DECIZIA nr. 568 din 1 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 14 și ale art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 24 martie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 14 și ale art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Simion Dascălu în Dosarul nr. 44.498/3/2015 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.313D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, iar pentru partea Centrul European de Afaceri Inventică și Cercetare S.A. din București domnul administrator special Tudor Vladimirescu, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Aceasta arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu țin cont de drepturile de proprietate intelectuală. În același timp, relatează pe larg elemente de fapt din dosar și face referire la legislația Uniunii Europene în materia drepturilor de proprietate intelectuală.4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții Centrul European de Afaceri Inventică și Cercetare S.A. din București, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arată că prevederile art. 135 alin. (2) din Constituție menționează protecția drepturilor de autor. În continuare, prezintă elemente de fapt din dosar. Acesta mai arată că activitățile de cercetare-dezvoltare nu pot fi tratate ca activități comerciale.5. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că autorul excepției de neconstituționalitate critică o omisiune a legiuitorului și că reliefează aspecte care țin de competența instanței judecătorești.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 27 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 44.498/3/2015, Tribunalul București - Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 14 și ale art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Simion Dascălu, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei acțiuni prin care s-a solicitat anularea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât se încalcă „drepturile materiale“ și proprietatea intelectuală, facilitându-se chiar furtul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, sub pretextul aplicării Legii nr. 85/2006. De asemenea, autorul excepției argumentează că modul de reglementare și de aplicare a procedurii insolvenței conduce la nerespectarea prevederilor referitoare la ajutoarele de stat pentru finanțarea cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării, precum și la nerespectarea prevederilor referitoare la folosirea fondurilor europene pentru finanțarea cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării, deturnarea acestora de la scopul pentru care au fost acordate prin contractul de finanțare și direcționarea lor către alte conturi sau pentru a fi utilizate la discreția creditorilor sau firmelor de insolvență.8. Drepturile materiale de proprietate intelectuală nu sunt luate în considerare de către administratorii/lichidatorii judiciari în vederea evaluării lor, în interesul debitoarei și al creditorilor, mai înainte de a se solicita intrarea în faliment a debitoarei prin procedura simplificată, fiind cu rea-credință însușite de lichidatori și apoi transferate unor terțe părți (alte persoane juridice). Prin dispozițiile legale criticate s-a ignorat valoarea drepturilor de proprietate intelectuală și proprietate industrială, care sunt active intangibile cu valoare mare care depășesc cu multe ordine de mărime valoarea cumulată a activelor imobiliare și mobiliare ale oricărei debitoare, nefiind însă evaluate de administratorii judiciari.9. În ceea ce privește prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006 se arată, în esență, că: dispozițiile art. 8 alin. (1) se referă la dispozițiile art. 11 în loc de art. 12, articol care se referă explicit la recurs și drepturile în calea de recurs; dispozițiile art. 8 alin. (2) se referă la un termen prea scurt; dispozițiile art. 8 alin. (3) nu se vor respecta niciodată; dispozițiile art. 8 alin. (4) determină instanța de recurs să respingă ca neîntemeiată orice contestație față de măsurile luate de administratorii/lichidatorii judiciari sau de dispozițiile abuzive ale judecătorului sindic, situație care face derizoriu dreptul constituțional al persoanelor fizice sau juridice la calea de atac prin recurs legal; dispozițiile art. 8 alin. (5) cuprind anumite prevederi prin care se instituie măsuri discriminatorii.10. Tribunalul București - Secția a VII-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 este întemeiată, acestea fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 135 referitor la stimularea cercetării științifice și dezvoltării tehnologice naționale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Raportat la argumentele aduse în motivarea excepției de neconstituționalitate, aceasta este inadmisibilă, întrucât vizează, pe de o parte, o solicitare de completare a legii, autorul arătându-se nemulțumit de faptul că Legea nr. 85/2006 nu conține vreo normă legală care să reglementeze situația drepturilor de proprietate intelectuală, iar, pe de altă parte, o critică față de modalitatea de interpretare și aplicare a legii, autorul invocând neglijența sau reaua-credință a administratorului/lichidatorului judiciar, inclusiv lipsa de interes a judecătorului sindic în protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. În subsidiar, Guvernul mai menționează jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006.13. În ceea ce privește activitățile curente, reglementate de art. 3 pct. 14, Guvernul arată că acestea reprezintă operațiunile comerciale și financiare, aflate în desfășurare, specifice perioadei de observație. Activitățile curente vor fi exercitate de către administratorul special sau de către administratorul judiciar în funcție de păstrarea sau ridicarea dreptului de administrare al debitorului. În situația în care debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare, toate activitățile curente vor fi efectuate sub supravegherea administratorului special, iar, în situația în care i s-a ridicat dreptul de administrare, activitățile curente vor putea fi efectuate sub conducerea administratorului judiciar/lichidator (art. 18 din Legea nr. 85/2006). Prin urmare, protecția conferită de lege debitorului, activității și, în fine, creditorilor se reflectă și în măsurile luate după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii, asupra fostelor organe de conducere ale debitorului. Totodată, sunt impuse limite creditorilor, în vederea instituirii „concursului“ între ei și a controlului judiciar al legalității măsurilor întreprinse de practicianul în insolvență desemnat să conducă activitatea sau doar să lichideze bunurile și să acopere datoriile.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, îl constituie prevederile art. 3 pct. 14 și ale art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conținut: – Art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006: 14. activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi:a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate;b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora;c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.– Art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006: (1) Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive.(2) Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgență. Citarea părților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență. În vederea soluționării apelului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanța de apel consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate să le depună în copie certificată.(3) Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de apel.(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul judecării apelului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107;d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).(5) Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluționa toate apelurile următoare privind aceeași procedură, exercitate împotriva aceleiași hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar de insolvență.17. Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 85/2006 au fost abrogate prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, dar, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.18. În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 42 privind interzicerea muncii forțate, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 135 privind economia și ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă prevederile art. 179 privind cercetarea și dezvoltarea tehnologică și spațiul și ale art. 189 privind politica europeană a spațiului din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene. 19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul unei protecții exprese și speciale a drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul procedurii insolvenței, inclusiv de ordin procedural. Așadar, motivarea excepției de neconstituționalitate vizează, în fapt, și o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanță constituțională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanța constituțională a omisiunii legislative, a se vedea și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55).20. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate se referă și la aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii. Or, aceste chestiuni, neintrând în sfera contenciosului constituțional, țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 14 și ale art. 8 alin. (1)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Simion Dascălu în Dosarul nr. 44.498/3/2015 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----