DECIZIA nr. 827 din 11 decembrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 11 iunie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.605D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate care arată că, în fapt, posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare este pur teoretică. În plus, cererea este soluționată fără citarea părților. În aceste condiții, justițiabilul nu are nicio șansă, fiind discriminată o persoană care se află în nevoie și care nu are cunoștințe juridice. Or, cererea de ajutor public judiciar presupune prin ea însăși cunoștințe juridice.4. În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Daniel Ilie, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare împotriva unei încheieri de ședință prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât impun condiții și criterii exagerate, numeroase, dar și limitative, arbitrare și sofisticate pentru obținerea ajutorului public. A susținut că este neconstituțional faptul că soluționarea cererii de ajutor public nu se face în mod public, ci prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților, care poate fi atacată formal, printr-o cerere soluționată de aceeași instanță, încălcându-se astfel dreptul la apărare.7. Judecătoria Sectorului 4 București opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că normele criticate respectă principiile previzibilității și accesibilității și că din analiza acestora rezultă că părțile pot prevedea în mod rezonabil în ce condiții se poate formula cerere de reexaminare și modalitatea de soluționare a acesteia. Modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale este un atribut al instanțelor judecătorești.8. De asemenea, nu se încalcă dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii sau principiul interzicerii discriminării, atât timp cât calea de atac a reexaminării poate fi exercitată fără niciun fel de restrângere, nefiind suspusă vreunei taxe judiciare de timbru, petentul având posibilitatea de a expune în fața unei alte instanțe criticile sale referitoare la încheierea pe care o contestă pe calea reexaminării. Împrejurarea că soluționarea cererii se realizează în cadrul aceleiași instanțe nu atrage încălcarea dublului grad de jurisdicție, atât timp cât legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se ataca încheierea prin care se respinge cererea de reexaminare pe calea unei cereri de reexaminare. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistratul aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare. Prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceștia lucrează la aceeași instanță precum colegii lor care au soluționat fondul cererii.9. Pe de altă parte, soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.10. De asemenea, nici faptul că examinarea cererii de reexaminare se realizează în camera de consiliu nu încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, atât timp cât judecarea cererii nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât este justificată, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere consemnat de instanța de contencios constituțional în deciziile nr. 419 din 3 mai 2012, nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 și nr. 123 din 6 martie 2014. Acesta arată că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet. Astfel, judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu fără citarea părților și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Totodată, în soluționarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, dispoziții care au următorul cuprins: – Art. 15:(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și în art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 53 privind apărarea drepturilor omului recunoscute din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor invocate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituționale.18. Astfel, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în legislația internă a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.19. Prin urmare, Curtea nu a putut reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea a observat că susținerile autorilor excepției porneau de la o abordare greșită a conceptului de acces liber la justiție, și anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării actului de justiție. Or, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. 20. Curtea a statuat că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.21. Cât privește critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, față de art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu contravin principiului constituțional al dreptului la apărare, părțile având posibilitatea de a formula apărările necesare, în condițiile legii.22. Referitor la critica punctuală a art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 51/2008, Curtea reține că s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, și Decizia nr. 118 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 10 iulie 2017, asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituționale. Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet. Curtea a mai arătat, cu același prilej, că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Totodată, în soluționarea cererii, nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare. Prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceștia își desfășoară activitatea la aceeași instanță precum colegii lor care au soluționat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Pe de altă parte, soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.23. Referitor la judecarea cauzei de către completurile aceleiași instanțe, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reținut că această soluție legislativă nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.24. Prin urmare, sunt îndeplinite toate cerințele dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil și de către o instanță independentă și imparțială.25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.26. Având în vedere că nu s-a putut constata încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.27. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 148, Curtea constată faptul că autorul excepției de neconstituționalitate nu își motivează criticile în raport cu celelalte dispoziții din Legea fundamentală și din actele internaționale invocate. Așa fiind, Curtea constată că nu își poate aroga competența de a formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constituționale și a actelor internaționale pretins încălcate prin ordonanța de urgență criticată nu respectă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, așa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 București și constată că prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----