DECIZIA nr. 742 din 21 noiembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Marieta Safta- prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Horia Simu în Dosarul nr. 2.014/100/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.456 D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât se critică modalitatea de aplicare a art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. F.N. din 12 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.014/100/2017, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Horia Simu în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva Sentinței penale nr. 146 din 11 iulie 2017 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare împotriva cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin Încheierea nr. 72/2017 a Curții de Apel Cluj.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale invocate, prin obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Astfel, în procedura de cameră preliminară, ca urmare a verificărilor întreprinse de judecător, nu se va stabili vinovăția sau nevinovăția inculpatului, nu se va soluționa acțiunea penală și nici cea civilă, ci, după caz, la finalul procedurii, va fi permisă trecerea cauzei în faza de judecată ori, în anumite situații, cauza va fi reîntoarsă în faza anterioară, cea de urmărire penală. Abia la finalul ciclurilor procesuale normale, când va fi pronunțată o soluție pe fond, vor putea fi stabilite în sarcina inculpaților, dacă vor fi condamnați, cheltuieli judiciare. În camera preliminară, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, însă, conform art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, dacă se formulează contestație, cheltuielile vor fi suportate de partea căreia i s-a respins calea de atac. Se apreciază că, în cazul special al unei contestații la încheierea dată de judecătorul de cameră preliminară, nu este echitabilă suportarea cheltuielilor de judecată de către partea care pierde contestația.6. Se mai arată că, potrivit art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă o persoană este condamnată atunci cheltuielile judiciare reprezentând onorariu de avocat din oficiu vor rămâne în sarcina statului. Cu alte cuvinte, chiar și în ipoteza unei culpe infracționale dovedite, onorariile avocaților din oficiu vor rămâne în sarcina statului. De asemenea, cuantumul unor cheltuieli generate de avocați numiți din oficiu pentru părțile civile nu sunt predictibile, rămânând la latitudinea judecătorului câți avocați numește și care e onorariul acestora. Or, norma juridică trebuie să fie clară pentru justițiabil în ceea ce privește eventualele cheltuieli ce îi vor fi trasate în sarcină. Se apreciază că „interpretarea dată de instanța de fond textelor legale invocate este una care poate duce la situația în care, deși la sfârșitul procesului penal un inculpat ar putea fi achitat astfel încât nu ar avea nicio culpă infracțională dovedită în sarcina sa, ar fi obligat să suporte cheltuieli judiciare în virtutea unei așa-zise culpe procesuale pentru o cale de atac ce i-a fost respinsă.“ În opinia autorului excepției, textul criticat, în forma actuală și pornind de la premisa unei contestații formulate împotriva unei încheieri de cameră preliminară, nu garantează egalitatea în fața legii. Astfel, „un contestator care a fost obligat înainte de începerea judecății pe fond la plata unui onorariu de 28.000 de lei și pus în executare cu această sumă nu are aceleași drepturi la apărare ca o parte civilă care a beneficiat în mod gratuit de asistență juridică.“ Se încalcă și prezumția de nevinovăție a inculpatului, care este obligat chiar înainte de condamnarea pe fond, la plata unor cheltuieli de judecată voluptorii.7. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori arată că „achiesează motivelor pertinente expuse în memoriul depus la dosar“ de către apărătorul autorului excepției.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, sens în care face trimitere la soluția și considerentele Deciziilor nr. 87 din 23 februarie 2016 și nr. 752 din 18 septembrie 2007.10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, sens în care face trimitere la argumentele Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016. De asemenea apreciază că, din perspectiva criticilor formulate, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției este nemulțumit că a fost obligat la plata cheltuielilor avansate de stat pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile civile, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, „Cheltuielile privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului“. Or, modul de interpretare și aplicare a textului de lege incident în litigiu ține de resortul instanței de judecată care se pronunță asupra fondului cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri, potrivit cărora „(2) În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.“14. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 21 - Accesul liber la justiție.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale în raport cu aceleași temeiuri constituționale.16. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, făcând trimitere la jurisprudența în materie referitoare la dispozițiile din Codul de procedură penală din 1968, instanța de contencios constituțional a statuat că nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea și nu împiedică părțile interesate să se adreseze justiției și să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile constituționale ale art. 21. Mai mult, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituție.17. De asemenea, prin Decizia nr. 254 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iunie 2019, Curtea a statuat că determinarea cheltuielilor se realizează potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a instanței de judecată. Astfel, în calculul cheltuielilor judiciare, instanțele judecătorești determină cheltuielile avansate de stat și cele făcute de părți și de alți subiecți procesuali. Din prima categorie fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probațiune dispuse de organele judiciare și cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În acest context, cheltuielile judiciare avansate de stat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și art. 273 din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 272 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din Codul de procedură penală, sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în fața organelor judiciare. Referitor la acestea din urmă, art. 273 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală reglementează modul de stabilire a respectivelor sume, martorul, expertul și interpretul, care sunt salariați, având dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea în fața organului de urmărire penală sau a instanței. Pentru cazul în care persoanele anterior enumerate nu sunt salariate, aceleași dispoziții legale prevăd că martorul, care are venit din muncă, este îndreptățit să primească o compensare, iar expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în condițiile prevăzute prin dispoziții legale. În cea de-a doua categorie se încadrează cheltuielile făcute de părți și de ceilalți subiecți procesuali în cursul procesului, din proprie inițiativă, cum sunt angajarea unui apărător, depunerea de cereri și memorii și administrarea de mijloace de probă pentru susținerea acțiunii civile, sau pe baza dispozițiilor instanței, cum sunt deplasarea la sediul organului judiciar pentru audiere. Prin urmare, aceste două categorii de cheltuieli însumează subcategorii determinate de particularitățile fiecărei cauze penale. Valoarea acestora este atestată prin documente justificative sau este determinată numeric pe baza unor criterii legale, cum sunt ordinele și normele metodologice de stabilire a onorariilor cuvenite experților sau interpreților.18. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că prevederile art. 275 din Codul de procedură penală se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor care formulează cereri, contestații sau care promovează căile de atac enumerate în cuprinsul acestor norme legale, în situația în care aceste cereri sunt respinse ori retrase.19. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.20. În ceea ce privește critica potrivit căreia în cuantumul cheltuielilor judiciare pot fi incluse și sumele ocazionate de plata avocaților din oficiu desemnați pentru părțile civile, Curtea reține că determinarea acestor cheltuieli nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii. Această determinare se realizează, așa cum s-a arătat, potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli. În calculul cheltuielilor judiciare, procurorul/instanța de judecată determină cheltuielile avansate de stat și cele făcute de părți și de alți subiecți procesuali, iar, în ceea ce privește cheltuielile privind avocații din oficiu desemnați de organele judiciare, potrivit legii, în conformitate cu art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, acestea rămân în sarcina statului.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Horia Simu în Dosarul nr. 2.014/100/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    -----