DECIZIA nr. 687 din 30 septembrie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1130 din 24 noiembrie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbățeanu- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.850D/2017. 2. Primul termen de judecată fost stabilit pentru data de 23 iunie 2020, când Curtea a admis cererea de amânare formulată de partea Laurențiu Modan, justificată de intervalul de timp insuficient pentru pregătirea apărării scurs de la primirea citației, și, în temeiul art. 24 din Constituție, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 și art. 222 din Codul de procedură civilă, a acordat un nou termen, pentru data de 9 iulie 2020, când au avut loc dezbaterile în ședința publică, la care a participat reprezentantul Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2020. La data menționată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie, când a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză având ca obiect anularea unei rezoluții prin care Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, pentru lipsa indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța autoare a acesteia, în esență, a solicitat Curții Constituționale să aprecieze dacă este neconstituțional a se interpreta prevederile de lege criticate astfel cum se coroborează cu Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, în sensul că accesul la justiție în vederea exercitării controlului judiciar asupra rezoluțiilor Inspecției Judiciare de clasare a sesizărilor poate interveni și pentru abateri disciplinare nesusceptibile de a genera incidența art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 426 lit. b) din Legea nr. 135/2010 și art. 96 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004. Arată că, în cauză, reclamantul impută atât pretinse abateri disciplinare a căror constatare ar putea fi de natură să genereze un efect asupra modului de soluționare în concret a cererii adresate de partea interesată instanței pe care a învestit-o, cât și chestiuni legate strict de prestigiul profesiei și deontologia judecătorului. Analizând comparativ legislația referitoare la sancționarea medicilor, notarilor, judecătorilor Curții Constituționale, executorilor judecătorești, funcționarilor publici și polițiștilor, instanța autoare a excepției de neconstituționalitate arată că voința legiuitorului este, în principiu, aceea ca aspectele privind strict răspunderea disciplinară să intre în marja de apreciere a titularilor acțiunii disciplinare, nepermițând unui terț față de profesie să învestească o instanță de judecată cu o acțiune care să aibă ca unică finalitate obținerea unei soluții de sancționare disciplinară a celui vizat de reclamația formulată. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, referitoare la procedura de sancționare disciplinară a medicilor. Pornind de la asemănările existente între răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor raportat la celelalte cazuri de răspundere disciplinară identificate, instanța autoare a excepției apreciază necesar a se lămuri dacă, în ipoteza unor situații de fapt ce pun în discuție pretinsa nerespectare a unor obligații legale a căror încălcare poate prejudicia doar onoarea și prestigiul profesiei, nu intervine o încălcare a principiului egalității în drepturi prin acordarea necondiționată a dreptului de acces la instanță în cazul rezoluției de clasare a Inspecției Judiciare emise potrivit textelor de lege criticate. 5. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.6. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:7. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.8. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ:– Art. 45 alin. (4) lit. b):(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: (...)b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).“– Art. 47 alin. (1) lit. b):(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…)b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă“. Prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, la care fac referire dispozițiile de lege criticate, stabileau că, „În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori“.9. Prevederile de lege criticate au fost, ulterior sesizării Curții Constituționale, modificate și completate prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. Față de redactarea diferită a prevederilor de lege menționate, determinată de împrejurarea că întreaga secțiune referitoare la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților a Capitolului 4 din Legea nr. 317/2004 a suferit modificări și completări, Curtea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018.10. În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind principiul egalității. Prin prisma art. 20 din Legea fundamentală, se invocă și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării.11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că procedura stabilirii răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor comportă mai multe etape. Astfel, procedura debutează cu o sesizare privitoare la posibila săvârșire de către un judecător sau procuror a unei abateri disciplinare, sesizare care se poate realiza din oficiu de către Inspecția Judiciară sau poate fi formulată de orice persoană interesată [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Urmează apoi efectuarea unei verificări prealabile, de către inspectorul judiciar, pentru a stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din aceeași lege]. Dacă în urma acestei etape a verificării prealabile se constată că nu există astfel de indicii, atunci sesizarea se clasează. Dacă, dimpotrivă, se apreciază că astfel de indicii ar exista, atunci se trece la următoarea etapă, cea a cercetării disciplinare, efectuată de Inspecția Judiciară. Cercetarea disciplinară se finalizează cu exercitarea acțiunii disciplinare, asupra căreia se va pronunța apoi secția pentru judecători sau, după caz, pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care va aprecia cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gravității acesteia [art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de cinci judecători [art. 51 alin. (3)]. Hotărârea pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de cinci judecători este irevocabilă [art. 51 alin. (5)].12. Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțional caracterul definitiv al rezoluției de clasare [prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018] pentru ipoteza în care, la efectuarea verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, Curtea recunoscând, așadar, dreptul de acces la o instanță de judecată persoanelor interesate în contestarea rezoluției de clasare întemeiată pe lipsa indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. 13. Instanța autoare a excepției critică o pretinsă inegalitate, rezultată, în opinia sa, din faptul că, spre deosebire de alte categorii profesionale, pentru care declanșarea cercetării disciplinare nu se poate face la cererea/sesizarea unor persoane provenite din exteriorul sistemului profesional din care acestea fac parte, inițierea acesteia putând fi exclusiv opera organelor interne ale profesiei, abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori pot fi cercetate și ca urmare a solicitării formulate de orice persoană interesată. În acest context, invocă și inegalitatea din perspectiva dreptului de acces la justiție, solicitând, în esență, Curții Constituționale să aprecieze dacă textele de lege criticate permit oricărei persoane să conteste în fața instanței de judecată rezoluțiile de clasare date de Inspecția Judiciară pe motivul inexistenței indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare, indiferent dacă este vorba despre o abatere disciplinară care ține de nesocotirea prestigiului profesiei și deontologiei profesionale sau despre o abatere disciplinară constând în săvârșirea de către judecător sau procuror a unei fapte, în cursul unui proces, care este susceptibilă de a influența soluția acelui proces. Face trimitere, în acest ultim sens, la mai multe dispoziții legale, și anume: la art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, care prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză; la art. 426 lit. d) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, care reglementează posibilitatea de a introduce contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive atunci când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, coroborat cu art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa; la art. 96 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004 care, în redactarea avută în vedere la data ridicării excepției de neconstituționalitate, permite persoanei vătămate să solicite repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale, dar și în alte procese decât cele penale dacă s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.14. Instanța autoare a excepției face, așadar, o departajare a abaterilor disciplinare în funcție de criterii de natură subiectivă, referitoare la atingeri aduse onoarei și prestigiului profesiei, pe de o parte, și de natură obiectivă, materializate în influențarea rezultatului unui proces, pe de altă parte, solicitând Curții Constituționale pronunțarea unei soluții interpretative sub acest aspect. În acest sens, precizează că, în cauză, reclamantul a contestat rezoluția de clasare a sesizării formulate împotriva unor judecători, pretinzând că aceștia ar fi săvârșit atât abateri disciplinare a căror constatare ar putea fi de natură să genereze un efect asupra modului de soluționare în concret a procesului, cât și chestiuni legate strict de prestigiul profesiei și deontologia judecătorului.15. Curtea observă că motivarea excepției de neconstituționalitate este formulată pe două paliere, vizând accesul liber la justiție și principiul egalității. Curtea Constituțională este chemată să interpreteze textele de lege ce formează obiectul excepției de constituționalitate pentru a stabili dacă pot fi supuse controlului judecătoresc toate rezoluțiile de clasare a sesizărilor sau dacă pot fi contestate doar cele care pot produce consecințe cu privire la soluția pronunțată în procesele în cursul judecării cărora se pretinde că au fost săvârșite, rămânând la latitudinea organelor interne ale profesiei cele referitoare la încălcarea onoarei și a prestigiului profesiei. Pe de altă parte, se solicită Curții Constituționale să circumstanțieze sfera subiectelor de drept care pot să introducă sesizare disciplinară, instanța autoare a excepției negând îndrituirea oricărei persoane interesate de a ataca pe cale judiciară rezoluția de clasare emisă pentru motivul menționat.16. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate astfel formulată este inadmisibilă, fiind vorba despre o problemă de aplicare și interpretare a legii, care nu vizează, în realitate, constituționalitatea textelor de lege supuse controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, mai sus menționată, Curtea a dat eficiență dreptului de acces liber la justiție, ca drept fundamental prevăzut de Constituție, apreciind că acesta se impune în cazul clasării ca urmare a lipsei indiciilor referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare în faza verificării prealabile, pe considerentul că, pentru a ajunge la această concluzie, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării, ceea ce reclamă necesitatea unui control judecătoresc asupra acestui demers, prin prisma dreptului la un proces echitabil, spre deosebire de celelalte situații în care se poate dispune clasarea sesizării - și anume când nu este semnată sau când nu conține datele de identificare ale autorului sesizării -, situații care pot fi remediate de către autorul sesizării prin simpla reintroducere a acesteia. Or, o restrângere a sferei subiecților de drept care să aibă dreptul de a se adresa instanței, în funcție de tipul de abatere disciplinară pretins a fi fost săvârșită, nu poate fi realizată pe calea unei decizii interpretative de către Curtea Constituțională, întrucât s-ar ajunge astfel la limitarea dreptului de acces liber la justiție, ceea ce ar fi contrar menirii Curții Constituționale într-un stat de drept. Instanța de contencios constituțional are ca scop asigurarea supremației Constituției, deziderat în concretizarea căruia, prin exercitarea controlului de constituționalitate, veghează la garantarea plenară și respectarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale. Nuanțarea problematicii interesului pe care autorul sesizării să fie necesar să îl justifice ar putea constitui, eventual, obiectul unei întrebări adresate Înaltei Curți de Casație Justiție pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la această problematică. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 septembrie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbățeanu
    ----