DECIZIA nr. 313 din 21 mai 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 20 septembrie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Cătălina Turcu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Nicolae Deda, în Dosarul nr. 7.766/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 284 D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că Legea fundamentală nu reglementează dreptul la indemnizație al persoanelor care au fost supuse măsurilor menționate în decret. Autorul urmărește introducerea sa în categoria acelora care beneficiază de indemnizație, adică modificarea textului de lege criticat, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentința civilă nr. 9.444 din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.766/3/2016, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de Nicolae Deda, într-o cauză având ca obiect acțiunea în anularea unei decizii emise de Casa de Pensii a Municipiului București, prin care aceasta a stabilit în sarcina autorului un debit reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit, respectiv indemnizația de urmaș.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, prin prevederile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele care au făcut obiectul măsurilor prevăzute de actul normativ menționat și care au deja o indemnizație stabilită potrivit acestuia sunt excluse de la beneficiul indemnizației ce se acordă după moartea soților acestora și care, la rândul lor, au făcut obiectul măsurilor represive reglementate de decret: detenție, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, deportare, prizonierat sau stabilire de domiciliu obligatoriu.6. Autorul arată că sunt două categorii de soți supraviețuitori: prima categorie o formează soții care nu au fost supuși măsurilor prevăzute de decret și care nu au indemnizație proprie, dar care, în urma decesului soțului beneficiar al indemnizației, vor încasa respectiva indemnizație, iar cea de-a doua categorie o formează soții care au propriile indemnizații, ce se acordă în condițiile decretului, dar pe care textul de lege criticat îi exclude de la beneficiul indemnizației acordate ca urmare a decesului soțului.7. Se mai susține că prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 sunt instituite drepturi pentru persoanele persecutate, pe de-o parte, și drepturi pentru soții supraviețuitori ai acestora, pe de altă parte. Premisa acordării indemnizațiilor către soții supraviețuitori o constituie pierderea suferită, deoarece aceștia nu mai beneficiază de susținerea, echilibrul, confortul moral și sprijinul material asigurat de soțul decedat. Indemnizația prevăzută de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 are valența unei veritabile pensii de urmaș.8. Astfel, ambele categorii sunt soți supraviețuitori și ambele categorii suferă același tip de prejudiciu, prin moartea soțului. Faptul că anumiți soți supraviețuitori încasează indemnizația prevăzută de decret, ce are în vedere un anumit tip de pierdere - respectiv cea generată de privarea de libertate sau supunerea la tratamentele anterior menționate, nu înseamnă că prin aceasta li se repară și prejudiciul rezultat în urma decesului soțului. Cele două indemnizații nu se exclud reciproc, întrucât urmăresc să repare prejudicii ce au surse diferite. În concluzie, distincția operată de textul de lege criticat între cele două categorii de soți supraviețuitori aduce atingere principiului constituțional al egalității în drepturi.9. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate, în baza unei politici fiscale, să nu mai acorde anumitor categorii de persoane încă un drept prevăzut de același act normativ.10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate și are dreptul, în baza unei politici fiscale, să nu mai acorde anumitor categorii încă un drept prevăzut de același act normativ. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 190 din 31 martie 2015, paragraful 16, și Decizia Curții Constituționale nr. 134 din 3 aprilie 2003. Arată, de asemenea, că este dreptul suveran al legiuitorului să aprecieze asupra măsurilor pe care le stabilește prin legile speciale.12. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, din analiza modului în care autorul a înțeles să critice prevederile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, rezultă că acesta urmărește modificarea soluției legislative, în sensul acordării unor drepturi soțului supraviețuitor al persoanei persecutate, soț care la rândul său a fost persecutat. Aceasta ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional în legiuitor pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, care au următorul conținut: „Persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) nu pot beneficia și de drepturile prevăzute la art. 5“.16. Curtea observă că prevederile art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, la care face trimitere textul de lege criticat, au următorul cuprins: (1) Soțul/Soția celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizație lunară de 400 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.(2) De aceleași drepturi beneficiază soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.(3) Această indemnizație se poate cumula cu orice pensie.(4) Beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1) și soțul (soția) celui decedat în condițiile prevăzute la alineatele precedente și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit (nevoită) să divorțeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, strămutat sau căruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, dacă nu s-a recăsătorit și dacă poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia.17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a reținut, în esență, că nu există vreo obligație a statului de a acorda despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă. Cu toate acestea, legiuitorul român a adoptat două acte normative având acest scop, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 și Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Curtea a statuat că acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ -, este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare ale acestora.19. În sensul celor reținute prin decizia menționată, Curtea observă, cu acest prilej, că dreptul la indemnizație ca urmare a decesului soțului supus măsurilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 nu este un drept constituțional, astfel că legiuitorul este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare ale acestuia.20. În acest context, Curtea reține că opțiunea legiuitorului, exprimată prin adoptarea textului de lege criticat, a fost aceea de a elimina posibilitatea ca persoana persecutată din motive politice, având dublă calitate: titular și soț supraviețuitor, să beneficieze și de drepturile cuvenite ca urmare a decesului soțului acesteia, fără a se aduce atingere principiului egalității în drepturi.21. În ceea ce privește principiul egalității în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, situația soțului care primește deja o indemnizație ca urmare a faptului că a fost supus măsurilor represive prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 este diferită de situația soțului care nu primește această indemnizație. Fiind vorba de situații diferite, legiuitorul a optat prin textul de lege criticat pentru soluții diferite, fără a aduce atingere art. 16 din Constituție.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Deda în Dosarul nr. 7.766/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Cătălina Turcu
    ----