DECIZIA nr. 354 din 23 mai 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, și, în special, ale art. 3^1 alin. (1^2) și art. 15 din același act normativ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 9 octombrie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Augustin Mândroc în Dosarul nr. 27.710/302/2016 al Judecătoriei Alba Iulia și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.733D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.861D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, și, în special, a dispozițiilor art. 15 din același act normativ, excepție ridicată de Filoti Cezar Cimpoeru în Dosarul nr. 19.640/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.733D/2017 și nr. 2.861D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2017 la Dosarul nr. 2.733D/2017, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a criticilor de neconstituționalitate aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 443 din 21 iunie 2016. În ceea ce privește dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În sfârșit, referindu-se la dispozițiile art. 15 din același act normativ, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru motivele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa privind reglementări cu un conținut similar.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 27.710/302/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Augustin Mândroc cu prilejul soluționării unei contestații la executare.8. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 19.640/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, și ale art. 15 din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Filoti Cezar Cimpoeru cu prilejul soluționării unei contestații la executare.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 este neconstituțională, încălcând prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât nu identifică o situație extraordinară, care se impune a fi reglementată urgent, iar motivul care a determinat legiferarea nu este o împrejurare independentă de voința Guvernului.10. De asemenea, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție.11. În ceea ce privește dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, autorii excepției arată că adoptarea unei ordonanțe de urgență în luna decembrie 2015, prin care sunt lipsite de eficiență, prin amânarea executării, hotărârile judecătorești ce se vor pronunța în cursul anului 2016, reprezintă o ingerință gravă a puterii administrative în activitatea puterii judecătorești. Mai mult, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului. Astfel, hotărârile judecătorești definitive au generat un drept de creanță asupra statului, drept care beneficiază de protecția constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Constituție. Măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului (statul) și cele ale creditorului (persoana îndreptățită la restituire), ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său. 12. În susținerea criticilor formulate, autorii excepției invocă hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C200/14, în care instanța europeană a arătat că principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit, care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre, unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări. Respectarea acestui principiu trebuie să fie verificată în speță de instanța de trimitere. De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că principiul echivalenței trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acțiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanței de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta acest principiu în ceea ce privește reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său. Totodată, a arătat că principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii, precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor taxe și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile, dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă o reglementare precum cea care ar fi aplicabilă în cauza principală în lipsa unui astfel de sistem de rambursare îndeplinește cerințele principiului efectivității.13. Autorii excepției invocă și jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, în care s-a statuat că o dispoziție legală prin care se suspendă cursul judecății sau executarea hotărârilor judecătorești definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituțională. De asemenea amintesc Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, în care s-a reținut că „o prevedere legală, prin care s-ar interzice - fie și numai temporar, executarea unei hotărâri judecătorești ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției, fiind contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat“. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi amânată de debitor în mod unilateral fără acordul creditorului.14. Autorii excepției amintesc și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, în care se arată că executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din „proces“. De asemenea amintesc Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov contra Rusiei, potrivit căreia „complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească. Este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.“ În sfârșit, invocă și Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, în care s-a arătat că faptul că timp de mai mult de opt ani autoritățile române nu au luat măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești definitive și executorii a lăsat prevederile articolului 6 paragraful 1 din Convenție fără efect. 15. În mod distinct, autorii excepției arată că prevederile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare art. 124 alin. (2), art. 21, art. 53 și art. 16 din Constituție. În acest sens arată, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2/2014, a reținut că executarea eșalonată a obligației de plată a debitorului este prejudiciabilă pentru creditor. Acest prejudiciu include atât pierderea efectivă suferită de creditor (damnum emergens), adică suma de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, actualizată cu indicele inflației, cât și beneficiul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daunele-interese sub forma dobânzii legale. 16. Totodată, arată că eșalonarea se referă la hotărârile devenite executorii până la data de 31 decembrie 2016, iar cele devenite executorii după această dată nu mai sunt supuse unei executări eșalonate, astfel că se încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor.17. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.18. Judecătoria Alba Iulia consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.19. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.20. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că situația extraordinară care a determinat emiterea actului normativ criticat a fost determinată de riscul depășirii deficitului bugetar în anul 2016, ceea ce ar fi determinat declanșarea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, dar și de necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat. În anumite situații extreme, implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești pot constitui o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamental, de apărarea stabilității economice a statului român. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. 21. Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 1 alin. (3) și (4) și art. 126 din Constituție, Guvernul arată că, potrivit celor statuate în jurisprudența Curții Constituționale, procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Dispozițiile de lege criticate constituie însă o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 5 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.22. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că aspectele invocate de Guvern în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 precizează că soluții legislative asemănătoare au fost cuprinse și în alte acte normative, unele dintre acestea fiind supuse controlului Curții Constituționale, care a constatat conformitatea acestora cu prevederile Legii fundamentale.23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și, în special, dispozițiile art. 15 din acest act normativ. Curtea constată că în critica pe care o formulează autorii excepției se referă, în mod distinct, și la prevederile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) și ale art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au următoarea redactare: – Art. 3^1 alin. (1^2): „(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.“;– Art. 15:(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, se va realiza astfel:a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.(2) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.(5) La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.(6) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).26. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitor la dreptul de acces la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți, art. 115 alin. (4) referitor la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență și art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești. 27. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, ce privesc Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 în ansamblul său, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, ce se referă la dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) și art. 15 din același act normativ. 28. În ceea ce privește constituționalitatea extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 35, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de constituționalitate prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, respingând, prin urmare, criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate.29. Cât privește dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a constatat neconstituționalitatea acestui text de lege, reținând prin paragraful 31 al acestei decizii că „pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.“ Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.30. Referitor la dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea observă că acestea nu au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, însă constată că, în jurisprudența sa, a mai analizat reglementări cu un conținut similar, aplicabile anterior anului 2016. Astfel, Curtea reține că dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, dispozițiile art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, dispozițiile art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, și dispozițiile art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, au prevăzut, de asemenea, eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 și anii 2012, 2013, 2014 și 2015.31. Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, reținând, în esență, că acestea au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională. În același timp, Curtea a constatat că nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, și Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013.32. Sprijinindu-se pe argumente similare, Curtea a constat ulterior și constituționalitatea dispozițiilor art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. 33. Având în vedere cele mai sus reținute, precum și similitudinea reglementărilor, Curtea apreciază că și în privința dispozițiilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 se impun aceleași considerente și aceeași soluție de respingere a criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și cu unanimitate de voturi, în ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, și dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Augustin Mândroc în Dosarul nr. 27.710/302/2016 al Judecătoriei Alba Iulia și de Filoti Cezar Cimpoeru în Dosarul nr. 19.640/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.3. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia și Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----