DECIZIA nr. 337 din 23 mai 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 12 august 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbățeanu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ioana Ciobanu în Dosarul nr. 2.603/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 637D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 693D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, excepție ridicată de Cosmin Radu Mitroi în Dosarul nr. 2.788/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 693D/2017 la Dosarul nr. 637D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că respectarea principiului nediscriminării semnifică aplicarea unui tratament identic persoanelor aflate în aceeași situație juridică, or, autorii prezentei excepții de neconstituționalitate invocă încălcarea acestui principiu prin raportare la alte categorii profesionale, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție. Arată că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 352 din 22 mai 2018 și nr. 413 din 19 iunie 2018, constatându-se conformitatea acestora cu prevederile din Legea fundamentală invocate și în cauza de față.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin încheierile din 17 noiembrie 2016 și 20 ianuarie 2017, pronunțate în Dosarele nr. 2.603/1/2016 și, respectiv, nr. 2.788/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Ioana Ciobanu și Cosmin Radu Mitroi în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost aprobat numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016 și prin care autorilor excepției le-au fost respinse contestațiile privind recunoașterea gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv de curte de apel, ca urmare a rezultatului obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la promovarea pe loc a acestora.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, spre deosebire de alte categorii profesionale, magistrații sunt supuși unei discriminări indirecte, al cărei efect este reprezentat de restrângerea exercitării în condiții de egalitate cu celelalte categorii profesionale a drepturilor în domeniul muncii. Limitarea posibilității judecătorilor de a promova pe loc în funcții de execuție față de alte categorii profesionale din afara sistemului judiciar și chiar față de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților conduce la concluzia că magistrații reprezintă o categorie defavorizată, în accepțiunea art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Se arată că orice restricție sau diferență de tratament trebuie să fie justificată printr-un scop obiectiv și prin demonstrarea respectivei restricții în lipsa unei alternative nediscriminatorii. Or, în cauza de față, magistrații sunt împiedicați să promoveze în condiții asemănătoare celorlalte categorii profesionale pe considerente ce țin de politica bugetară, mai exact constrângerile referitoare la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale. Există o discriminare de jure ce constă în a trata diferit două categorii de persoane sau situații, atunci când nu există nicio distincție relevantă. Se mai arată că măsura impusă cu privire la stabilirea unui anumit număr de locuri pentru a obține gradul profesional superior nu este proporțională cu situația care a determinat-o, ceea ce contravine art. 53 din Constituție. Este limitat excesiv numărul de locuri pentru promovare raportat la numărul de candidați înscriși, aducându-se, astfel, atingere înseși existenței dreptului de a promova. Apreciază că stabilirea unei anumite medii pentru a promova este suficientă și proporțională cu scopul urmărit prin organizarea unui concurs de promovare pe loc. Condiția existenței unui anumit număr de locuri vacante în sistem se impune numai în situația promovării efective, iar posibilitatea unui transfer ulterior nu dă naștere unui drept, ci reprezintă doar o vocație.9. În ceea ce privește prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se critică faptul că acestea creează în mod artificial o categorie de personal public - personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor -, ce beneficiază de aceleași drepturi ca ale magistraților, deși desfășoară activități care nu sunt specifice celor exercitate de judecători și procurori. Se susține că există inechități evidente între judecători și procurori, pe de o parte - care beneficiază doar excepțional de promovare pe loc, numărul de locuri fiind limitat, judecătorii neputând obține nici gradul profesional corespunzător Înaltei Curți de Casație și Justiție decât prin promovare efectivă și nici gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte - și personalul asimilat, pe de altă parte, care beneficiază de număr nelimitat de locuri pentru promovare pe loc și, fiind asimilat și procurorilor, poate obține chiar grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.10. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se menționează că promovarea judecătorilor este de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice, Constituția lăsând legiuitorului competența de a stabili condițiile și modalitățile în care se realizează promovarea. În ceea ce privește promovarea pe loc, opțiunea legală a fost pentru instituirea unui concurs pe un număr limitat de locuri, având în vedere și considerente de ordin bugetar, fără ca o astfel de opțiune să aducă atingere vreunei prevederi constituționale. Cu privire la invocarea principiului nediscriminării precizează că acesta semnifică aplicarea aceluiași tratament juridic persoanelor aflate în aceeași situație juridică; or, în speță este vorba despre categorii profesionale diferite. În acest sens se arată că, în privința personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, promovarea se face în modalități similare judecătorilor/procurorilor, dar în cazul acestora nu este posibilă o promovare efectivă în funcții, datorită specificului organizării instituției respective, ci doar o promovare pe loc, în grad profesional, iar dispozițiile legale privind examenele și concursurile magistraților se aplică „în mod corespunzător“ și personalului prevăzut la art. 87 din Legea nr. 303/2004 în măsura compatibilității cu specificul organizării profesiilor respective. Aceeași justificare este valabilă și pentru comparația cu alte categorii profesionale care au un specific al organizării profesiei diferit, ce permite, în funcție și de opțiunea legiuitorului, o avansare în carieră prin trecerea într-un grad profesional superior, prin examen sau concurs, fără ca acest lucru să echivaleze cu o discriminare în raport cu categoria profesională a magistraților.13. Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constituțional. În acest sens se arată că nu există nicio discriminare a magistraților în raport cu alte categorii profesionale în ceea ce privește promovarea în funcții de execuție. O astfel de promovare este condiționată de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite. Se arată că textul legal criticat nu aduce atingere substanței dreptului la muncă. Precizează că prestabilirea numărului de posturi scoase la concursul de promovare conferă concretețe orizontului de așteptare al candidaților, dă posibilitatea instanțelor/parchetelor să formuleze previziuni referitoare la modul de organizare a activității și reprezintă un criteriu suplimentar important de selecționare a candidaților în funcție de competența și pregătirea demonstrate. Aceste aspecte vizează însă organizarea din punct de vedere administrativ a autorității judecătorești și nu se circumscriu sferei atribuțiilor Curții Constituționale.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2015. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 45 au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Având în vedere că soluția legislativă cuprinsă în textul de lege menționat s-a menținut, Curtea se va pronunța asupra constituționalității prevederilor art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în redactarea actuală, și anume:– Art. 45: „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secțiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“;– Art. 87 alin. (1): „(1) Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicânduse în mod corespunzător“.17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 126 - Instanțele judecătorești și art. 132 - Statutul procurorilor, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, ambele referitoare la interzicerea discriminării.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au mai format obiectul unei excepții de neconstituționalitate motivate în mod similar, respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018. În același sens este și Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018.19. Prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018 (paragrafele 21-30), Curtea a observat că, în esență, autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți de faptul că promovarea pe loc în grad profesional de tribunal sau curte de apel a judecătorilor/procurorilor se realizează în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, apreciindu-se că promovarea trebuie să se realizeze sub forma unui examen, și nu a unui concurs. În analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea a pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândește funcția de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanța corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcției de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Așadar, promovarea în funcție a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanței judecătorești la care aceștia funcționează. Astfel, în materie de promovare pe funcții de execuție, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcționează la judecătorie sau tribunal, așadar cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcționa la o instanță judecătorească imediat superioară în grad trebuie să candideze și să promoveze concursul pe post și, ca urmare a obținerii postului, dobândește gradul profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel. Este de observat că însuși legiuitorul folosește noțiunea de promovare în funcție, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândește rangul și celelalte drepturi aferente acesteia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcției, și nu invers.20. Pentru asigurarea funcționalității și a bunei administrări a sistemului instanțelor judecătorești, legiuitorul a reglementat o excepție de la această regulă, și anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcțiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curții de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel, fără a funcționa efectiv la instanța judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situația premisă care leagă gradul profesional de funcția exercitată la o instanță judecătorească de un anumit nivel și permite obținerea gradului profesional distinct de funcția respectivă. Această excepție este justificată de menținerea funcționării instanțelor judecătorești de nivel superior în cazul vacanței unor funcții la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieșiri individuale din sistemul instanțelor judecătorești. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent și continuu necesităților și provocărilor determinate de fluctuațiile de personal din cadrul instanțelor judecătorești. Prin urmare, schema de personal a instanțelor judecătorești nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabilește Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competență a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din prevederile art. 125 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.21. Curtea a precizat că această excepție de la regulă nu poate fi generalizată în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate, întrucât s-ar ajunge la situația în care toți judecătorii ar dobândi per absurdum grad profesional de curte de apel și ar continua să funcționeze la judecătorii sau tribunale, ceea ce ar echivala cu o denaturare a sistemului de promovări pe funcții de execuție. S-ar ajunge la o promovare în grade profesionale, și nu în funcții de execuție. Or, funcția de judecător la o instanță judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător.22. Curtea a reținut că teza autorilor excepției de neconstituționalitate propune un alt mod de promovare, respectiv în grad profesional, și, odată obținut acest grad, judecătorul va putea fi numit în funcție la instanța corespunzătoare gradului la un moment ulterior, raportat la necesitățile de personal ale sistemului de judiciar. Însă, în acest caz, nu mai există o promovare în funcție, ci în grad profesional. Or, promovarea în grad profesional nu este o promovare autentică pentru că ea nu valorizează funcția aferentă instanței judecătorești, ci un element al acesteia, care nu poate exista de sine stătător decât în condiții de excepție, astfel cum s-a arătat anterior. Noul grad profesional obținut nu este aferent funcției pe care o exercită judecătorul la instanța judecătorească de nivel inferior, ci unei alte funcții ce corespunde unui grad de jurisdicție superior. De aceea, nu se poate concepe decât în condiții de excepție posibilitatea dobândirii de către un judecător de la o instanță judecătorească inferioară a unui grad profesional superior, deși funcționează tot la instanța ierarhic inferioară.23. Curtea a observat că legiuitorul a realizat o ficțiune juridică în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanță inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcția de la instanța ierarhic inferioară; astfel, deși activitatea prestată [judecător la o instanță de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul și va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanța ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeași muncă cu judecătorul de la o instanță de rang superior. Deși, ca expresie a egalității formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanței, doi judecători să fie retribuiți similar, legiuitorul a opus acestei inechități ideea de asigurare a bunei funcționări a justiției, aspect care justifică aplicarea egalității materiale în locul celei strict formale [a se vedea, cu privire la noțiunile de egalitate formală și materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68].24. Prin urmare, din aceste motive legiuitorul a prevăzut competența Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcție, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiție, drept care ea este supusă unor necesare condiționări administrative. Aceasta este rațiunea pentru care un criteriu esențialmente administrativ prevalează față de vocația judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigențelor care țin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc.25. Și în cauza soluționată prin decizia citată autorii excepției au motivat pretinsa neconstituționalitate prin raportare la regimul juridic aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național de Criminologie, Institutului Național de Expertize Criminalistice și al Institutului Național al Magistraturii, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.26. Cu privire la această critică, instanța de contencios constituțional a constatat (paragraful 28) că, în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, autorii excepției de neconstituționalitate nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente/în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica același tratament juridic [cu privire la principiul egalității în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea a reținut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea [medici/profesori etc.], cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc.27. Cu privire la aceeași problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018 (paragrafele 28-30), că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție. În acest sens, Curtea a observat că, deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, există însă deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activității efectiv desfășurate. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speță, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Curtea a conchis (paragraful 35) că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrați - judecătorii și procurorii, pe de o parte, și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, pe de altă parte.28. Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, iar prevederile art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție nu sunt incidente, în speță nefiind vorba de protecția socială a muncii și nici de vreo limitare a dreptului la muncă.29. Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia, chiar dacă noua redactare a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 se referă la secțiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta reprezentând o soluție legislativă similară cu cea asupra căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Ciobanu și Cosmin Radu Mitroi în dosarele nr. 2.603/1/2016 și nr. 2.788/1/2016 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbățeanu
    ----