DECIZIA nr. 22 din 21 ianuarie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 22 mai 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia-Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 816/59/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.052D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar precizări și concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 610 din 2 octombrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 816/59/2018, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Sabin Miron în cadrul soluționării acțiunii prin care reclamantul a solicitat obligarea statului român, reprezentat prin Guvernul României, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat acestuia în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizațiilor reglementate prin Legea nr. 341/2004.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin adoptarea pe calea ordonanței de urgență a unor măsuri contrare celor adoptate de Parlament prin Legea nr. 341/2004, Guvernul înfrânge principiul separației puterilor în stat, precum și prevederile constituționale referitoare la rolul și structura Parlamentului, respectiv ale Guvernului. 6. Prin dispozițiile de lege criticate s-a plafonat cuantumul indemnizațiilor reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 la nivelul celor aflate în plată în anul 2010, respectiv prin raportare la salariul mediu brut de 1.836 lei. Chiar dacă ordonanțele de urgență ale Guvernului criticate au putere de lege și, prin urmare, pot conține norme de reglementare primară, acestea nu pot fi adoptate decât în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Or, aceste acte normative au fost adoptate cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu a existat o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Astfel, chiar dacă s-ar admite că, inițial, această măsură ar fi fost determinată de o situație extraordinară, respectiv pentru a se evita generarea unui impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare și, respectiv, asupra deficitului bugetar care afectează în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, nu se poate admite că, în fiecare an, există urgența reglementării acestei situații. Este evident că, începând cu anul 2012, această situație nu mai este extraordinară, Guvernul invocând aceleași motive pentru justificarea adoptării ordonanței de urgență anuale prin care se menține în plată cuantumul indemnizației la nivelul aflat în plată în anul 2010. Cu alte cuvinte, Guvernul a adoptat ordonanțe de urgență în acest domeniu, deși nimic nu împiedica Parlamentul să intervină în tot acest timp pentru reglementarea acestei situații determinate de criza financiară de la începutul anului 2010 și să dispună cu privire la cuantumul drepturilor stabilite de Legea nr. 341/2004. Mai mult, Guvernul a declarat că țara a depășit situația de criză și înregistrează creștere economică.7. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție se susține că dispozițiile criticate sunt redactate defectuos, sunt lipsite de claritate și previzibilitate și creează o incertitudine asupra ipotezei în care se află persoanele beneficiare ale acestora. Astfel, deși Legea nr. 341/2004 prevede că indemnizațiile reparatorii se calculează prin aplicarea coeficienților de multiplicare asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aceste dispoziții de lege nu sunt aplicabile ca urmare a textelor criticate, prin care a fost plafonat cuantumul indemnizațiilor prin raportare la salariul mediu brut din anul 2010. Mai mult, aceste dispoziții legale nu respectă nici normele de tehnică legislativă, întrucât este incert dacă aceste prevederi au ca efect o modificare sau o abrogare a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Pe de altă parte, nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se aplică această măsură, în realitate operând o plafonare sine die. Totodată, măsura plafonării indemnizațiilor pentru mai mulți ani reprezintă o încălcare a principiului securității juridice, întrucât afectează caracterul previzibil al dispozițiilor legale, creând incertitudine cu privire la acordarea lor în cuantumul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.8. De asemenea se susține că măsura plafonării indemnizațiilor prevăzute de lege constituie o încălcare a dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Constituție, nefiind proporțională cu situația care a creat-o, respectiv criza economică apărută în anul 2009.9. Astfel, se susține că se aduce atingere și dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că, fără a fi abrogate dispozițiile legale cu privire la aceste drepturi, s-a restrâns aplicarea acestora. În concret, fără a avea o justificare rezonabilă și obiectivă, plata acestor indemnizații a fost plafonată prin prevederi legale succesive, timp de 5 ani, cu încălcarea art. 53 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol la Convenție. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 referitoare la condițiile restrângerii exercițiului drepturilor fundamentale. Se arată că indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenție, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 28 februarie 2013. Or, plafonarea în mod repetat în perioada 2010-2018 a condus la lipsirea de conținut a prevederilor Legii nr. 341/2004 care reglementează modul de determinare a indemnizațiilor prin raportare la salariul mediu brut, care a crescut în toată această perioadă. Astfel, prevederile de lege criticate au determinat lipsirea de dreptul de a beneficia de indemnizație în cuantumul prevăzut de lege, iar respectarea acestui drept, inclusiv sub aspectul cuantumului, nu trebuie să fie doar formală și iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin numeroase hotărâri.10. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările și concluziile scrise transmise la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții:– Art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: […] j) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.“; – Art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) și art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017“. 15. Curtea constată că dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 și pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au avut aplicabilitate limitată în timp, la nivelul anilor 2017, respectiv 2018. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, aceste dispoziții criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizațiilor reglementate prin Legea nr. 341/2004.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, în art. 44 privind dreptul de proprietate, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 102 privind rolul și structura Guvernului, art. 115 alin. (4)-(6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.17. Înainte de a proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la precizările și concluziile scrise depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate - prin care, pe de-o parte, critică și abrogarea Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, iar, pe de ală parte, invocă a fi încălcate o serie de dispoziții din Constituție și din acte internaționale, altele decât cele invocate în cererea de sesizare a Curții Constituționale depusă la instanța de judecată -, că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică și se completează excepția de neconstituționalitate ulterior încheierii de sesizare, direct în fața Curții Constituționale (a se vedea în același sens, de exemplu, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică, în esență, dispozițiile potrivit cărora anumite indemnizații, prevăzute de Legea nr. 341/2004, au fost plafonate la nivelul anului 2010. Este de observat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 s-au redus cu 15%, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010. Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.19. Curtea s-a mai pronunțat cu privire la unele dintre dispozițiile criticate referitoare la plafonarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, Decizia nr. 608 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 6 mai 2019, sau prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, constatând constituționalitatea acestora.20. Prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că autorii excepției se referă la indemnizația prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Textul art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.21. Cât privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), referindu-se la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, Curtea, prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragrafele 47 și 48, a reținut că, potrivit jurisprudenței sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, este neîntemeiată, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Decizia de inadmisibilitate în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49). De asemenea, prin Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 38, referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a constatat că, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție este neîntemeiată.22. În ceea ce privește invocarea art. 61 din Constituție, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2019, paragraful 29, Curtea a reținut că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.23. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 61 alin. (1) din Constituție, prin faptul că Guvernul a adoptat acte cu caracter normativ cu putere de lege, în domeniul indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 73, Curtea a invocat jurisprudența sa, prin care a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. La paragrafele 74 și 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, precitată, Curtea a reținut că, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reține că prin emiterea ordonanțelor de urgență criticate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție.24. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, precitată, paragraful 33, Curtea a reținut că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Așadar, nu se poate reține incidența deciziei sus-menționate cu privire la noțiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizații „restante“.25. Totodată, prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, și nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.26. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, paragraful 29, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, sau prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragrafele 21 și 22, a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este și Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. 28. În ceea ce privește încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu reprezintă drepturi prevăzute de Constituție, astfel că ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care au fost plafonate anumite indemnizații prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu afectează drepturi sau libertăți fundamentale.29. În final, referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizații instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalității și supremației Constituției, aceste indemnizații nefiind drepturi fundamentale. De asemenea nu se poate constata încălcarea normelor de tehnică legislativă în cazul prevederilor de lege criticate.30. Referitor la criticile privind încălcarea art. 102 din Constituție privind rolul și structura Guvernului și a art. 115 alin. (5) din Constituție privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece autorul excepției nu a motivat în ce constă contrarietatea dintre dispozițiile de lege criticate și aceste prevederi constituționale.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 816/59/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    -----