DECIZIA nr. 863 din 26 noiembrie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 7 aprilie 2021



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Pro Roman - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 3.894/62/2014/a1* al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.722/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că problematica în materie a mai făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 1.699/Ap din 19 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.894/62/2014/a1*, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Pro Roman - S.A. din Brașov într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că instituirea termenului de apel de 7 zile de la comunicarea hotărârii, realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, conduce la imposibilitatea exercitării acțiunii în justiție, respectiv imposibilitatea de a putea utiliza căile de atac, deoarece nu este un termen previzibil și, prin urmare, este afectată cunoașterea legii. În acest context, se arată că termenul de 30 de zile menționat de judecător pe sentința apelată se aplică de la comunicare și are întâietate prin raportare la textele fixate de lege.6. Curtea de Apel Brașov - Secția civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. 7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din data de 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: – Art. 8 alin. (4): „(4) Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.“;– Art. 43 alin. (2): „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgență. Citarea apelanților, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și a intimaților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac prin BPI. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citația se publică cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfățișare. În vederea soluționării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul privește o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanța de apel consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate, prin rezoluția la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluționării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul la justiție, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 privind căile de atac. De asemenea, este menționat art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în procedura insolvenței, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie [art. 42 din Legea nr. 85/2014].13. Prin urmare, normele privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să poată avea acces la justiție, iar în cadrul procesual să își exercite dreptul la apărare și să beneficieze de dreptul la un proces echitabil. 14. Caracterul distinct al procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, precum termenele în care se pot contesta anumite acte în legătură cu această procedură sau datele de la care curge termenul în care se pot utiliza căile de atac în materie, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție. În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 și art. 24, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților.15. Curtea constată că semnificația art. 21 din Constituție este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În consecință, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă (a se vedea Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005).16. Termenul în care se poate formula apelul în procedurile de insolvență se circumscrie celor statuate atât prin jurisprudența Curții Constituționale, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care trebuie să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea acestora să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.172 din 3 decembrie 2020, sau Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016).17. De altfel, potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care sunt aplicabile în completarea Legii privind procedura insolvenței, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Principiul legalității căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părțile dintr-un proces.18. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind principiul legalității, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul la justiție, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 privind căile de atac, precum și cu cele convenționale menționate în susținerea excepției, este neîntemeiată.19. În ceea ce privește menționarea dispozițiilor art. 44 privind dreptul de proprietate, se reține că, pe de o parte, autoarea excepției de neconstituționalitate nu motivează în ce constă pretinsa neconstituționalitate a normelor criticate și, pe de altă parte, prevederile supuse controlului de constituționalitate nu reglementează aspecte cu privire la dreptul de proprietate, ci stabilesc regulile de urmat în ceea ce privește accesul liber la justiție și utilizarea căilor de atac în procedura insolvenței. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Pro Roman - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 3.894/62/2014/a1* al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 8 alin. (4) și ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu
    ----