DECIZIA nr. 452 din 11 iulie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 924 din 15 noiembrie 2019



    Mona-Maria Pivniceru- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia-Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Oana Cristina Puică- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Marinescu în Dosarul nr. 238/42/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.331D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele de ședință acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare de către procuror a textului de lege criticat.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 238/42/2017, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dorin Marinescu cu ocazia soluționării de către judecătorul de drepturi și libertăți a unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive luate în cursul urmăririi penale.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prevăd posibilitatea ca procurorul să înainteze judecătorului de drepturi și libertăți fotocopii numai de pe acele acte ale dosarului de urmărire penală despre care în mod discreționar consideră că au legătură cu cererea sau cu propunerea formulată. Arată că, în cauză, procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului (de la 7 aprilie 2017 la 6 mai 2017) și a transmis (la 31 martie 2017) judecătorului de drepturi și libertăți propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive împreună cu 12 volume de acte de urmărire penală, în condițiile în care dosarul de urmărire penală conține 34 de volume și se află la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării contestației formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, contestația având termen de judecată la data de 5 aprilie 2017. Consideră că se încalcă, pe de o parte, dreptul judecătorului de drepturi și libertăți de a avea acces la toate actele dosarului de urmărire penală, în condițiile în care acesta urmează să se pronunțe asupra unei măsuri preventive de o gravitate extremă, și anume arestarea preventivă, iar, pe de altă parte, egalitatea de arme între apărare și acuzare, întrucât „apărarea este pusă în situația ingrată de a vorbi despre acte și declarații date care nu se află în dosarul de urmărire penală ce conține acte considerate relevante de către acuzare“. Așadar, textul de lege criticat lasă loc subiectivismului, creând o situație defavorabilă inculpatului față de Ministerul Public. În fine, invocă faptul că, potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, în cazurile în care procurorul înainta dosarul cauzei instanței în vederea soluționării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta sau organul de cercetare penală păstra copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale, iar în cazurile în care în cursul urmăririi penale dosarul cauzei era solicitat în același timp de instanțe diferite, procurorul înainta copii numerotate și certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului.6. Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens menționează că dispozițiile de lege criticate și prevederile constituționale invocate de autorul excepției nu interferează decât adiacent.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că motivele invocate în susținerea excepției se întemeiază pe interpretarea izolată a dispozițiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, în condițiile în care o interpretare sistematică a acestora în coroborare cu prevederile art. 94 alin. (7) și (8) din același cod infirmă teza încălcării dreptului la un proces echitabil. În realitate, criticile formulate vizează mai degrabă modul în care organele judiciare aplică textul de lege supus controlului de constituționalitate.9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât critica se referă la posibilitatea procurorului de a înainta către judecătorul de drepturi și libertăți copii de pe actele dosarului în mod discreționar. Or, interpretarea și aplicarea legii nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(2) În cazurile în care procurorul sesizează judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori alte autorități prevăzute de lege, în vederea soluționării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, va înainta copii numerotate și certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu cererea sau propunerea formulată.“13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor dispoziții de lege de către procuror. Or, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii de către organele judiciare (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, și Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23).15. Curtea observă că atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt, cât și aprecierea legalității activității desfășurate, în speță, de către procuror cu privire la procedura de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale sunt de competența judecătorului de drepturi și libertăți. Astfel, acesta din urmă cenzurează, potrivit dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, modalitatea de sesizare de către procuror cu propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorilor excepției într-o atare situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de înfăptuire a justiției, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, și Decizia nr. 148 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 22 mai 2019, paragraful 15).16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Marinescu în Dosarul nr. 238/42/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
    PREȘEDINTE,
    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Puică
    ----