PROCEDURI DE PRACTICĂ din 3 octombrie 2013pentru asistenții medicali generaliști
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂȚII
  • Publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 669 bis din 31 octombrie 2013



    Notă
    Aprobate prin ORDINUL nr. 1.142 din 3 octombrie 2013, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013
     +  CUPRINS PARTEA I PREVENIREA INFECȚIILOR NOZOCOMIALE Capitolul 1 CONTROLUL INFECȚIILOR1.1. Definiții, factori și surse de contaminare, căi de transmitere1.2. Politici și programe de supraveghere și control a infecțiilor1.3. Ghid de precauții universale1.4. Spălarea mâinilor1.5. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise pe cale aeriană1.6. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise prin picăturile Pflagge1.7. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise prin contact direct cu secrețiile sau obiectele contaminate1.8. Precauții de prevenire a infecțiilor la pacienți cu neutropenie1.9. Utilizarea echipamentului de izolare PARTEA II INTERVENȚII AUTONOME Capitolul 2 IGIENA ȘI CONFORTUL PACIENTULUI2.1. Schimbarea lenjeriei de pat fără pacient2.2. Schimbarea lenjeriei de pat cu pacient imobilizat2.3. Schimbarea lenjeriei de corp a pacientului imobilizat la pat2.4. Toaleta pacientului imobilizat la pat2.5. Schimbarea poziției pacientului imobilizat, adinamic2.6. Mobilizarea pacientului2.7. Captarea eliminărilor Capitolul 3 ALIMENTAREA BOLNAVULUI3.1. Alimentarea activă3.2. Alimentarea pasivă Capitolul 4 MĂSURAREA ȘI SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI A ALTOR PARAMETRI4.1. Măsurarea și notarea temperaturii4.2. Măsurarea și notarea pulsului4.3. Măsurarea și notarea presiunii sângelui4.4. Măsurarea și notarea respirației4.5. Măsurarea înălțimii și greutății corporale PARTEA III INTERVENȚII DELEGATE (efectuate sub prescripție medicală) Capitolul 5 PRELEVĂRI (RECOLTĂRI) PENTRU EXAMENE DE LABORATOR5.1. Recoltarea sângelui pentru examene de laborator5.2. Recoltarea probelor de urină pentru examene de laborator5.3. Recoltarea materiilor fecale pentru examene de laborator5.4. Recoltarea exudatului faringian5.5. Recoltarea sputei prin expectorație5.6. Recoltarea secreției uretrale la bărbat5.7. Recoltarea secreției purulente din legiuni5.8. Recoltarea secrețiilor cervico-vaginale Capitolul 6 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR6.1. Aspecte generale6.2. Administrarea medicamentelor pe cale orală6.3. Administrarea medicamentelor prin injecții parenterale6.4. Administrarea medicamentelor prin injecții intramusculare6.5. Administrarea medicamentelor prin injecții intramusculare, metoda "Z"6.6. Administrarea medicamentelor prin injecții subcutanate6.7. Administrarea medicamentelor prin injecții intradermice6.8. Administrarea medicamentelor prin injecție intravenoasă directă6.9. Administrarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivală6.10. Administrarea medicamentelor pe cale nazală prin instilație6.11. Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern prin instilație6.12. Administrarea medicamentelor pe tegumente6.13. Administrarea medicamentelor pe cale rectală6.14. Administrarea medicamentelor pe sonda nazogastrică și gastrostomă6.15. Administrarea medicamentelor pe care vaginală Capitolul 7 TERAPII VASCULARE7.1. Montarea cuteterului venos periferic pentru perfuzii7.2. Menținerea și îngrijirea unei linii venoase existente7.3. Îndepărtarea dispozitivului intravenos periferic7.4. Participarea la punerea și îndepărtarea cateterului venos central7.5. Transfuzia sanguină7.6. Protocol de investigare/înregistrare a unei reacții acute transfuzionale7.7. Autotransfuzia (transfuzia autologă) Capitolul 8 SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME8.1. Tubajul nazogastric8.2. Spălătura gastrică8.3. Tubajul duodenal8.4. Sondajul vezical la femeie8.5. Sondajul vezical la bărbat8.6. Spălătura vezicală8.7. Clisma evacuatorie8.8. Introducerea tubului de gaze PARTEA IV INTERVENȚII LA CARE ASISTENTUL MEDICAL PARTICIPĂ ALĂTURI DE MEDIC Capitolul 9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚII9.1. Aspecte generale9.2. Participarea la toracocenteză9.3. Participarea la efectuarea puncției peritoneale (paracenteza abdominală)9.4. Participarea la puncția pericardică9.5. Participarea la puncția rahidiană9.6. Participarea la puncția articulară9.7. Participarea la puncția osoasă (medulară). Biopsia medulară9.8. Participarea la puncția vezicii urinare9.9. Participarea la puncția biopsicăa) Puncția biopsică hepaticăb) Puncția biopsică renalăc) Puncția biopsică a unui nodul mamar Capitolul 10 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMINĂRI IMAGISTICE10.1. Participarea la examene radiologice, aspecte generalea) Pregătirea pacientului și participarea la examinarea radiologică a sistemului osteoarticularb) Pregătirea pacientului și participarea la examinarea radiologică a organelor toracicec) Pregătirea pacientului și participarea la examinarea radiologică a tubului digestiv (tranzit baritat, examinarea colonului)d) Pregătirea pacientului și participarea la examinarea colecistului și căilor biliaree) Pregătirea pacientului și participarea la examinarea radiologică a aparatului renalf) Pregătirea și participarea la examinarea radiologică a sistemului nervos10.2. Participarea la examene cu izotopi radioactivi (scintigrafie)10.3. Participarea la examene cu ultrasunete echografice: echografii, echoendoscopii Capitolul 11 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENE ENDOSCOPICE11.1. Aspecte generale11.2. Participarea la efectuarea esofagogastroduodenoscopie11.3. Participarea la efectuarea colonoscopiei11.4. Participarea la efectuarea rectosigmoidoscopiei11.5. Participarea la bronhoscopie11.6. Participarea la toracoscopie11.7. Participarea la cistoscopie11.8. Participarea la artroscopie11.9. Participarea la laparoscopiePartea V - ÎNGRIJIRI SPECIALECapitolul 12 ÎNGRIJIRI ÎN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR12.1. Radiografie pulmonară standard12.2. Bronhofibroscopie12.3. Toracocenteza (puncția pleurală)12.4. I.D.R. la tuberculină12.5. Spirometria12.6. Aspirația traheo-bronșică12.7. Drenajul pleural12.8. Oxigenoterapie12.9. Aerosoloterapie Capitolul 13 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI CARDIOVASCULARE13.1. Examinarea radiologică a aparatului cardiovascular: angiocardiografia, aortografia, arteriografia, flebografia13.2. Tomografia computerizată13.3. Echografia transesofagiană13.4. Puncția pericardică13.5. Înregistrarea E.C.G. în repaus și în efort13.6. Monitorizarea Holter13.7. Supravegherea pacientului tratat cu diuretice în cardiologie13.8. Supravegherea pacientului tratat cu digitalice Capitolul 14 ÎNGRIJIRI ÎN GASTROENTEROLOGIE14.1. Examinarea radiologică a aparatului digestiv14.2. Examinarea endoscopică a organelor digestive14.3. Examinarea echografică a organelor digestive14.4. Examinarea cu izotopi radioactivi14.5. Puncția abdominală14.6. Puncția biopsiei hepatică14.7. Spălătura gastrică14.8. Aspirația gastrică14.9. Alimentația prin sonda nazo-gastrică14.10. Alimentația prin gastrostomă14.11. Îngrijirea pacientului colostomizat-schimbarea pungii14.12. Efectuarea irigației colice (clisma pe colostomă) Capitolul 15 ÎNGRIJIRI ÎN URONEFROLOGIE15.1. Examinarea radiologică a aparatului renal15.2. Examinarea endoscopică a vezicii urinare15.3. Examinarea echografică15.4. Examinarea cu izotopi radioactivi. Scintegrafia renală15.5. Puncția biopsică renală15.6. Sondajul vezical15.7. Puncția vezicală15.8. Spălătura vezicală15.9. Supravegherea pacientului cu sondă permanentă Capitolul 16 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI METABOLICE16.1. Glicemia capilară16.2. Testul toleranței la glucoza orală (TTGO)16.3. Determinarea hemoglobinei glicozilate (glicata)16.4. Administrarea insulinei16.5. Rolul asistentului medicul în cetoacidoza diabetică16.6. Rolul asistentului medicul în hipoglicemie Capitolul 17 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI DERMATOLOGICE17.1. Prelevarea bacteriologică din pustule17.2. Prelevarea produselor micotice de la nivelul mucoaselor17.3. Prelevarea cutanată în dermatofite17.4. Biopsia cutanată17.5. Îngrijiri în candidoza bucală17.6. Îngrijiri în intertrigo micozic17.7. Îngrijirea pacientului cu ulcer de gambă17.8. Îngrijirea picioarelor la un pacient cu erizipel Capitolul 18 ÎNGRIJIRI ÎN AFECȚIUNI NEUROLOGICE18.1. Mielografia18.2. Electroencefalografia18.3. Electromiografia18.4. Scorul Glasgow Capitolul 19 ÎNGRIJIRI ÎN AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE19.1. Determinarea acuității vizuala19.2. Tonometria oculară19.3. Oftalmoscopia directă19.4. Determinarea câmpului vizual19.5. Determinarea simțului cromatic19.6. Îngrijiri pre și post operatorii în afecțiuni oculare chirurgicale Capitolul 20 ÎNGRIJIRI ÎN O.R.L.20.1. Manevra Heinlich20.2. Spălătura auriculară20.3. Teste auditive (audiometria) Capitolul 21 ÎNGRIJIRI ÎN AFECȚIUNI CHIRURGICALE21.1. Îngrijiri preoperatorii21.2. Îngrijiri postoperatorii21.3. Prima mobilizare21.4. Tehnica generală a pansamentului21.5. Ablația firelor de sutură sau a agrafelor21.6. Drenajul Capitolul 22 ÎNGRIJIRI ÎN AFECȚIUNI GINECOLOGICE22.1. Recoltarea secrețiilor cervicovaginale pentru examene de laborator22.2. Puncția fundului de sac Douglas22.3. Examinarea endoscopică: histeroscopia și colposcopia22.4. Examinarea radiologică - histerosalpingografia22.5. Spălătura vaginală22.6. Administrarea medicamentelor pe cale vaginală Capitolul 23 ÎNGRIJIRI ÎN PEDIATRIE23.1. Supravegherea funcțiilor vitale la copil, și a altor parametri23.2. Prelevarea probelor pentru laborator la sugar și copilul mica) Prelevarea sângelui pentru examene de laborator– Recoltarea sângelui prin înțepătura călcâiului– Recoltarea sângelui prin puncție venoasăb) Prelevarea probelor din urinăc) Prelevarea probelor din scaun23.3. Îngrijirea plăgii ombilicale23.4. Supravegherea nou-născutului în incubator23.5. Supravegherea nou-născutului sub fototerapie.23.6. Efectuare injecției intramusculare la sugar23.7. Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil23.8. Măsuri în cazul unor reacții apărute după administrarea medicamentelor la copil Capitolul 24 ÎNGRIJIRI ÎN GERIATRIE24.1. Noțiuni introductive24.2. Evaluarea funcțională a vârstnicului24.3. Îngrijirea persoanelor vârstnice. Particularități legate de patologia vârstnicului24.4. Tulburări de somn24.5. Demența24.6. Căderile24.7. Sindromul de imobilizare al vârstnicului24.8. Incontinența urinară  +  Partea I PREVENIREA INFECȚIILOR NOZOCOMIALE  +  Capitolul 1 CONTROLUL INFECȚIILOR1.1. Definiție, factori și surse de contaminare, căi de transmitere  +  Definiție Infecția nosocomială (IN) este infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat și private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic și/sau microbiologic și pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activității sale și este legată prin incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării. Factori și surse de contaminare intraspitalicești Agenții responsabili de contaminare sunt foarte numeroși. Ei determină infecții mai mult sau mai puțin grave. Adesea devin rezistenți la tratamente. Agenții patogeni sau microbii (nume generic dat de Pasteur organismelor unicelulare invizibile cu ochiul liber) sunt:– bacteriile aerobe și anaerobe din genul cocilor și bacililor;– ciuperci sau levuri care determină micoze;– paraziții responsabili de parazitoze;– virusurile (hepatotrope, neurotrope, etc.);– prionii. Sursele de contaminare în spital sunt reprezentate de:– pacienți;– personal de îngrijire;– vizitatori;– echipamente și suprafețe contaminate, ex. lenjerie de pat, saltele, toalete comune, etc.;– secreții, excreții, probe de laborator, răni/plăgi;– materiale utilizate contaminate;– alimentație. Pacienții spitalelor sunt mai susceptibili la infecții datorită rezistenței naturale diminuate de boală sau de unele medicamente (imunodepresoare, chimioterapice). Toaletele comune sau proximitatea altor pacienți măresc riscul infecțiilor încrucișate.  +  Căi de transmitere Principalele căi de transmitere a infecțiilor sunt:– transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor;– calea aeriană, prin tuse, strănut, expectorație (picăturile Flugge), este responsabilă de apariția unui procent de 10% dintre infecțiile nosocomiale. Aerosolii din dispozitivele de curățare sau din seringi pot transporta particule microscopice ale organismelor care se găsesc în suspensie în aer și care pot fi inhalate cu ușurință;– inoculare cu ace sau soluții contaminate;– penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubației orotraheale, inciziilor operatorii.1.2. Politici și programe de supraveghere și control a infecțiilor Pentru a îndruma instituțiile furnizoare de îngrijiri medicale în eforturile lor de a ține sub control infecțiile, în anul 1970 centrele pentru controlul bolilor au publicat un manual care detalia 7 categorii de proceduri de izolare. Recomandările au fost revizuite în anul 1983 cu următoarele scopuri:– reducerea procedurilor inutile;– utilizarea procedurilor invazive în unitățile de îngrijire intensivă;– contracararea răspândirii agenților patogeni rezistenți la tratament. În anul 1985 centrele pentru controlul bolilor și prevenție au introdus precauțiunile universale prin care se recomandă personalului medical să poarte echipamentul de protecție pentru a reduce posibilitatea contactului direct cu sângele și alte fluide provenite de la pacienți. În 1996 centrele pentru controlul bolilor și prevenție au introdus precauțiunile standard ca bază a normelor de izolare. Au fost adăugate precizări privind alte 3 căi de contaminare și protocoalele standard, cu scopul prevenirii transmiterii în rândul pacienților, personalului și vizitatorilor. În prezent în toate spitalele există Departamentul de Supraveghere și Control a Infecțiilor Intraspitalicești care colectează date privind episoadele infecțioase și sănătatea personalului care furnizează informații privind riscurile potențiale. Lunar sau trimestrial fiecare secție raportează, către acest departament, numărul și tipul de infecții intraspitalicești. În funcție de politica spitalului se propun măsuri de audit și de combatere a acestor infecții. Politicile și procedurile de control a infecțiilor trebuie să fie clare și cunoscute de întregul personal medical. Pentru a ține sub control infecțiile sunt disponibile patru mijloace: decontaminarea, curățenia, dezinfecția și antisepsia. Decontaminarea, în practica medicală, se adresează exclusiv materialului murdar și se aplică materialelor inerte (suprafețe, instrumente). Are ca scop diminuarea numărului de microorganisme înainte de curățare, protejarea personalului de o contaminare (instrumente de la sala de pansamente sau sala de operații) și evitarea diseminării microorganismelor în mediul înconjurător. Curățenia este acțiunea care constă în îndepărtarea murdăriei (spălarea podelelor, suprafețelor de lucru, etc.) și precede celelalte operații cu excepția decontaminării (ex: instrumentele murdare se pun în soluție dezinfectantă înainte de a fi spălate/curățate de sânge, secreții, etc.) Dezinfecția este operația care se aplică pe medii inerte. Dezinfecția este treapta superioară a decontaminării și se aplică numai pe materiale sau suprafețe curate. Nu se dezinfectează decât ceea ce este curat. Curățenia și dezinfecția pot fi realizate în aceeași operație pe o suprafață, datorită utilizării produselor de curățenie/dezinfecție. Cu toate aceste, dacă dezinfecția înlocuiește sterilizarea unui obiect, ea trebuie, în mod imperativ să se facă în 2 timpi separați (curățire apoi dezinfecție) utilizând produse diferite. Antisepsia este o metodă de combatere a infecției care se aplică la nivelul țesuturilor vii, eliminând sau distrugând microorganismele prezente în momentul derulării procedurii. Decontaminarea, curățenia, dezinfecția concură asepsia care reprezintă un ansamblu de măsuri preventive ce împiedică introducerea germenilor patogeni în organism. Igiena este un ansamblu de principii și practici care vizează ameliorarea sănătății și presupune:– o stare de spirit;– luarea la cunoștință (informarea);– un comportament individual și colectiv;– o filozofie și o morală;– un ansamblu de reguli de muncă.1.3. Ghid de precauții universale Ordinul ministrului sănătății nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare (Anexa nr. 4) definește conceptul de "precauții universale" și stabilește modalitatea de aplicare a acestora. Conceptul de precauții universale se referă la:– măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical;– sânge, alte fluide biologice și țesuturile tuturor pacienților se consideră a fi potențial infectate cu HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină);– toți pacienții se consideră potențial infectați cu HIV, VHB, VHC sau cu alți agenți microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece cei mai mulți dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni sunt asimptomatici și nu-și cunosc propria stare de portaj  +  Scopul aplicării precauțiilor universale (PU) Scopul aplicării precauțiilor universale este prevenirea transmiterii infecțiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului.  +  Reguli de bază în aplicarea precauțiilor universale1. Consideră toți pacienții potențial infectați;2. Consideră că sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate cu HIV, HCV, HCV;3. Consideră că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare; Contactul tegumentelor și mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerate la risc:– sânge;– lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalorahidian;– sperma, secreții vaginale;– orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.  +  Implementarea precauțiilor universale Se referă la:1. Utilizarea echipamentului de protecție adecvat, complet, corect;2. Spălarea mâinilor și a altor părți ale tegumentelor;3. Prevenirea accidentelor și a altor tipuri de expunere profesională;4. Personal infectat cu HIV;5. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă și activități prestate de personalul medico-sanitar în funcție de contactul cu sânge și alte lichide biologice.  +  Recomandări privind utilizarea echipamentelor de protecție
    COMPONENTERECOMANDĂRI
    Halate obișnuite- în timpul tuturor activităților din unitățile medicale
    Șorțuri, bluze impermeabile, ochelari de protecție- completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potențial contaminate, în secții cu profil chirurgical, servicii de urgență, laboratoare
    Mănuși de unică folosință- intervenții care implică contactul cu regiuni ale corpului în mod normal sterile - abord vascular prin puncție - contactul cu tegumentul pacientului care prezintă soluții de continuitate (plăgi) - manipularea unor materiale potențial contaminate - nesterile, curate - dezobstruări de urgență ale căilor respiratorii
    Mănuși reutilizabile- manipularea de materiale contaminate - curățenie, îndepărtarea de produse biologice contaminate
    Mănuși de uz general- colectare materiale contaminate - curățire și decontaminare instrumentar, suprafețe contaminate Mănușile nu sunt un substitut pentru spălarea mâinilor, prin urmare mâinile trebuie spălate după îndepărtarea acestora
    Bonete/calote Ochelari de protecție- activități care presupun contaminare sau stropire cu diferite fluide organice - săli de operație, în timpul manipulării instrumentarului și a materialului textil steril
    Măști faciale- contactul cu pacienți cu meningită virală sau bacteriană, cu TBC pulmonară care sunt BK pozitivi - contactul cu pacienți care tușesc - aspirarea secrețiilor traheo-bronșice pe canula traheală - îngrijirea plăgilor supurate - pregătirea perfuziilor cu chimioterapice - pregătirea vaccinurilor pentru administrare - dizolvarea pulberilor liofilizate Măștile trebuie să fie de tip filtru și să fie bine fixate pe față
    1.4. Spălarea mâinilor  +  Scop Spălarea mâinilor asigură igiena, protecția și securitatea persoanei și a mediului său, prevenind transmiterea germenilor purtați pe mâini, responsabili de o mare parte dintre infecțiile nosocomiale. Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru asigurarea ei.  +  Tipuri de spălare a mâinilor Lavajul simplu elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri, levuri, ciuperci mai mult sau mai puțin patogene și care nu se multiplică. Ea se elimină în totalitate după o spălare meticuloasă și contactul cu un antiseptic. Lavajul igienic sau antiseptic elimină în totalitate flora tranzitorie și diminuează flora comensuală sau rezidentă, adică germenii oportuniști care se găsesc în mod natural pe piele (stafilococul auriu de exemplu) care se multiplică anormal, în absența măsurilor de igienă și duc la scăderea rezistenței organismului. Fricțiunea igienică cu un produs hidro-alcoolic elimină flora tranzitorie și diminuează flora comensuală. Lavajul chirurgical se practică în sălile de operații, sălile de naștere, sălile de pansamente serviciile de urgență.  +  Indicațiile spălării mâinilor Lavajul simplu:– la intrarea și la ieșirea din serviciu;– înainte și după înlăturarea mănușilor sau a oricărui tip de echipament de protecție;– după orice gest contaminant;– după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere;– cu ocazia îngrijirilor neinvazive (injecții, recoltare de sânge, punerea unei sonde gastrice, realizarea pansamentului, sondajului urinar, etc.);– înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor per os;– după folosirea toaletei. Lavajul antiseptic– după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecții;– cu ocazia realizării unei proceduri invazive;– cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;– după două secvențe de îngrijire cu risc de contaminare la același pacient sau între doi pacienți.  +  Fricțiunea igienică Soluția hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul antiseptic în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic. Fricțiunea cu soluție hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la spălarea cu apă și săpun. Lavajul chirurgical– cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecții (cateterismul central, puncția lombară, drenajul pleural, etc.);– pentru intervențiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de radiologie intervențională;– în alte servicii de investigare;– pentru asistarea nașterilor.  +  Pregătirea materialelor Lavaj simplu– chiuvetă/lavabou;– săpun lichid cu distribuitor;– prosoape de unică folosință în distribuitor;– sac pentru deșeuri. Lavaj antiseptic– chiuvetă/lavabou;– săpun lichid antiseptic sau soluție spumoasă antiseptică cu distribuitor;– prosoape de unică folosință în distribuitor;– sac pentru deșeuri. Fricțiunea igienică– soluție sau gel în distribuitor sau în ambalajul de prezentare. Lavajul chirurgical– chiuvetă cu robinete cu senzori;– apă controlată bacteriologic;– soluție spumantă antiseptică cu spectru larg (clorhexidină de exemplu);– periuță sterilă de unică folosință impregnată cu soluție antiseptică spumantă;– soluție sau gel hidroalcoolic în distribuitor;– șervețele sterile;– saci pentru deșeuri;– pubele cu senzori (neacționate manual).  +  Realizarea procedurii Realizarea procedurii Lavajul simplu– se descoperă mâinile și antebrațele;– se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;– se udă mâinile și articulațiile mâinilor;– se aplică o doză de săpun;– se spală fiecare mână prin fricționare;– se insistă în spațiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police și la manșetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mișcări;– se spală din abundență fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;– se usucă prin tamponare cu șervețele de unică folosință fără a reveni asupra unei zone deja uscată;– se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul șervețel de mâini utilizat;– se aruncă șervețelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.  +  Observații Nu se șterge chiuveta după spălarea mâinilor, manevra va murdări din nou mâinile. Se spală mâinile înainte de a îmbrăca mănușile de unică folosință.  +  Realizarea procedurii Lavajul igienic sau aseptic– se udă bine mâinile și articulațiile;– se aplică o doză de săpun antiseptic;– se spală fiecare mână masând;– se insistă în spațiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor de la fiecare mână care se freacă, pe rând în podul palmei opuse executând 5 mișcări;– se spală pe rând, respectând "regula 5" (cinci mișcări circulare) policele și apoi articulațiile mâinilor;– se clătește din abundență dinspre vârful degetelor spre articulațiile mâinilor;– se perie unghiile;– se mențin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;– se usucă cu grijă, prin tamponare cu șervețele de unică folosință;– se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul șervețel de mâini utilizat;– se aruncă șervețelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu mâna.  +  Observații Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere. Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii, utilizând sursa de apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe degete să nu existe inele) Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănușile de unică folosință.  +  Realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricțiune– se pun aproximativ 2 ml de soluție în scobitura mâinii uscate și se efectuează fricțiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spațiile interdigitale interne și externe;– se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremitățile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.  +  Realizarea procedurii Lavajul chirurgical Necesită purtarea unei măști, calote și utilizarea de șervețele sterile pentru uscarea mâinilor. Se pun în prealabil masca și calota. Se prepară/pregătește peria impregnată cu soluția spumantă antiseptică. Se efectuează în 3 timpi: Timpul 1: prespălarea– se udă mâinile, articulațiile, antebrațele până la coate;– se aplică o doză de săpun antiseptic și se face spumă din abundență prin masajul efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de 1 minut;– se mențin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operații;– se clătesc din abundență mâinile, articulațiile, antebrațele; Timpul 2– se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluție spumantă antiseptică timp de 1 minut;– se clătesc din abundență mâinile, încheieturile, antebrațele; Timpul 3– se ia încă o doză de săpun antiseptic și se masează timp de 1 minut mâinile, încheieturile, antebrațele, apoi se clătesc;– se usucă, prin tamponare cu șervețele sterile fiecare membru, începând de la degete spre coate și menținând mâinile ridicate.  +  Observații După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor. Lavajul chirurgical poate fi completat cu fricțiuni chirurgicale cu soluții hidroalcoolice sau iodate. Complicații și riscuri– Dermatite determinate de utilizarea produselor antiseptice: săpun lichid blând (doux), săpun lichid antiseptic, soluție spumantă antiseptică; în acest caz, este recomandat să se reducă sau să se întrerupă utilizarea produsului respectiv și să se aplice o cremă hidratantă după fiecare spălare a mâinilor.– Formarea unei pelicule uleioase, lipicioase prin utilizarea repetată a soluțiilor/gelurilor hidroalcoolice; se recomandă spălarea cu apă din abundență a mâinilor.– Uscarea și iritarea pielii prin îndepărtarea grăsimii naturale a tegumentului; se recomandă clătirea cu apă din abundență și aplicarea, după uscare, a unei creme emoliente de mâini care să nu deterioreze mănușile de cauciuc în cazul în care acestea trebuie purtate.1.5. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise pe cale aeriană  +  Indicații Afecțiunile care necesită astfel de precauții sunt:– varicela;– zona zooster diseminat;– zona zooster localizat la pacienții imunodepresivi;– rubeolă;– tuberculoză;– pacienți traheostomizați.  +  Linii directoare Aceste precauții, alături de precauțiile standard, previn răspândirea agenților patogeni ce se transmit pe calea aerului, prin stănut, tuse, vorbit, respirație. Aceste precauții necesită, efectiv, o cameră cu presiune negativă, cu ușă închisă, pentru a menține o presiune adecvată a aerului între camera de izolare și hol. Presiunea negativă a aerului din camera de izolare, trebuie monitorizată iar aerul trebuie dirijat în exteriorul clădirii sau filtrat înainte de reciclare. Protecția respiratorie trebuie utilizată de către toate persoanele care intră în cameră (sunt ideale aparatele care folosesc filtru de aer). Pacientul va purta în afara camerei (atunci când va trebui s-o părăsească pentru efectuarea unor proceduri) mască chirurgicală așezată peste gură și nas.  +  Pregătirea materialelor Se vor pregăti toate materialele necesare respectării precauțiilor de prevenire a infecțiilor transmise pe cale aeriană pe un cărucior, în anticameră. Aceste materiale sunt:– cartelă pentru ușa camerei de izolare;– măști chirurgicale;– halate, mănuși de unică folosință;– materiale pentru igiena mâinilor. Efectuarea procedurii– se plasează pacientul/pacienții (maxim 2 pacienți) într-o cameră cu presiune negativă, cu ușa închisă prevăzută cu anticameră sau hol;– se vor explica precauțiile de izolare pacientului și a familiei acestuia;– se vor menține închise tot timpul atât ușa camerei cât și ușa antecamerei pentru a menține presiunea negativă a aerului și pentru a nu răspândi agenții patogeni din aer;– se vor afișa pe ușa camerei precauțiile specifice prevenirii transmiterii infecțiilor pe cale aeriană pentru a fi citite de orice persoană care intră în camera de izolare;– se instruiește pacientul să-și acopere nasul și gura cu șervețel de hârtie atunci când tușește sau strănută;– se plasează un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să colecteze materialele folosite (șervețele, comprese);– se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;– dacă trebuie să părăsească camera pentru diverse proceduri, pacientul va purta o mască chirurgicală iar serviciul de investigații/tratament va fi anunțat despre precauțiile de izolare stabilite pentru ca acestea să fie menținute și acolo și pentru ca pacientul să fie adus în camera de izolare cât mai repede posibil.1.6. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise prin picăturile Flugge  +  Indicații Bolile care necesită astfel de precauții sunt:– Pneumonia cu hemophilus influenzae de tip b;– Difteria;– Faringita streptococică;– Pneumoniile bacteriene;– Scarlatina la copiii mici;– Parotidita epidemică;– Infecția cu adenovirusuri la copii.  +  Linii directoare– precauțiile, în aceste cazuri, nu necesită în mod obligatoriu camere de izolare cu presiune negativă și cu sistem de închidere automată a ușii;– respectarea acestor precauții previne răspândirea infecțiilor ce se transmit prin picăturile lui Pflugge (stropi de salivă răspândiți în aer prin tuse, strănut, vorbit); aceste picături, încărcate cu germeni patogeni, cad pe podea și se usucă, transformându-se în praful bacterian care este apoi inhalat;– materialele necesare aplicării acestor precauții vor fi păstrate pe un cărucior în afara camerei de izolare.  +  Efectuarea procedurii– pacientul va fi plasat într-o cameră prevăzută cu toaletă complet utilată;– pacientul poate împărți camera cu un alt bolnav care are aceeași afecțiune;– se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;– se vor afișa precauțiile de izolare pe ușa camerei pentru a informa, în prealabil, pe oricine intră în cameră;– se vor spăla mâinile înainte și după ieșirea din camera de izolare cât și pe parcursul intervențiilor asupra pacientului;– se va fixa masca pe față, prinzând-o numai de șireturi în timpul manipulării;– se instruiește pacientul să utilizeze șervețele de hârtie, comprese pentru a-și acoperi gura și nasul atunci când tușește, strănută și să le colecteze în recipientul de la pat;– vizitatorii vor fi instruiți să poarte halate și măști pe care le vor procura din automatul cu echipamente de protecție și să păstreze distanța de cel puțin un metru față de pacient;– dacă pacientul trebuie să părăsească camera pentru investigații, va purta o mască facială bine fixată pe gură și nas iar serviciul respectiv va fi înștiințat despre precauțiunile de izolare stabilite.1.7. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise prin contact direct cu secrețiile sau obiectele contaminate  +  Pregătirea materialelor Se vor pregăti materialele necesare aplicării precauțiilor de contact pe un cărucior în afara camerei de izolare. Aceste materiale sunt:– halate, măști chirurgicale;– mănuși de unică folosință;– afișaj pentru camera de izolare;– etichete;– saci sau pungi de plastic.  +  Efectuarea procedurii– se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;– se vor afișa pe ușă aceste precauții pentru informare;– se vor spăla mâinile înainte și după ieșirea din cameră, și după îndepărtarea mănușilor;– probele biologice recoltate vor fi plasate în cutii impermeabile, etichetate corect și se vor trimite imediat la laborator;– se vor atașa pe partea externă a cutiilor instrucțiuni de manevrare prudentă;– vizitatorii vor fi instruiți să poarte mănuși și halate pe tot parcursul vizitei și să-și spele mâinile după îndepărtarea echipamentului de protecție;– toate obiectele care au venit în contact cu pacientul vor fi plasate într-o singură pungă impermeabilă și se vor lua măsurile necesare pentru îndepărtarea sau pentru dezinfectarea și sterilizarea lor;– se vor utiliza materiale separate pentru fiecare pacient în parte (termometre, tensiometre, stetoscoape) pentru a reduce riscul transmiterii infecției încrucișate;– se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;– în cazul deplasării pacientului la diferite servicii de investigații și tratament, se vor acoperi steril rănile dacă există, iar serviciile respective vor fi informate despre precauțiile de prevenire stabilite;– se vor schimba mănușile după fiecare procedură efectuată pacientului și se vor spăla mâinile după îndepărtarea fiecărui rând de mănuși.1.8. Precauții de prevenire a infecțiilor la pacienți cu neutropenie  +  Indicații Aceste precauții sunt indicate pentru protecția pacienților cu:– Sindromul Imunodeficienței Dobândite;– arsuri întinse;– dermatite;– boli infecțioase cu erupție veziculară;– leucemii, limfoame;– boala Hodgkin;– tratamente imunosupresoare.  +  Linii directoare Aplicarea acestor precauții variază de la un spital la altul, fiind influențate și de gradul de rezistență a organismului pacientului; Aceste precauții particularizate în funcție de patologia pacientului sunt:– plasarea pacientului singur într-o cameră de izolare cu presiune pozitivă pentru a forța particulele aflate în suspensie să se depună sau să fie scoase afară din cameră;– limitarea traficului în camera de izolare;– purtarea halatelor de protecție, măștilor și mănușilor de către personalul de îngrijire și de către toți vizitatorii;– utilizarea de lenjerie sterilă și de echipament complet de protecție în cazul îngrijirii pacientului care a suferit un transplant de organ;– spălarea mâinilor în mai multe etape pentru decontaminare;– triarea epidemiologică prin controale riguroase (exudat rinofaringian, examen coproparazitologic, radiografie pulmonară) a persoanelor care îngrijesc pacientul, pentru a fi identificați purtătorii sănătoși;– evitarea procedurile invazive la pacienții cu neutropenie întrucât acestea prezintă un risc crescut pentru pacientul cu imunitate scăzută;– personalul de curățenie va fi instruit să-și pună halate, măști și mănuși înainte să intre în camera de izolare.  +  Pregătirea materialelor Materialele necesare vor fi păstrate în anticameră pe un cărucior special. Aceste materiale sunt:– halate protectoare;– mănuși de unică folosință;– măști faciale;– acoperitori pentru încălțăminte;– bonete.  +  Efectuarea procedurii– se plasează pacientul singur într-o cameră;– se explică pacientului/familiei precauțiunile de izolare pentru a-i diminua anxietatea și a-i stimula cooperarea cu echipa de îngrijire;– se vor afișa instrucțiunile pe ușa camerei;– se vor spăla mâinile cu un agent antiseptic înainte și după îndepărtarea mănușilor cât și pe parcursul acordării îngrijirilor;– se vor purta halatele de protecție și mănușile conform precauțiunilor standard;– vor fi interzise vizitele persoanelor cunoscute ca fiind bolnave sau infectate;– deoarece pacientul nu are o boală contagioasă, materialele sau obiectele care părăsesc camera de izolare nu necesită precauțiuni speciale în afara celor standard.1.9. Utilizarea echipamentului de izolare  +  Scop– prevenirea transmiterii infecțiilor de la persoana infectată la alți pacienți sau de la membrii personalului de îngrijire la pacienți;– reducerea riscului infectării pacienților cu imunitate scăzută.  +  Pregătirea materialelor– se alege echipamentul izolator în funcție de scop;– toate componentele echipamentului de protecție (halat lung cu mâneci lungi, cu șireturi sau fermoar, mănuși, măști, ochelari de protecție, bonete) se selectează de pe căruciorul cu materiale în funcție de procedura care urmează;– se pregătește zona de lucru cu etichete, benzi izolatoare, saci de lucru special marcați, saci de plastic pentru depozitarea materialelor folosite.  +  Efectuarea procedurii de îmbrăcare– se spală mâinile cu un agent de curățare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor în interiorul mănușilor;– se îmbracă halatul și se înfășoară de jurul împrejurul corpului peste uniforma obișnuită pe care trebuie să o acopere complet;– se leagă bine șireturile sau se trage fermoarul și apoi se leagă bridele halatului în jurul gâtului;– se așează masca confortabil peste nas și gură și se leagă șireturile măștii în regiunea occipitală, suficient de sus ca să nu alunece;– dacă sunt necesari ochelari de protecție, masca se va așeza sub marginea de jos a ochelarilor;– mănușile se vor pune astfel încât să acopere marginile mânecilor halatului de protecție.  +  Îndepărtarea echipamentului de protecție– se ține seama de faptul că părțile externe ale echipamentului de protecție sunt contaminate;– cu mâna dominantă înmănușată se îndepărtează mănușa de pe mâna nedominantă rulând în exterior manșeta acesteia;– se îndepărtează și mănușa de pe mâna dominantă introducând unul sau două degete prin interiorul mănușii și îndepărtând-o cu partea internă în afară;– în timpul îndepărtării mănușilor nu se va ating pielea cu partea externă a acestora;– se aruncă mănușile în sacul special pentru echipamente contaminate;– se dezleagă masca ținând-o numai de șireturi și se depozitează, de asemenea, în sacul pentru echipamente contaminate;– dacă pacientul are o boală ce se răspândește pe calea aerului, masca se va îndepărta ultima;– se dezleagă halatul din jurul gâtului;– se prinde halatul de partea externă dintre umeri și se trage de pe mâneci întorcându-l pe dos pe măsură ce este scos de pe corp, pentru a evita contaminarea;– se ține halatul protector cât mai departe de uniformă, se împăturește pe dos și se depozitează în recipientul pentru echipamente contaminate;– se spală mâinile și antebrațele cu săpun și agent antiseptic înainte de a ieși din cameră (dacă chiuveta se află în camera pacientului);– se închide robinetul (dacă nu este automatic) folosind un prosop de hârtie ce se aruncă în sacul pentru deșeuri;– se acționează clanța ușii, pentru a o deschide, folosind un alt prosop de hârtie curat;– se va închide ușa camerei, pe dinafară, cu mâna neprotejată;– dacă chiuveta este în antecameră, se vor spăla mâinile și antebrațele cu săpun și agent antiseptic după părăsirea camerei de izolare;– după fiecare procedură, căruciorul de lucru va fi curățat, dezinfectat și dotat cu materialele necesare unei alte proceduri;– camera de izolare va fi complet curățată și dezinfectată după externarea pacientului:
     +  Partea II INTERVENȚII AUTONOME  +  Capitolul 2 IGIENA ȘI CONFORTUL PACIENTULUI2.1. Schimbarea lenjeriei de pat fără pacient  +  Scop– asigurarea igienei și confortului pacientului;– îndepărtarea lenjeriei murdare/folosite sau pătată cu sânge, secreții, dejecții.  +  Material necesar– lenjerie curată;– sac pentru colectarea lenjeriei murdare;– mănuși de cauciuc (pentru lenjeria pătată cu dejecții).  +  Efectuarea procedurii– se strânge lenjeria murdară în sacul de colectare;– se spală mâinile, se pun mănuși;– se întinde cearceaful de pat foarte bine pentru a nu rămâne cute și se fixează la colțurile saltelei în formă de plic. Dacă cearceaful nu are dimensiuni corespunzătoare fixarea se face la partea dinspre picioarele pacientului;– se schimbă fața de pernă și cearceaful plic.  +  Încheierea procedurii– se îndepărtează lenjeria murdară, se depozitează în saci speciali;– se îndepărtează mănușile de cauciuc;– se spală mâinile.2.2. Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul imobilizat Schimbarea lenjeriei se va efectua întotdeauna după toaleta pacientului. La schimbarea lenjeriei trebuie să participe două persoane iar alegerea metodei de schimbare a lenjeriei de pat, se face în funcție de poziția în care poate fi așezat pacientul (limitele sale de mobilizare).  +  Scop– asigurarea igienei și confortului pacientului;– evitarea complicațiilor la pacientul imobilizat.  +  Material necesar– lenjerie curată;– sac pentru colectarea lenjeriei murdare;– mănuși de unică folosință.  +  Efectuarea procedurii: Este în funcție de starea pacientului și de posibilitatea de a fi mișcat. Asistentul medical stabilește metoda după culegerea datelor referitoare la capacitatea acientului de a se ridica sau nu în poziția șezând. Pentru realizarea schimbării lenjeriei este nevoie de ajutor.a) La pacientul care se poate ridica: Cearceaful de pat se rulează pe dimensiunea mică.– se spală mâinile, se îmbracă mănuși;– pacientul rămâne acoperit cu cearceaful folosit sau cu alt pled;– se degajă cearceaful murdar de sub saltea;– se ridică pacientul în poziția șezând fiind susținut cu câte o mână de cele două persoane care realizează procedura următoare:– cu cealaltă mână se rulează cearceaful murdar și se derulează cu grijă cel curat până aproape de pacient;– se schimbă fața de pernă, se așează perna pe pat;– pacientul este culcat în decubit dorsal și este rugat dacă poate, sau este ajutat să-și ridice regiunea fesieră;– se continuă rularea cearceafului murdar spre picioarele pacientului și derularea celui curat;– se ridică apoi membrele inferioare continuând rularea și derularea;– cearceaful murdar se introduce în sac, cearceaful curat se întinde bine și se fixează la colțuri.b) La pacientul care rămâne în decubit Cearceaful de pat se rulează pe dimensiunea mare.– se spală mâinile, se îmbracă mănuși;– cearceaful plic se schimbă și împreună cu pledul se împachetează în armonică;– se degajă cearceaful murdar de sub saltea;– se întoarce pacientul în decubit lateral și se trage perna spre marginea patului;– cearceaful murdar se rulează până lângă pacient;– cearceaful curat așezat de-a lungul patului se derulează până aproape de cel murdar;– pacientul de întoarce în decubit dorsal apoi în decubit lateral pe partea opusă;– se continuă derularea cearceafului murdar și derularea celui curat;– cearceaful murdar se pune în sacul colector;– pacientul este readus în decubit dorsal;– cearceaful curat se întinde și se fixează.  +  Schimbarea cearceafului plic (cu pătura în interior)– este nevoie de participarea a două persoane;– se așează cearceaful cu pătura (împăturit în armonică) deasupra pacientului astfel încât marginea liberă de dedesubt să fie sub bărbia pacientului, iar cea de deasupra spre picioarele pacientului;– cele două persoane se poziționează de o parte și de alta a patului, prind colțul cearceafului curat cu mâna dinspre capul pacientului, și cu cealaltă mână colțul cearceafului murdar;– cu o mișcare rapidă se întinde cearceaful curat și se îndepărtează cel murdar.  +  Încheierea procedurii– lenjeria murdară se colectează în saci;– se îndepărtează mănușile, se spală mâinile.  +  Observații Aleza și mușamaua pot fi schimbate după aceleași metode ținând cont de posibilitatea de schimbare a poziției pacientului.2.3. Schimbarea lenjeriei de corp a pacientului imobilizat la pat  +  Scop– menținerea stării de igienă și confort;– menținerea/creșterea demnității pacientului;– prevenirea escarelor de decubit. Procedura ține seamă de tipul de îmbrăcăminte (pijama, cămașă de noapte) și de starea pacientului. Se obțin informații despre posibilitățile de imobilizare.  +  Schimbarea pijamalei– se explică pacientului cum poate colabora și se apreciază în același timp resursele acestuia;– se spală mâinile, se îmbracă mănuși.  +  Dezbrăcarea bluzei murdare și îmbrăcarea celei curate– se descheie nasturii;– se ridică pacientul în poziția șezând și se îndepărtează bluza murdară;– se rulează pe rând fiecare mânecă a bluzei curate și se îmbracă fiecare membru superior;– pacientul este așezat în decubit, se întinde bluza și se încheie nasturii;– dacă pacientul nu se poate ridica, se întoarce în decubit lateral, se dezbrăca și se îmbracă partea accesibilă după care pacientul se întoarce pe cealaltă parte și se procedează la fel rulând pe rând mânecile bluzei;– la sfârșit, pacientul este adus în decubit dorsal, se întinde bluza și se încheie nasturii.  +  Îmbrăcarea și dezbrăcarea pantalonilor– se menajează pudoarea pacientului;– se ridică regiunea lombosacrală, se trag pantalonii jos;– se ridică membrele inferioare și se continuă dezbrăcarea;– se rulează pantalonii curați și se îmbracă pe rând fiecare membru inferior, după care se ridică regiunea fesieră și se trag în sus spre mijloc.  +  Observații În toate cazurile descrise– se verifică punctele de sprijin și se anunță orice modificare premergătoare escarelor;– se pudrează cu talc punctele de sprijin;– se verifică dacă la terminarea procedurii, lenjeria este bine întinsă și dacă pacientul exprimă stare de confort.  +  Schimbarea cămășii de noapte Se apreciază capacitatea pacientei de a participa la efectuarea procedurii. Dacă pacienta se poate ridica în poziție șezând se procedează astfel:– se ridică întâi regiunea fesieră și se trage ușor cămașa murdară;– se strânge (rulează) cămașa murdară de la spate și se trece peste cap dezbrăcând membrele superioare;– se rulează fiecare mânecă a cămășii curate și se îmbracă fiecare membru superior după care cămașa este trecută peste cap și întinsă până aproape de șezutul pacientei;– se așează în decubit, se ridică regiunea fesieră și se întinde bine cămașa. Dacă pacienta nu se poate ridica: Pentru dezbrăcare– se întoarce pacienta pe o parte și pe alta, strângând de fiecare dată cămașa până aproape de axilă;– pacienta în decubit dorsal se ridică ușor și se trage cămașa peste cap; Pentru îmbrăcare– se rulează cămașa de la poale, se ridică ușor capul se și trece cămașa peste cap;– se rulează fiecare mânecă și se îmbracă pe rând membrele superioare;– se întoarce apoi pacienta pe o parte și pe alta întinzând cu grijă cămașa;– se întinde bine cămașa;– se întinde și se fixează cearceaful.  +  Observații La schimbarea lenjeriei de corp și pat se tine cont de constrângerile fizice: leziuni ale membrelor, aparate gipsate, perfuzii montate. Partea vătămată se dezbrăca ultima și se îmbracă prima. Asistentul medical trebuie să fie prezent la schimbarea lenjeriei pacientului cu perfuzii sau la care prin planul terapeutic mișcarea este limitată/interzisă. La pacientul inconștient este de preferat ca partea inferioară a corpului să nu fie îmbrăcată. Dacă pacientul prezintă dureri la mobilizare sau după proceduri se poate administra calmant.2.4. Toaleta pacientului imobilizat la pat Se realizează intervenții pentru igiena zilnică și după caz baia pe regiuni corporale.  +  Scop– menținerea igienei tegumentului;– menținerea stării de confort a pacientului;– prevenirea leziunilor cutanate;– activarea circulației.  +  Principii generale– se apreciază prin culegerea datelor, starea pacientului pentru a evalua resursele, de ce/cât/ce fel de ajutor are nevoie, limitele în care poate fi mobilizat;– se asigură intimitatea, se respectă pudoarea pacientului;– se asigură temperatura corespunzătoare mediului ambiant pentru a nu crea disconfort;– materialele se pregătesc și se aleg în funcție de procedură și sunt așezate în apropiere;– se respectă o anumită ordine a spălării regiunilor astfel încât să permită descoperirea, spălarea și acoperirea zonei fără să creeze disconfort;– după efectuarea îngrijirilor igienice corporale și schimbarea lenjeriei, pacientul va fi așezat într-o poziție cât mai comodă;– fiecare zonă se umezește, se săpunește, se clătește și se șterge, după care se învelește;– se lucrează cu blândețe și atenție dacă pacientul are constrângeri fizice (aparat gipsat, pansament, perfuzie).  +  Materiale necesare Materialele se pregătesc în funcție de scop de tipul de îngrijire: baia la pat, toaleta și îngrijirea unei regiuni. Pentru toaleta completă la pat se pregătesc:– materiale pentru protecție: mușama, aleză, cearșaf, prosop de baie;– materiale pentru spălat: cană cu apă caldă și rece, lighean, trei mănuși de toaleta de culori diferite, 3 prosoape de culori diferite, forfecuță și pilă pentru unghii, piepten, alcool, săpun neutru, mănuși de unică folosință, alcool mentolat, talc;– materiale pentru toaleta cavității bucale: periuță, pastă, pahar;– materiale pentru toaleta organelor genitale: ploscă, pense, post-tampon, tampoane;– lenjerie curată de corp și pat;– sac pentru lenjeria murdară.  +  Ordinea spălării– fața și gâtul;– partea anterioară a toracelui, membrele superioare, abdomenul, partea posterioară a toracelui și regiunea fesieră, membrele inferioare organele genitale; Mănușile de baie și cele 3 prosoape de culori diferite, se schimbă astfel: primul pentru față și gât, al doilea pentru trunchi și membre, al treilea pentru organele genitale.  +  Pregătirea pacientului– se discută cu pacientul și se "împart sarcinile" stabilind contribuția acestuia;– se stabilește orarul efectuării toaletei în funcție de activitatea din secție (servirea mesei, investigații, orarul tratamentului).  +  Efectuarea procedurii Se dezbrăca pe rând fiecare regiune și se insistă în anumite zone după cum urmează:– la față și gât: se începe cu ochii, se insistă cu mișcări circulare în zona periorală și perinazală, se insistă la ureche în cute și regiunea retroauriculară;– se schimbă mănușa;– pe partea anterioară a toracelui se insistă în axile, la femei în pliurile submamare;– la membrele superioare, spălarea se face cu mișcări lungi și circulare începând de la articulația pumnului spre umăr pentru a stimula circulația de întoarcere. Se insistă la spațiile interdigitale și se taie unghiile;– la nivelul abdomenului se insistă la nivelul pliurilor inghinale unde apar ușor iritații, la nivelul ombilicului care poate fi murdar;– pe partea posterioară, cu pacientul așezat în decubit lateral, se insistă în plica interfesieră;– se controlează punctele de sprijin, se fricționează ușor cu alcool mentolat și se pudrează cu talc;– se readuce pacientul în decubit dorsal și se continuă cu spălarea membrelor inferioare insistând la nivelul genunchiului, plicii poplitee, în regiunea plicii inghinale, în regiunea tendonului lui Ahile și călcâiului; picioarele se introduc într-un lighean cu apă pentru a tăia mai ușor unghiile;– toaleta organelor genitale se face cu pacientul în poziție ginecologică folosind pense posttampon sau mănuși de unică folosință. Direcția de spălare este dinspre partea anterioară spre cea posterioară. Pacientul se poate spăla singur dacă starea îi permite fiind instruit cum să procedeze corect. La sfârșit pacientul este ridicat în poziție șezând (dacă se poate) sau întors în decubit lateral pentru igiena gurii. Îngrijirea se încheie cu pieptănarea părului.  +  Îngrijirea ochilor  +  Scop– prevenirea infecțiilor și îndepărtarea secrețiilor;– menținerea ochiului umed la pacientul cu paralizie, în exoftalmie.  +  Materiale necesare– ser fiziologic, soluție de acid boric;– soluție de vitamina A;– sticluță cu picurator;– lacrimi artificiale, unguent oftalmic recomandat de medic;– comprese sterile;– mănuși sterile;– tăviță renală;– prosop, material impermeabil.  +  Pregătirea pacientului Pacientul poate fi colaborant, conștient sau comatos. Pacientul conștient se informează și i se explică derularea procedurii. Îngrijirea se poate realiza în cadrul toaletei zilnice sau, după caz, independent. Pacientul se așează în decubit cu capul ușor întors spre ochiul care va fi primul spălat.  +  Efectuarea procedurii– se spală mâinile;– se îmbracă mănuși sterile;– se îndepărtează secrețiile sau crustele ștergând ușor de la comisura externă spre cea internă folosind un tampon steril îmbibat în ser fiziologic;– pentru fiecare ștergere se folosește un tampon nou;– manevrele se repetă pentru celălalt ochi;– se instilează lacrimi artificiale sau se aplică unguent oftalmic.  +  În cazul pacientului comatos– se urmează aceeași pași, asistentul medical deschizând pleoapele și aplicând pe fiecare ochi câte o compresă sterilă;– se instilează în sacul conjunctival câte o picătură de vitamina A de două ori pe zi;– lipsa clipirii impune instilarea lacrimilor artificiale.  +  În cazul pacientului cu boala BASEDOW se recomandă:– purtarea ochelarilor fumurii pentru reducerea intensității luminii, protecția împotriva vântului și a curenților, permite camuflarea exolftamiei;– pacientul este sfătuit să doarmă cu capul mai sus (două perne) ceea ce permite reducerea edemului palpebral;– pentru menținerea umidității corneei se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic.  +  Îngrijirea mucoasei nazale  +  Scop/indicații– menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare;– prevenirea leziunilor în infecții nazale, leziuni de presiune determinate de sondă pentru oxigen, pentru evacuarea sucului gastric sau pentru alimentație.  +  Materiale necesare– tampoane sterile;– ser fiziologic;– vaselină;– apă oxigenată diluată;– tăviță renală;– mănuși de cauciuc.  +  Pregătirea pacientului– se informează pacientul;– se explică modul de derulare a procedurii;– este așezat în decubit sau pe scaun, cu capul deflectat și ușor întors într-o parte.  +  Efectuarea procedurii– se curăță fosele nazale cu tampoane umezite cu ser fiziologic, se îndepărtează crustele;– pentru fiecare nară se folosește de fiecare dată alt tampon;– crustele se pot îndepărta prin lubrefiere cu vaselină;– dacă sonda este montată se procedează astfel: ● se dezlipește plasturele de pe nas și față; ● se retrage sonda 5-6 cm și se curăță urmele de bandă adezivă; ● se schimbă poziția sondei și se fixează din nou; ● când sonda se schimbă, se repune după o pauza de 6-8 ore.  +  Îngrijirea urechilor  +  Scop– menținerea stării de igienă a conductului auditiv extern;– îndepărtarea depozitelor de cerumen sau a celor patologice;– aplicarea unor tratamente.  +  Materiale necesare– tampoane cu vată;– taviță renală;– soluție de bicarbonat de sodiu;– mănuși de baie;– prosop.  +  Pregătirea pacientului– se informează și este rugat să colaboreze;– se culeg date în legătură cu eventualele tratamente locale care trebuie aplicate.  +  Efectuarea procedurii– se curăță conductul auditiv extern cu un tampon uscat, efectuând cu blândețe mișcări de rotație;– se observă eventualele iritații sau secreții;– se curăță pavilionul urechii cu mănușa de bumbac;– la sfârșit dacă pacientul agreează, se pune un tampon de vată;– dacă pacientul are indicație de tratament acesta se efectuează conform recomandărilor.  +  Îngrijirea cavității bucale  +  La pacientul conștient  +  Scop– evaluarea stării de sănătate orală;– îndepărtarea gustului și mirosului neplăcut al cavității bucale;– promovarea confortului.  +  Materiale necesare– periuță de dinți personală;– pastă de dinți;– pahar cu apă pentru spălare;– pahar de apă pentru proteză;– tăviță renală pentru colectare apă;– ață dentară;– șervețele de hârtie, prosop, mușama;– apă de gură;– tampoane, prosoape;– tavă pentru materiale.  +  Pregătirea pacientului– se informează pacientul;– se apreciază resursele fizice pentru a stabili modul de colaborare;– se așează într-o poziție adecvată stării generale: ● șezând cu un prosop în jurul gâtului; ● decubit lateral cu capul ușor ridicat sprijinit pe o pernă protejată cu prosop.  +  Efectuarea procedurii– se dă pacientului periuța, pasta și paharul cu apă;– se susține tăvița renală sub bărbia pacientului sau aproape de fața acestuia;– se sfătuiește pacientul să perie suprafața externă a dinților începând din partea stângă apoi la centru și apoi partea dreaptă;– se perie apoi suprafața coroanelor și suprafața internă a dinților;– perierea se face în sens vertical 2-3 minute;– se invită pacientul să-și clătească cu multă apă și la sfârșit cu apă de gură;– dacă pacientul este în decubit se oferă o cană cu cioc sau un tub de sucțiune.  +  La pacientul comatos Se evaluează starea acestuia, se apreciază dacă are reflex de deglutiție.  +  Materiale necesare– periuță personală;– pastă de dinți;– prosop;– tampoane pe porttampon;– deschizător de gură;– comprese de tifon sterile;– apă de gură, glicerină boraxată 2%, glicerină cu stamicin;– spatulă linguală;– taviță renală;– mănuși de unică folosință;– vaselină pentru buze;– seringi pentru aspirarea lichidului.  +  Pregătirea pacientului– se așează pacientul în decubit lateral, toracele ușor ridicat; dacă nu este posibil se întoarce capul într-o parte.  +  Efectuarea procedurii– se spală mâinile, se îmbracă mănuși;– se protejează perna cu un prosop și se așează alături tăvița renală și seringa pentru aspirație;– se fixează maxilarele cu ajutorul deschizătorului de gură;– se perie suprafața externă dinților folosind o cantitate mică de pastă;– se aspiră lichidul cu seringa;– se folosește o spatulă linguală și tampoane pentru îndepărtarea obrajilor și buzelor în vederea curățării mucoase bucale;– se curăță suprafața internă a dinților folosind tampoane cu glicerină boraxată sau cu glicerină cu stamicin dacă există candida;– se observă foarte bine aspectul gingiilor, dinților și limbii;– se stabilesc îngrijiri ulterioare în funcție de constatări.  +  Observații Dacă pacientul nu are reflex de deglutiție se renunță la pastă și periuță existând risc de aspirație pe căile respiratorii.  +  Îngrijirea protezei  +  Scop– Menținerea igienei protezei și a cavității bucale.  +  Materiale necesare– pahar mat;– periuță;– pastă de dinți;– mănuși de unică folosință.  +  Efectuarea procedurii– pacientul conștient este rugat să-și scoată proteza să o curețe și să o pună într-un pahar propriu, mat, netransparent;– la pacientul inconștient îngrijirea se face de către altă persoană: ● se îmbracă mănușile de unică folosință; ● se prinde proteza cu o compresă de tifon și se îndepărtează; ● se spală proteza cu periuța și pasta pacientului; ● se pune proteza într-un pahar curat, mat; ● se redă proteza pacientului când îți recăpăta starea de conștiență; ● înainte de montarea protezei se clătește gura cu apă curată.  +  Îngrijirea părului  +  Scop– menținerea igienei– menținerea stării de bine a pacientului– păstrarea demnității pacientuluia) Îngrijirea zilnică prin pieptănare  +  Materiale necesare:– pieptene/perie;– pânză sau prosop pentru protecție.  +  Efectuarea procedurii– se face de către pacient, dacă poate sau de către altă persoană;– părul se împarte în șuvițe și se piaptănă de la vârf spre rădăcină;– părul lung se împletește (recomandare);b) Spălarea părului Se poate face în mai multe moduri:– în pat - spatele pacientului fiind sprijinit de salteaua rulată, ligheanul sprijinit pe somieră;– în pat - pacientul fiind orientat spre marginea patului, în decubit dorsal orientat oblic– pe scaun - două scaune cu spătar puse cu spătarele apropiate, pe unul stă pacientul pe celălalt se sprijină ligheanul;– pe scaun lângă lavoar - cu fața sau cu spatele în funcție de starea generală a pacientului.  +  Materiale necesare– lighean, găleată pentru colectarea apei folosite;– vas cu apă caldă;– termometru de baie;– săpun lichid șampon;– mușama și aleză;– prosoape;– uscător de păr;– perie, pieptăn;– paravan;– mănuși de unică folosință.  +  Pregătirea pacientului– se evaluează starea pacientului pentru a se stabili modul potrivit;– se informează pacientul privind manevrele ce se vor face.  +  Efectuarea procedurii  +  Cu pacientul în poziție șezând, pe scaun sau la lavoar– se protejează lenjeria pacientului cu material impermeabil;– părul se umezește, se șamponează;– se masează ușor pielea capului cu pulpa degetelor;– părul se clătește/limpezește până la îndepărtarea totală a șamponului;– se acoperă capul cu un prosop uscat, cald;– părul se usucă cu uscătorul.  +  Cu pacientul în pat– se protejează patul cu material impermeabil;– capătul liber al mușamalei se rulează din ambele părți și se introduce în lighean sau găleată;– mușamaua se acoperă cu aleză;– părul se umezește, se șamponează;– se masează ușor pielea capului cu pulpa degetelor;– părul se clătește/limpezește până la îndepărtarea totală a șamponului;– se acoperă capul cu un prosop uscat, cald;– părul se usucă cu uscătorul.2.5. Schimbarea poziției pacientului imobilizat, adinamic  +  Scop– asigurarea confortului pacientului;– prevenirea complicațiilor favorizate de imobilizare (escare, tromboze, încetinirea tranzitului).  +  Materiale necesare– perne;– suluri din pătură, din alte materiale textile;– sprijinitor pentru picioare, saci de nisip.  +  Pregătirea pacientului– se informează pacientul;– se evaluează resursele pacientului și capacitatea acestuia de a participa la procedură.  +  Efectuarea procedurii Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.a) Schimbarea poziției din decubit dorsal în decubit lateral– persoana care face schimbarea se așează de partea patului spre care se întoarce pacientul;– se pliază pătura spre partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;– se prinde umărul pacientului, se ridică și se sprijină cu pătura;– se sprijină apoi toracele pacientului cu o mâna, și cu mâna dinspre picioarele acestuia se rotează bazinul și membrele inferioare;– membrul inferior de deasupra se flectează, cel de dedesubt rămâne întins;– se pune o pernă sub genunchiul superior;– se sprijină spatele cu pătura făcută sul;– se reașează patul, se întinde lenjeria;– se acoperă pacientul.b) Schimbarea poziției din decubit lateral în decubit dorsal– persoana care face schimbarea se așează de partea patului spre care este întors pacientul;– se îndepărtează perna de sub genunchi și sulul din pătură;– se așează pacientul cu mișcări blânde în decubit dorsal;– se introduc sub regiunea lombară și sub genunchi pernițe mici sau materiale textile împăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei și pentru a evita hiperextensia membrelor;– se reașează patul, se întinde lenjeria;– se acoperă pacientul.c) Schimbarea poziției din decubit dorsal în poziție șezând  +  De către o singură persoană– se dezvelește pacientul până la mijloc;– persoana se așează în fața pacientului, acesta fiind rugat să întoarcă privirea într-o parte;– se prinde pacientul de sub axile și se sprijină capul de antebraț;– pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi și să se ridice ușor la comandă;– se trage spre capul patului;– se sprijină spatele cu perne;– se fixează genunchii cu un sul și tălpile cu un sprijinitor.  +  De către două persoane– cele două persoane se așează de o parte și de alta a patului față în față;– brațele dinspre capul pacientului se încrucișează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în axilă;– una dintre persoane comandă mișcarea;– pacientul este tras spre capul patului și se fixează poziția.d) Schimbarea poziției din poziție șezând în decubit dorsal Reașezarea pacientului în decubit dorsal din poziția șezând se face de către două persoane.– cele două persoane se așează de o parte și de alta a patului față în față;– una dintre persoane comandă mișcarea;– se îndepărtează obiectele de sprijin de sub genunchi și din dreptul tălpilor;– brațele dinspre capul pacientului se încrucișează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în axilă;– cu o mișcare atentă pacientul este tras până ajunge în decubit dorsal, cu capul sprijinit pe pernă;– se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară și genunchi;– se reașează patul, se întinde lenjeria;– se acoperă pacientul.e) Readucerea pacienților alunecați din poziție semișezând sau șezând– pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi;– se prinde de sub axile și se trage ușor spre capul patului;– dacă activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce sub regiune fesieră și se acționează la comandă;– se fixează poziția.2.6. Mobilizarea pacientului  +  Scop– prevenirea complicațiilor;– stimularea tonusului muscular, fizic și psihic.  +  Materiale necesare– cadru mobil;– agitator;– baston;– cârje.  +  Pregătirea pacientului Se anunță pacientul și se explică importanța mobilizării precoce. Pentru anumiți pacienți se cere acordul medicului privind tipul și durata mobilizării (paralizați, operați, cu infarct miocardic).  +  Mobilizarea pasivă– se fac mișcări de flexie, extensie, rotație, abducție, aducție, supinație, pronație;– se masează membrele în sensul circulației de întoarcere;– se comunică permanent cu pacientul pentru a afla dacă are dureri;– se controlează pulsul.  +  Ridicarea în poziția șezânda) În pat– se ridică după tehnica schimbării poziției;– se sprijină cu perne;– se poate ridica singur cu ajutorul unei agățători.b) La marginea patului  +  Executarea de către o singură persoană– se introduce o mână sub axile și una sub regiunea poplitee;– pacientul se poate prinde de gâtul persoanei care face manevra;– se rotează picioarele pacientului într-un unghi de 90° și sunt lăsate să atârne ușor la marginea patului;– se sprijină dacă pacientul nu își poate menține poziția.  +  Executarea de către două persoane– se introduce câte o mână sub omoplați, iar cealaltă sub regiunea poplitee;– se ridică pacientul în poziție șezând și se rotește cu un unghi de 90°, fiind adus la marginea patului;– reașezarea în pat se face executând mișcările în ordine inversă.c) Așezarea pacientului în fotoliu– se așează pacientul la marginea patului;– se aduce fotoliul cu rezemătoarea laterală la marginea patului;– persoana se așează în fața pacientului, introduce mâinile sub axilă;– pacientul se ridică ușor în picioare (ajutat de către una sau două persoane);– se întoarce pacientul cu spatele spre fotoliu și se așează cu grijă;– se acoperă cu un pled;– readucerea în pat se face executând mișcările în sens invers.d) Ridicarea pacientului în poziție ortostatică– se aduce pacientul la marginea patului;– se susține și se ridică în picioare fiind susținut;– se observă pacientul, se așează în pat dacă are amețeli;– reașezarea în pat se face executând mișcările în sens invers.e) Efectuarea primilor pași– se întreabă medicul dacă pacientul poate fi mobilizat;– se ridică întâi în poziție șezând, apoi este adus la marginea patului;– se ridică în picioare și se observă comportamentul;– se sprijină de braț sau se oferă un cadru mobil și se parcurge distanța recomandată de medic;– se crește distanța progresiv;– pacientul este încurajat să se deplaseze și singur pe măsură ce starea sa permite.2.7. Captarea eliminărilora) Captarea urinei– se protejează patul cu aleză și mușama;– se dezbrăca partea inferioară a corpului;– se încălzește plosca sau urinarul cu apă caldă, se șterge cu hârtie igienică;– la bărbați penisul se introduce în urinar sau se orientează spre ploscă;– pacientul se izolează și se lasă câteva minute singur;