DECIZIA nr. 778 din 29 noiembrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 11 iunie 2019



    Valer Dorneanu - președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila - judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 217/246/2016 al Tribunalului Arad - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.098D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 32R din 23 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 217/246/2016, Tribunalul Arad - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Nistor Isai Faur într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei sentințe civile pronunțate într-un dosar de succesiune, care s-a constatat perimarea acestuia.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că ajutorul public judiciar nu a fost acordat condiționat de nicio împrejurare, ci doar pentru că nu are venituri și nu își poate asigura avocat și cheltuielile procesuale.6. Tribunalul Arad - Secția I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Aceasta arată că textul legal criticat este aplicabil doar în ipoteza în care se constată exercitarea drepturilor procesuale prin lipsa de diligență sau cu rea-credință, ceea ce corespunde dispozițiilor art. 57 din Constituție care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta arată că ajutorul public judiciar reprezintă sprijinul acordat de stat persoanelor care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, tocmai ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiție. Sprijinul se acordă numai persoanelor aflate în dificultate materială și numai în acele situații în care cheltuielile certe sau previzibile periclitează întreținerea solicitantului și a persoanelor aflate în întreținerea sa. Guvernul mai invocă jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 757 din 1 iunie 2010 și nr. 156 din 8 februarie 2011.9. Avocatul Poporului arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a fost adoptată în vederea transpunerii în legislația internă a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze.10. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 din acest act normativ și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. În aceste circumstanțe, faptul că legiuitorul ordinar a statuat că instanța poate dispune, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar să restituie, în tot sau în parte, cheltuielile avansate de către stat, dacă prin comportamentul neglijent avut în timpul procesului partea a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv, apare ca o măsură ce se încadrează în coordonatele constituționale.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, dispoziții care au următorul cuprins: „Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul neglijent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.“14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale, cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se mai invocă încălcarea art. 1 privind obligația de a apăra drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv, art. 34 privind cererile individuale, art. 41 privind satisfacția echitabilă și art. 46 privind forța obligatorie a hotărârilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale invocate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.16. Astfel, prin Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Curtea a constatat că atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât și caracterul abuziv al acțiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, se constituie în expresii ale aceleiași culpe procesuale a persoanei menționate. Or, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru părțile adverse ori pentru instanță. Așa fiind, Curtea a reținut că nu poate fi primită critica autorului excepției, potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justiție, garanția instituită de art. 21 din Constituție operând numai în situația în care dreptul dedus judecății se realizează în scopul pentru care legea l-a recunoscut.17. De asemenea, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevede doar obligația părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul exercitării lipsite de diligență sau cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 217/246/2016 al Tribunalului Arad - Secția I civilă și constată că prevederile art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    ----