DECIZIA nr. 807 din 5 decembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 23 ianuarie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Benke Károly- magistrat-asistent-șef
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Șerban Vreme în Dosarul nr. 28.673/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.386D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens se arată, pe de o parte, că stabilirea naturii juridice a unui contract de concesiune ține de interpretarea și aplicarea legii, iar, pe de altă parte, că autorul excepției de neconstituționalitate, deși a invocat în susținerea acesteia art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (2) din Constituție, nu a motivat-o potrivit exigențelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 28.673/197/2016, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Șerban Vreme într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri în anulare formulate împotriva unei ordonanțe de plată.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se solicită Curții Constituționale să stabilească dacă un contract de concesiune încheiat de către o autoritate contractantă cu o persoană fizică este un contract civil sau administrativ, respectiv dacă un astfel de contract este supus procedurii ordonanței de plată sau celei de drept comun.6. Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dreptul de acces la justiție trebuie să fie un drept efectiv, dar nu unul absolut; art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu consacră în materie civilă obligativitatea dublului grad de jurisdicție, dar, în măsura în care legislația națională prevede dreptul la căi de atac, aceasta reprezintă o garanție în sensul art. 6 din Convenție și trebuie respectată. În ceea ce privește textul criticat se arată că o astfel de garanție este asigurată debitorului, acesta având dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței de plată emise. Totodată, cu privire la competența legiuitorului de a stabili procedura de judecată, se arată că este dreptul acestuia de a stabili cadrul juridic în care pot fi promovate cererile, precum și domeniul de aplicare a unei proceduri, cu condiția de a nu contraveni altor norme și principii, exigență respectată prin edictarea textului legal criticat.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 9. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:(1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printrun înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. […](3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înțelege:a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional sau local;b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:(i) este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a);(iii) în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 126 alin. (2) privind competența legiuitorul de a stabili procedura de judecată. Totodată, în susținerea excepției de neconstituționalitate este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia se raportează în mod formal la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) ale art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2), precum și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În realitate, prin critica de neconstituționalitate formulată, autorul excepției solicită Curții Constituționale să stabilească natura juridică a contractului de concesiune încheiat, pentru a cunoaște dacă acesta se subsumează sferei de incidență a art. 1.014 din Codul de procedură civilă, text care se aplică numai în privința contractelor civile.15. Astfel, problema de drept vizată de autorul excepției constă în calificarea juridică a contractului de concesiune, și anume dacă reprezintă un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative sau, din contră, un contract civil în sensul art. 1.166 din Codul civil, potrivit căruia contractul este acordul între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.16. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).17. Având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a legii, Curtea constată că soluționarea acesteia excedează competenței sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.014 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Șerban Vreme în Dosarul nr. 28.673/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent-șef,
    Benke Karoly
    -----