DECIZIA nr. 451 din 11 iulie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 922 din 15 noiembrie 2019



    Mona-Maria Pivniceru- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia-Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Oana Cristina Puică- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Onuc în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.1 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.279D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele de ședință acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 448 din 28 iunie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea nr. 62 din 20 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.1, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Traian Onuc cu ocazia verificării de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit dispozițiilor art. 207 din Codul de procedură penală, a legalității și temeiniciei măsurii preventive luate în cursul urmăririi penale într-o cauză în care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanței competente la 22 februarie 2017, în condițiile în care măsura controlului judiciar fusese prelungită de către procuror pe o perioadă de 60 de zile, de la 20 ianuarie 2017 până la 20 martie 2017 inclusiv.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen echitabil, precum și dreptul la libertate și siguranță, în măsura în care judecătorul de cameră preliminară nu interpretează termenul de „3 zile de la înregistrarea dosarului“ ca fiind un termen imperativ. Astfel, arată că, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, inculpatul are dreptul ca soluționarea procesului său, inclusiv verificarea legalității și temeiniciei unei măsuri preventive, să se facă cu celeritate, în termenul prevăzut de lege. Consideră că doar Curtea Constituțională poate aprecia dacă termenul de 3 zile prevăzut de dispozițiile de lege criticate este sau nu unul imperativ și dacă respectă standardul impus de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. De asemenea invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 29 noiembrie 1988, pronunțată în Cauza Brogan și alții împotriva Marii Britanii, prin care s-a reținut că măsura preventivă trebuie verificată cu promptitudine, mai ales în situațiile în care există un termen legal.6. Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Având în vedere ansamblul dispozițiilor procesual penale ce conferă termenului de 3 zile de la înregistrarea dosarului caracterul unui termen de recomandare, consideră că textul de lege criticat asigură inculpatului dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, dispozițiile art. 207 din Codul de procedură penală impun - sub sancțiunea încetării de drept a măsurii preventive în temeiul prevederilor art. 241 alin. (1) lit. a) din același cod - verificarea din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară a legalității și temeiniciei măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia. În plus, inculpatul are posibilitatea legală de a solicita oricând verificarea de către un judecător a legalității și temeiniciei măsurii preventive, inclusiv sub aspectul duratei sau al încetării de drept al acesteia, în cadrul procedurii instituite de dispozițiile art. 241 și ale art. 242 din Codul de procedură penală, ce reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive și, respectiv, revocarea acestora și înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă. Așadar, în condițiile în care măsura preventivă poate fi supusă oricând verificării unui judecător, la cererea persoanei față de care a fost luată, nerespectarea termenului de recomandare de 3 zile de la înregistrarea dosarului, stabilit prin dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, pentru a cărui nerespectare legea procesual penală nu prevede nicio sancțiune, nu poate să cauzeze inculpatului nicio vătămare și să aducă vreo atingere dreptului constituțional al acestuia la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepției tinde la modificarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate, în sensul ca termenul procedural „de 3 zile de la înregistrarea dosarului“ să devină un termen substanțial, a cărui împlinire să atragă încetarea de drept a măsurii preventive. Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dacă obligația judecătorului de a se pronunța asupra măsurii preventive mai înainte de expirarea acesteia vine să preîntâmpine încetarea de drept a măsurii în situații în care s-ar impune menținerea ei, termenul de 3 zile este reglementat pentru a da ritmicitate procesului penal și pentru a asigura respectarea duratei rezonabile a procedurii judiciare. Deși cele două termene sunt obligatorii pentru judecător, depășirea lor nu determină sancțiunile prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală - decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen -, deoarece în procedura stabilită prin prevederile art. 207 din același cod, judecătorul de cameră preliminară nu exercită un drept, ci este chemat să îndeplinească o atribuție, aceea de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpatul trimis în judecată. Or, nefiind în ipoteza exercitării unui drept procesual, nu se poate vorbi despre decăderea din drept și nici despre nulitatea actului făcut peste termen. Așadar, dacă judecătorul se pronunță asupra măsurii preventive după ce durata acesteia a expirat, măsura va înceta de drept, însă nu ca efect al nulității încheierii judecătorești, ci ca urmare a împlinirii termenului pentru care fusese inițial luată. De asemenea, presupunând că procurorul se conformează dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală și că instanța verifică măsura preventivă mai înainte de expirarea ei, dar cu depășirea termenului de 3 zile de la înregistrarea dosarului, această întârziere nu este de natură să prejudicieze libertatea individuală a inculpatului, așa încât să justifice anularea încheierii judecătorești, întrucât, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, inculpatul se află sub puterea unei măsuri preventive legal dispuse și al cărei termen substanțial nu a expirat. În fine, menționează că, deși nu determină o sancțiune procedurală, depășirea de către judecătorul de cameră preliminară a termenelor prevăzute de dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia.9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de „5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive“ este un termen de recomandare, iar nu unul imperativ. Mai menționează că, prin Decizia nr. 251 din 5 mai 2016, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, care este de competența instanțelor de judecată.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.“13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen echitabil, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 5 referitor la dreptul la libertate și siguranță din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen echitabil - invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 459 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând că prevederile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală dispun cu privire la un termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, în interiorul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.15. Prin decizia mai sus menționată, Curtea a observat că, răspunzând unei critici identice referitoare la inexistența unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului de 3 zile reglementat de dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, a constatat că aceasta reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, care trebuie să aparțină instanțelor judecătorești (Decizia nr. 155 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 22 mai 2017, paragraful 54).16. Curtea a reținut, prin Decizia nr. 459 din 22 iunie 2017, citată anterior, că autoarea excepției pune în discuție, în realitate, o pretinsă neconstituționalitate a textului de lege criticat, ce este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speță. Or, instanța de contencios constituțional este învestită prin Legea fundamentală cu competența de a aprecia asupra concordanței dintre prevederile legilor și ordonanțelor și dispozițiile ori principiile constituționale. Verificarea constituționalității textelor de lege supuse controlului de constituționalitate se realizează prin raportare la Legea fundamentală, aceasta constituind reperul față de care, în virtutea rolului său constituțional, Curtea poate examina constituționalitatea textelor de lege ce formează obiect al excepției. Dacă ar exercita controlul de constituționalitate prin prisma situațiilor de fapt particulare, specifice fiecărui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești în cursul soluționării căruia se ridică excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, substituindu-se instanței de judecată și riscând să realizeze, astfel, o intruziune în atributele autorității judecătorești. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“.17. Având în vedere că se ridică o problemă de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, aspect care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.18. În același sens este și Decizia nr. 448 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 27 august 2018.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Onuc în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.1 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
    PREȘEDINTE,
    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Puică
    ----