DECIZIA nr. 483 din 13 iulie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (1) din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1123 din 25 noiembrie 2021



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Voicu Micluță în Dosarul nr. 854/57/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 957D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul textului criticat este suficient de clară, că aceasta are semnificația oricărui act de conduită comisiv sau omisiv prin care se acordă ajutor și că prevederea acesteia în cuprinsul art. 367 alin. (1) din Codul penal este rezultatul unei bune tehnici legislative, legiuitorul incriminând un act de complicitate prin folosirea unei sintagme similare celei din art. 48 din Codul penal ce reglementează complicitatea. Se arată că, în cuprinsul normei penale anterior menționate, sintagma „sub orice formă“ este clară, precisă și previzibilă și că expresia criticată își menține acest caracter și în cuprinsul dispozițiilor art. 367 alin. (1) din Codul penal.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 854/57/2013, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Voicu Micluță într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, șantaj și cămătărie.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât legiuitorul nu definește, conform unor criterii obiective, modalitățile faptelor care intră în sfera acestei sintagme, aspect ce determină încălcarea prin textul criticat a principiului legalității incriminării și a pedepsei. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul anterior menționat. Se susține că, pentru aceste motive, dispozițiile art. 367 alin. (1) din Codul penal contravin dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare ale inculpatului.6. Tribunalul Hunedoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că folosirea în cuprinsul textului criticat a sintagmei „sub orice formă“, cu referire la modalitatea de aderare la un grup infracțional organizat sau de sprijinire a unui grup infracțional organizat, nu aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 367 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.“11. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 367 alin. (1) din Codul penal incriminează faptele de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat, precum și faptele de aderare și sprijinire a unui astfel de grup, în privința acțiunii de sprijinire textul criticat prevăzând că aceasta poate fi săvârșită „sub orice formă“. Prin urmare, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, în forma sa de bază, prevăzută la art. 367 alin. (1) din Codul penal, constă în săvârșirea oricăreia dintre faptele anterior enumerate, iar, dintre acestea, fapta de sprijinire nu trebuie să fie comisă într-o anumită formă, expres prevăzută de lege.13. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat a fost analizat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 20 noiembrie 2018, paragrafele 41-43, prin care s-a reținut că noțiunile „inițiere“, „constituire“, „aderare“ și „sprijinire“ nu reprezintă opțiuni legislative recente, ci acestea se regăseau și anterior în legislația penală. Astfel, Curtea a constatat că, în legătură cu acestea, doctrina a precizat că inițierea unui grup infracțional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri. Inițiatorul unui grup infracțional este persoana care pune bazele unei pluralități constituite de infractori. Pentru existența infracțiunii în această modalitate, nu are nicio relevanță dacă inițierea a fost sau nu transpusă în practică. Constituirea unui grup infracțional organizat este o activitate prin care se înființează o organizație criminală, care vizează săvârșirea unor infracțiuni. Prin activitatea de inițiere și constituire este întemeiată și organizată pluralitatea de infractori. Aderarea la o asociere constituită în scop infracțional constă în dobândirea calității de membru al asocierii. Aderarea la un grup infracțional organizat se poate manifesta expres (de exemplu, depunerea unui jurământ) sau tacit (de exemplu, desfășurarea unor activități din care rezultă că cel în cauză se consideră membru al grupului). Sprijinirea grupului infracțional organizat înseamnă un ajutor de orice fel acordat unui astfel de grup. Ajutorul poate fi de natură materială (de exemplu, plata unei contribuții) sau de ordin moral (de exemplu, atragerea de adepți). Totodată, Curtea a reținut că în practica instanțelor s-a statuat, de exemplu, că nu există „grup organizat“ fără să existe o organizare a grupului, reguli de acționare, o ierarhie a membrilor și o repartizare a rolurilor. De asemenea, s-a reținut că infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, în modalitatea constituirii grupului infracțional organizat implică o activitate de alcătuire, de înființare a grupului, iar în modalitatea inițierii implică acțiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea presupunând stabilirea componenței, structurii, modului de organizare și operare, scopului și mijloacelor, a rolului fiecărui membru și a modalităților de aducere la îndeplinire a scopului urmărit. Sub aspect subiectiv, este necesar ca persoanele care urmăresc inițierea și constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și la modalitățile de aducere la îndeplinire și, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop. Aderarea la un grup infracțional organizat constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-un astfel de grup, ca membru al acestuia. Însă existența infracțiunii în această modalitate de săvârșire este condiționată de prezența unui grup deja constituit, în care făptuitorul înțelege să intre ca membru. Fapta de sprijinire a grupului criminal organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, presupune furnizarea de asistență, ajutor sau sfaturi în vederea săvârșirii infracțiunilor grave prevăzute de lege. Având în vedere cele anterior menționate, faptul că legiuitorul utilizează în reglementarea dispozițiilor criticate, referitoare la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, noțiuni identice cu cele din vechea reglementare - „inițiere“, „constituire“ „aderare“ și „sprijinire“ -, ținând cont de jurisprudența și doctrina dezvoltate până la data intrării în vigoare a noului Cod penal și luând în considerare faptul că, în mod firesc, jurisprudența care vine în continuarea celei existente va avea drept reper cele statuate anterior, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu au o formulare ambiguă, neclară și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de o pregătire juridică temeinică, astfel că nu sunt încălcate cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016).14. Așadar, acțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat constă într-un ajutor de natură materială sau morală pe care o persoană, care deși nu face parte din grup, o acordă membrilor unui astfel de grup, iar în considerarea pericolului ridicat pe care îl prezintă asemenea fapte, legiuitorul a înțeles să le pedepsească pe acestea indiferent de forma în care sunt săvârșite. Așa fiind, sintagma „sub orice formă“ din cuprinsul art. 367 alin. (1) din Codul penal are sensul ce rezultă din înțelesul uzual al termenilor care o compun, respectiv acela de a indica faptul că, indiferent de maniera în care este comisă acțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, aceasta intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 367 alin. (1) din Codul penal și va fi sancționată cu pedeapsa prevăzută în cuprinsul textului criticat.15. Astfel cum am arătat mai sus, prin Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, anterior citată, paragrafele 32-35, Curtea Constituțională a constatat caracterul clar, precis și previzibil al noțiunilor „inițiere“, „constituire“, „aderare“ și „sprijinire“, cuprinse în dispozițiile art. 367 alin. (1) și alin. (3) din Codul penal, statuând că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cazuală a normei. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Totodată, Curtea a reținut că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează a fi interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară, cazuală), pentru a emite un act de aplicare legal.16. Totodată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la exigențele de calitate a legii penale impuse de principiul legalității incriminării și a pedepsei, prevăzut la art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de contencios constituțional a statuat că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007 și 21 octombrie 2013, pronunțate în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, și Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93).17. Referitor la invocarea în prezenta cauză a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textul criticat constituie o normă de drept penal substanțial, iar garanțiile drepturilor fundamentale anterior menționate se asigură prin norme ale dreptului procesual penal.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Voicu Micluță în Dosarul nr. 854/57/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 367 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    ----