DECIZIA nr. 315 din 9 iunie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1130 din 24 noiembrie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 din Codul penal, excepție ridicată de Cristian Victor Piedone Popescu în Dosarul nr. 29.111/4/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 823 D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale. Sunt invocate Deciziile Curții Constituționale nr. 34 din 17 ianuarie 2019 și nr. 412 din 14 iunie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia penală nr. 155A din 6 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 29.111/4/2016, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 301 din Codul penal, excepție ridicată de Cristian Victor Piedone Popescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe penale prin care a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina autorului excepției, din trei infracțiuni de conflict de interese, prevăzute la art. 301 din Codul penal, în infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, prevăzută la art. 301 alin. (1) din Codul penal, în forma sa modificată prin Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „folos patrimonial“ din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se arată că în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate sintagma „folos patrimonial“ a fost asimilată noțiunii de „venit“, aspect care a dus la pronunțarea unei soluții de condamnare a sa, în locul soluției de achitare. Se face trimitere la sensul noțiunilor de „venit“ și „folos“ prevăzute în Dicționarul explicativ al limbii române, arătându-se că limba oficială în România este limba română. Se arată că sintagma „folos patrimonial“ din cuprinsul textului criticat este, totodată, contrară dispozițiilor art. 2 din Codul de procedură penală referitor la legalitatea procesului penal, precum și prevederilor art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Autorul susține că sensul stabilit în Dicționarul explicativ al limbii române pentru sintagma „folos patrimonial“ nu coincide cu cel al noțiunii de „venit“, astfel cum a stabilit instanța de judecată în cauza care face obiectul prezentei excepții. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, cu referire la principiul legalității și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70). Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, arătându-se că dreptul la un proces echitabil presupune aplicarea legii, în timp ce aspectele mai sus invocate semnifică o încălcare a acesteia.6. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și nr. 412 din 14 iunie 2017 și se susține că textul criticat îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție și că permite destinatarului normei să își ordoneze conduita în raport cu această reglementare.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform actului de sesizare, dispozițiile art. 301 din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 301 alin. (1) din Codul penal - Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane din Codul penal, care au următorul cuprins: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.“11. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii și ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că noțiunea de „folos patrimonial“ din cuprinsul textului criticat nu este definită legal, astfel încât aceasta să aibă un înțeles specific dreptului penal, aspect ce denotă intenția legiuitorului de a-i atribui, în contextul reglementării infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, înțelesul ce rezultă din sensul comun al noțiunilor care o compun. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin cuvântul „folos“ se înțelege „câștig“, „folosință“, „profit“, iar cuvântul „patrimonial“ exprimă o valoare economică sau evaluabilă în bani. Astfel, sensul, general acceptat, al noțiunii de „folos patrimonial“ este acela de câștig evaluabil în bani. Prin urmare, pot fi incluse în sfera sintagmei anterior menționate orice câștiguri evaluabile în bani, care îndeplinesc condițiile reglementate în ipoteza normei de incriminare prevăzute la art. 301 alin. (1) din Codul penal. Așa fiind, sumele de bani reprezentând venituri ale făptuitorului pot fi încadrate în sfera sintagmei „folos patrimonial“ din cuprinsul texului criticat, în situația în care aceasta îndeplinește condițiile anterior menționate, respectiv dacă folosul patrimonial a fost obținut de autorul faptelor, prin exercitarea unor atribuții de serviciu, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.13. Cu privire la natura acestui folos la care face trimitere norma de incriminare analizată, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, și Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 14, Curtea a reținut că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice. Potrivit celor statuate de Curte în decizia anterior referită, conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată.14. Totodată, prin Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 30 mai 2019, paragrafele 25-26, în ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei „folos patrimonial“, Curtea a statuat cu valoare de principiu că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere jurisprudența proprie și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea a reținut că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii. Prin aceeași decizie, cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ care le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatorie pentru actele normative din aceeași materie. În același sens, prin Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, paragraful 31, Curtea Constituțională a statuat că o noțiune legală poate avea un conținut și înțeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească.15. Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că sensul noțiunii de „folos patrimonial“, din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal, este clar, precis și previzibil, întrunind cerințele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție.16. Referitor la critica potrivit căreia textul criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dreptul la un proces echitabil este garantat prin norme ale dreptului procedural, iar dispozițiile legale criticate constituie norme de drept penal substanțial.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Victor Piedone Popescu în Dosarul nr. 29.111/4/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    ----