sau vasoconstrictor) şi mai ales cu oxidant.6) Diclorura de cobalt (clorura cobaltoasa) [CoCl(2).6H(2)O]. Cristale de culoare roz, rosii sau violete, devenind albastra la cald, solubila în apa. Este utilizata la prepararea higrometrelor, a cernelurilor simpatice sau ca absorbant în mastile de gaze.7) Diclorura de nichel [NiCl(2)]. Clorura anhidra prezentată ca lamele, fulgi sau paiete galbene. Clorura hidratata [cu 6H(2)O] apare în cristale verzi, delicvescente, foarte solubile în apa. Este utilizata ca mordant în vopsitorie, în electroliza (bai de nichelare) sau ca absorbant în masti de gaze.8) Clorura de zinc [ZnCl(2)]. Clorura de zinc este obtinuta prin actiunea clorurii de hidrogen asupra minereului de zinc prajit (blenda sau calamina) de la pozitia nr. 26.08 sau pornind de la cenuşele sau reziduurile de la pozitia nr. 26.20. Se prezinta în mase cristaline albe (unt de zinc) topite sau granuloase. Este foarte delicvescenta, solubila în apa, caustica şi toxica. Utilizarile ei sunt multiple: ca antiseptic, fungicid şi deshidratant; la ignifugarea lemnului, la conservarea pieilor, la durificarea celulozei (prepararea fibrelor vulcanizate), în sintezele organice. Mai este utilizat în sudura ca decapant, în vopsitorie sau imprimerie ca mordant, ca şi la epurarea huilelor, la fabricarea cimentului dentar sau a medicamentelor (antiseptice cauterizante).9) Cloruri de staniu. a) Clorura stanoasa (diclorura) [SnCl(2)]. Prezentată în mase având aspect rasinos în spartura sau cristalizata [cu 2H(2)O] în cristale albe sau galbui, sau în solutii de aceleasi culori. Este coroziva şi se altereaza la aer. Este utilizata ca mordant la imprimarea tesaturilor, la vopsiri în cuva (sarea de cositor a vopsitorilor), ca apret pentru matase sau în electroliza. b) Clorura stanica (tetraclorura) [SnCl(4)]. În stare anhidra se prezinta sub forma de lichid incolor sau galbui, degajand vapori albi în aer umed. Hidratata, da cristale incolore; exista şi în mase gelatinoase (unt de staniu). Utilizata în special la mordansarea tesaturilor, pentru apretarea textilelor (apret de staniu pentru matasuri), sau amestecata cu clorura stanoasa şi asociata cu saruri de aur, la prepararea purpurei Cassius pentru decorarea portelanurilor.10) Clorura de bariu [BaCl(2)]. Preparata pornind de la carbonatul natural (witerit) sau de la sulfatul natural de bariu (baritina), solubila în apa, poate fi anhidra sau topita (praf galbui) sau hidratata cu 2H(2)O (în cristale lamelare sau în plăcuţe cristaline). Este utilizata în vopsitorii, în ceramica, ca otrava contra parazitilor sau rozatoarelor, la purificarea apelor industriale etc.11) Cloruri de titan. Cea mai importanţa dintre aceste saruri este tetraclorura de titan [TiCl(4)], obtinuta, în metalurgia titanului, prin actiunea clorului asupra unui amestec de carbune şi anhidrida de titan nativ (rutil, brookit, anataz). Lichid incolor sau galbui, cu un miros intepator, fumegand în aer, avid de apa şi hidrolizat de aceasta. Folosit la prepararea mordantilor în vopsitorie (mordanti de titan), la irizatii ceramice, ca fumigen sau în sintezele organice.12) Cloruri de crom. a) Clorura cremoasa [CrCl(2)]. Sare prezentată sub forma de cristale aciculare sau în solutii apoase de culoarea azurului. Este un agent reducator. b) Clorura cromica [CrCl(3)]. Se prezinta în mase sau în solzi cristalini roz sau portocalii sau sub forma de hidrati [cu 6 sau 12H(2)O] în cristale verzui sau violet. Este utilizata la vopsire, la mordansarea tesaturilor, în tabacarie, la cromarea electrolitica, în sinteze organice sau pentru obtinerea cromului sinterizat.13) Diclorura de mangan (clorura manganoasa) [MnCl(2)]. Obtinuta pornind de la carbonatul nativ de la pozitia nr. 26.02 (dialogit, rodocrosit) şi de la clorura de hidrogen. Ea se prezinta în mase cristaline roz sau în stare hidratata [cu 4H(2)O de exemplu], în cristale roz, delicvescente, solubile în apa. Utilizata la prepararea culorilor brune sau a anumitor medicamente, drept catalizator sau la imprimarea textilelor.14) Cloruri de cupru. a) Clorura cuproasa (monoclorura) (CuCl). Praf cristalin sau cristale incolore, practic insolubile în apa, care se oxideaza în aer. Este utilizata în metalurgia nichelului sau a argintului sau drept catalizator. b) Clorura cuprica [CuCl(2).2H(2)O]. Cristale verzi delicvescente, solubile în apa. Utilizata la imprimarea textilelor, în fotografie, în electroliza, drept catalizator, ca antiseptic, dezinfectant sau insecticid, în industria colorantilor sau în pirotehnie (focuri de artificii) etc.Nantokitul, clorura naturala a cuprului se clasifica la pozitia nr. 25.30.15) Cloruri de stibiu. a) Triclorura de stibiu (unt de stibiu) [SbCl(3)]. Preparata pornind de la sulfura naturala (stibina, antimonit) de la pozitia nr. 26.17 şi de la clorura de hidrogen. Se prezinta în mase incolore, transparente: absoarbe umiditatea atmosferica luand un aspect onctuos; este caustica. Este folosita la bronzarea şi decaparea metalelor, ca mordant, la obtinerea lacurilor, la apretarea pieilor, la fabricarea oxidului de stibiu sau medicamentelor veterinare. b) Pentaclorura de stibiu [SbCl(5)]. Lichid incolor, fumega în aer; descompus de apa. Utilizat ca agent de clorurare în sintezele organice şi ca fumigen.16) Cloruri de mercur. a) Clorura mercuroasa (protoclorura, calomel) [Hg(2)Cl(2)]. Sare obtinuta, fie prin precipitarea nitratului mercuros cu ajutorul clorurii de hidrogen sau a clorurii de sodiu, fie prin sublimarea unui amestec de sulfat mercuros şi de clorura de sodiu, fie prin tritrurarea clorurii mercurice cu mercur. Poate exista în mase amorfe, sub forma de praf sau cristale albe, insolubile în apa. Calomelul precipitat sau sub forma de vapori este deosebit de pur; este utilizat ca laxativ sau ca vermifug.Clorura mercuroasa este utilizata şi în pirotehnica, în industria portelanului etc. b) Clorura mercurica (diclorura, sublimat corosiv) [HgCl(2)]. Obtinuta prin actiunea directa la cald, a clorului asupra mercurului, acest produs cristalizeaza în prisme sau în ace lungi. De culoare alba, este solubila în apa, mai ales la cald; este o otrava violenta. Reprezinta un antiseptic, un microbicid şi parazicid, foarte puternic, fiind folosita în solutii foarte diluate. Este folosita şi la bronzarea fierului, la ignifugarea lemnului, ca intaritor în fotografie, drept catalizator în chimia organica sau pentru prepararea oxidului mercuric.Pozitia nu cuprinde clorura de sodiu şi clorura de potasiu care, chiar pure, sunt clasificate la pozitiile nr. 25.01 şi 31.04 sau 31.05. Compusul denumit eronat drept clorura de var şi care este, de fapt, hipoclorit de calciu comercial, se clasifica la pozitia nr. 28.28.B. - OXICLORURI ŞI HIDROXICLORURIGrupa cuprinde oxiclorurile şi hidroxiclorurile metalelor.Principalele oxicloruri şi hidroxicloruri sunt:1) Oxicloruri şi hidroxicloruri de cupru. Prafuri cristaline albastre utilizate ca insecticide, ca anticriptogamice sau drept coloranti.Atacamitul, hidroxiclorura de cupru naturala se clasifica la pozitia nr. 26.03.2) Hidroxiclorura de aluminiu [Al(2)Cl(OH)(5).xH(2)O]. Praf alb-galbui, utilizat în cosmetica pentru combaterea transpiratiei.3) Oxiclorura de crom (clorura de cromil) [CrCl(2)O(2)]. Lichid rosu, cu miros iritant, fumega în aer umed şi este descompus de apa. Utilizata în tabacarie ca mordant sau ca oxidant.4) Oxiclorura de staniu. Se prezinta sub forma unor bucăţi amorfe, albe sau gri, solubile în apa. Este utilizata ca mordant.5) Oxiclorura de stibiu (SbClO). Praf alb utilizat la prepararea fumigenelor, a colorantilor, a medicamentelor.6) Oxicloruri şi hidroxicloruri de plumb. Produse obtinute pornind de la oxidul de plumb (litarga) şi de la o clorura alcalina, se prezinta sub forma unei pudre albe. Utilizate la prepararea cromatilor de plumb şi constituie pigmenti (galben Cassel) pentru vopsele de apa, tempera sau de ulei sau la fabricarea altor culori mai complexe.7) Oxiclorura de bismut (clorura de bismutil) (BiClO). Praf alb, utilizat ca pigment (alb de perla), utilizat la prepararea perlelor artificiale.C. - BROMURI ŞI OXIBROMURIGrupa cuprinde sarurile bromurii de hidrogen (pozitia nr. 28.11) şi oxibromurile.1) Bromura de sodiu (NaBr). Este preparata printr-un procedeu similar cu cel descris pentru bromura de amoniu sau tratand cu o sare sodica bromura de fier provenita de la actiunea directa a bromului asupra spanului de fier. Ea poate fi obtinuta în stare anhidra şi mai puţin stabila prin cristalizare la peste 51°C sau în stare hidratata [cu 2H(2)O] în cristale mari cubice prin cristalizare sub aceasta temperatura. Este un solid incolor, higroscopic, solubil în apa. Se foloseşte în medicina sau în fotografie.2) Bromura de potasiu (KBr). Aceleasi procedee de obtinere şi aceleasi utilizari ca la bromura de sodiu. Este anhidra şi se prezinta în cristale mari.3) Bromura de amoniu [NH(4)Br]. Preparata prin actiunea bromurii de hidrogen asupra amoniacului, ea apare în cristale incolore, solubile în apa, ingalbenindu-se şi descompunandu-se lent la aer, volatilizandu-se sub efectul caldurii. Este utilizata în medicina (ca sedativ al sistemului nervos), în fotografie (ca moderator sau intarzietor de developare) sau ca agent ignifug.4) Bromura de calciu [CaBr(2).6H(2)O] Preparata cu ajutorul carbonatului de calciu şi al bromurii de hidrogen; Cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apa. Utilizata în medicina sau în fotografie.5) Bromuri şi oxibromuri de cupru. a) Bromura cuproasa (CuBr). Obtinuta prin reducerea bromurii cuprice. Cristale incolore, insolubile în apa. Este folosita în sintezele organice. b) Bromura cuprica [CuBr(2)]. Preparata prin actiunea directa a bromului asupra cuprului.Cristale delicvescente, solubile în apa. Este utilizata în sintezele organice sau în fotografie.6) Alte bromuri şi oxibromuri. Mai pot fi citate bromurile de strontiu (utilizate în terapeutica) sau bromura de bariu.D. - IODURI ŞI OXIIODURIGrupa cuprinde sarurile iodurii de hidrogen clasificate la pozitia nr. 28.11 şi oxiiodurile.1) Iodura de amoniu [NH(4)I]. Preparata prin actiunea iodurii de hidrogen asupra amoniacului sau carbonatului de amoniu. Praf alb cristalin, higroscopic, foarte solubil în apa. Este folosita ca medicament în afectiunile circulatorii sau emfizem şi în fotografie.2) Iodura de sodiu (NaI). Obtinuta prin actiunea iodurii de hidrogen asupra sodei caustice sau asupra carbonatului de sodiu sau prin tratarea cu o sare sodica a iodurii de fier provenind de la actiunea directa a iodului asupra piliturii de fier; mai poate fi preparata şi prin calcinarea iodatilor. Anhidra sau hidratata, se prezinta în forma de cristale. Delicvescenta şi foarte solubila în apa, ea se altereaza la aer sau la lumina. În plus faţă de iodura de amoniu, este utilizata în medicina; utilizata şi pentru iodarea sarii de masa sau de bucatarie şi în fotografie.3) Iodura de potasiu (KI). Aceleasi procedee de obtinere şi aceleasi utilizari ca la iodura de sodiu, dar se conserva mai bine. Este anhidra în cristale incolore sau opace.4) Iodura de calciu [CaI(2)]. Preparata cu ajutorul carbonatului de calciu şi al iodurii de hidrogen.Cristale stralucitoare incolore sau în lamele sidefii albe. Este solubila în apa, devine galbena la aer. Utilizata în fotografie.5) Ioduri de mercur. a) Iodura mercuroasa (protoiodura) [HgI sau Hg(2)I(2)]. Se obtine prin actiunea directa a iodului asupra mercurului în prezenta alcoolului. Praf cristalin sau, cel mai adesea amorf, galben, cateodata verzui sau rosiatic, foarte puţin solubil în apa, foarte toxic. Este utilizata ca antiseptic în medicina (antisifilitic) sau în sintezele organice. b) Iodura mercurica (diiodura, iodura rosie) [HgI(2)]. Se prepara în acelasi mod ca şi iodura mercuroasa sau prin precipitarea clorurii sau a unei alte sari mercurice prin intermediul iodurii de potasiu. Praf rosu cristalin; este foarte puţin solubila în apa, foarte toxica. Se foloseşte în fotografie (ca intaritor) sau în analize.6) Alte ioduri şi oxiioduri. a) Iodurile de litiu (utilizate în farmacie), de strontiu, de stibiu, de zinc sau de fier (utilizate ambele în farmacie şi ca antiseptice), de plumb (cu reflexe metalice, pentru culorile utilizate în industria cauciucului), de bismut (reactiv). b) Oxiiodura de stibiu, oxiiodura de cupru şi oxiiodura de plumb.28.28 - HIPOCLORITI; HIPOCLORIT DE CALCIU COMERCIAL; CLORITI; HIPOBROMITI.2828.10 - Hipoclorit de calciu comercial şi alti hipocloriti de calciu2828.90 - AltelePozitia cuprinde, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, hipocloritii, cloritii şi hipobromitii metalelor ca şi hipocloritul de calciu comercial.A. - HIPOCLORITISunt cei mai raspanditi; uneori sunt denumite cloruri decolorante, din cauza utilizarii lor principale. Acestea sunt, de fapt, saruri instabile, alterabile la aer şi dand în contact cu acizi, chiar slabi acidul hipocloros, care cedand cu usurinta clorul pe care-l contine, constituie un oxidant şi un decolorant foarte puternic.1) Hipoclorit de sodiu [NaClO.6H(2)O]. În solutii apoase, acest produs este în prezent cunoscut sub denumirea comerciala de apa de Javel. Este preparat, fie prin electroliza clorurii de sodiu în solutie apoasa, fie pornind de la hipocloritul de calciu tratat cu sulfat sau carbonat de sodiu, fie prin actiunea clorului asupra hidroxidului de sodiu (soda caustica). Foarte solubila în apa, aceasta sare nu a putut fi izolata în stare anhidra; este destul de instabila şi sensibila la actiunea caldurii sau a luminii. Solutiile apoase sunt incolore sau galbui, au miros de clor; conţin în general putina clorura de sodiu ca impuritate. Utilizate la decolorarea fibrelor vegetale sau a pastei de hartie, la dezinfectarea incaperilor, la epurarea apei, la prepararea hidrazinei. Hipocloritul de sodiu este utilizat în fotografie ca revelator rapid pentru developarea placilor antihalo (leucogen) şi în medicina ca antiseptic (cu acid boric, constituie lichidul Dakin).2) Hipoclorit de potasiu [KClO.6H(2)O]. Dizolvarea în apa a acestei sari constituie produsul denumit în trecut apa Javel. Ea este asemanatoare cu hipocloritul de sodiu din toate punctele de vedere.3) Alti hipocloriti. Pot fi de asemenea citati hipocloritii de amoniu (dezinfectant mai energic decat hipocloritul de calciu), de bariu, de magneziu, de zinc, toate aceste produse constituind decoloranti sau dezinfectanti.B. - HIPOCLORIT DE CALCIU COMERCIALHipoclorit de calciu. Produsul denumit impropriu în comert clorura de var, consta în esenta din hipocloritul de calciu impur conţinând clorura şi uneori oxid sau hidroxid de calciu. Este obţinut prin saturarea cu clor a hidroxidului de calciu stins. Este o substanţa alba, amorfa, pulverulenta, higroscopica când contine clorura de calciu, solubila în apa, sensibila la actiunea luminii, caldurii sau dioxidului de carbon. Altereaza fibrele animale şi materiile organice şi distruge colorantii. Este utilizat la albirea textilelor vegetale sau a pastelor de hartie, ca dezinfectant sau antiseptic (epurarea apelor prin javelizare) sau pentru raspandirea lui pe terenuri poluate cu gaze sau lichide toxice. În stare pura, hipocloritul de var se prezinta în mase cristaline sau în solutii cu un miros de clor şi este ceva mai puţin alterabil decat produsul impur.Clorura de calciu [CaCl(2)] se clasifica la pozitia nr. 28.27.C. - CLORITIGrupa cuprinde sarurile acidului cloros [HClO(2)].1) Clorit de sodiu [NaClO(2)]. Se prezinta în mase anhidre sau hidratate [cu 3H(2)O] sau în solutii apoase. Este stabil până la 100°C. Puternic oxidant şi coroziv foarte puternic se utilizeaza în vopsitorie ori ca agent de albire.2) Clorit de aluminiu. Aceleasi utilizari ca şi cloritul de sodiu.D. - HIPOBROMITIPozitia cuprinde sarurile acidului hipobromos (HBrO) clasificat la pozitia nr. 28.11. Hipobromitul de potasiu utilizat la dozarea azotului în anumiti compusi organici.28.29 - CLORATI ŞI PERCLORATI; BROMATI ŞI PERBROMATI; IODATI ŞI PERIODATI.- Clorati:2829.11 - - De sodiu2829.19 - - Altele2829.90 - AltelePozitia cuprinde, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, cloratii, percloratii, bromatii şi perbromatii şi iodatii şi periodatii metalelor.A. - CLORATIAceasta grupa cuprinde sarurile acidului cloric [HClO(3)] clasificat la pozitia nr. 28.11.1) Clorat de sodiu [NaClO(3)]. Obţinut prin electroliza unei solutii apoase de clorura de sodiu, se prezinta în cristale incolore, stralucitoare, foarte solubile în apa; pierde relativ usor oxigenul; deseori contine cloruri ale metalelor alcaline ca impuritati. Utilizat ca: agent oxidant, în sinteze organice, la imprimarea textilelor (vopsire cu negru de anilina), la amorse fulminante, pasta pentru capetele chibriturilor, ca erbicid etc.2) Clorat de potasiu [KClO(3)]. Preparat la fel ca cloratul de sodiu, cloratul de potasiu apare sub forma cristalelor incolore, puţin solubile în apa. Celelalte proprietăţi ale lui sunt aceleasi cu ale cloratului de sodiu. Este utilizat în medicina sau la fabricarea explozivilor minieri (tip sedita).3) Clorat de bariu (Ba[ClO(3)](2)). Produs prin electroliza unei solutii de clorura de bariu, el apare sub forma unor cristale incolore, solubile în apa. Utilizat drept colorant verde în pirotehnie sau la prepararea explozivilor sau a anumitor alti clorati.4) Alti clorati. Sunt de mentionat cloratul de amoniu, utilizat la fabricarea explozivilor, cloratul de strontiu, care are aceeasi utilizare şi este utilizat de asemenea în pirotehnie la producerea focurilor rosii, cloratul de crom, care serveste ca mordant în vopsitorie; cloratul de cupru, în cristale verzi, utilizat în vopsitorii sau la fabricarea explozivilor sau în pirotehnie la producerea focurilor verzi.B. - PERCLORATIGrupa cuprinde sarurile acidului percloric [HClO(4)] clasificat la pozitia nr. 28.11. Foarte oxidante, sunt utilizate în pirotehnie sau în industria explozivilor.1) Perclorat de amoniu [NH(4)ClO(4)]. Fabricat pornind de la percloratul de sodiu, se prezinta în forma de cristale incolore, solubile în apa, mai ales la cald; este descompus de căldură, uneori exploziv.2) Perclorat de sodiu [NaClO(4)]. Obţinut prin electroliza solutiilor refrigerate de clorat de sodiu, formeaza cristale incolore şi delicvescente.3) Perclorat de potasiu [KClO(4)]. Este obţinut pornind de la percloratul de sodiu. Praf cristalin incolor, relativ puţin solubil, exploziv la soc. Utilizat în industria chimica ca oxidant mai energic decat cloratul.4) Alti perclorati. Sunt de mentionat: percloratul de bariu (praf hidratat) şi percloratul de plumb; acesta din urma se prezinta în solutie saturata ca un lichid greu (densitate 2,6), utilizat la separarea minereurilor prin metoda flotatiei.C. - BROMATI ŞI PERBROMATIGrupa cuprinde sarurile acidului bromic [HBrO(3)] clasificat la pozitia nr. 28.11, de exemplu bromatul de potasiu [KBrO(3)] şi sarurile acidului perbromic [HBrO(4)].D. - IODATI ŞI PERIODATIGrupa cuprinde sarurile acidului iodic [HIO(3)] clasificat la pozitia nr. 28.11 şi sarurile acidului periodic de la pozitia nr. 28.11.Iodatul de sodiu (NaIO3), iodatul neutru de potasiu [KIO(3)] şi hidrogen bis (iodatul) de potasiu (KH[IO(3)](2)) sunt utilizati în medicina sau ca reactivi în analize. Iodatul de bariu, cristalizat, este utilizat la fabricarea acidului iodic.Periodatii de sodiu (monosodic şi disodic) se obtin prin actiunea clorului asupra unei solutii alcaline de iodat de sodiu.28.30 - SULFURI; POLISULFURI.2830.10 - Sulfuri de sodiu2830.20 - Sulfura de zinc2830.30 - Sulfura de cadmiu2830.90 - AltelePozitia cuprinde, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea la acest Subcapitol, sulfurile metalice (sarurile sulfurii de hidrogen [H(2)S] de la pozitia nr. 28.11). Vechea denumire de sulfhidrati este mai specific atribuita hidrogenosulfurilor. Sulfurile de elemente nemetalice se clasifica la pozitia nr. 28.13.1) Sulfuri de sodiu. a) Sulfura [Na(2)S]. Preparata prin reducerea cu carbon a sulfatului de sodiu, fie se prezinta în stare anhidra în mase sau placi albicioase (sulfura concentrata sau topita), solubila în apa, sulfatandu-se în aer, fie se prezinta în cristale hidratate [cu 9H(2)O], incolore sau verzui în functie de gradul de puritate. Fiind un agent reducator moderat, este utilizata la fabricarea derivatilor organici etc. Este utilizat în procesul de flotatie deoarece favorizeaza absorbtia uleiului pe suprafaţa minereurilor prin sulfurarea acestora. Este folosit şi ca epilator (în tabacarie sau în cosmetica) şi ca paraziticid. b) Hidrogenosulfura (sulfhidrat) (NaHS). Obtinuta prin actiunea acidului sulfhidric asupra sulfurii neutre; Cristale incolore, solubile în apa. Folosita în tabacarie (ca epilator), în vopsitorie, ca absorbant al cuprului la rafinarea nichelului, ca agent reducator în sinteze organice etc.2) Sulfura de zinc (ZnS). Sulfura artificiala se obtine în stare hidratata precipitand un zincat alcalin cu ajutorul sulfurii de sodiu. Pasta alba sau praf alb onctuos, conţinând adesea oxid de zinc sau alte impuritati. Utilizat ca pigment fie în stare pura, fie în amestec cu magnezie în industria cauciucului. Coprecipitata cu sulfatul de bariu, da litoponul (pozitia nr. 32.06). Activata cu argint, cupru etc., constituie un luminofor (pozitia nr. 32.06); Nu este clasificata aici, decat dacă nu a fost amestecata, nici activata.Blenda, sulfura de zinc naturala (pozitia nr. 26.08) şi wurtzitul, care reprezinta tot o sulfura naturala a zincului se clasifica la pozitia nr. 25.30.3) Sulfura de cadmiu (CdS). Sulfura artificiala se obtine precipitand o sare de cadmiu (de exemplu sulfatul) cu solutie de hidrogen sulfurat sau cu o sulfura alcalina. Pigment galben (galben de cadmiu) utilizat în pictura artistica sau la fabricarea sticlelor protectoare împotriva luminii orbitoare. Coprecipitata cu sulfatul de bariu, da coloranti de un galben viu, utilizati în vopsitorie industriala sau ceramica (pozitia nr. 32.06).Sulfura naturala de cadmiu (greenockit) se clasifica la pozitia nr. 25.30.4) Hidrogenosulfura de amoniu (sulfhidrat) [NH(4)HS]. Prezentată în forma de fulgi cristalini sau de ace, foarte volatila, se utilizeaza în sinteze organice sau în fotografie.5) Sulfura de calciu (CaS). Obtinuta prin calcinarea unui amestec de sulfat de calciu şi de carbon, ea se prezinta în mase gri sau galbui, uneori luminescente, foarte puţin solubile în apa. Contine deseori sulfat sau alte impuritati. Singura sau tratata cu oxidul de arsen sau cu var, ea serveste la epilarea pieilor. Se mai utilizeaza în cosmetica ca epilator, în medicina contra microbilor, în metalurgie sau la fabricarea culorilor luminescente.6) Sulfurile de fier. Cea mai importanţa sulfura de fier artificiala este monosulfura (FeS), obtinuta prin topirea unui amestec de sulf şi pilitura de fier. Placi sau bucăţi negricioase cu reflexe metalice; se utilizeaza la fabricarea sulfurii de hidrogen sau în ceramica.Sulfurile naturale de fier se clasifica la pozitia nr. 25.02 (pirite neprajite), la pozitia nr. 71.03 sau la pozitia nr. 71.05 (marcasit). Sulfurile duble naturale pe care le formeaza fierul cu arsenul (mispichel), arsenopirita şi cuprul (bornit, erubescit, pirita de cupru sau calcopirita) se clasifica la pozitiile nr. 25.30 şi 26.03.7) Sulfura de strontiu (SrS). Mase de culoare gri, devine galben la aer, utilizat ca epilator în tabacarie sau în cosmetica sau pentru fabricarea culorilor luminescente.8) Sulfurile de staniu. Sulfura stanica artificiala [SnS(2)] (disulfura, aur mozaic), preparata prin încălzirea unui amestec de sulf şi clorura de amoniu cu oxid sau amalgam de staniu. Aspect de paiete sau de praf galben auriu. Insolubila în apa, sublimeaza la cald. Utilizata la bronzarea lemnului, a ipsosului, etc.9) Sulfurile de stibiu. a) Trisulfura artificiala (sescvisulfura) [Sb(2)S(3)]. Actiunea unui acid asupra sulfurii naturale dizolvate în hidroxid de sodiu, da un praf rosu sau portocaliu (trisulfura precipitata) utilizata ca pigment în industria cauciucului, singura sau în amestec cu pentasulfura sau alte produse (cinabru de stibiu, stacojiu de stibiu). Sulfura naturala topita da trisulfura neagra, cu aspect stralucitor în spartura, utilizata în pirotehnie, la prepararea pastelor pentru capetele chibriturilor, a amorselor sau a capselor fulminante (cu clorat de potasiu), a prafului blitz pentru fotografie (cu cromat de potasiu) etc. Tratata la cald cu carbonat de sodiu, da carmazul mineral, format în principal din trisulfura de stibiu şi pirostibiat de sodiu şi utilizat în medicina (pozitia nr. 38.24). b) Pentasulfura (sulfura de stibiu aurie) [Sb(2)S(5)]. Preparata prin acidularea unei solutii de sulfostibiat de sodiu (sarea Schlippe). Praf galben portocaliu, care se descompune în timp, chiar în intuneric. Utilizat la fabricarea amorselor, la vulcanizarea cauciucului, în medicina umana (expectorant) sau veterinara.Sulfura naturala de stibiu (stibina, antimonit) şi oxisulfura naturala (kermesit) se clasifica la pozitia nr. 26.17.10) Sulfura de bariu (BaS). Obtinuta prin reducerea sulfatului natural de la pozitia nr. 25.11 (baritina) cu ajutorul carbonului. Praf sau bucăţi albe dacă este pura, gri sau galbuie când este impura; este toxica. Aceleasi utilizari ca sulfura de strontiu.11) Sulfuri de mercur. Sulfura artificiala de mercur (HgS). Obtinuta prin actiunea directa a sulfului asupra mercurului; are culoarea neagra. Sublimata sau tratata la cald cu polisulfuri alcaline, sulfura neagra se transforma în sulfura rosie praf (cinabru artificial, sulfura de mercur rosie), pigment utilizat la prepararea vopselelor fine sau pentru a colora ceara de sigiliu; produsul obţinut prin procedeul umed este mai stralucitor dar rezista mai puţin la lumina. Este o sare toxica.Sulfura naturala de mercur (cinabru) se clasifica la pozitia nr. 26.17.12) Alte sulfuri. Sunt de mentionat: a) Sulfuri (neutre sau acide) de potasiu. Hidrogenosulfura de potasiu utilizata la prepararea mercaptanului. b) Sulfuri de cupru, utilizate la prepararea electrozilor sau a vopselelor rezistente la apa de mare; sulfura naturala de cupru (covelin, covelit, calcosina) se clasifica la pozitia nr. 26.03. c) Sulfura de plumb utilizata în industria ceramica; sulfura naturala de plumb (galena) se clasifica la pozitia nr. 26.07.13) Polisulfuri. Polisulfurile, care sunt, de asemenea, cuprinse în aceasta pozitie, sunt amestecuri de sulfuri ale aceluiasi metal. a) Polisulfura de sodiu (sicat de sulf sodic). Obtinuta prin încălzirea sulfului cu carbonat de sodiu sau cu sulfura neutra de sodiu. Contine mai ales disulfura de sodiu [Na(2)S(2)], trisulfura şi tetrasulfura de sodiu şi impuritati (sulfati, sulfiti, etc.). Apare sub forma unor placi verzui, solubile, care se oxideaza în aer, foarte higroscopice; este conservata în recipiente bine închise. Este utilizata mai ales ca agent reducator în sinteza organica (prepararea colorantilor de sulf), în flotatie, în prepararea polisulfurilor de etilena, a sulfurilor de mercur artificiale, pentru bai sulfuroase sau pentru preparatele de tratare a bolii numite raie. b) Polisulfura de potasiu (pomada de sulfura potasica) are aceleasi utilizari ca polisulfura de sodiu şi în particular la pregătirea bailor sulfuroase.Pozitia nu cuprinde urmatoarele sulfuri naturale: a) Sulfura de nichel (mileritul) (pozitia nr. 25.30). b) Sulfura de molibden (molibdenitul) (pozitia nr. 26.13). c) Sulfura de vanadiu (patronitul) (pozitia nr. 26.15). d) Sulfura de bismut (bismutinitul (pozitia nr. 26.17).28.31 - DITIONITI ŞI SULFOXILAŢI.2831.10 - De sodiu2831.90 - AlteleDitionitii (hidrosulfitii) sunt sarurile acidului ditionos [H(2)S(2)O(4)], care nu a putut fi izolat în stare libera. Aceste saruri se obtin prin reducerea, cu praf de zinc, a solutiilor de hidrogenosulfiti saturati cu dioxid de sulf. Ei insisi sunt agenti reducatori utilizati în industria chimica, textila sau a zaharului, mai ales ca decoloranti.Cel mai important este ditionitul de sodiu [Na(2)S(2)O(4)], praf alb, anhidru, solubil în apa, sau hidratat [cu 2H(2)O] în cristale incolore. Produs reducator, este utilizat în sinteze organice, în industria colorantilor, în vopsitorie sau imprimerie sau în industria hartiei. Chiar cristalizat, se altereaza destul de repede. Pentru anumite utilizari, mai ales ca ronjant în industria textila, ditionitul de sodiu este stabilizat cu ajutorul formolului (ditronit formaldehida), adesea prin adaugarea oxidului de zinc sau a glicerolului. El mai poate fi stabilizat cu acetona.Ditionitii de potasiu, de calciu, de magneziu sau de zinc, putand fi stabilizati prin procedee analoge, sunt produse asemanatoare cu aceleasi proprietăţi reducatoare şi aceleasi utilizari ca ditionitul de sodiu.Pozitia cuprinde toţi ditionitii stabilizati precum şi sulfoxilatii de formaldehida, care sunt produse similare.Pozitia nu cuprinde sulfitii şi tiosulfatii (pozitia nr. 28.32).28.32 - SULFITI; TIOSULFATI.2832.10 - Sulfiti de sodiu2832.20 - Alti sulfiti2832.30 - TiosulfatiPozitia cuprinde, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol:A) Sulfitii metalici - saruri ale acidului sulfuros [H(2)SO(3)], exista numai în solutie apoasa şi corespund anhidridei sulfuroase de la pozitia nr. 28.11.B) Tiosulfatii sau hiposulfitii metalici, sarurile acidului tiosulfuric (acid hiposulfuros) [H(2)S(2)O(3)](acid care nu exista în stare pura).Pozitia nu cuprinde lignosulfitii pozitia nr. 38.04) şi produsele industriale cunoscute ca hidrosulfiti stabilizati cu substante organice (pozitia nr. 28.31).A. - SULFITIGrupa cuprinde sulfitii, hidrogenosulfitii şi disulfiţii (sulfiti neutri şi sulfiti acizi).1) Sulfitii de sodiu. Se clasifica aici sulfitul acid de sodiu [NaHSO(3)], bisulfitul de sodiu, [Na(2)SO(3)SO(2) sau Na(2)S(2)O(5)] şi sulfitul de sodiu [Na(2)SO(3)]. a) Hidrogenosulfitul de sodiu (bisulfitul de sodiu, sulfitul acid de sodiu). Obţinut prin actiunea dioxidului de sulf asupra unei solutii apoase de carbonat de sodiu. În forma de praf sau cristale incolore, puţin stabile, cu miros de gaz sulfuros; este foarte solubil în apa. Se prezinta şi în solutii concentrate de culoare galbuie. Reducator utilizat în sintezele organice. Se utilizeaza la prepararea indigoului, la albirea lanii sau a matasii sau la tratarea latexului (agent de vulcanizare), în tabacarie, în enologie (antiseptic care faciliteaza conservarea vinului) sau la diminuarea flotabilitatii minereurilor. b) Disulfitul de sodiu (metabisulfit neutru de sodiu, pirosulfit de sodiu, sulfit uscat şi în anumite cazuri denumit impropriu bisulfit cristalizat). Se obtine pornind de la sulfitul acid de sodiu; se oxideaza repede, mai ales la aer umed. Aceleasi utilizari ca sulfitul acid de sodiu în special în viticultura şi în fotografie. c) Sulfitul de sodiu (sulfit neutru de sodiu). Se obtine neutralizand cu carbonat de sodiu o solutie de sulfit acid de sodiu; este anhidru în praf sau în cristale incolore [cu 7H(2)O], solubil în apa. Utilizat în fotografie, la fabricarea berii, pentru tratarea rasinii de pin, ca antiseptic sau ca agent de inalbire, pentru prepararea altor sulfiti, tiosulfiti sau a colorantilor organici etc.2) Sulfitul de amoniu [NH(4)]2SO(3).H(2)O. Obţinut prin actiunea dioxidului de sulf asupra amoniacului, se prezinta în cristale incolore, solubile în apa, oxidandu-se la aer. Este utilizat în sintezele organice.3) Sulfitii de potasiu. Se prezinta sub aceleasi forme ca sulfitii de sodiu. a) Hidrogenosulfitul. În cristale, utilizat în vopsitorie şi oenologie. b) Disulfitul (metabisulfit). Praf alb sau solzi, utilizat în fotografie sau la prelucrarea parului în industria de palarii sau ca antiseptic. c) Sulfitul, cristalizat cu 2H(2)O, utilizat la imprimarea textilelor.4) Sulfitii de calciu: a) Hidrogenosulfitul de calciu (bisulfit de calciu) (Ca[HSO(3)])(2). Obţinut prin actiunea dioxidului de sulf asupra unei solutii apoase de var; nu se foloseşte, practic decat în solutii apoase. Se utilizeaza la dizolvarea ligninei în prepararea pastelor chimice de lemn; ca agent de inalbire (decolorarea buretelui), ca anticlor sau ca agent de limpezire a bauturilor. b) Sulfitul de calciu [CaSO(3)]. Praf alb cristalin sau ace hidratate [cu 2H(2)O], foarte puţin solubil în apa, efervescent în aer. Este utilizat în farmacie sau în enologie.5) Alti sulfiti. Sulfitii de magneziu (având acelasi utilizari ca sulfitii de calciu), sulfitul de zinc (antiseptic şi mordant), hidrogenosulfitul sau bisulfitul de crom (mordant).B. - TIOSULFATII1) Tiosulfatul de amoniu ([NH(4)]2S(2)O(3)). Preparat din tiosulfatul de sodiu. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apa. Este utilizat ca fixator în fotografie sau ca antiseptic.2) Tiosulfatul de sodiu [Na(2)S(2)O(3).5H(2)O]. Preparat prin actiunea sulfului asupra unei solutii de sulfit de sodiu. Cristale incolore, foarte solubile în apa, inalterabile în aer. Este utilizat ca fixator în fotografie, ca anticlor pentru albirea textilelor sau a hartiei, la tabacirea cu crom sau în sinteze organice.3) Tiosulfatul de calciu [CaS(2)O(3).H(2)O]. Preparat prin oxidarea sulfurii de calciu. Praf cristalin alb, solubil în apa, utilizat în farmacie sau la prepararea altor tiosulfati.4) Alti tiosulfati. Acestia sunt: tiosulfatul de bariu (pigment cu reflexe sidefii), tiosulfatul de aluminiu (utilizat în sintezele organice), tiosulfatul de plumb (prepararea chibriturilor fără fosfor).28.33 - SULFATI; ALAUNI; PERSULFATI.- Sulfati de sodiu:2833.11 - - Sulfat de disodiu2833.19 - - Altele- Alti sulfati:2833.21 - - De magneziu2833.22 - - De aluminiu2833.23 - - De crom2833.24 - - De nichel2833.25 - - De cupru2833.26 - - De zinc2833.27 - - De bariu2833.29 - - Altele2833.30 - Alauni2833.40 - PersulfatiA. - SULFATISunt clasificati aici sulfatii, sarurile metalice ale acidului sulfuric [H(2)SO(4)] de la pozitia nr. 28.07, cu excepţiile menţionate în introducerea acestui subcapitol şi cu excluderea printre altele a sulfatului de amoniu care, chiar pur, se clasifica la pozitia nr. 31.02 sau 31.05 şi a sulfatului de potasiu care, chiar pur, se clasifica la pozitia nr. 31.04 sau 31.05.1) Sulfatii de sodiu: a) Sulfatul de disodiu (sulfat neutru) [Na(2)SO(4)]. Se prezinta în stare anhidra sau hidratata sub forma de praf sau de cristale transparente mari, eflorescente în aer şi rare se dizolva în apa provocand scaderea temperaturii. În stare hidratata [Na(2)S0(4).10H(2)O], este denumit sare Glauber. Aici se clasifica şi anumite forme impure de sulfat de disodiu (grad de puritate 90 până la 99%), obtinute în general ca subproduse de la fabricarea a diferite materiale. Sulfatul de disodiu este utilizat ca adjuvant în vopsitorie, în sticlarie ca fondant pentru obtinerea amestecurilor vitrifiabile (fabricarea sticlei pentru butelii, a cristalului, a sticlei optice): în tabacarie pentru conservarea pieilor; în papetarie (prepararea anumitor paste chimice de lemn); în industria textila ca material de încărcare pentru apretarea tesaturilor; în medicina ca purgativ etc.Pozitia nu cuprinde sulfatii naturali de sodiu (glauberitul, polihalitul, bloeditul, reusinul. astrakanitul) (pozitia nr. 25.30). b) Hidrogenosulfatul (sulfat acid) [NaHSO(4)]. Sare care este un reziduu de la fabricatia acidului clorhidric. Se prezinta în mase albe topite, delicvescente. Inlocuitor al acidului sulfuric, este utilizat în special pentru deraparea metalelor, pentru regenerarea cauciucului, în metalurgia stibiului sau a tantalului, ca erbicid. c) Disulfatul (pirosulfat de sodiu) [Na(2)S(2)O(7)].2) Sulfatul de magneziu. Sulfatul artificial de magneziu cuprins aici (sarea de Epsom sau Sedlitz) [MgSO(4).7H(2)O] este obţinut prin purificarea kiseritului sau prin actiunea acidului sulfuric asupra dolomitei. Cristale incolore, usor eflorescente la aer, solubile în apa. Utilizat ca material de încărcare la apretarea textilelor, în tabacarie, ca ignifug sau ca purgativ.Pozitia nu cuprinde sulfatul natural de magneziu (kiserit) (pozitia nr. 25.30).3) Sulfatul de aluminiu (Al(2)[SO(4)]3). Aceasta sare provine de la tratarea cu acid sulfuric a bauxitei, purificata sau nu, sau a diferiţilor aluminosilicati naturali; impuritatile constau mai ales din compusii de fier. În stare hidratata [cu 18H(2)O], se prezinta sub forma unor cristale albe, solubile în apa şi care, functie de concentraţia solutiei utilizate, sunt, fie friabile şi susceptibile de a fi crestate cu unghia, fie dure şi casante; sub actiunea caldurii se topesc în apa lor de cristalizare dand în final sulfatul anhidru. Este utilizat în vopsitorie ca mordant, în tabacarie pentru conservarea pieilor sau pentru tanarea cu alaun (argasire), în industria hartiei pentru incleierea pastelor, în industria colorantilor pentru obtinerea lacurilor, pentru fabricarea albastrului de metilen sau a altor coloranti tiazinici. Utilizat şi la limpezirea seurilor, la epurarea apelor industriale, în extinctoarele de incendiu etc.Aici se clasifica şi sulfatul bazic de aluminiu, utilizat în vopsitorie.4) Sulfatii de crom. Cel mai cunoscut dintre acesti sulfati este sulfatul cromic (Cr(2)[SO(4)]3), preparat pornind de la azotat şi acid sulfuric. Praf, cristalin, violet sau verde sau în solutii apoase. Este folosit ca mordant în vopsitorie (mordansarea cu crom) sau în tabacarie (tabacaria cu crom). Pentru aceasta din urma utilizare, se folosesc în principal solutii puţin stabile de sulfati bazici de crom, derivati fie din sulfatul cromic, fie din sulfatul cromos [CrSO(4)], care sunt şi ei clasificati aici.5) Sulfatii de nichel. Cel mai cunoscut dintre acesti sulfati este sulfatul de nichel [NiSO(4)]. Cristale galbene în stare anhidra şi cristale verzi-smarald [cu 7H(2)O] sau albastrui [cu 6H(2)O] în stare hidratata; este solubil în apa. Se foloseşte la nichelarea electrolitica, în vopsitorie ca mordant, la fabricarea mastilor de gaz sau în calitate de catalizator în anumite sinteze.6) Sulfatii de cupru. a) Sulfatul cupros ([Cu(2)SO(4)]. Aceasta sare este un catalizator utilizat la prepararea alcoolului etilic de sinteza. b) Sulfatul cupric [CuSO(4).5H(2)O]. Este un subprodus al rafinarii electrolitice a cuprului; se obtine şi tratand deseurile de cupru cu acid sulfuric diluat. Se prezinta în cristale sau în praf cristalin de culoare albastra, este solubil în apa. Se transforma prin calcinare în sulfat anhidru alb, foarte avid de apa. Este utilizat ca fungicid în agricultura (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.08) pentru tratarea graului şi pentru prepararea solutiilor anticriptogamice, la prepararea oxidului cupros sau a culorilor minerale de cupru la vopsitorie (negru, violet sau lila, pentru lana sau matase), pentru cuprarea electrolitica sau rafinarea electrolitica a cuprului ca regulator de flotabilitate (restabileste flotabilitatea naturala), ca antiseptic, etc.Pozitia nu cuprinde sulfatul natural de cupru (broncantit) (pozitia nr. 26.03).7) Sulfatul de zinc [ZnSO(4).7H(2)O]. Sare obtinuta prin dizolvarea zincului, a oxidului de zinc, a carbonatului de zinc sau a blendei prajite în acid sulfuric diluat. Se prezinta ca o masa sticloasa alba, sau în cristale în forma de ace. Utilizat la diminuarea flotabilitatii naturale a minereurilor, la fabricarea sicativilor, ca mordant în vopsitorie, pentru zincarea metalelor prin electroliza; ca antiseptic; pentru conservarea lemnului; pentru fabricarea diversilor compusi ai zincului; la fabricarea litoponilor, (pozitia nr. 32.06) sau a luminoforilor (sulfat de zinc activat prin cupru) (pozitia nr. 32.06).8) Sulfat de bariu. Se clasifica aici sulfatul artificial sau precipitat [BaSO(4)] obţinut prin precipitarea unei solutii de clorura de bariu cu acid sulfuric sau cu un sulfat alcalin. El este un praf alb foarte dens (densitate cca. 4,4), insolubil în apa, sau o pasta groasa. Este pigment alb şi material de încărcare utilizat pentru apretarea tesaturilor, fabricarea cauciucului, a hartiilor stratificate sau a cartonului, pentru obtinerea chiturilor, lacurilor sau vopselelor etc. În stare pura, este opac faţă de razele X şi de aceea se utilizeaza în radiografie, pentru obtinerea preparatelor opacifiante.Pozitia nu cuprinde sulfatul natural de bariu (barita sau spat greu) (pozitia nr. 25.11).9) Sulfatii de fier. a) Sulfatul feros [FeSO(4)]. Este obţinut prin actiunea acidului sulfuric diluat asupra piliturii de fier sau ca subprodus de la fabricarea albului de titan (dioxid de titan); contine deseori sulfati de cupru, fier şi arsen ca impuritati. Aceasta sare, foarte solubila în apa, se prezinta mai ales în stare hidratata [în general cu 7H(2)O], în cristale de un verde clar, care devine brun la aer oxidandu-se. Se transforma sub actiunea caldurii în sulfat anhidru, alb. Solutiile apoase sunt verzi şi devin brune la aer. Sulfatul feros este utilizat la obtinerea cernelurilor stabile (cerneluri de fier), a culorilor (fabricarea albastrului de Prusia), la prepararea (cu var stins şi cu rumegus) amestecului (Laming) care serveste la purificarea gazului de huila, în vopsitorie, ca dezinfectant, ca antiseptic sau ca erbicid. b) Sulfatul feric (Fe(2)[SO(4)]3). Preparat pornind de la sulfatul feros. Praf sau placi de culoare bruna. Foarte solubil în apa, el formeaza cu aceasta un hidratat alb [cu 9H(2)O]. Este utilizat la epurarea apelor naturale sau a apelor uzate, pentru coagularea sangelui la abatoare, pentru tabacirea cu fier, ca fungicid. Micsoreaza flotabilitatea minereurilor şi serveste drept regulator de flotatie. Se mai utilizeaza ca mordant în vopsitorie sau la fabricarea electrolitica a cuprului sau a zincului.10) Sulfatul de cobalt [CoSO(4).7H(2)O]. Preparat pornind de la oxidul cobaltos şi acidul sulfuric. Cristale rosii, solubile în apa. Utilizat la depunerea electrolitica a cobaltului, drept colorant pentru ceramica, catalizator sau la prepararea rezinatilor de cobalt precipitati (sicativi).11) Sulfatul de strontiu. Sulfatul artificial de strontiu [SrSO(4)]. Precipitat al solutiilor de clorura, este un praf alb, puţin solubil în apa. Este utilizat în pirotehnie, în ceramica sau pentru prepararea diverselor saruri de strontiu.Pozitia nu cuprinde sulfatul de strontiu nativ (celestina) (pozitia nr. 25.30).12) Sulfatul de cadmiu [CdSO(4)]. Cristale incolore, solubile în apa, anhidre sau hidratat [cu 8H(2)O]. El este utilizat pentru fabricarea galbenului de cadmiu (sulfura de cadmiu) sau a altor coloranti sau produse medicinale, electrotehnice (baterii etalon Weston), în galvanotehnie, în vopsitorie.13) Sulfatii de mercur. a) Sulfatul mercuros [Hg(2)SO(4)]. Preparat prin încălzirea sulfatului mercuric şi a mercurului. Praf cristalin alb, descompus de apa în sulfat bazic. Este utilizat în special pentru prepararea calomelului sau a bateriilor de curent constant. b) Sulfatul mercuric [HgSO(4)]. Obţinut prin dizolvarea mercurului în acid sulfuric, el se prezinta în stare anhidra sub forma unei mase cristaline albe, care devine neagra la lumina sau în stare hidratata [cu 1H(2)O] în fulgi cristalini. Utilizat la prepararea sublimatului sau a altor saruri mercurice, în metalurgia aurului sau a argintului etc. c) Dioxisulfatul de trimercur [HgSO(4).2HgO] (sulfat bazic mercuric). Praf galben deschis, insolubil în apa, se descompune la lumina; se foloseşte în farmacie.14) Sulfatii de plumb. a) Sulfatul neutru artificial de plumb [PbSO(4)]. Obţinut pornind de la nitratul sau acetatul de plumb, precipitati cu acid sulfuric. Praf sau cristale albe, insolubile în apa. Utilizat în special la fabricarea sarurilor de plumb. b) Sulfatul bazic de plumb. Preparat prin încălzirea litargei cu acid sulfuric; praf gri. Poate fi obţinut şi printr-un procedeu metalurgic, în care caz este un praf alb. Este utilizat la prepararea pigmentilor, a masticurilor, a amestecurilor în industria cauciucului etc.Pozitia nu cuprinde sulfatul de plumb natural (anglezitul) (pozitia nr. 26.07).B. - ALAUNIProdusele denumite alauni sunt sulfati dubli hidratati conţinând, pe de o parte, un sulfat al unui metal trivalent (aluminiu, crom, mangan, fier sau indiu) şi pe de altă parte, un sulfat al unui metal monovalent (alcalin sau amoniacal). Sunt utilizati în vopsitorie, ca antiseptice sau la prepararea produselor chimice, dar se tinde spre inlocuirea lor cu sulfati simpli.1) Alauni de aluminiu. a) Alaun comun sau alaun de potasiu. Sulfat dublu hidratat de aluminiu şi de potasiu (Al(2)[SO(4)](3).K(2)SO(4).24H(2)O). Se poate obtine pornind de la alaunitul natural (piatra de alaun) (pozitia nr. 25.30), care este un sulfat dublu bazic de aluminiu şi de potasiu amestecat cu hidrat de alumina). Alaunul se mai fabrica pornind de la cei doi sulfati care îl constituie. Solid alb, cristalizat, solubil în apa; calcinat, el da un praf alb, usor, anhidru şi cristalizat (alaun calcinat). Se utilizeaza în aceleasi scopuri ca sulfatul de aluminiu, în particular la fabricarea lacurilor, în vopsitorie, în tabacarie (tabacire cu alaun). Utilizat şi în fotografie, în parfumerie etc. b) Alaun amoniacal. Sulfat dublu de aluminiu şi de amoniu (Al(2)[SO(4)](3).[NH(4)]2SO(4).24H(2)O). Cristale incolore, solubile în apa, mai ales la cald. Se utilizeaza în special la fabricarea aluminei pure şi este folosit în medicina. c) Alaun de soda (Al(2)[SO(2)](3).Na(2)SO(4).24H(2)O). Asemanator cu alaunul de potasiu. Cristale foarte eflorescente, solubile în apa. Este folosit ca mordant în vopsitorie.2) Alaun de crom. a) Alaunul de crom propriu-zis. Sulfat dublu de crom şi de potasiu (Cr(2)[SO4](3).K(2)SO(4).24H(2)O). Este obţinut prin reducerea cu ajutorul gazului sulfuros (dioxid de sulf) a unei solutii de dicromat de potasiu aditionat cu acid sulfuric. Formeaza cristale de un rosu violaceu, solubile în apa şi eflorescent în aer. Este folosit în vopsitorie ca mordant, în tabacarie (tabacire cu crom), în fotografie etc. b) Alaun de crom amoniacal. Produs sub forma de praf albastru cristalin, utilizat în vopsitorie sau în industria ceramica.3) Alaun de fier. Alaunul de fier amoniacal (Fe(2)[SO(4)](3).[NH(4)](2)SO(2).24H(2)O). Cristale de culoare violet, se deshidrateaza şi se albeste sub actiunea aerului. Alaunul de fier (III) potasic. Cristale de culoare violet. Ambii sunt utilizati în vopsitorie.C. - PERSULFATIDenumirea de persulfati este rezervata sarurilor acizilor persulfurici de la pozitia nr. 28.11. Ei sunt destul de stabili în stare uscata, dar solutiile apoase ale lor se descompun sub actiunea caldurii. Sunt oxidanti puternici.1) Peroxidsulfatul de amoniu ([NH4](2)S(2)O(8)). Preparat prin electroliza solutiilor concentrate de sulfat de amoniu aditionat cu acid sulfuric; cristale incolore, solubile în apa, descompunandu-se spontan la căldură şi umiditate. Este folosit în fotografie, la albirea textilelor sau vopsirea tesaturilor, la prepararea amidonului solubil, la fabricarea altor persulfati sau a anumitor bai electrolitice, în sintezele organice etc.2) Peroxidsulfatul de sodiu [Na(2)S(2)O(8)]. Cristale incolore, foarte solubile în apa, se foloseşte ca dezinfectant, ca decolorant, depolarizator (la baterii) sau pentru gravarea pe aliaje de cupru.3) Peroxidsulfatul de potasiu [K(2)S(2)O(8)]. Cristale incolore, foarte solubile în apa, este folosit la albire, la fabricarea sapunului, în fotografie, ca antiseptic etc.Pozitia nu cuprinde sulfatii naturali de calciu (ghips, anhidrit, karstenit) (pozitia nr. 25.20).28.34 - NITRITI, NITRATI.2834.10 - Nitriti- Nitrati:2834.21 - - De potasiu2834.22 - - De bismut2834.29 - - AlteleA. - NITRITISunt clasificati aici, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, nitritii (azotitii), sarurile metalice ale acidului nitros (azotos) [HNO(2)] clasificat la pozitia nr. 28.11.1) Nitrit de sodiu (sare pentru diazotare) [NaNO(2)]. Sare obtinuta reducand nitratul de sodiu cu plumb sau în cursul fabricatiei litargei. Cristale incolore, higroscopice, foarte solubile în apa. Este utilizat ca oxidant în vopsirea în cuva sau în sintezele organice. Este utilizat împotriva clorului (anticlor) la albirea textilelor, în fotografie, împotriva sobolanilor, pentru conservarea carnii, etc.2) Nitrit de potasiu [KNO(2)]. Preparat în acelasi mod ca nitritul de sodiu sau prin actiunea gazului sulfuros (dioxid de sulf) asupra unui amestec de oxid de calciu şi azotat de potasiu; praf alb cristalin sau batonase galbui; deseori este amestecat cu alte saruri. Este solubil în apa, foarte delicvescent şi alterabil la aer. Are aceleasi utilizari ca şi nitritul de sodiu.3) Nitrit de bariu (Ba[NO(2)](2)). Cristale octoedrice utilizate în pirotehnie.4) Alti nitriti. De mentionat nitritul de amoniu, puţin stabil şi exploziv, utilizat în solutii pentru producţia azotului în laboratoare.Pozitia nu cuprinde cobaltinitritii (azotitii de cobalt) (pozitia nr. 28.42).B. - NITRATISunt clasificati aici nitratii (azotatii), sarurile metalice ale acidului nitric [HNO(3)] clasificat la pozitia nr. 28.08, cu excepţiile menţionate în introducerea acestui Subcapitol şi cu excluderea nitratului de amoniu şi a nitratului de sodiu chiar puri, care sunt clasificati la pozitia nr. 31.02 sau 31.05 (vezi şi excluderile de mai jos).Nitratii bazici sunt clasaţi, de asemenea, la aceasta pozitie.1) Nitrat de potasiu [KNO(3)]. Aceasta sare denumita nitru sau salpetru, este obtinuta pornind de la nitratul de sodiu şi clorura de potasiu. Cristale incolore, sau mase sticloase sau praf alb cristalin (nitrat de zapada), solubil în apa şi higroscopic dacă este impur.În afară de utilizarile menţionate pentru nitratul de sodiu, este utilizat la prepararea prafului de pusca şi a explozivilor, a focoaselor chimice, a artificiilor, a chibriturilor, ca fondant în metalurgie, etc.2) Nitrati de bismut. a) Nitrat de bismut (Bi[NO(3)](3).5H(2)O). Preparat prin actiunea acidului nitric asupra bismutului, el apare în cristale mari incolore, delicvescente. Utilizat la prepararea oxizilor sau a sarurilor de bismut sau a anumitor vopsele. b) Dihidroxinitrat de bismut (nitrat bazic de bismut, subnitrat) (BiNO(3)[OH](2)). Obţinut pornind de la nitratul neutru de bismut. Praf alb, sidefiu, insolubil în apa. Este folosit în medicina (la tulburari gastro-intestinale), în ceramica (vopsele cu nuante irizate), în parfumerie (farduri), la prepararea focoaselor cu fulminat, etc.3) Nitrat de magneziu (Mg[NO(3)](2).6H(2)O). Cristale incolore, solubile în apa. Se foloseşte în pirotehnie, la fabricarea produselor refractare (asociate cu oxid de magneziu), în iluminatul incandescent, etc.4) Nitrat de calciu (Ca[NO(3)])(2). Se obtine tratand piatra de var macinata cu acid nitric, şi se prezinta ca o masa delicvescenta alba, solubila în apa, alcool şi acetona. Este utilizat în pirotehnie şi în fabricarea explozivilor, chibriturilor, ingrasamintelor, etc.5) Nitrat feric (Fe[NO(3)](3).6 sau 9H(2)O). Cristale albastre. Utilizat ca mordant în vopsitorie sau imprimerie (singur sau asociat cu acetat). Solutia apoasa pura serveste în medicina.6) Nitrat de cobalt (Co[NO(3)](2).6H(2)O). Cristale violet, rosiatice sau maronii, solubile în apa, delicvascente. Utilizat la prepararea albastrului sau galbenului de cobalt sau a cernelurilor simpatice, pentru decorarea ceramicii, pentru depunerea electrolitica a cobaltului, etc.7) Nitrat de nichel (Ni[NO(3)](2).6H(2)O). Cristale verzi, delicvescente solubile în apa. Utilizat în industria ceramica (pigmenti bruni), în vopsitorie ca mordant, la nichelarea electrolitica, pentru obtinerea oxidului de nichel sau la prepararea nichelului pur utilizat drept catalizator.8) Nitrat cupric (Cu[NO(3)](2)). Dizolvarea cuprului în acid nitric da prin cristalizare nitratul [cu 3 sau 6H(2)O], în functie de temperatura. Cristale albastre sau verzi, solubile în apa, higroscopice, otravitoare. Aceasta sare este utilizata în pirotehnie, în industria colorantilor, vopselelor, la imprimarea tesaturilor (mordant), pentru prepararea oxidului cupric, a hartiilor fotografice, la acoperiri electrolitice, la patinarea metalelor etc.9) Nitrat de strontiu (Sr[NO(3)])(2). Dizolvand oxidul sau sulfura de strontiu în acid nitric, se obtine, la cald, sare anhidra şi la rece, sare hidratata [cu 4H(2)O]. Praf cristalin incolor, delicvescent, solubil în apa, se descompune sub actiunea caldurii; este folosit în pirotehnie pentru colorarea focului în rosu; se mai foloseşte la fabricarea chibriturilor.10) Nitrat de cadmiu (Cd[NO(3)](2).4H(2)O). Preparat pornind de la oxid, el apare sub forma unor ace incolore, solubile în apa, delicvescente. Este utilizat în industria ceramica, în sticlarie sau drept colorant.11) Nitrat de bariu (Ba[NO(3)](2)). Preparat pornind de la carbonatul natural de la pozitia nr. 25.11 (wtherit). Cristale sau praf cristalin, incolor, sau alb, solubil în apa, otravitor. Se foloseşte în pirotehnie pentru colorarea focului în verde, la fabricarea explozivilor, a sticlei optice, a glazurii pentru ceramica, a sarurilor de bariu sau a nitratilor etc.13) Nitrat de plumb (Pb[NO(3)](2)). Obţinut pornind de la miniu şi acid nitric, nitratul de plumb este un subprodus la fabricarea bioxidului de plumb. Cristale incolore, solubile în apa, otravitoare. Este utilizat în pirotehnie (focuri galbene), la fabricarea chibriturilor, a explozivilor, a anumitor coloranti, în tabacarie, în fotografie şi litografie, la prepararea sarurilor de plumb sau ca oxidant în sinteza organica.14) Nitrati de mercur. Acesti nitrati sunt obtinuti prin actiunea acidului nitric asupra mercurului. a) Nitrat mercur [HgNO(3).H(2)O]. Produs otravitor, în cristale incolore, utilizat la aurire, în medicina, ca mordant în tabacarie, pentru tratarea parului în industria de palarii în vederea realizării fetrului (apa tare a palarierilor), la fabricarea acetatului de mercur etc. b) Nitrat mercuric (Hg[NO(3)](2)). Hidratat [în general cu 2H(2)O] apare în cristale incolore sau în plăcuţe albe sau galbui; este delicvescent; este un produs toxic. Se foloseşte în industria confectionarii palariilor, în aurire sau în medicina (ca remediu contra sifilisului) sau ca antiseptic. Este şi agent de nitrare şi catalizator în sinteze organice; se mai foloseşte la prepararea fulminatului de mercur, a oxidului mercuric etc. c) Nitrati bazici de mercur. Praf galben; utilizati în medicina.În afară de excluderile menţionate mai sus, sunt excluse urmatoarele: a) Acetonitratii (Capitolul 29), de exemplu acetonitratul de fier, utilizat ca mordant. b) Sarurile duble, chiar pure, de sulfat de amoniu şi de nitrat de amoniu (pozitia nr. 31.02 sau 31.05). c) Explozivii constand din amestecuri de nitrati metalici (pozitia nr. 36.02).28.35 - FOSFINATI (HIPOFOSFINATI), FOSFONATI (FOSFITI), FOSFATI ŞI POLIFOSFATI.2835.10 - Fosfinati (hipofosfiti) şi fosfonati (fosfiti)- Fosfati:2835.22 - - De mono sau de disodiu2835.23 - - De trisodiu2835.24 - - De potasiu2835.25 - - Hidrogenoortofosfat de calciu ("fosfat dicalcic")2835.26 - - Alti fosfati de calciu2835.29 - - Altele- Polifosfati:2835.31 - - Trifosfat de sodiu (tripolifosfat de sodiu)2835.39 - - AlteleA. - FOSFINATI (HIPOFOSITI)Sunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, fosfinatii (hipofosfitii), sarurile metalice ale acidului fosfinic (hipofosforos) [H(3)PO(2)] clasificat la pozitia nr. 28.11.Sunt saruri solubile în apa. Sub actiunea caldurii, ele se descompun degajand fosfura de hidrogen (hidrogen fosforat), care se aprinde spontan. Fosfinatii alcalini au proprietăţi de reducator.Cei mai importanti sunt:I) Fosfinatul (hipofosfit) de sodiu [NaPH(2)O(2)]. Tablete sau praf cristalin alb, higroscopic.II) Fosfinatul (hipofosfit) de calciu (Ca[PH(2)O(2)](2)). Cristale incolore sau praf alb (obţinut prin actiunea fosforului alb sau a laptelui de var în fierbere).Aceste doua produse sunt utilizate în medicina ca tonici sau pentru refacere.III) Fosfitii (hipofosfiti) de amoniu, de fier sau de plumb.B. - FOSFONATI (FOSFITI)Sunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor specificate în introducerea acestui Subcapitol, fosfonatii (fosfitii), saruri metalice (neutre sau acide) ale acidului fosfonic (fosforos) [H(3)PO(3)] clasificat la pozitia nr. 28.11.Cei mai importanti sunt fosfonatii de amoniu, de sodiu sau de potasiu şi fosfonatul de calciu. Compusi solubili în apa, actionand ca agenti reducatori.C. - FOSFATII ŞI POLIFOSFAŢIISunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor specificate în introducerea acestui Subcapitol, fosfatii şi polifosfaţii metalelor derivati din acizii clasificati la pozitia nr. 28.09, adica:I) Fosfatii. Saruri metalice ale acidului fosforic [H(3)PO(4)]. Acestia sunt cei mai importanti şi lor li se rezerva deseori denumirea de fosfati, fără alte precizări. Sarurile formate de acidul fosforic cu metale monovalente, pot fi mono-, di- sau tribazice (adica pot contine unul, doi sau trei atomi de metal chiar dacă sunt formate cu metale monovalente); exista deci trei fosfati de sodiu: dihidrogenofosfatul de sodiu (fosfatul monosodic [NaH(2)PO(4)], hidrogenoortofosfatul de disodiu (fosfatul disodic [Na(2)HPO(4)], şi fosfatul trisodic [Na(3)PO(4)].II) Pirofosfatii (difosfati). Saruri metalice ale acidului pirofosforic [H(4)P(2)O(7)].III) Metafosfatii. Saruri metalice ale acizilor metafosforici [HPO(3)]n.IV) Alti polifosfati. Saruri metalice ale acizilor polifosforici cu grad de polimerizare superior.Fosfatii şi polifosfaţii cei mai importanti sunt:1) Fosfatii şi polifosfaţii de amoniu. a) Ortofosfatul de triamoniu ([NH(4)](3)PO(4)). Stabil numai în solutie apoasa. b) Polifosfaţii de amoniu. Exista mai mulţi polifosfati de amoniu cu grad de polimerizare de la cateva unităţi, până la cateva mii.Ei se prezinta ca un praf alb cristalin, solubil sau insolubil, în apa: sunt utilizati la fabricarea ingrasamintelor, ca aditivi pentru vopsele sau pentru preparate ignifuge.Sunt clasificati la aceasta pozitie chiar dacă gradul lor de polimerizare nu este definit.Pozitia nu cuprinde dihidrogenoortofosfatul de amoniu (fosfat de amoniu) şi hidrogenoortofosfatul de diamoniu (fosfat diamonic), chiar puri precum şi amestecurile acestor produse între ele, (pozitia nr. 31.05).2) Fosfatii şi polifosfaţii de sodiu. a) Dihidrogenoortofosfatul de sodiu (fosfat monosodic) [NaH(2)PO(4).2H(2)O]. Cristale incolore, solubile în apa pierzand la căldură apa de cristalizare (fosfat pulverizat), transformandu-se apoi în pirofosfat şi în final în metafosfat. Este folosit în medicina, în industria de textile artificiale, drept coagulant al substanţelor proteice, în electroliza etc. b) Hidrogenoortofosfatul de disodiu (fosfat disodic) [Na(2)HPO(4)] anhidru (praf alb) sau cristalizat [cu 2,7 sau 12H(2)O]. Solubil în apa, utilizat la apretarea matasii (cu clorura de staniu), la ignifugarea tesaturilor, a lemnului sau a hartiei, pentru mordansarea tesaturilor, la tabacirea cu crom, la fabricarea sticlei optice, la emailarea portelanului, la prepararea drojdiilor artificiale, în industria colorantilor, la sudura metalelor, în galvanoplastie, în medicina etc. c) Ortofosfatul de trisodiu (fosfat trisodic) [Na(3)PO(4).12H(2)O]. Cristale incolore, solubile în apa, pierzand la căldură o parte din apa lor de cristalizare. Este folosit ca fondant pentru dizolvarea oxizilor metalici, în fotografie, ca detergent, pentru dedurizarea apelor industriale sau indepartarea crustelor din cazane, pentru limpezirea zaharului lichid sau a spirtoaselor, în tabacarie, în medicina etc. d) Pirofosfatii de sodiu (difosfaţii de sodiu). Pirofosfatul de tetrasodiu (difosfat neutru), [Na(4)P(2)O(7)] praf alb, nehigroscopic, solubil în apa. Utilizat în albitorie, la fabricarea detergentilor, a compozitiilor care împiedica coagularea sangelui, a produselor refrigerante, a dezinfectantilor, în fabricarea branzeturilor etc.Dihidrogenopirofosfatul de disodiu (difosfat acid) [Na(2)H(2)P(2)O(7)], având acelasi aspect, este utilizat ca fondant în industria emailului; de asemenea este utilizat la precipitarea caseinei din lapte, la prepararea drojdiilor artificiale, a anumitor sortimente de lapte praf etc. e) Trifosfatul de sodiu [Na(5)P(3)O(10)] (trifosfatul de pentasodiu denumit şi tripolifosfat de sodiu). Praf alb cristalin, utilizat ca dedurizant al apei, emulgator sau pentru pastrarea alimentelor. f) Metafosfatii de sodiu (formula bruta [NaPO(3)]n). Exista doi metafosfati care poarta aceasta denumire, şi anume ciclotrifosfatul şi ciclotetrafosfatul de sodiu. g) Polifosfaţii de sodiu cu grad de polimerizare ridicat. Anumiti polifosfati de sodiu sunt denumiti impropriu metafosfati de sodiu. Exista mai mulţi polifosfati de sodiu liniari, cu grad de polimerizare cuprins între cateva zeci şi cateva sute de unităţi. Cu toate ca în general sunt prezentati ca polimeri cu grad de polimerizare nedefinit, ei sunt clasificati la aceasta pozitie.Printre acestia trebuie semnalat:Produsul denumit impropriu cu termenul de "hexametafosfat de sodiu", un amestec de polimeri [NaPO(3)]n. Mai este denumit şi sare de Graham şi se prezinta sub forma unui produs sticlos sau de praf alb, solubil în apa. Solutia apoasa retine calciul şi magneziul din apa, de unde şi utilizarea lui pentru dedurizarea apelor industriale. Se mai foloseşte la fabricarea detergentilor, a adezivilor cu cazeina, pentru emulsionarea uleiurilor esentiale, în fotografie, pentru fabricarea branzeturilor topite etc.3) Fosfatii de potasiu. Dihidrogenoortofosfatul de potasiu (fosfat monopotasic) [KH(2)PO(4)], cel mai uzual, este obţinut tratand creta fosfatata cu acid ortofosforic şi sulfat de potasiu. Cristale incolore, solubile, în apa. Este utilizat în special la fabricarea drojdiei sau ca ingrasamant.4) Fosfatii de calciu. a) Hidrogenoortofosfatul de calciu (fosfat dicalcic) [CaHPO(4).2H(2)O]. Se prepara prin actiunea solutiei de clorura de calciu acidulata asupra hidrogeno-ortofosfatului disodic. Praf alb, insolubil în apa. Utilizat ca ingrasamant, drept supliment mineral la furajele animalelor, la fabricarea sticlei, a medicamentelor, etc.Pozitia nu cuprinde hidrogenoortofosfatul de calciu conţinând o proportie de fluor de minimum 0,2%, calculată în raport cu produsul anhidru uscat (pozitia nr. 31.03 sau 31.05). b) Tetrahidrogenobis (ortofosfat) de calciu (fosfat monocalcic) (CaH(4)[PO(4)](2).I sau 2H(2)O). Obţinut tratand oasele cu acid sulfuric sau acid clorhidric; apare în solutii dense (fosfat de calciu cu aspect de miere), îşi pierde apa de cristalizare sub actiunea caldurii; este singurul fosfat solubil în apa. Utilizat la fabricarea prafului de copt, a medicamentelor etc. c) Bis (ortofosfat) de tricalciu (Ca(3)[PO(4)](2)) fosfat de calciu neutru. Este fosfatul de calciu comun, obţinut tratand întâi cu acid hidrocloric, apoi cu soda caustica, fosfatul tricalcic continut în oase sau precipitand o solutie de ortofosfat trisodic cu clorura de calciu în prezenta amoniacului. Este un praf alb, amorf; fără miros, insolubil în apa. Se utilizeaza ca mordant în vopsitorie, pentru limpezirea siropurilor, pentru decaparea metalelor, în industria sticlei sau ceramica, la fabricarea fosforului, a medicamentelor (lactofosfati, glicerofosfati etc.) etc.Pozitia nu cuprinde fosfatul natural de calciu (pozitia nr. 25.10).5) Fosfatul de aluminiu. Ortofosfatul artificial de aluminiu [AlPO(4)], preparat pornind de la ortofosfatul de sodiu şi sulfatul de aluminiu, este un praf alb, gri sau roz. Utilizat în special ca fondant în ceramica sau pentru apretarea matasurilor (cu oxid de staniu), ca şi pentru fabricarea cimenturilor dentare.Pozitia nu cuprinde fosfatul natural de aluminiu (wavelit) (pozitia nr. 25.30).6) Fosfatul de mangan (Mn(3)[PO(4)](2).7H(2)O). Obţinut cu ajutorul clorurii manganoase şi a acidului fosforic. Praf violet care constituie singur sau în amestec cu alte produse (cum este fosfatul de fier), violetul de Nuremberg, utilizat în pictura de arta sau în industria emailului. Asociat cu fosfatul de amoniu, da violetul de Burgundia.7) Fosfatii de cobalt (diortofosfat de tricobalt). Ortofosfatul de cobalt (tricobalt bis) (Co(3)[PO(4)](2). 2 sau 8H(2)O) este preparat pornind de la ortofosfatul de sodiu şi acetatul de cobalt. Este un praf roz, amorf, insolubil în apa. Încălzit cu oxid de aluminiu gelatinos, el constituie albastrul Thenard, utilizat în industria emailului. Asociat cu fosfatul de aluminiu, este utilizat la prepararea violetului de cobalt.8) Alti fosfati. Pot fi menţionaţi fosfatii de bariu (opacifianţi), de crom (coloranti de ceramica), de zinc (coloranti de ceramica, prepararea cimenturilor dentare, controlul fermentatiei, utilizari farmaceutice), de fier (utilizari farmaceutice), de cupru (coloranti de ceramica).Pozitia nu cuprinde urmatorii fosfati, tratati sau nu: a) Fosfatii de calciu naturali (fosforite), apatita şi fosfatii naturali aluminocalcici (pozitia nr. 25.10). b) Alti fosfati naturali clasificati în Capitolele 25 sau 26. c) Dihidrogenoortofosfatul amoniacal (fosfat monoamoniacal) şi hidrogenoortofosfatul diamoniacal (fosfat diamoniacal), chiar puri (pozitia nr. 31.05). d) Fosfatii care constituie pietrele pretioase şi semipretioase (pozitia nr. 71.03 sau 71.05).28.36 - CARBONATI, PERCARBONATI; CARBONAT DE AMONIU COMERCIAL CONTINAND CARBAMAT DE AMONIU.2836.10 - Carbonat de amoniu comercial şi alti carbonati de amoniu.2836.20 - Carbonat disodic2836.30 - Hidrogenocarbonat (bicarbonat) de sodiu2836.40 - Carbonati de potasiu2836.50 - Carbonat de calciu2836.60 - Carbonat de bariu2836.70 - Carbonat de plumb- Altele:2836.91 - - Carbonati de litiu2836.92 - - Carbonat de strontiu2836.99 - - AltelePozitia cuprinde, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea la acest Subcapitol:I. Carbonatii (carbonati neutri, hidrogenocarbonaţi sau bicarbonati, carbonati bazici), saruri metalice ale acidului carbonic [H(2)CO(3)], neizolat, a cărui anhidrida [CO(2)] este clasificata la pozitia nr. 28.11.II. Percarbonatii, carbonati conţinând un exces de oxigen, cum sunt [Na(2)CO(4)] (permonocarbonatii) sau [Na(2)C(2)O(6)] (dipercarbonaţii), care rezultă din actiunea anhidridei carbonice (dioxid de carbon) asupra peroxizilor metalici.A. - CARBONATI1) Carbonati de amoniu. Obtinuti incalzind un amestec de creta şi de sulfat (sau de clorura) de amoniu sau din reactia dioxidului de carbon (anhidrida carbonica) şi amoniacul gazos în prezenta vaporilor de apa.Prin aceste procedee se obtine carbonatul de amoniu comercial, care în afară de diversele impuritati (cloruri, sulfati, substante organice), contine bicarbonat de amoniu şi carbamat de amoniu [NH(4)COO.NH(2)]. Carbonatul de amoniu comercial este o masa cristalina alba sau sub forma de praf; este solubil în apa calda; se deterioreaza în aer umed formand la suprafaţa acid carbonic. Poate fi utilizat în aceasta stare.Carbonatii de amoniu sunt utilizati ca mordanti în vopsitoria sau în imprimeria de textile, ca detergenti pentru lana, ca expectoranti în medicina, pentru fabricarea sarurilor mirositoare sau revulsive (saruri englezesti) sau a prafului de copt, în tabacarii sau industria cauciucului, în metalurgia cadmiului, în sinteze organice, etc.2) Carbonati de sodiu. a) Carbonat disodic sau carbonat neutru [Na(2)CO(3)] (sarea Solvay). Aceasta sare este impropriu denumita carbonat de sodiu sau chiar soda comerciala; ea nu trebuie să fie confundata cu hidroxidul de sodiu (soda caustica) de la pozitia nr. 28.15. Poate fi obtinuta tratand o saramura amoniacala (solutie de clorura de sodiu în amoniac) cu anhidrida carbonica (dioxid de carbon) şi prin descompunerea prin incalzire a carbonatului acid de sodiu astfel format.Praf în stare anhidra sau deshidratata sau cristale în stare hidratata (soda cristal sau soda de rufe) cu 10H(2)O, eflorescente în aer pentru a se transforma în monohidrat [cu 1H(2)O]. Este utilizat în numeroase industrii: ca fondant în sticlarie sau ceramica, în industria textila, pentru prepararea lesiilor, pentru vopsele, pentru apretarea matasurilor (cu clorura stanica), ca dezinfectant (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.23), pentru fabricarea sodei caustice, a sarurilor de sodiu, a indigoului, în metalurgia tungstenului, bismutului, stibiului, vanadiului, în fotografie, pentru epurarea apelor industriale (procedeul Neckar) sau (în amestec cu var), pentru epurarea gazului de iluminat. b) Hidrogenocarbonat de sodiu (bicarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) [NaHCO(3)]. În general praf cristalin sau cristale albe, solubile în apa, mai ales la cald şi susceptibil de a se descompune la umiditate. Se foloseşte în medicina (împotriva litiazei), la fabricarea pastilelor digestive, la gazeificarea bauturilor, la prepararea prafului de copt, în industria portelanului, etc.Carbonatul de sodiu natural (natron, trona, urao) este clasificat la pozitia nr. 25.30.3) Carbonati de potasiu. a) Carbonat de potasiu sau carbonat neutru [K(2)CO(3)]. Denumit impropriu carbonat de potasa sau potasa, el nu trebuie confundat cu hidroxidul de potasiu (potasa caustica) (pozitia nr. 28.15). Se obtine pornind de la cenusa vegetala, de la apa reziduala de spalare a sfeclei sau a seurilor şi mai ales pornind de la clorura de potasiu. Mase albe cristaline, foarte delicvescente, solubile în apa. Utilizat în sticlarie, industria cristalului (sticlă optica), sau în ceramica, în industria textila, la curatarea vopselelor, prepararea sarurilor de potasiu, a cianurilor, a albastrului de Prusia, ca dezincrustant etc. b) Hidrogenocarbonat de potasa sau carbonat acid de potasiu (bicarbonat de potasiu) [KHCO(3)]. Preparat prin actiunea anhidridei carbonice (dioxid de carbon) asupra carbonatului neutru de potasiu. Cristale albe, solubile în apa, puţin delicvescente. Este folosit în extinctoare de incendiu, la prepararea prafului de copt, în medicina sau în oenologie (antiacid).4) Carbonat de calciu precipitat. Carbonatul de calciu precipitat [CaCO(3)] clasificat aici rezultă din tratamentul solutiilor de saruri de calciu cu anhidrida carbonica (dioxid de carbon). Este utilizat ca material de umplutura la prepararea pastelor dentare, şi a pudrelor numite de orez, în medicina (ca medicament antirahitic) etc.Pozitia nu cuprinde calcanul natural (Capitolul 25), creta (carbonatul de calciu natural) chiar spalata şi sub forma de praf (pozitia nr. 25.09) şi carbonatul de calciu sub forma de praf, ale cărui particule sunt acoperite cu o pelicula hidrofuga de acizi grasi (de exemplu acid stearic) (pozitia nr. 38.24).5) Carbonat de bariu precipitat. Carbonatul de bariu precipitat [BaCO(3)] clasificat aici este obţinut pornind de la sulfura de bariu şi carbonat de sodiu. Masa alba insolubila în apa. Utilizat la epurarea apelor industriale, la fabricarea paraziticizilor, la fabricarea sticlei optice. Mai este utilizat ca pigment sau fondant în industria emailului, în industria cauciucului, în papetarie, în industria sapunului, în industria zaharului, la obtinerea baritei, în pirotehnie (focuri verzi).Pozitia nu cuprinde carbonatul de bariu natural (witerit) (pozitia nr. 25.11).6) Carbonati de plumb.Carbonatii artificiali de plumb clasificati aici sunt: a) Carbonat neutru de plumb [PbCO(3)]. Praf alb cristalin sau amorf, insolubil în apa, folosit în ceramica sau la fabricarea pigmentilor, a masticurilor, a indigoului etc. b) Carbonati bazici de plumb (sau hidrocarbonati) de tipul (2PbCO(3).Pb[OH](2)). Praf, calupuri, solzi sau paste, cunoscuti sub numele de ceruza sau plumb alb. Plumbul alb este obţinut pornind de la acetatul de plumb rezultat în urma atacarii lamelor de plumb sau de litarga cu acid acetic; este un pigment sicativ. Se foloseşte la prepararea vopselelor de ulei, a compozitiilor vitrifiabile, a fandantilor, a masticurilor speciale (de exemplu pentru imbinarile conductelor de abur) şi pentru obtinerea miniului portocaliu. Singur sau în amestec cu sulfatul de bariu, oxidul de zinc, gipsul sau cu caolinul), plumbul alb da albul de plumb (alb de argint), albul de Krem, albul de Venetia, albul de Hamburg etc.Pozitia nu cuprinde carbonatul natural de plumb, (ceruzita) (pozitia nr. 26.07).7) Carbonati de litiu. Carbonatul de litiu [Li(2)CO(3)], obţinut precipitand sulfatul de litiu cu carbonatul de sodiu, este un praf alb cristalin, fără miros, care nu se altereaza în aer, este puţin solubil în apa. Este utilizat în medicina (diateza urica) sau la fabricarea produselor care permit obtinerea apelor minerale artificiale.8) Carbonat de strontiu precipitat [SrCO(3)]. Praf alb foarte fin, insolubil în apa, care este utilizat în pirotehnica (lumina rosie) sau pentru prepararea sticlelor irizate, a vopselelor luminescente, a oxidului de strontiu sau a sarurilor de strontiu.Pozitia nu cuprinde carbonatul de strontiu natural (strontianitul) (pozitia nr. 25.30).9) Carbonat de bismut. Carbonatul artificial de bismut clasificat aici este în esenta carbonatul bazic de bismut ([BiO](2)CO(3)) (carbonat de bismutil), praf amorf, alb sau galbui, insolubil în apa, utilizat în medicina sau la fabricarea fardurilor.Pozitia nu cuprinde hidrocarbonatul natural de bismut (bismutitul) (pozitia nr. 26.17).10) Carbonat de magneziu precipitat. Este mai mult sau mai puţin bazic şi hidratat. Obţinut prin dubla descompunere a carbonatului de sodiu şi a sulfatului de magneziu. Produs alb, inodor, practic insolubil în apa. Carbonatul usor este magnezia alba a farmacistilor, produs laxativ, prezentat deseori în blocuri cubice. Carbonatul greu este un praf alb, granulos. Este utilizat ca material de umplutura în industria hartiei sau a cauciucului; utilizat şi la fabricarea parfumurilor sau ca termoizolant.Pozitia nu cuprinde carbonatul de magneziu natural (giobertitul, magnezita) pozitia nr. 25.19).11) Carbonati de mangan. Carbonatul artificial [MnCO(3)], anhidru sau hidratat [cu 1H(2)O], clasificat aici, este un praf fin galben, roz sau maroniu, insolubil în apa; utilizat ca pigment în vopsitorii, în industria cauciucului, în ceramica şi în medicina.Pozitia nu cuprinde carbonatul natural de mangan (dialogitul, rodocrositul (pozitia nr. 26.02).12) Carbonati de fier. Carbonatul artificial [FeCO(3)] anhidru sau hidratat [cu 1H(2)O], cuprins aici, este preparat prin dubla descompunere a sulfatului de fier şi a carbonatului de sodiu; cristale gri, insolubile în apa, oxidandu-se usor la aer, mai ales la umiditate. Utilizat la prepararea sarurilor de fier şi a anumitor medicamente.Pozitia nu cuprinde carbonatul natural de fier (fier spatic sau siderit, salibit) pozitia nr. 26.01).13) Carbonati de cobalt. Carbonatul de cobalt [CoCO(3)] anhidru sau hidratat [cu 6H(2)O], este un praf cristalin, roz, rosu sau verzui, insolubil în apa. Este folosit ca pigment în industria emailului; este utilizat şi la prepararea oxizilor sau a sarurilor de cobalt.14) Carbonati de nichel. Carbonatul artificial normal de nichel [NiCO(3)] este un praf verde, clar, insolubil în apa, utilizat cu pigment în ceramica sau la prepararea oxidului de nichel. Carbonatul bazic hidratat în cristale verzui, este utilizat în ceramica, sticlarie, în electroliza, etc.Pozitia nu cuprinde carbonatul natural bazic de nichel (zarotit, texacit) pozitia nr. 25.30).15) Carbonati de cupru. Carbonatii artificiali, denumiti şi malachit artificial, azurit artificial, sunt prafuri albastru-verzui, toxice, insolubile în apa, consistand din carbonat neutru [CuCO(3)] sau din carbonati bazici de diverse tipuri. Sunt preparati pornind de la carbonatul de sodiu şi sulfatul de cupru. Utilizati ca pigmenti, puri sau în amestec (cenusa albastra sau verde, albastru sau verde de munte), ca insecticid sau fungicid, în medicina (astringent şi ca antidot al otravirii cu fosfor), în galvanoplastie, în pirotehnie, etc.Pozitia nu cuprinde malachitul şi azuritul, carbonati bazici naturali ai cuprului hidratati sau nu pozitia nr. 26.03).16) Carbonatul de zinc precipitat. Carbonatul de zinc precipitat [ZnCO(3)] cuprins aici şi care se prepara prin dubla descompunere a carbonatului de sodiu şi a sulfatului de zinc, este un praf alb cristalin, practic insolubil în apa. Utilizat ca pigment în vopsitorie, în industria cauciucului, în ceramica sau în cosmetica.Pozitia nu cuprinde carbonatul de zinc natural (smithsoratul) (pozitia nr. 26.08).B. - PERCARBONATI1) Percarbonaţi de sodiu. Preparati prin tratarea peroxidului de sodiu sau hidratul acestuia cu anhidrida carbonica lichida; diversii percarbonaţi de sodiu sunt prafuri albe, care se dizolva în apa dand oxigen şi carbonat neutru de sodiu. Utilizati la albire, pentru prepararea lesiilor menajere şi în fotografie.2) Percarbonaţi de potasiu. Obtinuti prin electroliza la -10°C sau -15°C a unei solutii saturate de carbonat neutru de potasiu. Cristale albe, foarte higroscopice, devenind albastrui la umiditate, solubile în apa. Constituie oxidanti energici, utilizati uneori la albire.3) Alti percarbonaţi. De mentionat percarbonatul de amoniu sau de bariu.28.37 - CIANURI, OXICIANURI ŞI CIANURI COMPLEXE.- Cianuri şi oxicianuri:2837.11 - - De sodiu2837.19 - - Altele2837.20 - Cianuri complexeSunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, cianurile, oxicianurile şi cianurile complexe.A. - CIANURICianurile simple cuprinse aici sunt saruri metalice ale acidului cianhidric (HCN) clasificat la pozitia nr. 28.11. Aceste saruri sunt otravitoare.1) Cianura de sodiu (NaCN). Obtinuta, fie prin actiunea cocsului sau a unei hidrocarburi gazoase asupra azotului atmosferic în prezenta carbonatului de sodiu, fie tratand cu mangal cianamida calcica de la pozitia nr. 31.02, fie intrebuintand carbune-praf, sodiu şi amoniac gazos. Praf, placi sau paste albe, cristaline, higrosropice, foarte solubile în apa, având un miros amarui de migdale. În stare topita absoarbe oxigenul: poate forma hidrati. Este prezentată, în vaze închise. Este folosit în metalurgia aurului sau argintului, în aurire şi argintare, în fotografie, litografie sau imprimari grafice, ca paraziticid sau insecticid etc. Se foloseşte şi la fabricarea acidului cianhidric, a altor cianuri sau a indigoului sau în procesele de flotatie (în particular la separarea galenei de blenda sau a piritelor de calcopirite).2) Cianura de potasiu (KCN). Obtinuta prin procedee analoge are aceleasi proprietăţi şi utilizari ca cianura de sodiu.3) Cianura de calciu (Ca[CN](2)). Praf alb sau gri în functie de gradul de puritate, solubil în apa. Utilizat la distrugerea insectelor, a ciupercilor sau a animalelor dăunătoare.4) Cianura de nichel (Ni[CN](2)). Hidratata, ea apare în lamele sau sub forma de praf verzui; amorf, este un praf galben. Utilizat în metalurgie sau în galvanoplastie.5) Cianurile de cupru. a) Cianura cuproasa (CuCN). Praf alb sau gri, insolubil în apa; aceleasi utilizari ca cianura cuprica sau în medicina. b) Cianura cuprica (Cu[CN](2)). Praf amorf, insolubil în apa, se descompune usor, este utilizat pentru cuprarea fierului sau în sinteze organice.6) Cianura de zinc (Zn[CN](2)). Praf alb, insolubil în apa, este utilizat în galvanoplastie.7) Cianurile de mercur. a) Cianura mercurica (Hg[CN](2)). Preparata prin dizolvarea oxidului galben de mercur intr-o solutie apoasa de acid ciahidric. Cristale albe, opace, care devin brune la aer, solubile în apa. Se descompune la căldură cu producerea gazului cionogen, de unde rezultă şi utilizarea ei la prepararea acestuia. Este antiseptic şi dezinfectant, utilizat în particular pentru fabricarea anumitor sapunuri dezinfectante. Se foloseşte şi în fotografie. b) Oxicianura de mercur (HgO.Hg[CN](2)). Obtinuta prin actiunea oxidului galben de mercur asupra cianurii de mercur. Praf alb cristalin, solubil în apa, mai ales la cald. Antiseptic mai puternic decat clorura mercurica şi mai puţin iritant decat cianura de mercur, îşi găseşte utilizare în oftalmologie, împotriva erizipelului, a bolilor pielii, a sifilisului sau pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale.Pozitia nu cuprinde cianurile elementelor nemetalice, cum este cianura de brom (pozitia nr. 28.51).B. - HEXACIANOFERATI (II) (FEROCIANURI)Hexacianoferatii (II) (ferocianurile) sunt sarurile metalice ale hexacianoferatului (II) de hidrogen (H(4)Fe[CN](6)) clasificat la pozitia nr. 28.11. Sunt obtinuti practic pornind de la reziduurile de la epurarea gazelor de huila (amoniac brut), tratate cu hidroxid de calciu sau prin actiunea hidroxidului feros asupra cianurilor. Ei se descompun la căldură.Principalii hexacianoferati sunt:1) Hexacianoferatul de tetramoniu (H(4)Fe[CN](6)). Cristale solubile în apa. Utilizat pentru nichelarea neagra sau drept catalizator în sinteza amoniacului.2) Hexacianoferatul tetrasodic (Na(4)Fe[CN](6).10H(2)O).Cristale galbene, nealterabile la aer, solubile în apa, mai ales la cald. Utilizat la prepararea acidului cianhidric, a albastrului de Prusia, tioindigoului etc, la cementarea otelului, în fotografie, în vopsitorie (ca mordant sau pentru colorare în albastru), în imprimerie (ca oxidant la imprimarea cu negru de anilina), ca fungicid.3) Hexacianoferatul tetrapotasic (K4Fe(CN)6.3H(2)O). Cristale galbene, eflorescente, solubile în apa, mai ales la cald. Utilizarile sunt aceleasi ca şi ale hexacianoferatului tetrasodic.4) Hexacianoferatul (II) de cupru (Cu(2)Fe[CN](6).xH(2)O). Este un praf brun-violaceu, insolubil în apa, utilizat la fabricarea brunului de Florenta sau a brunului Van Dyck pentru picturi artistice.5) Hexacianoferatii (II) dubli (hexacianoferatul de litiu şi de potasiu, de exemplu, Li(2)K(2)(Fe[CN](6).3H(2)O).Pozitia nu cuprinde albastrul de Prusia (albastru de Berlin) şi alti pigmenti pe bază de hexacianoferati (pozitia nr. 32.06).C. - HEXACIANOFERATI (III) (FERICIANURI)Hexacianoferatii (III) (fericianurile) sunt saruri ale hexacianoferatului (III) de hidrogen (H(3)Fe[CN](6)) clasificat la pozitia nr. 28.11.Cei mai importanti sunt:1) Hexacianoferatul triosodic (Na(3)Fe[CN](6).H(2)O). Obţinut prin actiunea clorului asupra hexacianoferatului (II). Cristale de culoare rosu inchis (grena), delicvescente, solubile în apa, toxice; solutiile lui apoase sunt verzui şi se descompun la lumina. Este utilizat în vopsitorie sau imprimerie, în fotografie, la cementarea otelului, în galvanoplastie sau ca oxidant în sinteze organice.2) Hexacianoferatul tripotasic (K(3)Fe[CN](6)). Aceleasi aspecte ca hexacianoferatul (III) de sodiu, dar este mai puţin delicvescent. Utilizarile sunt aceleasi.D. - ALTI COMPUSISunt de asemenea clasificati în aceasta pozitie pentacianonitrozilferatii (II) şi pentacianonitrozilferatii (III), cianocadmiatii, cianocromatii, cianomanganatii, cianocobaltatii, cioanonichelatii, cianocupratii, cianomercuratii etc. ai bazelor anorganice.Pot fi citati, de exemplu:1) Cianomercuratul de potasiu. Cristale incolore, toxice, solubile în apa şi utilizat la argintarea oglinzilor.2) Pentacianonitrozilferatul (III) de sodiu (nitropruziatul de sodiu sau nitrofericianura de sodiu) (Na(2)Fe[CN](5)NO.2H(2)O), utilizat în chimia analitica.28.38 - FULMINATI, CIANATI ŞI TIOCIANATI.Sunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, fulminatii, cianatii, izocianatii şi tiocianatii, saruri metalice ale acidului cianic, neizolate (HOC=N) sau ale acidului izocianic (HN=C=O) sau ale acidului fulminic (HO-N=C), izomeri ai acidului cianic. Aceasta pozitie cuprinde şi tiocianati, saruri ale acidului tiocianic (HS-C=N).A. - FULMINATIFulminatii sunt compusi cu o constitutie puţin cunoscuta, foarte instabili, detonanti la socuri slabe sau sub actiunea caldurii, de exemplu a scanteii. Ei constituie explozivii de amorsare utilizati la confectionarea amorselor sau a detonatoarelor.Practic singurul fulminat de importanţa comerciala este fulminatul de mercur, caruia i se atribuie formula Hg[ONC](2). Este obţinut prin reactia unei solutii de nitrat de mercur cu alcoolul, în acid nitric, în prezenta unui catalizator, clorura cuproasa. Cristale albe sau galbui sub forma de ace, solubile în apa fierbinte, este toxic. Detonand, produce un fum rosu. Este prezentat în recipienti nemetalici, umpluti cu apa.B. - CIANATICianatii de amoniu, de sodiu sau de potasiu servesc la fabricarea diversilor compusi organici. Exista şi cianati alcalino-pamantosi.C. - TIOCIANATITiocianatii (sulfocianati, sulfocianuri) sunt sarurile metalice ale acidului tiocianic (neizolat) (HS-C=N).Cei mai importanti sunt:1) Tiocianatul de amoniu [NH(4)SCN]. Preparat prin încălzirea unui amestec de amoniac şi de sulfura de carbon. Cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apa care devin rosii în aer şi la lumina; se descompun la căldură. Este utilizat în galvanoplastie, în fotografie, la vopsire şi imprimare (în special pentru impiedicarea deteriorării tesaturilor de matase apretate), la prepararea amestecurilor refrigerante, a cianurilor sau a hexacianoferatilor (II), a tioureei, a guanidinei, a materialelor plastice, a adezivilor, a ierbicidelor, etc.2) Tiocianatul de sodiu (NaSCN). Se obtine prin actiunea caldurii asupra unui amestec de cianura de sodiu şi de sulf. Se prezinta sub acelasi aspect ca tiocianatul de amoniu sau sub forma de praf. Aceasta sare, toxica, serveste în fotografie, în vopsitorii şi imprimerii (mordant), în medicina la prepararea uleiului de mustar artificial, ca reactiv pentru laboratoare, în galvanoplastie, în industria cauciucului etc.3) Tiocianatul de potasiu (KSCN). Obţinut printr-un procedeu analog, el se prezinta sub acelasi aspect ca tiocianatul de sodiu. Se utilizeaza în industria textila, în fotografie, la prepararea tiocianatilor, a tioureei, a uleiului artificial de mustar, a colorantilor sau altor compusi organici de sinteza, a amestecurilor refrigerente, a paraziticidelor, etc.4) Tiocianatul de calciu (Ca[SCN](2).3H(2)O). Preparat prin actiunea oxidului de calciu asupra tiocianatului de amoniu. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apa. Utilizat ca mordant în vopsitorie şi imprimerie, ca solvent pentru celuloza, la mercerizarea bumbacului, în medicina, ca inlocuitor al iodurii de potasiu (împotriva arteriosclerozei), pentru prepararea altor tiocianati sau hexacianoferati (II), la fabricarea pergamentului.5) Tiocianatii de cupru. Sunt preparati pornind de la tiocianatii alcalini, bisulfitul de sodiu şi sulfatul de cupru.Tiocianatul cupros (CuSCN). Praf sau pasta albicioasa, gri sau galbuie, insolubila în apa.Utilizat ca mordant la imprimarea textilelor şi vopselele rezistente la apa de mare sau în sinteze organice.Tiocianatul cupric (Cu[SCN](2)). Praf negru, insolubil în apa, se transforma usor în tiocianat cupros. Este utilizat la fabricarea amorselor detonante sau a chibriturilor.6) Tiocianatul mercuric (Hg[SCN](2)). Preparat cu ajutorul unui tiocianat alcalin şi al clorurii mercurice. Praf cristalin alb, destul de puţin solubil în apa. Aceasta sare, toxica, este utilizata în fotografie, pentru intarirea negativelor.Pozitia nu cuprinde: a) Cianatii dubli sau complecsi (pozitia nr. 28.42). b) Tiocianatii dubli sau complecsi. (feropotasic şi feripotasic) (pozitia nr. 28.42).28.39 - SILICATI; SILICATI COMERCIALI AI METALELOR ALCALINE.- De sodiu:2839.11 - - Metasilicati2839.19 - - Altele2839.20 - De potasiu2839.90 - AlteleSunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, silicatii, sarurile metalice ale diversilor acizi silicici, neizolati în stare libera şi derivati din dioxidul de siliciu clasificat la pozitia nr. 28.11.1) Silicati de sodiu. Obtinuti topind nisipul şi carbonatul (sau sulfatul) de sodiu. Compozitia lor este variabila (monosilicat, metasilicat, polisilicat etc.) şi sunt mai mult sau mai puţin hidratati sau solubili, în functie de modul de preparare şi gradul de puritate. Praf, cristale incolore, mase sticloase (sticlă solubila) sau solutii apoase mai mult sau mai puţin vascoase. Defloculeaza sterilul minereurilor şi servesc ca regulatoare de flotatie. Se utilizeaza şi ca material de umplere la fabricarea sapunului silicat, ca aglutinant sau adeziv la fabricarea cartonului sau a aglomeratelor de huila, ca ignifugant, pentru conservarea ouălor, pentru obtinerea adezivilor care nu putrezesc, ca intaritor la fabricarea cimenturilor antiacide, a luturilor şi pietrelor artificiale, pentru prepararea lesiilor etc. Se utilizeaza şi ca produs dezincrustant sau pentru decaparea materialelor (vezi Nota explicativa de la 28.24).2) Silicati de potasiu. Aceleasi aplicaţii ca la silicatii de sodiu.3) Silicat de mangan [MnSiO(3)]. Praf oranj, insolubil în apa, este utilizat pentru colorarea ceramicii sau ca sicativ pentru vopsele sau lacuri.4) Silicati de calciu precipitati. Prafuri albe obtinute pornind de la silicatii de sodiu şi de potasiu. Utilizati în fabricatia de chirpici refractar sau a cimenturilor dentare.5) Silicati de bariu. Sunt prafuri albe utilizate la fabricarea oxidului de bariu sau a sticlelor optice.6) Silicati de plumb. Praf sau mase sticloase albe, utilizati în ceramica pentru formarea glazurii.7) Alti silicati. Silicatii comerciali ai metalelor alcaline, altii decat cei menţionaţi mai sus. Pot fi menţionaţi silicatul de cesiu (praf galben, utilizat în ceramica), silicatul de zinc (pentru acoperirea tuburilor fluorescente), silicatul de aluminiu (fabricarea portelanului sau a produselor refractare).Pozitia nu cuprinde silicatii naturali. Printre acestia se pot enumera: a) Wollastonitul (silicat de calciu), rodonitul (silicat de mangan), fenacitul (silicat de beriliu) şi titanitul (silicat de titan) (pozitia nr. 25.30). b) Minereurile ca silicatii de cupru (chriosocolul, dioptazul), hidrosilicatul de zinc (calamina, hemimorfitul) şi silicatul de zirconiu (zircon) (pozitia nr. 26.03, 26.08 sau 26.15). c) Pietrele pretioase de la Capitolul 71.28.40 - BORATI; PERBORATI.- Tetraborat de disodiu (borax rafinat):2840.11 - - Anhidru2840.19 - - Altele2840.20 - Alti borati2840.30 - PerboraţiA. - BORATISunt clasificati aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, boratii, sarurile metalice ale diversilor acizi borici, în principal ale acidului normal sau ortoboric [H(3)BO(3)] (pozitia nr. 28.10).Pozitia cuprinde boratii obtinuti prin cristalizare sau printr-un procedeu chimic, ca şi boratii naturali din sarurile complexe obtinute prin evaporarea apei.1) Borati de sodiu. Cel mai important este tetraboratul [Na(2)B(4)O(7)] (tetraborat de disodiu, borax rafinat). Este obţinut cristalizand solutiile de borati naturali sau tratand cu carbonat de sodiu boratii naturali de calciu sau acidul boric. Poate exista în stare anhidra sau hidratata [cu 5 sau 10 H(2)O]. Încălzit şi apoi racit, da o masa sticloasa (boraxul topit sau sticlă de borax, perla de borax. Este utilizat la intarirea lenjeriei (clei de intarire), hartiei, pentru sudura metalelor (fondant pentru lipituri), ca fondant în industria emailului, la fabricarea culorilor vitrifiabile, a sticlelor speciale (sticlă optica, sticlă pentru lampi cu incandescenta), a adezivilor, a cerii de parchet, pentru rafinarea aurului, pentru prepararea boratilor sau a colorantilor de antrachinona. Exista alti borati de sodiu (metaborat, hidrogenoborat) pentru utilizari de laborator.2) Borati de amoniu. Grupa cuprinde în principal metaborat [NH(4)BO(2).2H(2)O]. Cristale incolore, foarte solubile în apa, eflorescente. Se descompune la căldură dand un lac fuzibil de anhidrida borica, de unde utilizarea ca ignifugant. Se mai utilizeaza ca fixativ în lotiunile capilare, ca un element component al electrolitului pentru condensatoare electrolitice sau pentru cretarea hartiei.3) Borati de calciu precipitati. Obtinuti pornind de la boratii naturali tratati cu clorura de calciu.Praf alb folosit în preparatele destinate incetinirii propagarii focului, în preparatele antigel pentru izolatori de ceramica şi ca antiseptic.4) Borati de mangan. Grupa cuprinde în principal tetraborat [MnB(4)O(2)] care apare sub forma unui praf roz, puţin solubil. Este utilizat ca sicativ pentru lacuri şi vopsele.5) Borat de nichel. Cristale de un verde pal, utilizat drept catalizator.6) Borat de cupru. Cristale albastre, foarte dure, insolubile în apa. Este utilizat ca pigment (culori pentru ceramica), ca antiseptic sau insecticid.7) Borat de plumb. Praf gri, insolubil în apa. Utilizat la prepararea sicativilor, în sticlarie, colorant al portelanului sau în galvanoplastie.8) Alti borati. Boratul de cadmiu utilizat la acoperirea în tuburilor fluorescente. Boratul de cobalt este utilizat ca sicativ, boratul de zinc ca antiseptic, ca ignifug pentru textile sau ca fondant pentru ceramica, boratul de zirconiu ca opacifiant.Pozitia nu cuprinde boratii naturali (kenitul, tinkalul), utilizati la prepararea boratilor artificiali clasificati aici şi boratii naturali de calciu (pandermitul, priceitul), utilizati la fabricarea acidului boric (pozitia nr. 25.28).B. - PERBORATIPozitia cuprinde perboraţii metalici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol. Aceste saruri, mai oxigenate ca boratii, cedeaza mai usor oxigenul lor.Ei constau în general, din produse complexe, ale caror formule corespund la diversi acizi, ca HBO(3) sau HBO(4).Principalii perboraţi sunt:1) Perborat de sodiu (perborax). Obţinut prin actiunea bioxidului de sodiu asupra unei solutii apoase de acid boric sau tratand cu apa oxigenata o solutie apoasa de borat de sodiu. Se prezinta în stare amorfa ca praf alb sau cristalizat [cu 1 sau 4 H(2)O]. Utilizat la albirea panzeturilor, a textilelor sau a paielor, pentru conservarea pieilor sau la fabricarea lesiilor menajere, a detergentilor sau a antisepticelor.2) Perborat de magneziu. Praf alb, insolubil în apa, utilizat în medicina sau la prepararea pastelor de dinti.3) Perborat de potasiu. Proprietăţile şi utilizarile lui sunt aceleasi ca cele ale perboratului de sodiu.4) Alti perboraţi. Perboraţii de amoniu, de calciu, de zinc, de aluminiu, se prezinta sub forma unor prafuri albe, au aceleasi utilizari ca peroxoboratul de magneziu.28.41 - SARURI DE OXIACIZI METALICI SAU PERMETALICI.2841.10 - Aluminati2841.20 - Cromati de zinc sau de plumb2841.30 - Dicromat de sodiu2841.40 - Dicromat de potasiu2841.50 - Alti cromati şi dicromaţi; percromati- Manganiti, manganati şi permanganati:2841.61 - - Permanganat de potasiu2841.69 - - Altele2841.70 - Molibdati2841.80 - Tungstenaţi (wolframati)2841.90 - AltelePozitia cuprinde sarurile oxiacizilor metalici sau permetalici (corespunzând cu oxizii metalelor care constituie anhidridele).Principalele categorii de compusi clasificati aici:1) Aluminati. Derivati ai hidroxizilor de aluminiu. a) Aluminat de sodiu. Rezultă din tratarea bauxitei cu solutie de hidroxid de sodiu. Praf alb (solubil în apa), solutii apoase sau paste. Utilizat ca mordant în vopsitorie (mordant alcalin), pentru obtinerea lacurilor, pentru incleierea hartiei, ca material de umplutura a sapunului, intaritor pentru ipsos, prepararea sticlelor opace, epurarea apelor industriale etc. b) Aluminat de potasiu. Preparat prin dizolvarea bauxitei în potasa caustica. Masa alba, microcristalina, higroscopica, solubila în apa. Utilizarile lui sunt aceleasi ca cele ale aluminatului de sodiu. c) Aluminat de calciu. Obţinut prin topirea în cuptor electric a bauxitei şi a oxidului de calciu. Praf alb, solubil în apa. Utilizat în vopsitorie (mordant), pentru epurarea apelor industriale (schimbator de ioni), fabricarea hartiei (incleiere), la fabricarea sticlei, a sapunurilor, a cimenturilor speciale, a produselor de polizat sau a altor aluminati. d) Aluminat de crom. Obţinut prin încălzirea unui amestec de oxid de aluminiu, fluorura de calciu şi dicromat de amoniu , este un colorant pentru ceramica. e) Aluminat de cobalt. Preparat din aluminat de sodiu şi o sare de cobalt. Pur sau în amestec cu oxidul de aluminiu, el reprezinta albastrul de cobalt sau albastrul Thenard. Utilizat la prepararea albastrului ceruleum (cu aluminat de zinc) a albastrului azur, de smalt, de Saxonia sau de Sevres etc. f) Aluminat de zinc. Praf alb, utilizat ca aluminatul de sodiu. g) Aluminat de bariu. Preparat pornind de la bauxita, baritina şi carbune. Mase albe sau brune. Utilizat la epurarea apelor industriale sau ca dezincrustant. h) Aluminat de plumb. Obţinut prin încălzirea unui amestec de oxid de plumb (litarga) şi oxid de aluminiu. Este un solid foarte puţin fuzibil, utilizat ca pigment alb solid şi la fabricarea caramizilor şi a acoperirilor refractare.Pozitia nu cuprinde aluminatul natural de beriliu (chrisoberil) (pozitiile nr. 25.30, 71.03 sau 71.05, după caz).2) Cromati. Cromatii neutri sau acizi (dicromaţii), tri- şi tetracromatii şi percromatii deriva din diversi acizi cromici, în particular din acidul normal [H(2)CrO(4)] sau din acidul dicromic sau pirocromic [H(2)Cr(2)O(7)], neizolat în stare pura. Cele mai importante dintre aceste saruri, majoritatea toxice, sunt: a) Cromatul de zinc. Tratand o sare de zinc cu un dicromat alcalin, se obtine un cromat hidratat sau bazic de zinc, sub forma unui praf insolubil în apa. Este un pigment care, singur sau în amestec constituie galbenul de zinc. Asociat cu albastrul de Prusia, formeaza verdele de zinc. b) Cromat de plumb. Cromatul neutru artificial de plumb rezultă din actiunea acetatului de plumb asupra dicromatului de sodiu. Praf galben, uneori portocaliu sau rosu, functie de modul de precipitare. Singur sau în amestec, acest pigment reprezinta galbenul de crom, foarte intrebuintat în industria emailului, în ceramica, în lacuri şi vopsele etc. Cromatul bazic, singur sau în amestec, constituie rosul de crom sau rosul de Adrianopole. c) Cromati de sodiu. Cromatul de sodiu [Na(2)CrO(4).10H(2)O] obţinut în cursul fabricarii cromului prin prajirea oxidului natural de fier şi crom (cromit, fier cromat), amestecat cu carbune şi carbonat de sodiu, formeaza cristale mari galbene, delicvescente, foarte solubile în apa. Utilizat în vopsitorie (ca mordant), în tabacarie, la fabricarea cernelurilor, a pigmentilor sau a altor cromati sau dicromaţi. Amestecat cu sulfura de stibiu, el serveste la prepararea unui praf pentru flash în fotografie.Dicromatul de sodiu [Na(2)Cr(2)O(7).2H(2)O], preparat pornind de la cromatul de sodiu, apare sub forma unor cristale rosii, delicvescente, solubile în apa. Căldură îl transforma în dicromat anhidru, mai puţin delicvescent: dicromatul topit este acela, care deseori contine puţin sulfat de sodiu. Este utilizat în tabacarie (tabacaria cu crom), în vopsitorie (ronjant şi oxidant) şi în industria colorantilor, în sinteze organice (ca oxidant), în fotografie sau în artele fotografice, în industria uleiului (pentru purificarea sau decolorarea grasimilor), în pirotehnie, la fabricarea pilelor electrice din dicromat, în operaţiile de flotare, la rafinarea petrolului, la prepararea gelatinelor dicromate (care, sub influenţa luminii devin insolubile în apa calda) sau ca antiseptic. d) Cromati de potasiu. Cromatul de potasiu [K(2)CrO(4)] (cromat galben), preparati pornind de la cromit. Cristale galbene, solubile în apa, toxice.Dicromatul de potasiu [K(2)Cr(2)O(7)] (cromat rosu) obţinut pornind de la cromit. Cristale portocalii, solubile în apa. Produsul este foarte toxic; praful şi vaporii lui distrug cartilajele şi septul nazal; solutiile lui infecteaza zgarieturile.Cromatul şi dicromatul de potasiu au aceleasi utilizari ca şi cromatul şi dicromatul de sodiu. e) Cromati de amoniu. Cromatul de amoniu ([NH(4)](2)CrO(4)), preparat prin saturarea cu amoniac a unei solutii de anhidrida cromica. Cristale galbene, solubile în apa. Utilizat în fotografie şi în vopsitorie.Dicromatul de amoniu ([NH(4)](2)Cr(2)O(7)), obţinut pornind de la oxidul natural de fier şi de crom (cromit). Cristale rosii, solubile în apa. Este utilizat în fotografie, în vopsitorie (mordant) sau în tabacarie, pentru purificarea grasimilor sau a uleiurilor, în sinteze organice etc. f) Cromat de calciu [CaCrO(4).2H(2)O]. Aceasta sare, care este preparata pornind de la dicromatul de sodiu şi creta, devine anhidra şi se ingalbeneste sub actiunea caldurii. Singura sau în amestec, el formeaza galbenul ultramarin. g) Cromat de mangan. Cromatul neutru de mangan [MnCrO(4)], preparat pornind de la oxidul manganos şi anhidrida cromica. Cristale brune, solubile în apa; mordant în vopsitorie.Cromatul bazic, praf brun, este insolubil în apa; este utilizat ca vopsea de apa (acuarela). h) Cromati de fier. Cromatul feric (Fe(2)[CrO(4)](3)), preparat cu ajutorul solutiilor de clorura ferica şi de cromat de potasiu, este un praf galben, insolubil în apa.Exista şi un cromat bazic de fier, care singur sau în amestec, este utilizat în pictura sub numele de galben siderin; asociat cu albastrul de Prusia, el da un verde care imita verdele de zinc. Este utilizat şi în metalurgie.i.j) Cromat de strontiu [SrCrO(4)]. Produs analog cu cromatul de calciu, care, singur sau în amestec, constituie galbenul de strontiu, utilizat în pictura artistica. k) Cromat de bariu [BaCrO(4)]. Obţinut prin precipitarea solutiilor de clorura de bariu şi de cromat de sodiu, se prezinta sub forma unui praf de culoare galben viu, insolubil în apa. Este toxic. Singur sau în amestec constituie galbenul de bariu (denumit uneori galben ultramarin, ca produsul similar pe bază de cromat de calciu), utilizat în pictura artistica, în industria emailului, în sticlarie. Se mai intrebuinteaza în fabricatia chibriturilor sau ca ronjant în vopsitorie.Pozitia nu cuprinde: a) Cromatul natural de plumb (crocoit) (pozitia nr. 25.30). b) Pigmentii pe bază de cromati (pozitia nr. 32.06).3) Manganati, permanganati. Aceste saruri corespund acidului manganic [H(2)MnO(4)] (neizolat) şi respectiv, acidului permanganic [HMnO(4)] (existand numai în solutii apoase). a) Manganati. Manganatul de sodiu [Na(2)MnO(4)], preparat prin topirea unui amestec de dioxid natural de mangan (pozitia nr. 26.02) (pirolusita) şi de hidroxid de sodiu; Cristale verzi, solubile în apa rece, descompuse în apa calda; este utilizat în metalurgia aurului.Manganatul de potasiu [K(2)MnO(4)]. Cristale mici de culoare negru-verzui, utilizat la prepararea permanganatului.Manganatul de bariu [BaMnO(4)]. Obţinut incalzind dioxidul de mangan amestecat cu nitrat de bariu, apare ca un praf verde ca smaraldul; amestecat cu sulfatul de bariu, constituie albastru de mangan, utilizat în pictura de arta. b) Permanganati. Permanganatul de sodiu [NaMnO(4).3H(2)O]. Preparat cu ajutorul manganatului, este format din cristale negre rosiatice, delicvescente, solubile în apa. Este intrebuintat ca dezinfectant, în sinteze organice sau pentru albirea lanii.Permanganatul de potasiu [KMnO(4)]. Preparat pornind de la manganat sau oxidand un amestec de dioxid de mangan şi de potasa caustica. Cristale violete, cu reflexe metalice, solubile în apa, colorand pielea, sau solutii apoase de un rosu-violaceu sau pastile. Este un oxidant foarte energic, utilizat în chimie ca reactiv, în sinteza organica (fabricarea zaharinei), în metalurgie (rafinarea nichelului), pentru albirea grasimilor, a rasinilor, a firelor sau a tesaturilor de matase sau a paielor, la epurarea apei, ca antiseptic, drept colorant (pentru lana, lemn, prepararea vopselelor capilare), ca absorbant în mastile de gaz sau în medicina.Permanganatul de calciu (Ca[MnO(4)](2).5H(2)O). Preparat prin electroliza solutiilor de manganati alcalini şi de clorura de calciu, formeaza cristale violete închise, solubile în apa. Oxidant şi dezinfectant, intrebuintat în vopsitorie, în sinteze organice, pentru epurarea apelor, pentru albirea pastelor de hartie.4) Molibdati. Molibdatii, paramolibdatii şi polimolibdatii (di-, tri-, tetra-), deriva din acidul molibdenic normal [H(2)MoO(4)] sau din alti acizi molibdenici. Prezinta unele analogii cu cromatii.Cele mai importante dintre aceste saruri sunt: a) Molibdatul de amoniu. Obţinut în metalurgia molibdnenului, apare sub forma unor cristale hidratate, cu usoara nuanta de verde sau galben, se descompune la căldură. Utilizat ca reactiv în chimie şi la prepararea pigmentilor, a ignifugantilor, în sticlarie etc. b) Molibdatul de sodiu. Cristale hidratate, lucioase, solubile în apa. Este intrebuintat ca reactiv, pentru fabricarea pigmentilor şi în medicina. c) Molibdatul de calciu. Praf alb, insolubil în apa, este utilizat în metalurgie. d) Molibdatul de plumb. Molibdatul de plumb artificial coprecipitat cu cromatul de plumb da rosul de molibden.Pozitia nu cuprinde molibdatul natural de plumb (wulfenit) (pozitia nr. 26.13).5) Tungstenaţi (wolframati). Tungstenaţii, paratungstenatii şi pertungstenatii deriva din acidul tungstenic normal [H(2)WO(4)] şi din alti acizi tungstenici.Cele mai importante saruri sunt: a) Tungstenatul de amoniu. Obţinut dizolvand acidul tungstenic în amoniac. Praf cristalin alb, hidratat, solubil în apa, utilizat la ignifugarea tesaturilor sau la prepararea altor tungstenaţi. b) Tunstenatul de sodiu. Obţinut în metalurgia tungstenului, pornind de la wolframitul clasificat la pozitia nr. 26.11 şi de la carbonatul de sodiu. Lamele sau cristale albe hidratate, cu reflexe sidefii, solubile în apa. Are aceleasi utilizari ca tungstenatul de amoniu; utilizat în plus, ca mordant pentru imprimarea textilelor şi la prepararea vopselelor, lacurilor, a catalizatorilor sau în chimia organica. c) Tungstenatul de calciu. Solzi albi, luciosi, insolubili în apa, este utilizat la fabricarea ecranelor de radioscopie sau a tuburilor fluorescente. d) Tungstenatul de bariu. Praf alb, utilizat în pictura artistica, singur sau în amestec, sub denumirea de alb de tungsten sau tungstenat alb. e) Alti tungstenaţi. De mentionat tungstenaţii de potasiu (pentru ignifugarea tesaturilor), de magneziu (pentru ecranele radioscopice), de crom (pigment verde), de plumb (pigment alb).Pozitia nu cuprinde: a) Tungstenatul de calciu nativ (scheelitul), un minereu de tungsten (pozitia nr. 26.11). b) Tungstenaţii naturali de mangan (hubneritul) sau de fier (ferberitul) (pozitia nr. 26.11). c) Tungstenaţii - în special cei de calciu sau de magneziu, deveniti luminescenti, în urma unor tratamente adecvate, care le dau o structura cristalina particulara, intră în categoria luminofoarelor anorganice (pozitia nr. 32.06).6) Titanati. Titanatii (orto-, meta- şi pertitanati, neutri sau acizi) deriva din diversi acizi titanici, hidroxizi bazati pe dioxidul de titan [TiO(2)].Titanatii de bariu sau de plumb sunt prafuri albe, utilizate ca pigmenti.Pozitia nu cuprinde titanatul natural de fier (ilmenitul) (pozitia nr 26.14) şi fluorotitanatii anorganici (pozitia nr. 28.26).7) Vanadati. Vanadatii (orto-, meta-, piro-, hipo-, vanadatii neutri sau acizi) deriva din diversi acizi vanadici proveniti de la pentaoxidul de vanadiu [V(2)O(5)] sau de la alti oxizi de vanadiu. a) Vanadat de amoniu (metavanadat) [NH(4)VO(3)]. Praf cristalin alb galbui, puţin solubil în apa rece, foarte solubil în apa calda, cu care formeaza o solutie galbena. Este folosit drept catalizator sau ca mordant la vopsirea sau imprimarea textilelor, ca sicativ la vopsele şi lacuri, colorant în ceramica, la fabricarea cernelurilor pentru scris sau pentru tipografii etc. b) Vanadati de sodiu (orto- şi meta-). Prafuri albe, cristaline hidratate, solubile în apa.Utilizate la vopsirea sau imprimarea cu negru de anilina.8) Ferati şi feriti. Feratii şi feritii deriva respectiv din hidroxidul feric (Fe[OH](3)) şi din hidroxidul feros (Fe[OH](2)). Feratul de potasiu este un praf negru, care se dizolva în apa dand un lichid rosu.Amestecurile simple de oxizi de fier şi de alti oxizi metalici constituind culori ceramice, clasificate la pozitia nr. 32.07 sunt denumite greşit sub numele de ferati.Pozitia nu cuprinde magnetitas care nu este altceva decat oxidul fero-feric Fe(3)O(4) (pozitia nr. 26.01) şi zgurile de fier (oxizii de zgura) (pozitia nr. 26.19).9) Zincati. Compusi derivand din hidroxidul de zinc amfoter (Zn[OH](2)). a) Zincat de sodiu. Obţinut prin actiunea carbonatului de sodiu asupra oxidului de zinc sau prin actiunea hidroxidului de sodiu (soda caustica) asupra zincului. Folosit la prepararea sulfurii de zinc, utilizata în vopsitorie. b) Zincat de fier. Este utilizat drept colorant în ceramica. c) Zincat de cobalt, pur sau în amestec cu oxidul de cobalt sau alte saruri, el constituie verdele de cobalt sau verdele Rinman. d) Zincat de bariu. Preparat precipitand o solutie apoasa de hidroxid de bariu cu o solutie amoniacala de sulfat de zinc. Praf alb, solubil în apa, utilizat la fabricarea sulfurii de zinc şi care este utilizat în vopselarie.10) Stanati. Stanatii (orto- şi meta-) deriva din acizii stanici. a) Stanat de sodiu [Na(2)SnO(3).3H(2)O]. Obţinut prin topirea unui amestec de staniu, de soda caustica, de clorura şi nitrat de sodiu, se prezinta ca o masa dura sau în bucăţi neregulate, solubile în apa, albe sau colorate, în functie de proportia impuritatilor (saruri sodice sau feroase). Utilizat în vopsitorie sau în imprimarea textilelor (mordant), în industria sticlei sau a ceramicii, la separarea plumbului de arsen, la apretarea cu staniu a matasurilor sau în sinteze organice. b) Stanat de aluminiu. Preparat prin încălzirea unui amestec de sulfat de staniu şi de sulfat de aluminiu. Praf alb utilizat ca opacizant în industria emailului sau a ceramicii. c) Stanat de crom. Este constituantul principal a culorilor roz în ceramica sau în pictura artistica numite pink colours. Mai este utilizat pentru apretarea cu staniu a matasurilor. d) Stanat de cobalt. Singur sau în amestec, el constituie albastrul ceruleum, folosit în pictura. e) Stanat de cupru. Singur sau în amestec, constituie verdele de staniu.11) Antimoniati (stibiati), acestia sunt saruri ale diversilor acizi corespunzând oxidului antimonic [Sb(2)O(5)]; ei prezinta unele asemanari cu arseniatii. a) Metaantimoniat de sodiu (leuconina). Preparat pornind de la soda caustica şi de la pentaoxidul de stibiu. Praf cristalin alb, puţin solubil în apa. Opacizant în industria emailului sau a sticlei. Utilizat la prepararea tioantimoniatului de sodiu (sulfoantimoniat de sodiu) (sarea Schlippe) (pozitia nr. 28.42). b) Antimoniati de potasiu. Cel mai important este antimoniatul acid de potasiu, obţinut prin calcinarea metalului amestecat cu salpetru (nitrat de potasiu). Praf alb cristalin, care se foloseşte (ca purgativ) în medicina sau drept colorant în ceramica. c) Antimoniat de plumb. Obţinut prin topirea pentaoxidului de stibiu cu miniu (plumb rosu). Praf galben, insolubil în apa. Singur sau în amestec cu oxiclorura de plumb, el constituie galbenul de Neapole (galben de stibiu), pigment utilizat în ceramica, sticlarie sau în pictura artistica.Pozitia nu cuprinde stibiurile (pozitia nr. 28.51).12) Plumbatii. Acestia sunt derivati din dioxidul de plumb amfoter [PbO(2)]. Plumbatul de sodiu este utilizat drept colorant. Plumbatii de calciu (galben), de strontiu (maron) sau de bariu (negru) se utilizeaza la fabricarea chibriturilor.13) Alte saruri ale oxiacizilor metalici sau permetalici. Se pot cita: a) Tantalati şi niobiati. b) Germanati. c) Reniati şi perreniati. d) Zirconiati. e) Bismutati.Pozitia nu cuprinde: a) Compusi ai metalelor pretioase provenind, fie din acizi al caror anion contine aceste metale (de exemplu auratii, platinatii), fie din alti acizi conţinând un element metalic al cărui cation este format din aceste metale (de exemplu cromatul de argint) (pozitia nr. 28.43). b) Compusi ai elementelor chimice radioactive (sau izotopi radioactivi) pozitia nr. 28.44). c) Compusi de scandiu, ytriu sau ai metalelor de pamanturi rare (pozitia nr. 28.46).Sarurile complexe ale fluorului, ca fluorotitanatii pozitia nr. 28.26).28.42 - ALTE SARURI ALE ACIZILOR SAU PERACIZILOR ANORGANICI, CU EXCEPŢIA AZOTURILOR.2842.10 - Silicati dubli sau complecsi2842.90 - AlteleSub rezerva excluderilor menţionate la inceputul acestui Subcapitol, pozitia cuprinde:I. - SARURI ALE ACIZILOR ANORGANICI AI ELEMENTELOR NEMETALICE SAU PERACIZII NECLASIFICATI IN ALTA PARTEAcestea sunt, în particular, urmatoarele:A) Arseniti şi arsenati.Acestia sunt saruri metalice ale acizilor de arsen: arsenitii, saruri ale acizilor arseniosi şi arsenatii, saruri ale acizilor arsenici clasificati la pozitia nr. 28.11. Sunt otravuri violente.Acestia sunt:1) Arsenitul de sodiu [NaAsO(2)]. Preparat prin topirea carbonatului de sodiu şi a oxidului arsenios. Praf sau placi, alb sau gri, solubil în apa. Se foloseşte în viticultura (insecticid), pentru conservarea pieilor. în medicina, la fabricarea sapunurilor şi a produselor antiseptice etc.2) Arsenitul de calciu [CaHAsO(3)]. Praf alb, insolubil în apa. Insecticid.3) Arsenitul de cupru [CuHAsO(3)]. Obţinut pornind de la arsenitul de sodiu şi sulfatul de cupru. Praf verde, insolubil în apa, folosit ca insecticid şi drept colorant, sub numele de verde de Scheele. Utilizat la fabricarea anumitor culori verzi (vezi Nota explicativa a pozitiei nr. 32.06).4) Arsenitul de zinc (Zn[AsO(2)](2)). Are acelasi aspect şi aceleasi utilizari ca arsenitul de calciu.5) Arsenitul de plumb (Pb[AsO(2)](2)). Praf alb, foarte puţin solubil în apa, utilizat în viticultura (insecticid).6) Arsenatii de sodiu (orto-, meta- şi piroarsenat). Acesti arsenati, dintre care cei mai importanti sunt ortoarsenatul disodic [Na(2)HAsO(4)] [cu 7 sau 12H(2)O]; în functie de temperatura de cristalizare) şi ortoarsenatul trisodic [anhidru sau cu 12H(2)O], sunt preparati pornind de la oxidul arsenos şi nitratul de sodiu. Cristale incolore sau sub forma de praf verzui. Utilizati la prepararea anumitor medicamente (solutia Pearson), a antisepticelor, a insecticidelor, a altor arsenati; mai sunt utilizati la imprimarea textilelor.7) Arsenatii de potasiu. Ortoarsenaţii mono- şi dipotasici, preparati în acelasi mod ca arsenatii de sodiu. Cristale incolore, solubile în apa. Sunt folositi ca antiseptice sau insecticide, pentru conservarea pieilor în tabacarie, la imprimarea textilelor etc.8) Arsenatii de calciu. Diortoarsenatul tricalcic (Ca(3)[AsO(4)](2)), conţinând deseori arsenati bi- şi tetracalcici ca impuritati, se obtine prin actiunea clorurii de calciu asupra arsenatului de sodiu. Este un praf alb, insolubil în apa, utilizat în special în agricultura ca insecticid.9) Arsenatii de cupru. Ortoarsenatul tricupric (Cu(3)[AsO(4)](2)). Obţinut pornind de la ortoarsenatul de sodiu şi sulfatul (sau clorura) de cupru, este un praf verde, insolubil în apa, utilizat ca paraziticid în viticultura sau la fabricarea culorilor, a vopselelor submarine antivegetative etc.10) Arsenatii de mercur. Ortoarsenatul trimercuric (Hg(3)[AsO(4)](2)) preparat pornind de la ortoarsenatul de sodiu şi clorura mercurica, este un praf galben-deschis, insolubil în apa, utilizat în special la vopselele submarine antivegetative.11) Arsenatii de plumb. Diortoarsenatul triplumbic (Pb(3)[AsO(4)](2)) şi ortoarsenatul acid, foarte puţin solubil în apa, sunt prafuri, paste sau emulsii albe, utilizate în special la prepararea produselor insecticide.12) Alti arsenati. De mentionat arsenatii de aluminiu (insecticid) sau de cobalt (praf roz, utilizat în ceramica).Pozitia nu cuprinde: a) Arsenatii naturali de nichel (annabergit etc.) (pozitia nr. 25.30). b) Arsenurile (pozitia nr. 28.51). c) Acetoarsenitii (Capitolul 29).B) Saruri ale acizilor de seleniu: seleniuri, seleniti, selenati1) Seleniura de cadmiu. Utilizata la fabricarea sticlelor protectoare împotriva orbirii şi la prepararea vopselelor.2) Selenitul de sodiu. Utilizat la mascarea coloratiei verzui a sticlei sau la colorarea acesteia în rosu.Selenatul de amoniu şi selenatul de sodiu. Utilizati ca insecticide; cel din urma mai este utilizat în medicina.Selenatul de potasiu. Utilizat în fotografie.Pozitia nu cuprinde zorgitul, seleniura dubla naturala de plumb şi de cupru. (pozitia nr. 25.30).C) Saruri ale acizilor de telur: telururi, teluriti, telurati1) Telurura de bismut. Semiconductor pentru baterii termoelectrice (termopile).2) Teluratii de sodiu sau de potasiu. Utilizati în medicina.II. - SARURI DUBLE SAU COMPLEXESunt cuprinse aici sarurile duble sau complexe cu excepţia acelora care sunt denumite la alte pozitii.Principalele saruri duble sau complexe clasificate aici sunt:A. Cloruri duble sau complexe (clorosăruri).1) Clorura de amoniu şi: a) De magneziu. Cristale delicvescente, utilizate în sudura. b) De fier (clorura feroasa amoniacala şi clorura ferica amoniacala). Mase informe sau cristale higroscopice. Este utilizata la metalizare sau în medicina. c) De nichel. Praf galben sau în stare hidratata, cristale verzi. Utilizat ca mordant sau în galvanoplastie. d) De cupru (clorura cuprica amoniacala). Cristale albastre sau verzui, solubile în apa. Utilizata drept colorant sau în pirotehnie. e) De zinc (clorura de zinc amoniacala). Praf cristalin alb, solubil în apa. Este utilizata în sudura (sare de sudura), în bateriile uscate, în galvanoplastie (depunerea electrolitica a zincului). f) De staniu. În particular clorura amoniacostanica sau clorstanatul de amoniu. Cristale albe sau roz, sau în solutii apoase. Uneori denumit sare roz, acest compus este utilizat în vopsitorie sau pentru apretarea matasurilor.5) De mercur (clorura mercurica amoniacala) sau cloromercuratul de amoniu. Praf cristalin alb, relativ solubil în apa calda, toxic. Este utilizat în medicina sau în pirotehnie.2) Clorura de sodiu şi de aluminiu. Praf cristalin alb, higroscopic. Folosit în tabacarie.Clorura de calciu şi de magneziu. Cristale albe delicvescente. Acest compus este utilizat în industria hartiei, textila, a amidonului sau a vopselelor.4) Clorosaruri. Principalele clorosăruri sunt clorobromurile, cloroiodurile, cloroiodatii, clorofosfatii, clorocromatii, clorovanadatii.Clorocromatul de potasiu (sare Peligot). Cristale rosii, descompuse prin apa, oxidant utilizat în sinteze organice.Pozitia nu cuprinde piromorfitul (clorofosfatul natural de plumb) şi vanadinitul (clorovanadatul de plumb) (pozitia nr. 26.07, respectiv pozitia nr. 26.15).B. Ioduri duble sau complexe (iodosaruri).1) Iodura dubla de sodiu şi de bismut. Cristale rosii, descompuse de apa. Este utilizata în medicina.2) Iodura dubla de potasiu şi de cadmiu. Praf alb, delicvescent, devenind galben la aer. Este utilizat în medicina.3) Iodura dubla de cupru şi de mercur. Praf rosu inchis, toxic, insolubil în apa. Utilizat în termoscopie.C. Saruri duble sau complexe conţinând sulf (tiosăruri).1) Sulfat de amoniu şi: a) de fier (sulfat feroso-amoniacal, sarea Mohr) (FeSO(4).[NH(4)](2)SO(4).6H(2)O). Cristale verde deschis, solubile în apa. Este utilizat în metalurgie sau în medicina. b) de cobalt (CoSO(4).[NH(4)](2)SO(2).6H(2)O). Cristale rosii, solubile în apa. Utilizat acoperirii cu cobalt (cobaltare) sau în ceramica. c) de nichel (NiSO(4).[NH(4)](2)SO(4).6H(2)O). Cristale verzi, se descompune la căldură, foarte solubile în apa. Este utilizat în principal la nichelare. d) de cupru. Praf cristalin albastru, solubil în apa, eflorescent. Este utilizat ca paraziticid, la imprimarea şi prelucrarea textilelor, la prepararea arsenatului de cupru etc.2) Sulfat de sodiu şi de zirconiu. Solid alb, utilizat în metalurgia zincului.3) Tiosăruri şi alte saruri duble sau complexe conţinând sulf; tioseleniuri, selenosulfuri, selenosulfati, tiotelurati, tioarsenati, tioarseniti, arsenosulfuri, tiocarbonaţi, germanosulfuri tioantimoniatii, tiomolibdati, tiostanati, reineckati.Aceasta grupa contine: a) Tritiocarbonatul de potasiu. Cristale galbene, solubile în apa, este utilizat în agricultura (antifiloxeric) sau în chimia analitica. b) Tiomolibdatii alcalini. Utilizati ca acceleratori în baile de fosfatare a metalelor. c) Tetratiocianatdiaminocromatul de amoniu sau tetrackis (tiocianato) diaminocromatul de amoniu (reineckatii de amoniu sau sarea Reinnecke) (NH(4)[Cr[NH(3)][SCN](4)].H(2)O). Praf cristalin sau cristale de culoare inchisa, este un reactiv de laborator. d) Tiocianatul feropotasic şi tiocianatul feripotasic.Pozitia nu cuprinde arseniosulfura naturala de cobalt (cobaltina) şi germanosulfura de cupru naturala (germanit) (pozitia nr. 26.05 respectiv 26.17).D. Saruri duble sau complexe de seleniu (selenocarbonati şi selenocianat etc.).E. Saruri duble sau complexe de telur (telurocarbonati, telurocianati etc.).F. Cobaltiazotiti (nitrocobaltati).Cobaltiazotitul de potasiu (hexanitrocobaltatul (III) de potasiu, azotitul dublu de potasiu şi de cobalt, sarea Fischer (K(3)Co[NO(2)](6)). Praf microcristalin destul de solubil în apa, este un pigment care, singur sau în amestec, este denumit galben de cobalt.G. Azotati dubli sau complecsi (azotatii de tetra- şi hexaaminonichel etc.).Azotati amoniacali de nichel. Cristale albastre sau verzi, solubile în apa. Sunt utilizati ca oxidanti sau pentru fabricarea catalizatorului de nichel pur.H. Fosfati dubli sau complecsi (fosfosaruri).1) Ortofosfat dublu de amoniu şi de sodiu [NaNH(4)HPO(4).4H(4)O] (sare de fosfor). Cristale incolore, eflorescente, solubile în apa. Utilizat ca fondant pentru dizolvarea oxizilor metalici.2) Ortofosfat amoniacal de magneziu. Praf alb, foarte puţin solubil în apa. Se utilizeaza pentru ignifugarea textilelor şi în medicina.3) Saruri complexe: molibdofosfaţii, silicofosfaţii, tungstofosfatii, stanofosfatii, în special.Aceasta grupa cuprinde: a) Molibdofosfatii. Utilizati în cercetari microscopice. b) Silicofosfaţii şi stanofosfatii. Utilizati pentru apretarea matasurilor.I,J. Tungstoborati (borotungstenati).Borotungstenatul de cadmiu. Cristale galbene sau solutii apoase. Utilizat la separarea mineralelor prin metoda densitatii.K. Silicati dubli sau complecsi.Aluminosilicatii sunt utilizati în sticlarie sau ca izolanti etc. (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.24 pentru schimbatori de ioni).L. Saruri duble sau complexe de oxizi metalici.Grupa cuprinde saruri de tipul cromatului dublu de potasiu şi de calciu.Pozitia nu cuprinde: a) Sarurile complexe de fluor de la pozitia nr. 28.26. b) Alaunii de la pozitia nr. 28.33. c) Cianurile complexe de la pozitia nr. 28.37. d) Sarurile acidului azothidric (azidele) (pozitia nr. 28.50). e) Sulfatul dublu de magneziu şi de potasiu, chiar pur (Capitolul 31).SUBCAPITOLUL VIDIVERSE28.43 - METALE PRETIOASE IN STARE COLOIDALA; COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE CU COMPOZITIE CHIMICA DEFINITA SAU NU; AMALGAME DE METALE PRETIOASE.2843.10 - Metale pretioase în stare coloidala- Compusi ai argintului:2843.21 - - Nitrat de argint2843.29 - - Altele2843.30 - Compusi ai aurului2843.90 - Alti compusi; amalgameA. - METALE PRETIOASE IN STARE COLOIDALAAici se clasifica, metalele pretioase enumerate în Capitolul 71 (argint, aur, platina, iridiu, osmiu, paladiu, rodiu şi ruteniu) prezentate în suspensie coloidala.Aceste metale pretioase sunt obtinute în stare coloidala, fie prin dispersare sau pulverizare catodica, fie prin reducerea unei sari anorganice a acestora.Argintul coloidal. Granule mici sau lame de culoare gri albastrui, maronii sau verzui, cu luciu metalic. Este utilizat în medicina ca antiseptic.Aurul coloidal. Rosu, violet, albastru sau verde; are aceleasi utilizari ca şi argintul coloidal.Platina coloidala. Particule mici, de culoare gri; se bucura de proprietăţii catalitice remarcabile.Aceste metale coloidale, aurul în special, pot fi prezentate în solutii coloidale, cu aditionarea unor coloizi protectori (ca gelatina, caseina, cleiul de peste), a caror prezenta nu este de natura sa determine excluderea de la aceasta pozitie.B. - COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE CU COMPOZITIA CHIMICA DEFINITA SAU NUGrupa cuprinde:I. Oxizii, peroxizii şi hidroxizii metalelor pretioase, analogi cu compusii Subcapitolului IV.II. Sarurile anorganice ale metalelor pretioase, analoge cu compusii Subcapitolului V.III. Fosfurile, carburile, hidrurile, niturile, siliciurile şi borurile, analoge cu compusii de la pozitiile nr. 28.48 până la 28.50 (ca fosfura de platina, hidrura de paladiu, nitrura de argint, siliciura de platina).IV. Compusii organici ai metalelor pretioase, analogi cu compusii din Capitolul 29.Compusii care conţin simultan metale pretioase şi alte metale (de exemplu, sarurile duble ale unui metal oarecare şi ale unui metal pretios, esterii complecsi conţinând metale pretioase), se clasifica la aceasta pozitie.Pentru fiecare metal pretios, compusii comuni cei mai uzuali sunt:1) Compusii argintului: a) Oxizi de argint. Oxidul de argint monovalent [Ag(2)O]. Praf brun-negru, puţin solubil în apa, se innegreste la lumina.Oxidul de argint bivalent (AgO). Praf gri-negru.Oxizii de argint sunt utilizati în special la fabricarea pilelor electrice. b) Halogenuri de argint. Clorura de argint (AgCl). Masa alba, sau praf dens, insolubil în apa, se inchide la culoare expus la lumina, este transportat în vase opace de culoare intunecata.Este utilizata în tehnica fotografica, în ceramica, în medicina sau la argintare.Pozitia nu cuprinde clorurile şi iodurile naturale ale argintului (kerargirita) (pozitia nr. 26.16.Bromura de argint (galbuie), iodura de argint (galbena), fluorura de argint au aceleasi utilizari ca şi clorura. c) Sulfura de argint. Sulfura de argint [Ag(2)S] artificiala este un praf greu, gri-negru, insolubil în apa, este utilizata în sticlarie.Pozitia nu cuprinde sulfura naturala de argint (argentit sau acantit), sulfura dubla naturala de argint şi de antimoniu (pirargit, stefanit, polibazita) şi sulfura naturala de argint şi de arsenic (proustita) (pozitia nr. 26.16). d) Nitrat (azotatul) de argint [AgNO(3)]. Cristale albe, solubile în apa, toxic, ataca pielea, este utilizat pentru argintarea sticlei (oglinzi) sau a metalelor, vopsirea matasii sau a cornului, în tehnica fotografica, pentru fabricarea cernelii, cu care se marcheaza lenjeria, ca antiseptic sau paraziticid. Se mai numeste uneori caustic lunar sau piatra infernala. Cu acelasi nume este denumit şi acest produs topit cu o mica cantitate de nitrat de sodiu sau de potasiu sau cateodata cu putina clolura de argint, cauterizant, clasificat la Capitolul 30. e) Alte saruri şi compusi anorganici.Sulfatul de argint [Ag(2)SO(4)]. Sare cristalizata în stare anhidra.Fosfatul de argint [Ag(3)PO(4)]. Cristale galbene, puţin solubile în apa, este utilizat în medicina, fotografie sau optica.Cianura de argint (AgCN). Praf alb, care se innegreste la lumina, insolubil în apa, este utilizat în medicina sau pentru argintare. Tiocianatul de argint (AgSCN), cu acelasi aspect, utilizat ca intaritor în tehnica fotografica.Cianura complexa de argint şi de potasiu (KAg[CN](2)) sau de argint şi de sodiu (NaAg[CN](2)). Saruri duble albe, utilizate în galvanoplastie.Fulminatul de argint. Cristale albe, detonante la cel mai mic soc, periculos la manipulare. Utilizat la fabricarea amorselor.Dicromatul de argint [Ag(2)Cr(2)O(7)]. Praf cristalin rosu rubiniu, puţin solubil în apa, utilizat în pictura artistica pentru miniaturi (rosu de argint, rosu purpuriu).Permanganatul de argint. Praf cristalin, violet inchis, solubil în apa, este utilizat în mastile de gaze.Azotura de argint. Produs exploziv. f) Compusii organici. De mentionat:1●) Lactatul de argint (praf alb) şi citratul de argint (praf galbui). Utilizati în fotografie şi ca antiseptici.2●) Oxalatul de argint. Se descompune cu explozie la căldură.3●) Acetatul, benzoatul, butiratul, cinamatul, picratul, salicilatul, tartratul şi valeratul de argint.4●) Proteinatele, nucleatele, nucleinatele, albuminatele, peptonatele, vitelinatele şi tanatele de argint.2) Compusii aurului. a) Oxizi. Oxidul auros [Au(2)O], praf insolubil, de culoare violet inchis. Oxidului auric (anhidrida aurica) [Au(2)O(3)] din care deriva auratii alcalini, îi corespunde hidroxidul auric [Au[OH](3)], produs negru care se descompune la lumina, din care deriva auratii alcalini. b) Halogenuri. Clorura de aur (clorura auroasa) (AuCl). Praf cristalin galbui sau rosiatic. Triclorura de aur (clorura aurica, clorura bruna) [AuCl(3)]. Praf brun rosiatic sau mase cristalizabile, foarte higroscopic; prezentată deseori în flacoane sau în tuburi sigilate. Aici se clasifica şi acidul tetracloroauric (III) [AuCl(3).HCl.4H(2)O] (clorura galbena, acid cloroauric), cristale galbene în stare hidratata şi auriclorurile alcaline (cloroaurati, cloruri duble de aur şi de un metal alcalin), cristale galben rosiatice. Aceste diverse produse sunt utilizate în fotografie (prepararea bailor de viraj), în ceramica sau în sticlarie, în medicina.Pozitia nu cuprinde produsul denumit purpura Cassius, un amestec de hidroxid stanic şi de aur coloidal, (Capitolul 32); el este utilizat la prepararea vopselelor sau a lacurilor şi mai ales pentru colorarea portelanului. c) Alti compusi. Sulfura de aur [Au(2)S(3)]. Substanţa negricioasa care, cu sulfurile alcaline, da tioauratii.Sulfitii dubli de aur şi de sodiu (NaAu[SO(3)]) şi sulfitii dubli de aur şi de amoniu (NH(4)Au[SO(3)]), livrate în solutii incolore, utilizate în galvanoplastie.Tiosulfatul dublu de aur şi de sodiu. Utilizat în medicina.Cianura de aur (AuCN). Praf cristalin galben, care se descompune la căldură; este utilizat la aurirea electrolitica şi în medicina. Reactioneaza cu aurocianurile alcaline dand cianoaurati, cum este tetracianoauratul de potasiu (KAu[CN](4)) care este o sare alba solubila utilizata în galvanoplastie.Aurotiocianatul de sodiu. Cristalizeaza în ace portocalii, este utilizat în medicina sau în fotografie (bai de viraj).3) Compusii rutheniului. Dioxidul de rutheniu [RuO(2)], produs albastru. Tetraoxidul de rutheniu [RuO(4)] este de culoare portocalie. Triclorura (RuCl3) şi tetraclorura [RuCl(4)] dau cu clorurile alcaline şi cu clorosărurile sau alti derivati amino sau nitrozocomplecsi, cloruri duble cristalizate. Exista şi nitrati dubli de rutheniu şi de metale alcaline.4) Compusii rodiului. Trioxidului de rodiu [Rh(2)O(3)], praf negru, îi corespunde un trihidroxid (Rh[OH](3)). Exista o triclorura de rodiu [RhCl(3)], care da clororodiati cu clorurile alcaline, un sulfat, alauni sau fosfati, nitrati şi nitriti complecsi. Se mai cunosc rodocianurile şi derivatii amoniacali sau oxalici foarte complecsi.5) Compusii paladiului. Dintre oxizii de paladiu, cel mai stabil este oxidul palados (PdO), care este singurul bazic. Este un praf negru, care se descompune la căldură.Clorura de paladiu bivalent [PdCl(2)]. Praf brun, delicvescent, solubil în apa, cristalizand cu 2H(2)O, este utilizat în ceramica, în fotografie sau în electrolize.Aici este clasata de asemenea paladoclorura de potasiu [PdCl(2)2KCl] o sare bruna destul de solubila, detectoare de oxid de carbon. Exista paladicloruri, compusi amino (paladodiamine), paladosulfuri, paladonitriti, paladocianuri, paladooxalati şi sulfat de paladiu bivalent.6) Compusii osmiului. Dioxidul de osmiu [OsO(2)] este un praf brun inchis. Tetraoxidul [OsO(4)] este un solid volatil, atacand ochii şi organele respiratorii, cristalizat în ace albe; este utilizat în histologie sau în micrografie, de la acest din urma oxid deriva osmiatii (ca osmiatul de potasiu, în cristale rosii) şi, sub actiunea amoniacului şi hidroxizilor alcalini, osmiamatii (ca osmiamatul dublu de potasiu şi sodiu, cristale galbene).Din tetraclorura de osmiu [OsCl(4)] şi din triclorura [OsCl(3)] deriva cloroosmiatii şi cloroosmitii alcalini.7) Compusii iridiului. În afară de oxidul de iridiu, exista un tetrahidroxid de iridiu (Ir[OH](4)), solid, albastru, o clorura, cloriridaţi şi cloriridiţi, sulfati dubli şi compusi amoniacali.8) Compusii platinei. a) Oxizi. Oxidul platinos (PtO) este un praf violet sau negricios. Oxidului platinic [PtO(2)] îi corespund mai mulţi hidroxizi de platina, dintre care unul, tetrahidratul (H(2)Pt[OH](6)), este un acid complex (acid hexahidroxoplatinic), caruia îi corespund saruri ca platinohexahidroxizi alcalini şi complecsi platinoamoniacali. b) Alti compusi. Clorura platinica [PtCl(4)]. Praf brun sau solutie galbena; este utilizat ca reactiv. Clorura de platina comerciala este o tetraclorura [PtCl(4).2HCl] (acidul cloroplatinic [H(2)PtCl(6)]; solubil în apa, prisme delicvescente, de culoare rosu portocaliu sau maroniu, este utilizat în fotografie (nuantare cu platina), în galvanoplastie (platinare), pentru glazurile ceramice sau pentru prepararea spumei de platina. Acestui acid îi corespund complecsii amoniacali de platina.Acidul tetracloroplatinic [H(2)PtCl(4)]. Solid, rosu, corespunde complecsilor platinoamoniacali. Platinocianurile de potasiu sau de bariu se utilizeaza la obtinerea ecranelor fluoroscente pentru radiografie.C. - AMALGAME ALE METALELOR PRETIOASEAcestea sunt aliaje ale metalelor pretioase cu mercurul. Amalgamele de aur sau argint, cele mai raspandite, se utilizeaza ca produse intermediare pentru obtinerea metalelor pretioase.Pozitia nu cuprinde amalgamele celorlalte metale (pozitia nr. 28.51). Amalgamele conţinând simultan metale pretioase şi alte metale, rămân cuprinse aici; acesta este cazul unor amalgame utilizate în tehnica dentara.28.44 - ELEMENTE CHIMICE: RADIOACTIVE ŞI IZOTOPI RADIOACTIVI (INCLUSIV ELEMENTELE CHIMICE ŞI IZOTOPII FISIONABILI SAU FERTILI) ŞI COMPUSII LOR; AMESTECURI ŞI REZIDUURI CARE CONTIN ACESTE PRODUSE.2844.10 - Uraniu natural şi compusii săi: aliaje, dispersii (inclusiv metaloceramice), produse ceramice şi amestecuri care conţin uraniu natural sau compusi de uraniu natural.2844.20 - Uraniu îmbogăţit în U235 şi compusii săi; plutoniu şi compusii săi; aliaje, dispersii (inclusiv metaloceramice), produse ceramice şi amestecuri care conţin uraniu îmbogăţit în U235, plutoniu sau compusi ai acestor produse.2844.30 - Uraniu saracit în U235 şi compusii săi: toriu şi compusii săi; aliaje, dispersii (inclusiv metaloceramice), produse ceramice şi amestecuri care conţin uraniu saracit în U235, toriu sau compusi ai acestor produse.2844.40 - Elemente şi izotopi şi compusi radioactivi, altele ca cele de la pozitia nr. 2844.10, 2844.20 sau 2844.30; aliaje, dispersii (inclusiv metaloceramice), produse ceramice şi amestecuri care conţin aceste elemente, izotopi sau compusi; reziduuri radioactive.2844.50 - Elemente combustibile (cartuse) uzate (iradiate) ale reactoarelor nucleare.I. - IZOTOPINucleele atomilor unui element definit prin numărul sau atomic, conţin intotdeauna acelasi numar de protoni dar ele se pot deosebi prin numărul de neutroni şi, în consecinţa, ele pot avea mase diferite (numar de masa diferit).Nuclidele care difera numai prin numărul de masa şi nu prin numărul atomic se numesc izotopi ai unui element. Exista, în consecinţa, mai multe nuclide având acelasi numar atomic 92, care au aceeasi denumire de uraniu, dar al caror numar de masa poate varia însă între 227 şi 240 şi care se disting, de fapt, prin denumirea lor, ca uraniu 233, uraniu 235, uraniu 238, etc. În mod similar, hidrogenul 1, hidrogenul 2 sau deuteriul (clasat la nr. 28.45) şi hidrogenul 3 sau tritiul, sunt izotopi ai hidrogenului.Factorul esential al comportamentului chimic al unui element este legat de importanţa sarcinii electrice pozitive, acumulate în nucleu (numărul de protoni), care determina numărul electronilor orbitali, ceea ce de fapt condiţioneaza proprietăţile chimice.Din aceasta cauza, diferitii izotopi ai aceluiasi element, ale caror nuclee prezinta o sarcina electrica nucleara identica, dar au mase diferite, vor avea aceleasi proprietăţi chimice, dar proprietăţile fizice pot varia de la un izotop la altul.Elementele chimice sunt constituite fie dintr-un singur izotop (element monoizotopic), fie dintr-un amestec de mai mulţi izotopi în proportii în general bine definite şi fixe (de exemplu clorul natural, atât în stare libera, cat şi în stare combinata, este intotdeauna constituit dintr-un amestec de 75,4% clor şi 35 şi 24,6% clor, 37, (care da greutatea lui atomica de 35,457).Atunci când elementul este constituit dintr-un amestec de izotopi se poate interveni în vederea izolarii componentilor; aceasta separare este realizata de exemplu, prin difuziune în lungul unor tuburi poroase, prin selecţie electromagnetica sau prin electroliza fractionata. Izotopii mai pot fi obtinuti bombardand elementele naturale cu neutroni sau cu particule cu energie cinetica ridicata.În sensul Notei 6 a acestui capitol şi al pozitiilor nr. 28.44 şi 28.45, termenul de izotopi se referă nu numai la izotopii în stare pura, ci şi la elementele chimice a caror compozitie izotopica naturala a fost modificata artificial, imbogatind aceste elemente la nivelul unora dintre izotopii lor (şi ceea ce este echivalent, saracindu-le de cativa dintre ceilalti izotopi), sau transformand printr-o reactie nucleara cativa dintre acesti izotopi în alti izotopi artificiali; de exemplu, clorul cu greutatea atomica de 35,30 obţinut prin imbogatirea acestui element până ce contine 85% clor 35 (şi în consecinţa saracindu-l până nu mai contine decat 15% clor 37), este considerat un izotop.Trebuie amintit ca elementele existente în natura în stare monoizotopica (de exemplu beriliul 9, fluorul 19, aluminiul 27, fosforul 31, manganul 55) nu trebuie să fie considerate izotopi, însă trebuie să fie clasificate, în stare libera sau combinata după caz, la pozitiile mai specifice ale respectivelor elementele chimice sau compusi.Izotopii radioactivi ai acelorasi elemente, obtinuti în mod artificial (de exemplu Be 10, F 18, Al 29, P 32, Mn 54), trebuie în toate cazurile să fie considerati ca izotopi.Intrucat elementele chimice artificiale (în general cu numărul atomic peste 92, sau elemente transuraniene) nu au o compozitie izotopica fixa, ci variabila în functie de procedeul de obtinere, este imposibil în aceste condiţii să se faca o distinctie între elementul chimic şi izotopul acestuia, în sensul Notei 6.Pozitia cuprinde numai izotopii care prezinta fenomenul de radioactivitate (descris mai jos); izotopii stabili se clasifica la pozitia nr. 28.45.II. - RADIOACTIVITATEAnumite nuclide, din cauza structurii instabile a nucleului lor, emit, atât în stare pura, cat şi sub forma combinatiilor chimice, radiatii complexe, susceptibile de a produce efecte fizice sau chimice, cum sunt:1) ionizarea gazelor;2) fluorescenta;3) impresionarea placilor fotografice;fenomene care permit detectarea radiatiilor şi masurarea intensitatii lor utilizand, de exemplu, contoare Geiger-Muller, contoare proportionale, camere de ionizare, camere Wilson, contoare cu bule, contoare cu scintilatie, pelicule şi placi sensibilizate.Acesta este fenomenul de radioactivitate; elementele chimice, izotopii, compusii şi în general substantele care îl prezinta, sunt considerate radioactive.III. - ELEMENTE CHIMICE RADIOACTIVE, IZOTOPI RADIOACTIVI ŞI COMPUSII LOR; AMESTECURI ŞI REZIDUURI CONTINAND ACESTE PRODUSE.A) Elemente radioactive.Pozitia cuprinde elementele chimice radioactive enumerate în Nota 6a) a acestui capitol, adica: tehnetiul, prometiul, poloniul şi toate elementele cu numar atomic mai mare precum astatinul, radonul, franciul, radiul, actiniul, toriul, protactiniul, uraniul, neptuniul, plutoniul, americiul, curiul, berkeliul, californiul, einsteiniul, fermiul, mendeleeviul, nobeliul şi lawrenciul.Acestea sunt despre elemente compuse în general din mai mulţi izotopi care sunt toţi radioactivi.În schimb, exista elemente compuse dintr-un amestec de izotopi stabili şi izotopi radioactivi, cum este potasiul, rubidiul, samariul şi lutetiul (pozitia nr. 28.05), care, din cauza radioactivitatii specifice slabe a izotopilor lor radioactivi şi proportiei lor foarte mici în amestec, pot fi considerate ca practic stabile şi deci nu fac parte din aceasta pozitie.Dimpotriva, aceleasi elemente (potasiul, rubidiul, samariul, lutetiul) imbogatite în izotopi radioactivi (respectiv K 40, Rb 87, Sm 147, Lu 176) trebuie să fie considerate ca radioactive şi fac parte din aceasta pozitie.B) Izotopi radioactivi.În afară de izotopii radioactivi naturali, cum sunt potasiul 40, rubidiul 87, samariul 147, lutetiul 176, deja menţionaţi, pot fi citati uraniul 235, uraniul 238 care fac obiectul unui studiu detaliat în paragraful IV, ca şi anumiti izotopi ai taliului, plumbului, bismutului, poloniului, radiului, actiniului sau ai toriului, deseori denumiti diferit faţă de elementul corespunzător. Aceasta denumire evoca numele elementului initial din care el a fost generat prin transformarea radioactiva. Astfel bismutul 210 este denumit radiu E, poloniul 212 este denumit toriu C' şi actiniul 228 este denumit mezotoriu II.Elementele chimice în mod normal stabile pot deveni radioactive fie după ce au fost bombardate cu particule cu energie cinetica foarte ridicata (protoni, deutroni), provenite de la un accelerator de particule (ciclotron, sincrotron, etc.), fie după ce au absorbit neutroni într-un reactor nuclear.Elementele astfel transformate sunt denumite izotopi radioactivi artificiali. Dintre acestea, aproximativ 500 au fost recenzate, din care cca 200 au deja aplicaţii practice. În afară de uraniul 233 şi izotopii plutoniului, care vor fi examinati ulterior, printre cei mai importanti sunt hidrogenul 3 (tritiul), carbonul 14, sodiul 24, fosforul 32, sulful 35, potasiul 42, calciul 45, cromul 51, fierul 59, cobaltul 60, kriptonul 85, strontiul 90, ytriul 90, paladiul 109, iodul 131 şi 132, xenonul 133, cesiul 137, tuliul 170, iridiul 192, aurul 198 şi poloniul 210.Elementele chimice radioactive şi izotopii radioactivi, se transforma în mod natural în elemente mai stabile sau în izotopi mai stabili.Durata de timp necesară pentru ca o cantitate initiala a unui izotop radioactiv dat să se reduca la jumătate, se numeste perioada de injumatatire a acestui izotop. Aceasta valoare poate depăşi sute de miliarde de ani (1,5.10^11 ani la samariul 147) sau sa reprezinte fractiuni intime de secunda (0,3.10-^6 secunde pentru toriul C') şi furnizeaza un mijloc comod de apreciere a instabilitatii statistice a nucleului la care se aplică.Elementele chimice şi izotopii radioactivi se clasifica la aceasta pozitie, chiar dacă sunt prezentate în amestecuri între ele, sau sunt amestecate cu compusi radioactivi, sau şi cu materii neradioactive (tinte iradiate netratate şi surse radioactive), cu condiţia ca radioactivitatea specifică a produsului considerat să fie peste 74 Bq/g (0,002 æCi/g).C) Compusi radioactivi; amestecuri şi reziduuri conţinând substante radioactive.Elementele chimice şi izotopii radioactivi clasificati la aceasta pozitie sunt deseori utilizati sub forma de compusi sau de produse marcate, adica ingloband molecule din care unul sau mai mulţi atomi sunt radioactivi. Acesti compusi rămân clasificati în aceasta pozitie, chiar dacă ei sunt dizolvati, dispersati sau amestecati, în mod natural sau artificial în sau cu alte materiale, radioactive sau neradioactive. Elementele şi izotopii radioactivi se clasifica la aceasta pozitie, chiar dacă acestia se prezinta sub forma aliajelor, dispersiilor sau metaloceramicelor.Compusii organici sau anorganici ale caror molecule conţin elemente chimice radioactive sau izotopi radioactivi, precum şi solutiile lor, se clasifica în aceasta pozitie, chiar dacă radioactivitatea specifică a acestor compusi sau a solutiilor lor este mai mica decat 74 Bq/g (0,002 æCi/g); dimpotriva, aliajele, dispersiile (incluzând şi metaloceramicele), produsele ceramice şi amestecurile care includ aceste produse radioactive (elemente, izotopi sau compusii lor) nu fac parte din aceasta pozitie decat dacă radioactivitatea lor specifică depăşeşte 74 Bq/g (0,002 æCi/g). Elementele şi izotopii radioactivi, fiind foarte rar utilizati sub forma lor libera, sunt comercializati în stare de combinatii chimice sau aliaje. În afară de compusii elementelor fisionabile şi fertile, ale caror caracteristici şi importanţa justifica gruparea lor în paragraful IV al acestei pozitii, compusii radioactivi cei mai importanti sunt:1) Sarurile de radiu (clorura, bromura, sulfatul etc.) utilizate ca sursa de radiatie pentru tratarea cancerului sau pentru anumite experiente în fizica.2) Compusii izotopilor radioactivi menţionaţi la III B) de mai sus.Izotopii radioactivi artificiali şi compusii lor sunt utilizati: a) În industrie, pentru radiografierea metalelor, pentru masurarea grosimii tablelor, firelor etc. sau a nivelului lichidelor în recipiente greu accesibile, pentru facilitarea vulcanizarii, pentru amorsarea polimerizarii sau grefarea mai multor compusi organici, pentru fabricarea vopselelor luminiscente (în amestec, de exemplu cu sulfura de zinc) pentru cadranele ceasurilor, instrumentelor de bord etc. b) În medicina, pentru stabilirea unui diagnostic sau pentru tratarea anumitor maladii (cobalt 60, iod 131, aur 198, fosfor 32 etc.). c) În agricultura, pentru sterilizarea produselor agricole, pentru impiedicarea germinatiei, pentru studierea asimilarii ingrasamintelor în plante, pentru provocarea unor mutatii genetice în vederea ameliorarii speciilor etc. (cobalt 60, casiu 137, fosfor 3 etc.). d) În biologie, pentru studierea funcţionarii şi dezvoltării anumitor organe animale sau vegetale (tritiu, carbon 14, sodiu 24, fosfor 32, sulf 35, potasiu 42, calciu 45, fier 59, strontiu 90, iod 131 etc.). e) În cercetarile fizice sau chimice.Izotopii radioactivi, ca şi compusii lor, sunt prezentati sub forma de prafuri, de solutii, de ace, de tuburi, de foite. În general sunt pastrati în fiole de sticlă în ace fine de platina, în tuburi de otel inoxidabil etc. care şi ele insele sunt închise în recipiente metalice antiradiatii (în general de plumb) mai mult sau mai puţin groase, functie de radioactivitatea izotopului. Aceste recipiente sunt în conformitate cu anumite reguli internationale, prevăzute cu etichete pe care figurează indicatii privind natura izotopului şi activitatea acestuia.Printre amestecuri pot fi citate anumite surse de neutroni formate prin asocierea (amestec, aliaj, combinaţie etc.) unui element sau a unui izotop radioactiv (radiu, radon, antimoniu 124, americiu 241 etc.) cu un alt element (beriliu, fluor etc.) astfel încât sa existe o reactie (gama, n) sau (alfa, n) (introducerea unui foton gama sau respectiv a unei particule alfa şi emisia unui neutron).Totusi, sursele de neutroni montate, pentru pentru a fi introduse în reactoarele nucleare pentru iniţierea fisiunii în lant, trebuie să fie considerate ca părţi ale reactorului, în consecinţa, trebuie să fie clasate la pozitia nr. 84.01.Microsferele de combustibil nuclear, acoperite cu straturi de carbon sau de carbura de siliciu, destinate a fi introduse în elementele de combustibil sferice sau prismatice, se clasifica la aceasta pozitie.Pot fi citate de asemenea produsele utilizate ca luminofore cu adaugarea unor cantitati mici de substante radioactive, destinate sa provoace autoluminiscenta, dacă radioactivitatea specifică rezultata depăşeşte 74Bq/g (0,002 æCi/g).Printre reziduurile radioactive, cele mai importante, din punctul de vedere al reutilizarii lor, sunt:1) Apa grea iradiata sau tritiata: după ce a stat mai mult sau mai puţin timp într-un reactor nuclear, o parte din deuteriu, care este component al apei grele, se transforma, prin absorbtia neutronilor, în tritiu şi, din aceasta cauza apa grea devine radioactiva;2) Elementele combustibile (cartuse) uzate (iradiate) în general puternic radioactive, utilizate în principal pentru a recupera din ele materialele fisionabile şi fertile pe care le conţin (vezi paragraful IV de mai jos).IV. - ELEMENTE CHIMICE ŞI IZOTOPI FISIONABILI SAU FERTILI ŞI COMPUSII LOR; AMESTECURI ŞI REZIDUURI CONTINAND ACESTE PRODUSEA) Elemente chimice şi izotopi fisionabili sau fertili.Printre elementele chimice şi izotopii radioactivi menţionaţi în paragraful III, unii, cu masa atomica ridicata cum sunt toriul, uraniul, plutoniul, americiul, poseda un nucleu atomic cu o structura deosebit de completa; aceste nuclee, supuse actiunii particulelor subatomice (neutroni, protoni, deutoni, tritoni, particule alfa etc.), pot absorbi aceste particule, ceea ce mareste instabilitatea lor până la un punct la care este provocata dezintegrarea lor în doua nuclee de elemente de mase apropiate (mai rar în trei sau patru fragmente). Aceasta dezintegrare elibereaza o cantitate enorma de energie şi este însoţită de formarea neutronilor secundari. Acesta este procesul de fisiune sau de bipartitie nucleara.Numai rareori se intampla ca fisiunea să se produca spontan sau prin actiunea fotonilor.Neutronii secundari, eliberati în momentul fisiunii, pot provoca o a doua fisiune, dand nastere la randul lor la neutroni noi secundari şi asa mai departe. Acest proces repetat determina o reactie în lant.Probabilitatea fisiunii este în general foarte ridicata pentru anumite nuclide (U 233, U 235, Pu 239), dacă neutronii sunt lenti, adica dacă viteza medie a lor este de aproximativ 2.200 m/s, ceea ce corespunde unei energii de 1/40 electron-volt (eV). Aceasta viteza având acelasi ordin de marime cu cea a moleculei unui fluid (agitatie termica), neutronii lenti mai au denumirea de neutroni termici.În momentul de faţa fisiunea provocata cu neutroni termici este cea mai utilizata în reactoarele nucleare.Din aceasta cauza sunt denumiti în mod obisnuit izotopi fisionabili acei izotopi, la care fisiunea are loc prin neutroni termici, în special uraniul 233, uraniul 235, plutoniul 239, şi elementele chimice pe care le conţin, în special uraniul şi plutoniul.Alte nuclide, uraniul 238 şi toriul 232 nu sunt fisionabili decat cu neutroni rapizi şi nu sunt consideratii de obicei ca fisonabili ci ca fertili: fertilitatea vine de la faptul ca aceste nuclide pot absorbi neutroni lenti formand plutoniul 239 şi uraniul 233, care sunt fisionabili.În reactoarele nucleare termice (cu neutroni lenti) unde neutronii secundari eliberati prin fisiune au o energie mult mai ridicata (de ordinul a 2 milioane eV), este necesar, pentru ca reactia în lant să aibă loc, ca neutronii să fie incetiniti, ceea ce poate fi realizat cu ajutorul moderatoarelor, adica a produselor bazate pe elemente cu masa atomica mica (ca apa, apa grea, anumite hidrocarburi, grafitul, beriliul etc.), care absorb prin socuri o parte a energiei neutronilor, nu absorb neutronii insisi, sau îi absorb intr-o proportie neglijabila.Pentru ca o reactie în lant să se amorseze şi să se menţină, este necesar ca numărul mediu de neutroni secundari eliberati prin fisiuni sa compenseze şi chiar să depăşească, pierderile de neutroni, rezultate din procesul de capturare sau de evadare şi care nu dau nastere la fisiune. Elementele chimice fisionabile sau fertile sunt urmatoarele:1) Uraniul natural.Uraniul natural este format dintr-un amestec de trei izotopi: uraniu 238, care reprezinta 99,28% din masa totala, uraniul 235, cu 0,71% şi uraniul 234 care se găseşte în amestec într-un procent mai mic de 0,006% şi poate fi neglijat. În consecinţa, el poate fi considerat în acelasi timp ca element fisionabil (prin conţinutul de U 235) şi ca element fertil (prin conţinutul de U 238).Uraniul este extras în principal din pehblenda, din uranit, autinit, din branerit, din carnotit sau din calcolit (torbernit). El se mai extrage din anumite surse secundare, în special din reziduurile de fabricatie a superfosfatilor sau din sterilul de la minereurile de aur. Se obtine în mod obisnuit prin reducerea tetrafluorurii, cu ajutorul calciului sau magneziului, sau prin electroliza.Uraniul este un element cu radioactivitate slaba, foarte greu (densitate 19) şi dur. Suprafaţa lui proaspat polizata este gri-argintie dar devine bruna în contact cu oxigenul din aer, cu care uraniul formeaza oxizi. Metalul sub forma de praf se oxideaza şi se aprinde repede în aer.El este de obicei comercializat sub forma de lingouri, susceptibile să fie polizate, laminate, pilite etc. pentru a obtine bare, tuburi, foi, fire, sarme etc.2) Toriul.Toritul şi oranjitul, fiind minereuri foarte bogate, dar rare, toriul este extras în principal din monazit, din care se mai extrag şi metalele de pamanturi rare.Metalul impur se prezinta sub forma unui praf gri, foarte piroforic. Este obţinut prin electroliza fluorurilor sau prin reducerea fluorurilor, clorurilor sau oxizilor. Metalul astfel obţinut este purificat şi sinterizat în atmosfera inerta şi transformat în lingouri grele (densitate 11,5), dure (mai puţin decat uraniul), de culoare gri-argintiu, care se oxideaza repede în contact cu aerul.Prin laminare, extrudere sau tragere se obtin tole, bare, tuburi, fire etc. Elementul toriu este constituit esentialmente din izotopul toriu 232.Toriul şi anumite aliaje ale lui sunt utilizate în principal ca materiale fertile în reactoare nucleare. Cu toate acestea, aliajele toriu-magneziu şi toriu-tungsten sunt utilizate în industria aeronautica sau la fabricarea materialelor termoionice.Pozitia nu cuprinde articolele sau părţile de articole din toriu ale Secţiunilor XVI până la XIX.3) Plutoniul.Plutoniul utilizat în industrie este obţinut prin iradierea uraniului 238 într-un reactor nuclear.El este foarte greu (densitate 19,8), radioactiv şi foarte toxic. Aspectul lui este similar cu cel al uraniului. Ca şi acesta el este foarte oxidabil.Este prezentat în aceleasi forme ca uraniul îmbogăţit şi manipularea lui reclama cea mai mare precautie.Exemple de izotopi fisionabili sunt:1) uraniul 233 obţinut în reactoare nucleare pornind de la toriul 232, care este transformat succesiv în toriu 233, în protactiniu 233 şi în final în uraniu 233;2) uraniul 235, continut în uraniul natural în proportie de 0,71% şi care este singurul izotop fisionabil în stare naturala.După transformarea uraniului natural în hexafluorura, se obtine prin separare izotopica efectuata fie prin procedeul electromagnetic, fie prin centrifugare, fie prin difuziune gazoasa, uraniul îmbogăţit în U 235, pe de o parte şi uraniul saracit în U 235 (îmbogăţit în U 238), pe de altă parte.3) plutoniul 239, care se obtine în reactoare nucleare, pornind de la uraniul 238, care este transformat succesiv în uraniu 239, în neptuniu 239 şi în fine în plutoniu 239.Pot fi citati de asemenea anumiti izotopi ai elementelor transplutoniene, ca americiul 241, californiul 252, curiul 242 şi curiu 244, care pot fisiona (spontan sau nu) şi pot fi utilizati ca surse intense de neutroni.Printre izotopii fertili, pot fi citati în afară de toriul 232, uraniul saracit (adica saracit de U 235, în consecinţa îmbogăţit în U 238). Este un subprodus al imbogatirii uraniului în U 235. Din cauza pretului mult mai mic şi a cantităţilor considerabile disponibile, el inlocuieste uraniul natural, în special ca material fertil, ca ecran împotriva radiatiilor, ca metal greu la fabricarea volantilor sau la prepararea compozitiilor absorbante (degazare) utilizate la purificarea anumitor gaze.Pozitia nu cuprinde articolele sau părţile de articole din uraniu saracit în U 235 ale Secţiunii XVI până la XIX.B) Compusii elementelor chimice şi ai izotopilor, fisionabili sau fertili.Pozitia cuprinde în particular, urmatorii compusi:1) de uraniu: a) oxizii: UO(2), U(3)O(8) şi UO(3) b) fluorurile: UF(4) şi UF(6) (aceasta din urma sublimeaza la 56°C) c) carburile: UC şi UC(2) d) uranatii: Na(2)U(2)O(7) şi [NH(4)](2)U(2)O(7) e) nitratul de uranil: UO(2)[NO(3)](2).6H(2)O f) sulfatul de uranil: UO(2)SO(4).3H(2)O2) de plutoniu: a) tetrafluorura PuF(4) b) dioxidul PuO(2) c) nitratul PuO(2)[NO(3)](2) d) carburile PuC şi Pu(2)C(3) e) nitrura PuNCompusii uraniului sau ai plutoniului sunt utilizati în principal în industria nucleara fie ca produse intermediare, fie ca produse finite. Hexafluorura de uraniu, prezentată în containere etanse, este un produs destul de toxic care trebuie manipulat cu precautie.3) de toriu: a) Oxidul şi hidroxidul. Oxidul de toriu [ThO(2)] (torianita) este praf alb-galbui, insolubil în apa. Hidroxidul (Th[OH](4)) constituie torianita hidratata. Ambii sunt obtinuti pornind de la monazit. Sunt utilizati la iluminatul cu gaz, ca produse refractare sau drept catalizator (sinteza acetonei). Oxidul este utilizat ca material fertil în reactoarele nucleare. b) Sarurile anorganice; aceste saruri au în general culoarea alba. Cele mai importante sunt urmatoarele:1●) nitratul de toriu care se prezinta în stare mai mult sau mai puţin hidratata, sub forma de cristale sau de praf (nitrat calcinat). Este utilizat la fabricarea culorilor luminiscente. În amestec cu nitratul de ceriu, utilizat la iluminatul cu gaz;2●) sulfatul de toriu (praf cristalin, solubil în apa rece), acid de toriu şi sulfatii dubli alcalini;3●) clorura de toriu (ThCl(4), anhidra sau hidratata şi oxiclorura;4●) nitrura şi carbura de toriu, utilizate ca produse refractare, ca abraziv sau ca material fertil în reactoare nucleare. c) Compusii organici. Cei mai cunoscuti sunt formiatul, acetatul, tartratul şi benzoatul de toriu, utilizati în medicina.C) Aliaje, dispersii (inclusiv metaloceramicele) produse ceramice, amestecuri şi reziduuri conţinând elemente sau izotopi fisionabili, fertili sau compusii lor anorganici sau organici.Produsele cele mai importante din aceasta grupa sunt:1) Aliajele de uraniu sau de plutoniu cu aluminiu, crom, zirconiu, molibden, titan, niobiu, vanadiu, aliajele uraniu-plutoniu, ferouraniu;2) Dispersiile de oxid de uraniu [UO(2)] sau de carbura de uraniu (UC), chiar în amestec cu dioaxidul sau cu carbura de toriu, în grafit sau polietilena;3) Metaloceramicele formate mai ales din metale (otel inox) cu dioxid de uraniu [UO(2)], dioxid de plutoniu [PuO(2)], carbura de uraniu (UC) sau carbura de plutoniu (PuC) (sau din amestecurile acestor compusi cu dioxidul sau carbura de toriu).Aceste produse sub forma de bare, placi, sfere, fire, praf etc. sunt utilizate fie la fabricarea elementelor combustibile, fie, în anumite cazuri, direct în reactor.Pozitia nu cuprinde barele, placile, sferele prevăzute cu teci şi echipate astfel încât să permită manipularea lor (pozitia nr. 84.01).4) Elementele combustibile (cartusele) uzate (iradiate), sunt acelea care după o utilizare mai mult sau mai puţin indelungata trebuie să fie inlocuite, din cauza acumularii produselor de fisiune care împiedica reactia în lant sau din cauza degradării tecii, după ce au fost stocate timp suficient în ape foarte adanci, în vederea reducerii temperaturii şi radioactivitatii lor, aceste elemente combustibile sunt transportate în recipiente de plumb la uzine specializate în vederea recuperării materialului fisionabil rezidual, a materialului fisionabil prevenind de la transformarea elementelor fertile, care sunt în general continute în elementele combustibile şi a produselor de fisiune.28.45 - IZOTOPI, ALTII DECAT CEI DE LA POZITIA Nr. 28.44; COMPUSII LOR ANORGANICI SAU ORGANICI, DE COMPOZITIE CHIMICA DEFINITA SAU NU.2845.10 - Apa grea (oxid de deuteriu)2845.90 - AlteleTermenul de "izotop" este definit la partea I a Notei explicative de la pozitia nr. 28.44.Pozitia cuprinde izotopii stabili, adica cei care nu prezinta fenomenul de radioactivitate şi compusii lor anorganici sau organici care au sau nu compozitie chimica definita.Printre izotopii şi compusii lor, cuprinşi în aceasta pozitie, sunt:1) Hidrogenul greu, sau deuteriul. Poate fi separat din hidrogenul normal în care este continut în proportie de cca 1/6.500;2) Apa grea (oxid de deuteriu). Este continuta în apa comuna în proportie de cca 1/6.500. Se obtine, în general, ca subprodus al electrolizei apei. Apa grea este utilizata ca sursa de deuteriu şi folosita în reactoarele nucleare, la reducerea vitezei neutronilor care realizează fisiunea atomilor de uraniu.Alti compusi proveniti din deuteriu, cum sunt, acetilena grea, metanul greu, acizii acetici grei şi parafina grea.4) Izotopii litiului (numiti litiu 6 sau 7) şi compusii lor.5) Izotopul carbonului, denumit carbon 13, şi compusii lor.28.46 - COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR DE PAMANTURI RARE, AI YTRIULUI SAU AI SCANDIULUI SAU AI AMESTECURILOR DIN ACESTE METALE.2846.10 - Compusi ai ceriului2846.90 - AltelePozitia cuprinde compusii anorganici sau organici ai ytriului, scandiului sau ai metalelor pamanturilor rare de la pozitia nr. 28.05 (lantan, ceriu, praseodim, neodim, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu, lutetiu). Ea cuprinde de asemenea compusii obtinuti direct prin tratarea chimica a amestecurilor de elemente. Rezultă ca aici sunt cuprinse în pozitie amestecurile de oxizi sau hidroxizi ale acestor elemente sau amestecurile sarurilor având acelasi anion (de exemplu clorurile metalelor pamanturilor rare) dar nu şi amestecurile sarurilor posedand anioni diferiti, chiar dacă au acelasi cation. Pozitia nu cuprinde, de exemplu, un amestec de nitrati de europiu şi samariu cu oxalati, nici un amestec de clorura de ceriu şi de sulfat de ceriu din cauza ca acestea nu sunt compusi obtinuti direct pornind de la amestecurile de elemente, ci amestecuri de compusi susceptibile de a fi considerate ca fiind elaborate intentionat în scopuri speciale, care, în consecinţa, fac parte din pozitia nr. 38.24.Fac parte de asemenea din aceasta pozitie sarurile duble sau complexe ale acestor metale cu alte metale.Printre compusii cuprinşi în aceasta pozitie, sunt:1) Compusi ai ceriului. a) Oxizi şi hidroxizi. Oxidul ceric, praf alb, insolubil în apa, obţinut pornind de la nitrat; utilizat în ceramica drept opacizant, în sticlarie drept colorant, pentru fabricarea carbunelui pentru lampile cu arc sau drept catalizator la fabricarea acidului nitric sau a amoniacului. Exista şi un hidroxid ceric. Oxidul şi hidroxidul ceros sunt puţin stabili. b) Saruri de ceriu. Nitratul ceros ((Ce[NO(3)]3), utilizat la iluminatul cu gaz. Nitratul ceric amoniacal se prezinta sub forma unor cristale rosii.Sulfatii de ceriu (sulfatul ceros şi hidratii săi, sulfatul ceric hidratat, sub forma de prisme galben-portocalii, solubile în apa) sunt utilizati în fotografie ca substanţa de atenuare. Exista şi sulfati dubli de ceriu.În afară de clorura ceroasa [CeCl(3)], se pot menţiona diverse alte saruri ceroase galbene sau portocalii.Oxalatul de ceriu, praf sau cristale alb-galbui, hidratate, practic insolubile în apa; este utilizat la prepararea metalelor din grupa ceriului sau în medicina.2) Compusi ai altor metale de pamanturi rare. Se gasesc în comert în stare mai mult sau mai puţin pura, oxizii de ytriu, de terbiu, amestecuri de oxizi de yterbiu şi oxizii altor metale de pamanturi rare. Amestecurile de saruri obtinute direct din aceste amestecuri de oxizi, rămân cuprinse în aceasta pozitie.Oxizii de europiu, de samariu etc, sunt utilizati în reactoare nucleare ca absorbanti de neutroni lenti.Pozitia nu cuprinde: a) Compusii naturali ai metalelor pamanturilor rare şi, în particular, xenotimul (fosfati complecsi), gadolinitul sau ytrerbitul şi ceritul (silicati complecsi) (pozitia nr. 25.30); monazitul (fosfat de toriu şi de metale de pamanturi rare) (pozitia nr. 26.12). b) Sarurile şi alti compusi, anorganici sau organici, ai prometiului (pozitia nr. 28.44).28.47 - PEROXID DE HIDROGEN, CHIAR SOLIDIFICAT CU UREE.Peroxidul de hidrogen [apa oxigenata H(2)O(2)] este obţinut pornind de la peroxidul de bariu sau de sodiu sau de la persulfatul de potasiu tratat cu un acid sau prin oxidarea electrolitica a acidului sulfuric, urmata de distilare. Este un lichid incolor, având aparenta apei obisnuite. El poate avea o consistenta siropoasa; ataca pielea, mai ales dacă este concentrat. Peroxidul de hidrogen este transportat în baloane (damigene) de sticlă.Peroxidul de hidrogen este foarte instabil în mediu alcalin, mai ales la căldură sau la lumina. În vederea asigurarii conservarii lui, el contine cantitati mici de substante stabilizatoare (acid boric, acid citric etc.), a caror prezenta nu are ca efect modificarea clasificarii la aceasta pozitie.Peroxidul de hidrogen solidificat cu uree, stabilizat sau nu, se clasifica de asemenea la aceasta pozitie.Peroxidul de hidrogen este utilizat la albirea textilelor, a penelor, a paielor, a buretelui, a fildesului, a parului etc. Se mai utilizeaza la coloranti de cada, pentru epurarea apelor potabile, pentru restaurarea picturilor vechi, în fotografie sau în medicina (antiseptic sau hemostatic).Pozitia nu cuprinde peroxidul de hidrogen prezentat ca medicament sub forma unor doze, ori în ambalaj pentru vanzarea cu amanuntul (pozitia nr. 30.04).28.48 - FOSFURI, CU COMPOZITIE CHIMICA DEFINITA SAU NU, CU EXCEPŢIA FEROFOSFURILOR.Fosfurile sunt compusi ai fosforului cu un alt element.Printre fosfurile clasificate aici, obtinute prin actiunea directa a elementelor componente, sunt:1) Fosfura de cupru (cuprofosfor, cupru fosforos). Preparata în cuptor cu reverberatie sau în creuzet, este în general prezentată în mase de un gri galbui sau în mici lingouri, cu structura cristalina, foarte friabila. Pozitia nu cuprinde decat fosfura de cupru şi cuproaliajele conţinând în greutate peste 15% fosfor; produsele cuproase al caror continut de fosfor este maximum 15% în greutate se clasifica în general din Capitolul 74. Fosfura de cupru este dezoxidant foarte bun al cuprului, caruia îi este marita duritatea în acest fel; amelioreaza fluiditatea cuprului topit şi este utilizat la fabricarea bronzului fosforos.2) Fosfura de calciu [Ca(3)P(2)]. Bucăţi, mici prisme sau cilindri de culoare maro, în contact cu apa degaja fosfuri de hidrogen care se aprind spontan. Utilizata cu carbura de calciu pentru semnalizari maritime (încărcarea geamandurilor care se autoaprind).3) Fosfura de zinc [Zn(3)P(2)]. Praf gri, cu aspect sticlos în spartura; produs otravitor, degajand fosfura de hidrogen şi alterandu-se la umiditate. Utilizat la distrugerea rozatoarelor şi a lacustelor. Se utilizeaza de asemenea în medicina ca inlocuitor al fosforului.4) Fosfura de staniu. Solid alb-argintiu, foarte friabil, cristalizeaza în lamele. Este utilizata în turnatorie.5) Alte fosfuri. Exista şi fosfuri de hidrogen (solide, lichide şi gazoase), de arsen, de bor, de siliciu, de bariu, de cadmiu.Pozitia nu cuprinde: a) Combinatiile fosforului cu oxigenul (pozitia nr. 28.09), cu halogenii (pozitia nr. 28.12) sau cu sulful (pozitia ur. 28.13). b) Fosfurile de platina sau de alte metale pretioase (pozitia nr. 28.43). c) Ferofosforul (fosfurile de fier) (pozitia nr. 72.02).28.49 - CARBURI CU COMPOZITIE CHIMICA DEFINITA SAU NU.2849.10 - De calciu2849.20 - De siliciu2849.90 - AltelePozitia cuprinde:A) Carburile binare, care sunt combinatii chimice ale carbonului cu un alt element mai electropozitiv decat carbonul. Cele cunoscute sub numele de acetitluri se clasifica de asemenea aici.Carburile binare cele mai cunoscute sunt:1) Carbura de calciu [CaC(2)]. Solid transparent şi incolor în stare pura, opac sau gri în stare impura. Descompusa de apa cu producere de acetilena, este utilizat la prepararea acestui gaz sau a cianamidei de calciu.2) Carbura de siliciu (siliciura de carbon, carborond) (SiC). Obtinuta prin tratarea carbonului şi a siliciului în cuptor electric. Cristale negre, bucăţi sau mase, sfaramata sau granule. Este un produs care se topeste greu, rezista la reactivi chimici având o anumita capacitate de refractie, dura aproape ca diamantul dar destul de casanta. Este foarte utilizata ca abraziv sau ca produs refractar; în amestec cu grafitul, este utilizata la captusirea cuptoarelor electrice sau a cuptoarelor cu temperaturi inalte. Se mai utilizeaza la fabricarea siliciului. Pozitia nu cuprinde carbura de siliciu prezentată sub forma de praf sau granule aplicate pe material textil, hartie, carton sau alte materiale (pozitia nr. 68.05) sau sub forma de pietre pentru ascutire sau polizare (pozitia nr. 68.04).3) Carbura de bor (borocarbon). Obtinuta tratand în cuptor electric grafitul şi acidul boric. Cristale negricioase, dure şi stralucitoare. Utilizat ca abraziv la forarea stancilor, la fabricarea filierelor sau a electrolizilor.4) Carbura de aluminiu [Al(4)C(3)]. Obtinuta în cuptor electric reducand oxidul de aluminiu cu carbune. Cristale galbene, transparente sau lamele. Ea este descompusa de către apa rezultand metanul.5) Carbura de zirconiu (ZrC). Aceasta carbura, preparata în cuptor electric pornind de la oxidul de zirconiu şi negru de fum, este atacata de către aer şi apa. Este utilizata pentru fabricarea filamentelor lampilor cu incandescenta.6) Carbura de bariu [BaC(2)]. Obţinut în general în cuptor electric. Mase cristaline, brune. Ea se descompune în apa, rezultand acetilena.7) Carburi de tungsten. Obţinut în cuptor electric pornind de la praful metalic sau de la oxid şi negru de fum, este un praf care nu se descompune în apa, având o mare stabilitate chimica. Acest produs, al cărui punct de topire este ridicat, prezinta o mare duritate şi o rezistenta mare la cald. Conductibilitatea este comparabila cu aceea a metalelor. Se asociaza usor cu metalele din grupa fierului. Intra în compozitia aliajelor dure, sinterizate şi a aglomeratelor pentru scule de taiere rapida (în general în combinaţie cu un liant, precum cobaltul sau nichelul).8) Alte carburi. Exista şi carburi de crom şi mangan. Carburile de molibden, de vanadiu, de titan, de tantal, de niobiu obtinute în cuptor electric pornind de la praful metalic sau de la oxid şi negru de fum, se utilizeaza în aceleasi scopuri ca şi carbura de tungstem.B) Carburile compuse din carbon şi mai mult decat un element metalic. De exemplu (Ti, W) C.C) Compusii formati din unul sau mai multe elemente metalice combinate cu carbon şi un alt element nemetalic, de exemplu borocarbura de aluminiu, carbonitrura de zirconiu şi carbonitrura de titan.Proportiile elementelor în unii din acesti compusi nu sunt stoechiometrice. Pozitia nu cuprinde amestecurile mecanice.Pozitia nu cuprinde: a) Compusii binari ai carbonului cu urmatoarele elemente: oxigenul (pozitia nr. 28.11), halogenii (pozitia nr. 28.12 şi 29.03), sulful (pozitia nr. 28.13), metalele pretioase (pozitia nr. 28.43), azotul (pozitia nr. 28.51). hidrogenul (pozitia nr. 29.01). b) Amestecurile de carburi de metale neaglomerate, dar preparate în scopul fabricarii plachetelor, baghetelor, vârfurilor sau a altor obiecte similare pentru scule (pozitia nr. 38.24). c) Aliajele fier - carbon de la Capitolul 72, precum fonta alba, oricare ar fi conţinutul în carbura de fier. d) Amestecurile de carburi de metale aglomerate în plachete, baghete, vârfuri sau alte obiecte similare pentru scule (pozitia nr. 82.09).28.50 - HIDRURI, NITRURI, AZOTURI, SILICIURI ŞI BORURI, CU COMPOZITIE CHIMICA DEFINITA SAU NU, ALTELE DECAT COMPUSII CARE CONSTITUIE IN ACELASI TIMP CARBURI DE LA POZITIA NR. 28.49.Cele patru grupe de compusi cuprinse în aceasta pozitie conţin doua sau mai multe elemente, dintre care unul este descris prin termeni utilizati (hidrogen, azot, siliciu sau bor), celalalt fiind fie un element nemetalic, fie un metal.A. - HIDRURICea mai importanţa dintre hidrurile clasificate aici este hidrura de calciu [CaH(2)] (hidrolit), obtinuta prin combinarea directa a acestor elemente. Prezentată în mase albe, cu aspect cristalin în spartura, se descompune la rece în contact cu apa, eliberand hidrogenul. Reducator utilizat în special în producerea cromului sinterizat, pornind de la clorura de crom.Mai exista hidruri de arsen, de siliciu, de bor (incluzând borohidrura de sodiu), de litiu (şi de litiu-aluminiu), de sodiu, de potasiu, de strontiu, de antimoniu, de nichel, de titan, de zirconiu, de staniu, de plumb etc.Pozitia nu cuprinde combinatiile hidrogenului cu urmatoarele elementele: oxigenul (pozitiile nr. 22.01, 28.45, 28.47 şi 28.51), azotul (pozitiile nr. 28.11, 28.14 şi 28.25), fosforul (pozitia nr. 28.48), carbonul (pozitia nr. 29.01), alte elemente nemetalice pozitiile nr. 28.06 şi 28.11). Hidrurile de paladiu sau de alte metale pretioase (pozitia nr. 28.43).B. - NITRURI1) Nitruri ale elementelor nemetalice. Nitrura de bor (BN). Praf alb, usor, foarte refractar. Izolator termic şi electric, utilizat pentru captusirea cuptoarelor electrice sau la fabricarea creuzetelor. Nitrura de siliciu [Şi(3)N(4)]; este un praf de culoare alb-gri.2) Nitruri ale metalelor. Nitrurile de aluminiu, de titan, de zirconiu, de hafniu, de vanadiu, de tantal sau de niobiu sunt obtinute fie incalzind metalul pur în azot la 1100°C sau 1200°C, fie mai degraba incalzind la o temperatura mai ridicata un amestec de oxid şi de carbon într-un curent de azot sau amoniac gazos.Pozitia nu cuprinde combinatiile azotului cu urmatoarele elemente: oxigenul (pozitia nr. 28.11), halogenii (pozitia nr. 28.12), sulful (pozitia nr. 28.13), hidrogenul (pozitia nr. 28.14), carbonul (pozitia nr. 28.51). Nitrurile de argint şi de alte metale pretioase (pozitia nr. 28.43) nitrurile de toriu şi de uraniu (pozitia nr. 28.44).C. - AZOTURIAzoturile metalelor (azothidrati, azide) pot fi considerate ca saruri ale acidului azothidric [HN(3)].1) Azotura de sodiu [NaN(3)]. Se obtine prin reactia protoxidului de azot cu amidura sodica sau din hidrazina, nitrit de etil şi soda caustica. Paiete cristaline, incolore. Este solubila în apa, puţin alterabila la umiditate, dar alterabila în contact cu dioxidul de carbon din aer. Sensibila la soc, ca fulminantul de mercur, ea este mai puţin sensibila decat acesta, la căldură. Utilizata la prepararea explozivilor de amorsare pentru detonatoare.2) Azotura de plumb [PbN(6)]. Se obtine din azotura de sodiu şi acetat de plumb. Praf cristalin, alb, foarte sensibil la soc, care se conserva sub apa. Poate inlocui fulminantul de mercur ca exploziv.D. - SILICIURI1) Siliciura de calciu. Mase cristaline, de culoare gri, foarte dure. Utilizata în metalurgie, pentru fabricarea instantanee a hidrogenului, pentru obtinerea bombelor fumigene.2) Siliciuri de crom. Exista mai multe siliciuri ale cromului. Sunt corpuri foarte dure, utilizate ca abrazive.3) Siliciura de cupru (alta decat aliajul de baza cuprosiliciu de la pozitia nr. 74.05). Apare în general în placi friabile. Reducator, permite rafinarea cuprului, favorizeaza mularea acestuia, marirea duritatii şi rezistentei la rupere; diminueaza tendinta aliajelor de cupru de a se coroda. Utilizat mai ales pentru fabricarea bronzului de siliciu sau a aliajelor nichel-cupru.4) Siliciuri de magneziu sau mangan.Pozitia nu cuprinde combinatiile siliciului cu elementele de mai jos: oxigen (pozitia nr. 28.11), halogeni (pozitia nr. 28.12), sulf (pozitia nr. 28.13), fosfor (pozitia nr. 28.48). Siliciura de carbon (carbura de siliciu) face parte din pozitia nr. 28.49, siliciurile de platina sau alte metale pretioase de la pozitia nr. 28.43, feroaliajele şi cuproaliajele conţinând siliciu la pozitia nr. 72.02 sau 74.05, şi aliajul de aluminiu-siliciu de la Capitolul 76. Vezi paragraful A de mai sus privind combinatiile siliciului cu hidrogenul.E. - BORURI1) Borura de calciu [CaB(6)]. Obtinuta prin electroliza amestecului de borat cu clorura de calciu; praf cristalin, inchis. Reducator puternic, utilizat în special în metalurgie.2) Borura de aluminiu. Obtinuta în cuptor electric; mase cristaline. Utilizata în sticlarie.3) Boruri de titan, de zirconiu, de vanadiu, de niobiu, de tantal, de molibden, de tungsten. Obtinute incalzind în vid la temperaturi între 1800°C şi 2.200°C amestecurile de praf al metalului considerat cu praf de bor pur sau tratand cu bor metalul vaporizat. Aceste produse sunt foarte dure, având o buna conductibilitate electrica. Intra în compozitia aliajelor dure, sinterizate.4) Borurile de magneziu, de antimoniu, de mangan, de fier etc.Pozitia nu cuprinde combinatiile borului cu elementele de mai jos: oxigen (pozitia nr. 28.10, halogeni (pozitia nr. 28.12), sulf (pozitia nr. 28.13), metale pretioase (pozitia nr. 28.43), fosfor (pozitia nr. 28.48), carbon (pozitia nr. 28.49). Vezi paragrafele A, B, şi D de mai sus pentru combinatiile cu hidrogenul, azotul sau siliciul.Pozitia nu cuprinde aliajul de baza de cupru cu bor (vezi Nota explicativa a pozitiei nr. 74.05).28.51 - ALTI COMPUSI ANORGANICI (INCLUSIV APA DISTILATA, DE CONDUCTIBILITATE SAU DE PURITATE SIMILARA), AER LICHID (INCLUSIV AERUL LICHID DIN CARE AU FOST ELIMINATE GAZELE RARE); AER COMPRIMAT; AMALGAME, ALTELE DECAT AMALGAMELE DE METALE PRETIOASE.A. - APA DISTILATA, DE CONDUCTIBILITATE SAU DE PURITATE SIMILARAPozitia cuprinde numai apa distilata, apa dublu distilata şi obtinuta prin procedeu electroosmotic, apa de conductibilitate şi apa de puritate similara, incluzând apele tratate cu schimbatori de ioni.Pozitia nu cuprinde apa naturala, chiar filtrata, sterilizata, epurata sau dedurizata (pozitia nr. 22.01). Prezentată ca medicament, sub forma de doze sau în ambalaje pentru vanzare cu amanuntul, apa se clasifica la pozitia nr. 30.04B. - DIVERSI COMPUSI ANORGANICISe mai clasifica la aceasta pozitie, produsele chimice anorganice nedenumite şi necuprinse în altă parte, precum şi anumiti compusi ai carbonului enumerati în Nota 2 a Capitolului.Pozitia cuprinde:1) Cianogenul şi halogenurile lui, în particular clorura de cianogen (CNCl); cianamida şi derivatii ei metalici, excluzand totusi cianamida de calciu (pozitiile nr. 31.02 sau 31.05).2) Oxisulfurile elementelor nemetalice (de arsen, de carbon, de siliciu) şi clorosulfurile (sau sulfoclorurile) elementelor nemetalice (de fosfor, de carbon etc.). Diclorosulfura de carbon (tiofosgenul, clorura de tiocarbonil) [CSCl(2)], obtinuta prin actiunea clorului asupra sulfurii de carbon, este un lichid rosu, sufocant, lacrimogen, care se descompune în apa şi este utilizat în sintezele organice.3) Amidele alcaline. Amidura de sodiu [NaNH(2)] este obtinuta prin actiunea la cald a amoniacului asupra unui aliaj de plumb şi de sodiu sau facand sa treaca amoniacul gazos deasupra sodiului topit. Mase cristaline roz sau verzui, care se descompun în apa. Utilizate la prepararea azoturilor sau a cianurilor în sintezele organice.Exista şi amiduri de potasuri sau de alte metale.4) Cloroamidura mercurica (clorura aminomercurica) [HgNH(2)Cl]. Obtinuta prin actiunea amoniacului asupra unei solutii de clorura mercurica. Praf alb care devine gri sau galbui la lumina, insolubil în apa, toxic, mai este utilizat în pirotehnie sau în farmacie. 5) Iodura de fosfoniu. Obtinuta, de exemplu, printr-o reactie de schimb între fosfor, iod şi apa; este utilizata ca agent reducator.C. - AER LICHID ŞI AER COMPRIMATAerul lichefiat pe cale industriala este prezentat în recipiente de otel sau de alama, cu pereti dubli, între care se realizează vid. Produce arsuri grave şi face casante materiale organice suple. Este utilizat pentru obtinerea, prin distilarea fractionata continua, a oxigenului, a azotului şi a gazelor rare. Din cauza evaporarii rapide, el se utilizeaza în laboratoare ca refrigerent. Amestecat cu mangal şi alte materii, constituie un exploziv puternic, folosit în mine.Pozitia cuprinde de asemenea:1) Aerul lichid din care s-au eliminat gazele rare.2) Aerul comprimat.D. - AMALGAME, ALTELE DECAT CELE ALE METALELOR PRETIOASEAmalgamele pe care mercurul le poate forma cu diverse metale (metale alcaline sau alcalino-pamantoase, zinc, cadmiu, antimoniu, aluminiu, staniu, cupru, plumb, bismut etc.) altele decat cele cu metalele pretioase.Aceste amalgame sunt obtinute fie direct punand în contact praful de metal considerat cu mercurul, fie electrolizand o sare metalica a acestui metal, catodul fiind realizat din mercur, sau electrolizand o sare mercurica, catodul fiind din metalul respectiv.Amalgamele obtinute prin electroliza şi distilate la temperaturi joase, servesc la fabricarea metalelor piroforice mult mai reactive decat cele obtinute la temperatura înaltă. Se mai utilizeaza în metalurgia metalelor pretioase.1) Amalgamele metalelor alcaline descompun apa, producand mai putina căldură decat metalele pure; sunt deci reducatoare mai active decat acestea. Amalgamul de sodiu este utilizat la prepararea hidrogenului.2) Amalgamul de aluminiu este folosit ca reducator în sinteze organice.3) În tehnica dentara, este folosit mai ales amalgamul de cupru amestecat cu puţin staniu. Amalgamele de cupru reprezinta masticuri metalice, plastifiindu-se la cald pentru mulaje sau la repararea portelanurilor.4) Amalgamul de zinc este utilizat în baterii pentru impiedicarea coroziunii.5) Amalgamul de cadmiu este utilizat în tehnica dentara sau pentru obtinerea firelor de tungsten, pornind de la metalul sinterizat.6) Amalgamul de antimoniu şi staniu serveste la "bronzarea" ipsosului. Pozitia nu cuprinde amalgamele conţinând metale pretioase, chiar asociate cu alte metale (pozitia nr. 28.43).----