DECIZIA nr. 584 din 8 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 27 ianuarie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Stoian în Dosarul nr. 3.088/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.315D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea acesteia, prezintă cadrul procesual al invocării acesteia și menționează jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Totodată, solicită judecarea cauzei și în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 646 din 14 iunie 2012.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 19 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.088/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Stoian într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată împotriva unei decizii a Curții de Apel București prin care s-a admis recursul formulat și s-a casat sentința atacată.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece permit numai recurentului să introducă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Astfel, este înfrânt principiul egalității armelor, partea care nu are calitate de recurent fiind defavorizată prin imposibilitatea invocării omisiunii de a-i fi analizate apărările.7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că este opțiunea legiuitorului de a reglementa condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 503 alin. (2) pct. 3: (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă în susținerea excepției de neconstituționalitate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 20 privind egalitatea în fața legii și ale art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 7 privind egalitatea în fața legii, art. 8 privind dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești și ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial din Declarația universală a drepturilor omului, precum și ale art. 14 privind egalitatea în fața instanțelor judecătorești și ale art. 26 privind egalitatea în fața legii din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.15. Totodată, se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în contradicție cu prevederile art. 1, art. 3-9, art. 13, 14, 20, 22, 29, 30, art. 32-35, art. 56, 57, 83, 148, 192 și 458 din Codul de procedură civilă, precum și cu ale art. 4, 5, 30, 34 și 37 din Codul civil.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs. Motivul contestației în anulare specială prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv omisiunea cercetării unui motiv de casare, privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la art. 488 din Cod.17. Raportat la critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză, respectiv la faptul că numai reclamantul poate formula contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reține faptul că în jurisprudența sa a statuat că dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 925 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 29 septembrie 2011).18. Stabilitatea hotărârilor judecătorești este condiționată de pronunțarea lor în condițiile legii, iar finalitatea contestației în anulare este tocmai aceea de a se remedia neregularitățile privind competența și procedura de judecată prevăzute de lege.19. De asemenea, este neîntemeiată susținerea potrivit căreia este încălcat dreptul la apărare, deoarece textul de lege criticat nu îi permite unei părți să atace cu contestație în anulare hotărârea instanței de recurs, întrucât nu a avut calitatea de recurent. Curtea a reținut că recurentul este singurul care are interesul de a ataca pe calea contestației în anulare specială hotărârea pronunțată în recurs, pentru motivul că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate. Altfel s-ar ajunge în situația în care intimatul ar susține, contrar propriilor interese, motivele invocate de recurent în cererea sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 572 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau Decizia nr. 646 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 31 iulie 2012).20. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și art. 129, care prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.21. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea legală criticată constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.22. Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține nici încălcarea celorlalte dispoziții constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Stoian în Dosarul nr. 3.088/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin
    ----