DECIZIA nr. 746 din 21 noiembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Marieta Safta- prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Enache în Dosarul nr. 487/32/2017/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.688D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Prim-magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a transmis o cerere, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 9.032 din 20 noiembrie 2019, prin care solicită „atașarea Dosarului nr. 1.722D/2017 având aceleași părți și judecat pe parcursul acestui an și acordarea unui termen.“ 4. Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea sa.5. Curtea, ținând seama de faptul că Dosarul nr. 1.722D/2017 a fost soluționat prin Decizia nr. 106 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 29 mai 2019, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale referitoare la conexarea dosarelor aflate pe rolul Curții, precum și de faptul că nu există nicio altă motivare a cererii de amânare a cauzei, respinge ca neîntemeiată cererea autorului excepției.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu este incident în cauză dreptul de petiționare și că nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 24 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 487/32/2017/a1, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de petentul Mircea Enache în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanțe a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. 8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textul de lege criticat este neconstituțional, „în condițiile absurdității asocierii «raționamentului logico-juridic» actului din speța denunțată, dar și a celorlalte situații indicate exact în acțiune, obligația respectivă contravenind prevederilor art. 51 alin. (3) din Constituție.“ 9. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. Textul constituțional se referă la scutirea persoanelor care se adresează autorităților publice cu petiții de la plata unei taxe, aceasta neavând nicio legătură cu suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul proceselor penale. Obligarea unei persoane care a formulat o plângere împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală care a fost respinsă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se întemeiază pe culpa procesuală a acestei persoane ce a introdus o plângere neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă, în timp ce taxele prevăzute de lege aferente exercitării unor drepturi prevăzute de lege sau introducerii unor cereri, petiții adresate autorităților publice își au un fundament juridic diferit, și anume asigurarea fondurilor bugetare necesare funcționării autorităților și instituțiilor statului și a bunei funcționări a serviciilor publice.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, făcând trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 1.337 din 11 octombrie 2011 potrivit căreia nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție, cheltuielile ocazionate în procesul penal, avansate de stat, fiind suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. Într-o asemenea situație culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune și existența relei-credințe. De asemenea, dispozițiile art. 51 alin. (3) din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece posibilitatea de a se adresa cu plângere în cadrul ierarhiei Ministerului Public împotriva actelor și măsurilor dispuse de procurorul de caz nu este o componentă a dreptului la petiționare. 12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dreptul la petiționare este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului la petiționare. Dreptul la petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, ce nu presupun calea justiției, și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul la petiționare din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora. 13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 275 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri, care au următorul conținut:(2) În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.[...](5) Dispozițiile alin. (1) pct. 1 și 2 și ale alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluții de clasare și în situația respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor și măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.16. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 51 alin. (3), potrivit căruia „exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.“17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că temeiul constituțional invocat nu este incident în cauză, respectiv în materia procesual penală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 834 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 30 iulie 2010). Astfel, dispozițiile constituționale prevăzute de art. 51 alin. (3) se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești. Sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată (a se vedea Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005). De asemenea, instituirea unor reguli speciale de sesizare a instanțelor judecătorești pentru atacarea ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu este de natură să aducă atingere sub niciun aspect dreptului de petiționare, întrucât plângerile împotriva ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se rezolvă după reguli specifice activității de judecată, în cadrul procesului penal (a se vedea Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005). 18. Cu privire la această din urmă perspectivă, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, făcând trimitere la jurisprudența în materie referitoare la dispozițiile din Codul de procedură penală din 1968, instanța de contencios constituțional a statuat că nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea și nu împiedică părțile interesate să se adreseze justiției și să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile constituționale ale art. 21. Mai mult, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituție. 19. De asemenea, prin Decizia nr. 254 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iunie 2019, Curtea a reținut, în esență, că determinarea cheltuielilor se realizează potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a instanței de judecată. Astfel, în calculul cheltuielilor judiciare, instanțele judecătorești determină cheltuielile avansate de stat și cele făcute de părți și de alți subiecți procesuali. Aceste categorii de cheltuieli însumează subcategorii determinate de particularitățile fiecărei cauze penale. Valoarea acestora este atestată prin documente justificative sau este determinată numeric pe baza unor criterii legale, cum sunt ordinele și normele metodologice de stabilire a onorariilor cuvenite experților sau interpreților. 20. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea în privința prezentei excepții de neconstituționalitate unde, așa cum s-a reținut mai sus, este invocată aplicabilitatea unor dispoziții constituționale care nu sunt incidente în cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Enache în Dosarul nr. 487/32/2017/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    -----