REZOLUȚIE MEPC.259(68) din 15 mai 2015privind liniile directoare din 2015 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate
EMITENT
  • MINISTERUL TRANSPORTURILOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 15 octombrie 2018



    Notă
    Conținută de Ordinul nr. 1.485 din 26 septembrie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018.
    Comitetul pentru protecția mediului marin,amintind articolul 38(a) al Convenției privind crearea Organizației Maritime Internaționale referitor la funcțiile Comitetului pentru protecția mediului marin (Comitetul) conferite acestuia prin convențiile internaționale pentru prevenirea și controlul poluării marine cauzate de nave,amintind, de asemenea, că la cea de-a cincizeci și opta sesiune a sa, Comitetul a adoptat, prin Rezoluția MEPC.176(58), anexa VI revizuită la MARPOL care întărește semnificativ limitele de emisii de oxizi de sulf (SO_x),amintind în continuare că, la cea de-a cincizeci și noua sesiune a sa, Comitetul a adoptat, prin Rezoluția MEPC.184(59), Liniile directoare din 2009 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate (denumite în continuare „Liniile directoare EGCS din 2009“),luând notă de faptul că anexa VI revizuită la MARPOL a intrat în vigoare la 1 iulie 2010, luând notă, de asemenea, de faptul că regula 4 din anexa VI la MARPOL permite utilizarea unor metode alternative de conformitate cel puțin la fel de eficace, din punctul de vedere al reducerii emisiilor, ca acelea prevăzute în anexa VI la MARPOL, inclusiv oricare dintre standardele specificate în regula 14, luând în considerare liniile directoare elaborate de către Organizație,recunoscând necesitatea actualizării în consecință a Liniilor directoare EGCS din 2009,luând în considerare, la cea de-a șaizeci și opta sesiune a sa, proiectul de amendamente la Liniile directoare EGCS din 2009, care a fost elaborat de Subcomitetul pentru prevenirea poluării și intervenția în caz de poluare, la cea de-a doua sesiune a sa,1. adoptă Liniile directoare din 2015 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate, al căror text este prezentat în anexa la prezenta rezoluție;2. invită administrațiile să țină cont de prezentele linii directoare atunci când autorizează utilizarea unei instalații de epurare a gazelor arse evacuate în conformitate cu regula 4 din anexa VI la MARPOL;3. solicită părților la anexa VI la MARPOL și altor guverne membre să aducă prezentele linii directoare în atenția proprietarilor de nave, operatorilor de nave, constructorilor de nave, producătorilor de motoare diesel navale și a oricăror altor grupuri interesate;4. invită administrațiile să asigure colectarea datelor descrise în apendicele 3 al prezentelor linii directoare;5. este de acord să țină prezentele linii directoare sub observație în lumina experienței acumulate cu implementarea lor; și 6. înlocuiește liniile directoare EGCS din 2009 adoptate prin rezoluția MEPC.184(59).  +  ANEXĂla Rezoluția MEPC.259(68)
    Liniile directoare din 2015 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate
    1. Introducere1.1 Regula 14 din anexa VI prevede ca navele să utilizeze combustibil lichid cu un conținut de sulf ce nu depășește limitele stipulate în regula 14.1 sau 14.4. Regula 4 permite, sub rezerva aprobării Administrației, utilizarea unor metode alternative de conformitate cel puțin la fel de eficace, din punctul de vedere al reducerii emisiilor, ca acelea prevăzute în anexă, inclusiv oricare dintre standardele specificate în regula 14. Administrația unei părți ar trebui să țină cont de orice linii directoare relevante, elaborate de Organizație, referitoare la metodele alternative prevăzute în regula 4.1.2 Similar cu o instalație de reducere a emisiilor de NO_x, o unitate de epurare a gazelor arse evacuate (EGC) poate fi aprobată sub rezerva ca parametrii și emisiile să fie verificați/verificate periodic sau instalația să poată fi echipată cu un sistem de monitorizare continuă a emisiilor. Prezentele linii directoare au fost elaborate pentru a fi obiective și axate pe performanță. În plus, utilizarea raportului de SO_2(ppm)/CO_2(%) va simplifica monitorizarea emisiilor de SO_x și va facilita aprobarea unei unități EGC. A se vedea apendicele 2, unde sunt explicate motivele utilizării raportului SO_2(ppm)/CO_2(%) ca bază pentru sistemul de monitorizare.1.3 Conformitatea ar trebui să fie demonstrată pe baza valorilor raportului SO_2(ppm)/CO_2(% v/v).Tabelul 1: Limitele conținutului de sulf din combustibilul lichid, specificate în regulile 14.1 și 14.4 și valorile corespunzătoare ale emisiilor
    Conținutul de sulf din combustibilul lichid (% m/m)Raportul emisiilor SO_2(ppm)/CO_2(% v/v)
    4,50195,0
    3,50151,7
    1,5065,0
    1,0043,3
    0,5021,7
    0,104,3
    NOTĂ:Utilizarea rapoartelor limitelor emisiilor este aplicabilă numai atunci când se utilizează combustibil lichid distilat sau rezidual derivat din petrol. A se vedea apendicele 2 pentru aplicarea metodei raportului (SO_2/CO_2).
    1.4 Prezentele linii directoare au caracter de recomandare; totuși, administrațiile sunt invitate ca la implementarea cerințelor relevante ale regulii 4 din anexa VI la MARPOL să se bazeze pe aceste linii directoare.
    2. Generalități2.1 Scop2.1.1. Scopul prezentelor linii directoare este de a specifica cerințele aplicabile pentru încercarea, inspecția, certificarea și verificarea instalațiilor EGC în conformitate cu regula 4 din anexa VI la MARPOL pentru a se asigura că acestea oferă un grad de eficacitate echivalent cu cerințele regulilor 14.1 și 14.4 din anexa VI la MARPOL.2.1.2. Prezentele linii directoare permit două scheme: schema A (certificarea instalației prin verificări de parametri și de emisii) și schema B (monitorizarea continuă a emisiilor prin verificări de parametri).2.1.3. Navele care trebuie să utilizeze în parte sau în totalitate o instalație de epurare a gazelor arse evacuate pentru a îndeplini cerințele regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL ar trebui să dispună de un plan de conformitate privind emisiile de SO_x (SECP), aprobat.2.2 Aplicare2.2.1. Prezentele linii directoare se aplică oricărei instalații EGC care echipează mașinile cu combustie de combustibil lichid, cu excepția incineratoarelor de bord, instalate la bordul unei nave.2.3 Definiții și documente necesare
    Unitate de combustie cu combustibil lichidOrice motor, caldarină, turbină cu gaz sau altă unitate de combustie cu combustibil lichid, cu excepția incineratoarelor de bord
    EGC Epurare a gazelor arse evacuate
    SO_xOxizi de sulf
    SO_2Bioxid de sulf
    CO_2Bioxid de carbon
    UTCTimp universal coordonat
    Valoare certificatăRaportul SO_2/CO_2 specificat de către producător, pentru care este certificată instalația EGC că îl respectă, atunci când funcționează în mod continuu, dacă conținutul de sulf din combustibilul lichid nu depășește conținutul maxim specificat de către producător.
    In situPrelevarea de eșantioane efectuată direct din fluxul de gaze arse evacuate
    MCRPuterea maximă continuă
    Gama de încărcarePuterea nominală maximă a motorului diesel sau rata de vaporizare maximă a caldarinei
    SECPPlan de conformitate privind emisiile de SO_x
    SECCCertificat de conformitate privind emisiile de SO_x
    ETM-AInstalația EGC - Manual tehnic pentru schema A
    ETM-BInstalația EGC - Manual tehnic pentru schema B
    OMMManual de monitorizare la bord
    Registrul EGCRegistrul în care sunt înregistrați parametrii de exploatare a unității EGC în funcționare, setările componentelor sale, fișe de întreținere și revizie, după caz.
    DocumentSchema ASchema B
    SECPXX
    SECCX
    ETM schema AX
    ETM schema BX
    OMMXX
    Registru EGC sau dispozitiv de înregistrare electronicăXX
    3. Notă referitoare la siguranță3.1 O atenție deosebită trebuie să fie acordată aspectelor legate de siguranță, referitoare la manipularea și apropierea de gazele arse evacuate, echipamentele de măsurare și depozitarea și utilizarea recipientelor sub presiune pentru gazele de calibrare și gazele pure. Locațiile de prelevare a eșantioanelor și platformele de acces permanente ar trebui să fie dispuse astfel încât această monitorizare să poată fi efectuată în condiții de siguranță. La alegerea locului de amplasare a orificiului de evacuare a apei uzate utilizate în instalația EGC ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de amplasarea prizei de apă de mare a navei. În toate condițiile de exploatare pH-ul ar trebui să fie menținut la un nivel care să evite deteriorarea sistemului antivegetativ, a elicei, a cârmei și a altor elemente ale navei care ar putea fi vulnerabile la evacuările acide, care pot provoca o coroziune accelerată a componentelor metalice esențiale.4. Schema A - Aprobarea, inspecțiile și certificarea instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate prin verificări de parametri și de emisii4.1 Aprobarea instalațiilor EGC4.1.1. GeneralitățiOpțiunile din cadrul schemei A din prezentele linii directoare includ următoarele:a) aprobarea unității;b) unități produse în serie; șic) aprobarea unei serii de unități.4.1.2. Aprobarea unității4.1.2.1. O unitate EGC ar trebui să fie certificată ca fiind capabilă să respecte valoarea-limită (valoarea certificată) specificată de către producător (de exemplu, nivelul emisiei pe care instalația este capabilă să îl mențină în permanență), cu combustibili lichizi care respectă conținutul în sulf, în % m/m, maximum specificat de către producător și pentru seria de parametri de exploatare enumerați la paragraful 4.2.2.1.2 pentru care aceasta urmează să fie aprobată. Valoarea certificată ar trebui cel puțin să fie potrivită pentru operațiunile navei în conformitate cu cerințele prevăzute la regulile 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.4.1.2.2. Dacă unitatea de epurare nu poate să fie pusă la încercare cu un combustibil lichid care respectă conținutul de sulf, în % m/m, maximum specificat de producător, pot fi utilizați doi combustibili lichizi având un conținut mai mic de sulf în % m/m. Cei doi combustibili selectați ar trebui să aibă o diferență de conținut în sulf, în % m/m, suficientă pentru a demonstra comportamentul în operare al unității EGC și pentru a demonstra că valoarea certificată ar putea fi respectată dacă instalația ar fi fost exploatată cu un combustibil lichid care respectă conținutul de sulf, în % m/m, maximum specificat de producător. În astfel de cazuri, ar trebui să fie efectuate cel puțin două încercări în conformitate cu secțiunea 4.3. Nu este necesar ca aceste încercări să fie succesive și ar putea fi efectuate pe două unități EGC diferite, dar identice.4.1.2.3. Ar trebui să se indice debitul masic maxim și, dacă este cazul, cel minim al gazelor arse evacuate ale unității. Producătorul echipamentului ar trebui să demonstreze efectul pe care l-ar putea avea o variație a altor parametri definiți în paragraful 4.2.2.1.2. Efectul variației acestor factori ar trebui să fie determinat prin încercări sau prin orice alte mijloace potrivite. O variație a acestor factori sau combinație de variații ale acestor factori nu ar trebui în niciun fel să dea naștere la o valoare a emisiilor unității EGC care să depășească valoarea certificată.4.1.2.4. Datele obținute conform prezentei secțiuni, împreună cu ETM-A, ar trebui să fie supuse spre aprobare Administrației.4.1.3. Unități produse în serieÎn cazul unităților EGC în esență similare, având același debit masic ca și unitățile certificate în temeiul secțiunii 4.1.2, și pentru a evita încercarea fiecărei unități EGC, producătorul de echipamente poate solicita Administrației să accepte un acord privind conformitatea producției. Certificarea fiecărei unități EGC în virtutea acestui acord ar trebui să facă obiectul unor astfel de inspecții pe care Administrația le poate considera necesare pentru a se asigura că fiecare unitate EGC are o valoare a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată atunci când aceasta este exploatată în conformitate cu parametrii stabiliți în paragraful 4.2.2.1.2.4.1.4. Aprobarea unei game de unități4.1.4.1. În cazul unităților EGC de concepție identică, dar neavând același debit masic maxim al gazelor arse evacuate, Administrația poate accepta, în loc de încercarea tuturor unităților EGC cu debite diferite, conform dispozițiilor secțiunii 4.1.2, încercarea instalațiilor EGC având trei debite diferite, cu condiția ca cele trei încercări să fie efectuate pe instalațiile care au debitul cel mai mare, cel mai mic și intermediar din gama în cauză.4.1.4.2. În cazul în care există diferențe semnificative în proiectarea unităților EGC de debite diferite, această procedură nu ar trebui aplicată, în afară de cazul în care se poate demonstra, spre satisfacția Administrației, că, în practică, acele diferențe nu afectează în mod apreciabil performanța diferitelor tipuri de unități EGC.4.1.4.3. Pentru unitățile EGC de debite diferite, ar trebui să se descrie în detaliu sensibilitatea lor la tipul mașinii cu combustie pe care acestea sunt montate atunci când acesta variază, precum și la variațiile parametrilor enumerați în paragraful 4.2.2.1.2. Acest lucru ar trebui să fie demonstrat cu ajutorul încercărilor sau al altor date corespunzătoare.4.1.4.4. Ar trebui să se descrie în detaliu efectul pe care modificările în debitul unităților EGC îl au asupra caracteristicilor apei de spălare.4.1.4.5. Toate datele justificative obținute în conformitate cu prezenta secțiune, împreună cu ETM-A pentru fiecare unitate de un anumit debit, ar trebui să fie supuse spre aprobare Administrației.4.2 Inspecții și certificare4.2.1. Proceduri pentru certificarea unei unități EGC4.2.1.1. În scopul îndeplinirii cerințelor secțiunii 4.1, fiecare instalație EGC ar trebui, fie înainte, fie după instalarea acesteia la bordul navei, să fie certificată că respectă valoarea certificată specificată de către producător (de exemplu, nivelul emisiei pe care instalația este capabilă să îl mențină continuu) în condițiile de exploatare și ținând cont de restricțiile indicate în manualul tehnic al unității EGC (ETM-A) aprobat de către Administrație.4.2.1.2. Valoarea certificată a emisiilor ar trebui să fie determinată în conformitate cu dispozițiile prezentelor linii directoare.4.2.1.3. Administrația ar trebui să emită un SECC pentru fiecare unitate EGC care satisface cerințele paragrafului 4.2.1.1. Modelul de SECC se găsește în apendicele 1.4.2.1.4. Solicitarea de obținere a unui SECC ar trebui făcută de producătorul instalației EGC, de proprietarul navei sau de o altă parte.4.2.1.5. Administrația poate emite un SECC pentru toate unitățile EGC subsecvente, având același proiect și aceeași putere ca și cea care a fost certificată în conformitate cu paragraful 4.2.1.1, fără a fi nevoie de a le supune la încercare în conformitate cu paragraful 4.2.1.1, sub rezerva dispozițiilor de la secțiunea 4.1.3 din prezentele linii directoare.4.2.1.6. Unitățile EGC având același proiect ca al celei care a fost certificată în conformitate cu paragraful 4.2.1.1, dar de puteri diferite, pot fi acceptate de către Administrație sub rezerva secțiunii 4.1.4 din prezentele linii directoare.4.2.1.7. Administrația ar trebui să acorde o atenție specială unităților EGC care tratează doar o parte din fluxul de gaze arse evacuate provenind de la conducta de evacuare în care sunt instalate, pentru a se asigura că, în toate condițiile de exploatare definite, valoarea totală a emisiilor de gaze arse evacuate în aval de instalație nu depășește valoarea certificată.4.2.2. Manualul tehnic al instalației EGC - „Schema A“ (ETM-A)4.2.2.1. Fiecare unitate EGC ar trebui să fie însoțită de către un ETM-A furnizat de producător. Acest ETM-A ar trebui să conțină, cel puțin, următoarele informații:.1 identificarea unității (producător, model/tip, număr serie și alte detalii necesare), inclusiv o descriere a unității și a oricăror sisteme auxiliare necesare;.2 limitele de exploatare sau gama de valori de funcționare pentru care unitatea este certificată. Acestea ar trebui să includă cel puțin următoarele:.1 debitul masic maxim și, dacă este cazul, debitul masic minim al gazelor arse evacuate;.2 puterea, tipul și alți parametri relevanți ai unității de combustie cu combustibil lichid pentru care instalația EGC urmează să fie montată. În cazul caldarinelor ar trebui, de asemenea, indicat raportul maxim aer/combustibil pentru o încărcare de 100%. În cazul motoarelor diesel, ar trebui să se indice dacă motorul este în 2 sau în 4 timpi;.3 valorile maxime și minime ale debitului apei de spălare și ale presiunii de alimentare, precum și alcalinitatea minimă a apei la intrare (ISO 9963-1-2);.4 gama temperaturilor de intrare ale gazelor arse evacuate și temperaturile maxime și minime la ieșirea gazelor arse evacuate, când unitatea EGC este în funcțiune;.5 gama presiunii diferențiale a gazelor arse evacuate și presiunea maximă de intrare a gazelor arse evacuate, când unitatea de combustie cu combustibil lichid funcționează la MRC sau la 80% din puterea sa nominală, după caz;.6 nivelurile de salinitate sau elementele apei dulci necesare pentru aportul de neutralizanți adecvați; și.7 alți factori în legătură cu proiectarea și funcționarea unității EGC care contribuie la obținerea unei valori maxime a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată;.3 orice cerințe sau restricții aplicabile la unitatea EGC sau la echipamentul conex care sunt necesare pentru ca emisiile maxime ale instalației să nu depășească valoarea certificată;.4 întreținerea, reviziile sau reglările necesare pentru ca unitatea EGC să poată continua să respecte o valoare maximă a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată. Întreținerea, revizia și reglările ar trebui să fie înregistrate în Registrul EGC;.5 măsurile corective în cazul în care se depășește raportul SO_2/CO_2 maxim admisibil aplicabil sau criteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare;.6 procedura de verificare care urmează să fie utilizată la inspecția unității EGC pentru a se asigura că performanța sa este menținută și că este utilizată în modul stabilit (a se vedea secțiunea 4.4);.7 variația, pe întreaga gamă de funcționare, a caracteristicilor apei de spălare;.8 cerințele de proiectare a circuitului apei de spălare; și.9 certificatul de conformitate privind emisiile de SO_x (SECC).4.2.2.2. Manualul tehnic pentru schema A (ETM-A) ar trebui să fie aprobat de către Administrație.4.2.2.3. ETM-A ar trebui să fie păstrat la bordul navei pe care unitatea este montată și ar trebui să fie disponibil în timpul inspecțiilor, la cerere.4.2.2.4. Amendamentele la ETM-A, care reflectă modificările aduse unității EGC ce afectează performanța sa în ceea ce privește emisiile în aer și/sau apă, ar trebui să fie aprobate de către Administrație. În cazul în care adăugirile, ștergerile sau modificările nu sunt încorporate în ETM-A care a fost aprobat inițial, acestea ar trebui să fie păstrate împreună cu ETM-A și ar trebui să fie considerate ca făcând parte din acesta.4.2.3. Inspecții în timpul funcționării4.2.3.1. Unitatea EGC ar trebui să fie inspectată de către Administrație la instalare, apoi în timpul inspecțiilor inițiale, anuale/intermediare și de reînnoire.4.2.3.2. În conformitate cu regula 10 din anexa VI la MARPOL, unitățile EGC pot fi inspectate, de asemenea, în cadrul controlului statului portului.4.2.3.3. Înainte de a fi dată în folosință, fiecare unitate EGC ar trebui să obțină de la Administrație un SECC.4.2.3.4. La finalul inspecției efectuate la instalare, prevăzute la paragraful 4.2.3.1, ar trebui să fie completată corespunzător secțiunea 2.6 din Suplimentul la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei al navei.4.3 Limite de emisii4.3.1. Fiecare unitate EGC ar trebui să fie capabilă să reducă emisiile la un nivel egal sau mai mic decât valoarea certificată, în orice punct de încărcare, atunci când aceasta este exploatată în conformitate cu criteriile prevăzute în paragraful 4.2.2.1.2, așa cum se specifică în paragrafele de la 4.3.2 până la 4.3.5 din prezentele linii directoare, cu excepția cazurilor prevăzute la paragraful 4.3.7.4.3.2. Unitățile EGC instalate la motoarele diesel principale de propulsie ar trebui să îndeplinească cerințele de la paragraful 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 25% și 100% din gama de încărcări ale motoarelor pe care sunt instalate.4.3.3. Unitățile EGC instalate pe motoarele diesel auxiliare ar trebui să satisfacă cerințele prevăzute la paragraful 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 10% și 100% din gama de încărcări ale motoarelor pe care sunt instalate.4.3.4. Unitățile EGC instalate pe motoarele diesel care servesc propulsiei principale și altor funcții auxiliare ar trebui să îndeplinească cerințele de la paragraful 4.3.3.4.3.5. Unitățile EGC instalate pe caldarine ar trebui să satisfacă cerințele paragrafului 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 10% și 100% din gama de încărcări (rata de vaporizare) sau, dacă raportul de reducere este mai mic, pe toată gama reală de încărcări ale caldarinelor pe care sunt instalate.4.3.6. Pentru a demonstra performanța, ar trebui să fie măsurate emisiile, cu acordul Administrației, la cel puțin patru puncte de încărcare. Un punct de încărcare ar trebui să se situeze între 95 și 100% din debitul masic maxim al gazelor arse evacuate pentru care unitatea trebuie să fie certificată. Un punct de încărcare ar trebui să se situeze la ±5% din debitul masic minim al gazelor arse evacuate pentru care instalația trebuie să fie certificată. Celelalte două puncte de încărcare ar trebui să fie situate la o distanță egală între debitele masice maxime și minime ale gazelor arse evacuate. În cazul în care există discontinuități în funcționarea sistemului, numărul de puncte de încărcare ar trebui să fi crescut, cu acordul Administrației, pentru a demonstra că instalația își păstrează performanța sa în gama prevăzută de debite masice ale gazelor arse evacuate. Încercări suplimentare la puncte de încărcare intermediare ar trebui să fie efectuate, în cazul în care s-a constatat un vârf de emisie sub debitul masic maxim al gazelor arse evacuate și, dacă este cazul, peste debitul masic minim al gazelor arse evacuate. Aceste încercări suplimentare ar trebui să fie în număr suficient pentru a stabili valoarea de vârf a emisiei.4.3.7. Pentru încărcările mai mici decât cele menționate la paragrafele de la 4.3.2 până la 4.3.5, unitatea EGC ar trebui să continue să funcționeze. În cazurile în care mașinile cu combustie cu combustibil lichid ar putea fi necesar să funcționeze la ralanti, concentrația emisiilor de SO_2 (în ppm) la concentrația de O_2 standardizată (15,0% pentru motoarele diesel și 3,0% pentru caldarine) nu ar trebui să depășească 50 ppm.4.4 Procedurile de urmat la bord pentru a demonstra conformitatea 4.4.1. ETM-A al fiecărei unități EGC ar trebui să conțină o procedură de verificare care să fie utilizată la inspecții după cum este necesar. Această procedură nu ar trebui să solicite utilizarea unui echipament specializat sau o cunoaștere aprofundată a instalației. Dacă sunt necesare anumite echipamente, acestea ar trebui să fie furnizate și menținute ca parte integrantă a instalației. Unitatea EGC ar trebui să fie concepută în așa fel încât să faciliteze inspecția atunci când este necesar. Principiul de bază al acestei proceduri de verificare este că, dacă toate componentele relevante și valorile de funcționare sau setările corespund cu cele care au fost aprobate, atunci performanța instalației EGC corespunde celei prescrise fără a fi nevoie de măsurători actualizate pentru emisiile gazelor arse evacuate. De asemenea, este necesar să se asigure faptul că unitatea EGC este montată pe o unitate cu combustie cu combustibil lichid pentru care este adaptată - aceasta face parte din SECP. Un dosar tehnic referitor la un certificat EIAPP, dacă este disponibil, sau o declarație privind gazele arse evacuate emisă de producătorul sau proiectantul motorului sau de către altă parte competentă sau o declarație privind gazele arse emisă de către producătorul sau proiectantul caldarinei sau de către altă parte competentă servește acestui scop, spre satisfacția Administrației.4.4.2. În procedura de verificare ar trebui să fie incluse toate componentele și valorile de funcționare sau toate setările care pot afecta funcționarea unității EGC și capacitatea sa de a respecta valoarea certificată.4.4.3. Procedura de verificare ar trebui să fie prezentată de producătorul instalației EGC și ar trebui să fie aprobată de către Administrație.4.4.4. Procedura de verificare ar trebui să includă atât o verificare a documentației, cât și un control real al unității EGC.4.4.5. Inspectorul ar trebui să verifice că fiecare unitate EGC este instalată în conformitate cu ETM-A și că are un SECC necesar.4.4.6. Dacă Administrația consideră potrivit, inspectorul ar trebui să aibă opțiunea de a verifica una sau toate componentele, valorile de funcționare sau setările identificate. În cazul în care există mai mult de o unitate EGC, Administrația poate, dacă ea dorește, să reducă durata sau întinderea inspecției la bord; cu toate acestea, cel puțin una dintre unitățile EGC de fiecare tip instalată la bord ar trebui să facă obiectul unei inspecții complete, cu condiția ca și celelalte unități EGC să fie presupuse că sunt la fel de performante.4.4.7. Unitatea EGC ar trebui să includă un mijloc pentru a înregistra în mod automat atunci când instalația este în funcționare. Acesta ar trebui să înregistreze în mod automat, cel puțin la frecvența specificată la paragraful 5.4.2, ca un minimum, presiunea și debitul apei de spălare la racordul de intrare în unitatea EGC, presiunea gazelor arse evacuate la intrarea în unitatea EGC și pierderea de presiune în unitatea EGC, încărcarea unității de combustie a combustibilului lichid și temperatura gazelor arse evacuate la intrarea și la ieșirea din unitatea EGC. Dispozitivul de înregistrare a datelor ar trebui să respecte cerințele secțiunilor 7 și 8. În cazul unei unități consumatoare de produse chimice de un debit cunoscut, așa cum este indicat în ETM-A, înregistrarea unui astfel de consum în registrul EGC servește, de asemenea, acestui scop.4.4.8. În schema A, dacă nu este instalat un sistem de monitorizare continuă a gazelor arse evacuate, este recomandat să se facă zilnic un control, prin sondaj, al calității gazelor arse evacuate, exprimată prin raportul SO_2(ppm)/CO_2(%), pentru a verifica conformitatea concomitent cu verificarea parametrilor prevăzuți la paragraful 4.4.7. Dacă este instalat un sistem de monitorizare continuă a gazelor arse evacuate, atunci ar putea fi necesar să se verifice numai prin controale zilnice, prin sondaj, parametrii indicați în paragraful 4.4.7, pentru a verifica buna funcționare a unității EGC.4.4.9. În cazul în care producătorul EGC nu este în măsură să dea o asigurare că unitatea EGC va respecta limita certificată sau o valoare mai mică între inspecții, folosind procedura de verificare prevăzută la paragraful 4.4.1, sau dacă aceasta necesită echipamente specializate sau o cunoaștere aprofundată a instalației, este recomandat să se monitorizeze continuu gazele arse evacuate de fiecare unitate EGC, în cadrul schemei B, pentru a se asigura respectarea regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.4.4.10. Proprietarul de navă ar trebui să țină un registru EGC în care să înregistreze operațiile de întreținere și revizie a unității, inclusiv înlocuirea acesteia cu una identică. Un model de registru ar trebui prezentat de către producătorul instalației EGC și aprobat de Administrație. Acest registru EGC ar trebui să poată fi disponibil la inspecțiile prevăzute și să poată fi citit concomitent cu jurnalul mașinii și cu alte date, după cum este necesar, pentru a confirma că unitatea EGC funcționează în mod corespunzător. Aceste informații ar trebui, de asemenea, să fie înregistrate în sistemul de înregistrare a întreținerii planificate a navei, care a fost aprobat de către Administrație.5. Schema B - Aprobarea, inspecțiile și certificarea instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate folosind o monitorizare continuă a emisiilor de SO_X5.1 GeneralitățiAceastă schemă ar trebui să fie utilizată pentru a demonstra că emisiile, provenite de la o unitate de combustie cu combustibil lichid echipată cu EGC, vor fi, dacă această instalație este în funcțiune, mai mici sau egale cu valoarea emisiei cerute (de exemplu, după cum se menționează în SECP) în orice punct de încărcare, inclusiv în exploatarea tranzitorie, și, prin urmare, îndeplinesc cerințele regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.5.2 AprobareConformitatea a fost demonstrată în timpul funcționării prin folosirea unei monitorizări continue a gazelor arse evacuate. Sistemul de monitorizare ar trebui să fie aprobat de către Administrație și rezultatele monitorizării ar trebui să fie furnizate Administrației, dacă este necesar, pentru a-i demonstra că instalația respectă limitele cerute privind emisiile.5.3 Inspecții și certificare5.3.1. Sistemul de monitorizare a instalației EGC ar trebui să fie inspectat de către Administrație la instalarea sa, apoi în timpul inspecțiilor inițiale, anuale/intermediare și de reînnoire.5.3.2. În conformitate cu regula 10 din anexa VI la MARPOL, sistemul de monitorizare a instalației EGC poate să fie inspectat și în cadrul controlului statului portului.5.3.3. În acele cazuri în care este montată o instalație EGC, secțiunea 2.6 din Suplimentul la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei al navei ar trebui să fie completat corespunzător.5.4 Calculul ratei de emisie5.4.1. Compoziția gazelor arse evacuate, exprimată sub forma raportului SO_2 (ppm)/CO_2 (%), ar trebui măsurată într-o poziție corespunzătoare situată în aval de unitatea EGC și valoarea măsurată ar trebui să respecte cerințele aplicabile din secțiunea 6.5.4.2. Concentrațiile de SO_2 (ppm) și CO_2 (%) ar trebui să fie monitorizate și înregistrate în permanență la o frecvență care să nu fie mai mică de 0,0035 Hz pe un dispozitiv de înregistrare și de prelucrare a datelor.5.4.3. Dacă trebuie să fie utilizate mai multe analizoare pentru a determina raportul SO_2/CO_2, acestea ar trebui să fie reglate pentru a preleva eșantioane și a face măsurători în aceleași perioade de timp, iar ieșirile de date ar trebui să fie aliniate, astfel încât raportul SO_2/CO_2 să fie pe deplin reprezentativ pentru compoziția gazelor arse evacuate.5.5 Procedurile de urmat la bord pentru a demonstra conformitatea cu limitele emisiilor5.5.1. Sistemul de înregistrare a datelor ar trebui să satisfacă cerințele secțiunilor 7 și 8.5.5.2. Controalele zilnice, prin sondaj, ale parametrilor enumerați la paragraful 4.4.7 sunt necesare pentru a verifica buna funcționare a unității EGC și ar trebui să fie înregistrate în registrul EGC sau în sistemul de înregistrare automată folosit în compartimentul mașini.5.6 Manualul tehnic al instalației EGC „Schema B“ (ETM -B)5.6.1. Fiecare unitate EGC ar trebui să fie însoțită de un ETM-B furnizat de producător. Acest ETM-B ar trebui să conțină cel puțin următoarele informații:.1 identificarea unității (producător, model/tip, număr serie și alte detalii necesare), inclusiv o descriere a unității și a oricăror sisteme auxiliare necesare;.2 limitele de exploatare sau gama de valori de funcționare pentru care unitatea este certificată. Acestea ar trebui să includă cel puțin următoarele:.1 debitul masic maxim și, dacă este cazul, debitul masic minim al gazelor arse evacuate;.2 puterea, tipul și alți parametri relevanți ai unității de combustie cu combustibil lichid pentru care instalația EGC urmează să fie montată. În cazul caldarinelor ar trebui, de asemenea, indicat raportul maxim aer/combustibil pentru o încărcare de 100%. În cazul motoarelor diesel, ar trebui să se indice dacă motorul este în 2 sau în 4 timpi;.3 valorile maxime și minime ale debitului apei de spălare și ale presiunii de alimentare, precum și alcalinitatea minimă a apei la intrare (ISO 9963-1-2);.4 gama temperaturilor de intrare a gazelor arse evacuate și temperaturile maxime și minime la ieșirea gazelor arse evacuate când unitatea EGC este în funcțiune;.5 gama presiunii diferențiale a gazelor arse evacuate și presiunea maximă de intrare a gazelor arse evacuate când unitatea de combustie cu combustibil lichid funcționează la puterea maximă continuă (MRC) sau la 80% din puterea sa nominală, după caz;.6 nivelurile de salinitate sau elementele apei dulci necesare pentru aportul de neutralizanți adecvați; și.7 alți parametri privind funcționarea unității EGC, dacă este necesar;.3 orice cerințe sau restricții aplicabile la unitatea EGC sau la echipamentul conex;.4 măsurile corective în cazul depășirii raportului SO_2/CO_2 maxim admisibil aplicabil sau criteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare;.5 variația, pe întreaga gamă de funcționare, a caracteristicilor apei de spălare;.6 criteriile de proiectare a circuitului apei de spălare.5.6.2. ETM-B ar trebui să fie aprobat de Administrație.5.6.3. ETM-B ar trebui să fie păstrat la bordul navei pe care unitatea EGC este montată. ETM-B ar trebui să fie disponibil în timpul inspecțiilor la cerere.5.6.4. Amendamentele la ETM-B, care reflectă modificările aduse unității EGC ce afectează performanța sa în ceea ce privește emisiile în aer și/sau apă, ar trebui să fie aprobate de către Administrație. În cazul în care adăugirile, ștergerile sau modificările nu sunt încorporate în ETM-B care a fost aprobat inițial, acestea ar trebui să fie păstrate împreună cu ETM-B și ar trebui să fie considerate ca făcând parte din acesta.6. Încercarea privind emisiile6.1 Metoda de încercare de urmat pentru măsurarea emisiilor ar trebui să respecte cerințele din capitolul 5 din Codul tehnic NO_x 2008 și apendicele sale, cu excepția celor prevăzute în prezentele linii directoare.6.2 CO_2 ar trebui să fie măsurat cu ajutorul unui analizor care funcționează pe principiul nedispersiv cu absorbție în infraroșu (NDIR) și cu echipament suplimentar, cum ar fi uscătoare, dacă este necesar. SO_2 ar trebui să fie măsurat cu ajutorul unor analizoare care funcționează pe principiul nedispersiv cu absorbție în infraroșu (NDIR) sau nedispersiv cu absorbție în ultraviolet (NDUV) și cu echipament suplimentar, cum ar fi uscătoare, dacă este necesar. Alte sisteme sau principii ale analizoarelor pot fi utilizate, sub rezerva aprobării de către Administrație, cu condiția ca acestea să obțină rezultate echivalente sau mai bune decât cele ale echipamentelor menționate mai sus. Pentru acceptarea altor sisteme sau principii ale analizoarelor pentru măsurarea CO_2, metoda de referință ar trebui să respecte cerințele din apendicele III din Codul tehnic NOx 2008.6.3 Analizorul ar trebui să funcționeze în conformitate cu cerințele secțiunilor de la 1.6 până la 1.10 din apendicele III din Codul tehnic NO_x 2008.6.4 Eșantionul de gaze arse evacuate necesar pentru măsurarea SO_2 trebuie obținut dintr-un punct de prelevare reprezentativ care este situat în aval de unitatea ECG.6.5 SO_2 și CO_2 ar trebui să fie monitorizate fie in situ, fie pe un eșantion prelevat.6.6 Eșantionul de gaze arse evacuate prelevat pentru a măsura SO_2 ar trebui să fie păstrat la o temperatură suficientă pentru a se evita condensarea apei în circuitul de prelevare de eșantioane și, prin urmare, pierderea de SO_2.6.7 Dacă eșantionul prelevat pentru măsurarea SO_2 trebuie să fie uscat înainte de analiză, uscarea ar trebui să fie astfel făcută încât să nu existe nicio pierdere de SO_2 din eșantionul analizat.6.8 Valorile SO_2 și CO_2 ar trebui comparate pe baza aceluiași conținut de apă reziduală (de exemplu, în faza uscată sau cu aceeași proporție de umiditate).6.9 În cazul în care se demonstrează că unitatea EGC a redus concentrația de CO_2, această concentrație poate fi măsurată la intrarea în unitatea EGC, cu condiția să fie demonstrat în mod clar că această metodă este corectă. În astfel de cazuri, valorile SO_2 și CO_2 ar trebui comparate în faza uscată. Dacă se măsoară în faza umedă, conținutul de apă din fluxul de gaze de eșapament în acele puncte ar trebui, de asemenea, să fie determinat pentru a permite corectarea citirilor în vederea obținerii valorilor în faza uscată. În cazul valorii CO_2 în fază uscată, factorul de corecție fază uscată/fază umedă poate fi calculat în conformitate cu paragraful 5.12.3.2.2 din Codul tehnic NO_X 2008.7. Dispozitivul de înregistrare și prelucrare a datelor7.1 Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să fie de o concepție robustă, să fie inviolabil și să aibă doar funcția de citire.7.2 Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să înregistreze datele cerute la paragrafele 4.4.7 și 5.4.2 și la secțiunea 10.3 ținând cont de timpul universal coordonat (UTC) și de poziția navei dată printr-un sistem global de navigație prin satelit (GNSS).7.3 Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să fie capabil de a pregăti rapoarte pe perioade de timp specificate.7.4 Datele ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 18 luni de la data de înregistrare. În cazul în care unitatea este schimbată în perioada respectivă, proprietarul navei ar trebui să se asigure că datele necesare sunt păstrate la bord și disponibile la cerere.7.5 Dispozitivul ar trebui să fie capabil de a descărca o copie a datelor înregistrate și a rapoartelor într-un format ușor de utilizat. Această copie de date și rapoarte ar trebui să fie disponibilă pentru Administrație sau pentru autoritatea statului portului, la cerere.8. Manualul de monitorizare la bord (OMM)8.1 Un OMM ar trebui să fie elaborat pentru a monitoriza fiecare unitate EGC montată în legătură cu o unitate de combustie a combustibilului lichid, care ar trebui să fie identificată și a cărei conformitate trebuie să fie demonstrată.8.2 Manualul de monitorizare la bord ar trebui să includă cel puțin:.1 senzorii utilizați pentru a evalua performanța instalației EGC și monitorizarea apei de spălare, precum și cerințele referitoare la revizia, întreținerea și calibrarea lor;.2 pozițiile unde trebuie să fie efectuate măsurătorile emisiilor de gaze arse evacuate și monitorizarea apei de spălare, împreună cu detaliile privind orice servicii auxiliare necesare, cum ar fi conductele de transfer de eșantioane și unitățile de prelucrare a eșantioanelor, precum și orice cerințe referitoare la revizie sau întreținere;.3 analizoarele utilizate și cerințele referitoare la revizia, întreținerea și calibrarea acestora;.4 procedurile de verificare la zero și de calibrare a analizorului; și.5 alte informații sau date relevante pentru funcționarea corectă a sistemului de monitorizare sau pentru utilizarea sa în demonstrarea conformității.8.3 OMM ar trebui să indice cum trebuie să fie inspectat sistemul de monitorizare.8.4 OMM ar trebui să fie aprobat de către Administrație.9. Conformitatea navei9.1 Planul de conformitate privind emisiile de SO_X (SECP)9.1.1. Toate navele care vor folosi o unitate EGC, în parte sau în totalitate, pentru satisfacerea cerințelor regulilor 14.1 și 14.4 din anexa VI la MARPOL ar trebui să dețină un SECP aprobat de către Administrație.9.1.2. SECP ar trebui să enumere fiecare element al unității de combustie cu combustibil lichid, care trebuie să satisfacă criteriile cerute pentru ca nava să poată fi exploatată în conformitate cu prevederile regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.9.1.3. În cadrul schemei A, SECP ar trebui să explice modul în care monitorizarea continuă va demonstra că parametrii de la paragraful 4.4.7 se încadrează în limitele specificațiilor recomandate de către producător. În cadrul schemei B, acest fapt ar trebui să fie demonstrat prin intermediul înregistrărilor zilnice ale parametrilor esențiali.9.1.4. În cadrul schemei B, SECP ar trebui să explice modul în care monitorizarea continuă va demonstra că raportul total SO_2 (ppm)/CO_2(%) al navei este comparabil cu cerințele regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL sau este mai mic, astfel cum este prevăzut la paragraful 1.3. În cadrul schemei A, acesta ar trebui să fie demonstrat prin intermediul înregistrărilor zilnice ale emisiilor de gaze arse evacuate.9.1.5. Este posibil să existe anumite echipamente, cum ar fi motoarele și caldarinele de dimensiuni mici, la care practic nu pot fi montate unități EGC, mai ales dacă acestea sunt situate la distanță față de compartimentul mașinilor principale. Toate aceste unități cu combustie cu combustibil lichid ar trebui să fie enumerate în SECP. Pentru aceste unități de combustie a combustibilului lichid, care nu sunt echipate cu o instalație EGC, conformitatea poate fi realizată, dacă acestea respectă regulile 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.9.2 Demonstrarea conformității9.2.1. Schema A9.2.1.1. SECP ar trebui să menționeze, dar să nu reproducă ETM-A, Registrul EGC sau sistemul de înregistrare automată din compartimentul mașini și Manualul de monitorizare la bord prevăzute în cadrul schemei A. Ar trebui remarcat, ca o alternativă, că fișele de întreținere pot fi consemnate în sistemul de înregistrare a întreținerii planificate a navei care a fost aprobat de către Administrație.9.2.1.2. Pentru toate echipamentele de combustie a combustibilului lichid enumerate conform paragrafului 9.1.2 ar trebui furnizate detalii care să demonstreze că sunt respectate regimul unității EGC aprobate și restricțiile la care este supusă, prevăzute în paragraful 4.2.2.1.2.9.2.1.3. Parametrii necesari ar trebui să fie monitorizați și înregistrați așa cum prevede paragraful 4.4.7 atunci când instalația EGC este în exploatare, pentru a demonstra conformitatea.9.2.2. Schema BSECP ar trebui să menționeze, dar să nu reproducă ETM-B, Registrul EGC sau sistemul de înregistrare automată din compartimentul mașini și Manualul de monitorizare la bord prevăzute în cadrul schemei B.10. Apa de spălare10.1 Criterii aplicabile la evacuarea apei de spălare^1^1 Criteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare ar trebui să fie revizuite în viitor, pe măsură ce noi date privind conținutul evacuărilor și efectele lor vor fi disponibile, luând în considerare orice aviz dat de GESAMP.10.1.1. Când instalația EGC este exploatată în porturi sau în estuare, monitorizarea și înregistrarea apei de spălare ar trebui să fie continue. Valorile monitorizate și înregistrate ar trebui să includă pH-ul, PAH, turbiditatea și temperatura. În alte zone, echipamentul de monitorizare și de înregistrare continuă ar trebui, de asemenea, să fie în funcțiune ori de câte ori instalația EGC este utilizată, cu excepția unor perioade scurte de întreținere și curățare a echipamentului. Apa evacuată ar trebui să respecte următoarele limite:10.1.2. Criteriul pH10.1.2.1. pH-ul apei de spălare ar trebui să îndeplinească una dintre cerințele de mai jos, care ar trebui să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B, după caz:.1 Apa de spălare evacuată trebuie să aibă un pH de cel puțin 6,5, măsurat la locul de deversare din navă în mare; totuși, în timpul manevrelor și tranzitului, o diferență maximă de 2 unități pH este autorizată între intrare și ieșire, acesta fiind măsurat la intrarea și la evacuarea în mare a apei de spălare din navă;.2 Limita pH-ului apei evacuate, la punctul de monitorizare a evacuării în mare, este valoarea care va avea ca rezultat un pH de minimum 6,5, măsurat la o distanță de 4 m față de punctul de evacuare în exteriorul navei, în timp ce nava e staționară, și care trebuie să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B ca limita pH-ului apei evacuate în mare. Limita pH-ului apei evacuate în mare poate fi determinată prin măsurare directă sau utilizând o metodologie bazată pe calcul (cum ar fi abordarea computerizată a dinamicii fluidelor sau alte formule empirice stabilite științific), sub rezerva aprobării de către Administrație, precum și a înregistrării în ETM-A sau ETM-B în conformitate cu următoarele condiții:.1 toate unitățile EGC conectate la aceleași ieșiri funcționează la încărcarea lor completă (sau la cea mai mare încărcare posibilă) și cu un combustibil lichid având conținutul maxim de sulf pentru care unitățile urmează să fie certificate (Schema A) sau pentru care ele urmează să fie utilizate (Schema B);.2 dacă pentru încercare se utilizează un combustibil cu un conținut de sulf mai scăzut și/sau o încărcare de încercare mai mică decât încărcarea maximă, suficient pentru a demonstra comportamentul dârei de apă de spălare, rata de amestecare a dârei de apă de spălare trebuie să se bazeze pe curba de titrare a apei de mare. Rata de amestecare va fi utilizată pentru a demonstra comportamentul dârei de apă de spălare și pentru a demonstra că limita pH-ului apei evacuate în mare este respectată dacă instalația EGC este exploatată la cel mai mare conținut de sulf al combustibilului și la cea mai mare încărcare pentru care instalația EGC este certificată (Schema A) sau este utilizată (Schema B);.3 atunci când debitul apei de spălare variază în funcție de debitul de gaz al sistemului EGC, trebuie, de asemenea, evaluate implicațiile asupra funcționării în caz de încărcare parțială, pentru a se asigura că limita pH-ului apei evacuate în mare este respectată, indiferent cât ar fi încărcarea;.4 ar trebui aleasă ca referință apa de mare care are alcalinitatea de 2200 μmol/litru și pH-ul 8,2^2; atunci când condițiile de încercare diferă de apa de mare de referință, ar trebui aplicată o curbă de titrare modificată, așa cum a fost aprobată de Administrație; și^2 Aceste valori ar putea fi revizuite în termen de doi ani pentru instalațiile noi, după adoptarea acestor linii directoare modificate, după primirea de noi informații privind starea fizică a mărilor care rezultă din utilizarea sistemelor de epurare a gazelor arse evacuate..5 dacă se utilizează o metodologie bazată pe calcul, trebuie să fie furnizate detalii care să permită verificarea sa, cum ar fi, dar fără a se limita la, formulele științifice utilizate, specificațiile punctului de evacuare, debitele de evacuare a apei de spălare, valorile teoretice ale pHului atât la punctul de evacuare, cât și la distanța de 4 m, precum și datele privind titrarea și diluția.10.1.3. PAH (hidrocarburi aromatice policiclice)10.1.3.1. Conținutul de PAH al apei de spălare ar trebui să îndeplinească cerințele de mai jos. Limita corespunzătoare ar trebui să fie specificată în ETM-A sau ETM-B.10.1.3.2. Concentrația maximă continuă de PAH în apa de spălare nu ar trebui să depășească cu mai mult de 50 µg/l PAH_phe (echivalență fenantren) concentrația de PAH a apei de intrare. În sensul acestui criteriu, concentrația de PAH în apa de spălare ar trebui să fie măsurată în aval de echipamentul de tratare a apei, dar în amonte de orice diluție a apei de spălare sau altă unitate de dozare de reactivi, dacă este utilizată, înainte de evacuare.10.1.3.3. Limita de 50 µg/l dată mai sus este standardizată pentru un debit de 45 t/MWh de apă de spălare ce trece prin unitatea EGC, unde MW se referă la puterea maximă continuă (MRC) sau la 80% din puterea nominală a unității de combustie a combustibilului lichid. Această limită ar trebui să fie revizuită în creștere pentru debite ale apei de spălare mai mici per MWh și viceversa, în conformitate cu tabelul de mai jos.
    Debit (t/MWh)Limita concentrației la evacuare (µg/l echivalenți PAH_phe)Tehnica de măsurare
    0-12250Ultraviolete
    2,5900-“-
    5450Fluorescență^3
    11,25200-“-
    22,5100-“-
    4550-“-
    9025-“-
    ^3 La orice debit mai mare de 2,5 t/MWh ar trebui să se utilizeze tehnica de măsurare prin fluorescență.
    10.1.3.4. În timpul unei durate de 15 minute în cursul unei perioade de 12 ore, limita concentrației continue de PAH_phe poate depăși limita descrisă mai sus cu până la 100%. Acest lucru ar putea permite o pornire anormală a instalației EGC.
    10.1.4. Turbiditate/Particule în suspensie10.1.4.1. Turbiditatea apei de spălare ar trebui să îndeplinească cerințele de mai jos. Limita ar trebui să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B.10.1.4.2. Sistemul de tratare a apei de spălare ar trebui să fie conceput pentru a reduce la minimum particulele în suspensie, inclusiv metalele grele și cenușa.10.1.4.3. Turbiditatea maximă continuă în apa de spălare nu ar trebui să depășească turbiditatea apei de intrare cu mai mult de 25 FNU (unități nefelometrice de formazină) sau 25 NTU (unități de turbiditate nefelometrice) sau unități echivalente. Cu toate acestea, în timpul perioadelor de turbiditate ridicată la intrare, precizia aparatului de măsurare și perioada de timp dintre măsurarea de la intrare și măsurarea de la ieșire sunt astfel încât utilizarea unei limite de diferență nu este fiabilă. Prin urmare, toate citirile de diferență de turbiditate ar trebui să fie o medie mobilă pe o perioadă de 15 minute, până la un maximum de 25 FNU. În sensul acestui criteriu, turbiditatea apei de spălare ar trebui să fie măsurată în aval de echipamentul de tratare a apei, dar în amonte de orice diluție a apei de spălare (sau altă dozare de reactivi), înainte de evacuare.10.1.4.4. În timpul unei durate de 15 minute în cursul oricărei perioade de 12 ore, limita turbidității continue a apei de spălare evacuate poate fi depășită cu 20%.10.1.5. Nitrați10.1.5.1. Sistemul de tratare a apei de spălare ar trebui să împiedice evacuarea de nitrați dincolo de ceea ce corespunde evacuării de 12% NO_x din gazele arse evacuate sau dincolo de 60 mg/l standardizat la un debit de evacuare de apă de spălare de 45 de tone/MWh, dacă această valoare este mai mare.10.1.5.2. La fiecare inspecție de reînnoire, datele privind evacuarea de nitrați trebuie să fie disponibile pentru eșantioanele din apa de spălare evacuată în mare, prelevate de la fiecare instalație EGC în timpul ultimelor trei luni înainte de inspecție. Cu toate acestea, Administrația poate cere ca un eșantion suplimentar să fie prelevat și analizat la discreția sa. Datele privind evacuarea de nitrați și certificatul analizei trebuie să fie păstrate la bordul navei ca parte integrantă a Registrului EGC și să fie disponibile pentru inspecție, în conformitate cu controlul statului portului sau al altor părți. Cerințele aplicabile în materie de prelevare de eșantioane, de depozitare, manipulare și de analiză ar trebui să fie detaliate în ETM-A sau ETM-B, după caz. Pentru a asigura o evaluare comparabilă a ratei de evacuare a nitraților, procedurile de prelevare de eșantioane ar trebui să țină cont de paragraful 10.1.5.1, care indică faptul că este necesar să se standardizeze debitul de apă de spălare. Metoda de încercare pentru analiza nitraților ar trebui să fie în conformitate cu analiza standardizată a apei de mare, așa cum este descrisă de Grasshoff et al.10.1.5.3. Toate sistemele ar trebui încercate pentru a detecta nitrații în apa evacuată. În cazul în care cantitățile tipice de nitrați sunt peste 80% din limita superioară, acestea ar trebui să fie înregistrate în ETM-A sau ETM-B.10.1.6. Aditivi pentru apa de spălare și alte substanțeEste necesar să se efectueze o evaluare a apei de spălare pentru tehnologiile EGC care folosesc produse chimice, aditivi sau preparate active sau creează produse chimice relevante in situ. Evaluarea ar putea lua în considerare liniile directoare relevante, cum ar fi «Procedura de aprobare a sistemelor de management al apei de balast care utilizează substanțe active (G9)» (Rezoluția MEPC.169(57)) și, dacă este necesar, ar trebui să se stabilească criterii suplimentare privind evacuarea apei de spălare.
    10.2 Monitorizarea apei de spălare10.2.1. pH-ul, conținutul în hidrocarburi (măsurat prin niveluri de PAH) și turbiditatea ar trebui să fie monitorizate în permanență și înregistrate așa cum se recomandă în secțiunea 7 din prezentele linii directoare. Echipamentul de monitorizare, de asemenea, ar trebui să îndeplinească criteriile de performanță, descrise mai jos:pH10.2.2. Electrodul de pH și pH-metrul ar trebui să aibă o rezoluție de 0,1 unități pH și un compensator de temperatură. Electrodul ar trebui să satisfacă cerințele definite în BS 2586 sau într-un alt standard echivalent sau să aibă o performanță mai bună și pH-metrul ar trebui să îndeplinească sau să depășească cerințele din BS EN ISO 60746-2: 2003.PAH10.2.3. Echipamentul de monitorizare al PAH ar trebui să fie capabil să monitorizeze prezența PAH în apă într-un interval de cel puțin de două ori limita concentrației la evacuare indicată în tabelul de mai sus. Ar trebui să se demonstreze că echipamentul funcționează corect și nu prezintă abateri mai mari de 5% în apa de spălare cu turbiditatea situată în intervalul de funcționare a instalației.10.2.4. Pentru evacuările de un debit mai mic și o concentrație mai mare de PAH, ar trebui să se utilizeze tehnica de monitorizare cu ultraviolete sau o tehnică echivalentă datorită fiabilității gamei sale de funcționare.Turbiditate10.2.5. Echipamentul de monitorizare a turbidității ar trebui să satisfacă cerințele definite în ISO 7027:1999 sau USEPA 180.1.10.3 Înregistrarea datelor privind monitorizarea apei de spălare10.3.1. Dispozitivul de înregistrare a datelor ar trebui să respecte cerințele de la secțiunile 7 și 8 și ar trebui să înregistreze în mod continuu pH-ul, PAH și turbiditatea specificate în criteriile referitoare la apa de spălare.10.4 Reziduuri din apa de spălare10.4.1. Reziduurile generate de unitatea EGC ar trebui să fie livrate la țărm la instalațiile de primire adecvate. Aceste reziduuri nu ar trebui să fie deversate în mare sau incinerate la bord.10.4.2. Fiecare navă echipată cu o unitate EGC ar trebui să înregistreze depozitarea și eliminarea reziduurilor din apa de spălare într-un registru EGC, indicând data, ora și locul unor astfel de depozitări și eliminări. Registrul EGC poate face parte dintr-un registru existent sau dintr-un dispozitiv electronic de înregistrare aprobat de către Administrație.
     +  APENDICE 1
    MODEL DE CERTIFICAT DE CONFORMITATE PRIVIND EMISIILE DE SO_X
    Siglă sau monogramă
    Numele administrației
    Certificat de conformitate privind emisiile de SO_x
    Certificat de aprobare a instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate
    Emis în conformitate cu prevederile Protocolului din 1997, astfel cum a fost modificat prin Rezoluția MEPC.176(58) în 2008, privind amendarea Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, sub autoritatea Guvernului:....................................................... (denumirea oficială completă a țării)de către .............................................................. (titlul oficial complet al persoanei competente sau organizației autorizate în conformitate cu prevederile Convenției)Se certifică prin prezentul că unitatea de epurare a gazelor arse evacuate (unitatea EGC), indicată mai jos, a fost inspectată în conformitate cu cerințele din specificațiile cuprinse în Schema-A din Liniile directoare din 2015 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate adoptate prin Rezoluția MEPC.259(68).Acest certificat este valabil numai pentru unitatea EGC menționată mai jos:
    Producătorul unitățiiModel/TipNumărul de serieNumărul de aprobare a unității instalației EGC și a Manualului tehnic
    O copie a prezentului certificat și manualul tehnic al instalației EGC trebuie să se găsească în permanență la bordul navei echipate cu această unitate a instalației EGC.Prezentul certificat este valabil pe durata de viață utilă a unității instalației EGC montate pe navele aflate sub autoritatea Guvernului sus-menționat, sub rezerva inspecțiilor efectuate conform secțiunii 4.2 din Liniile directoare și regulii 5 din anexa VI la MARPOL.
    Emis la ................................................
    (Locul de emitere a certificatului)
    La ..............................
    zz/ll/aaaa
    (Data emiterii)
    .........................................................
    (Semnătura persoanei legal autorizate pentru emiterea certificatului)
    (sigiliul sau ștampila autorității, după caz)
     +  APENDICE 2
    Dovada metodei bazate pe raportul SO_2/CO_2
    1. Metoda bazată pe raportul SO_2/CO_2 permite monitorizarea directă a emisiilor de gaze arse evacuate pentru a se verifica faptul că acestea respectă limitele specificate în tabelul 1 din paragraful 1.3 din prezentele linii directoare. În cazul instalațiilor EGC care absorb CO_2 în timpul procesului de epurare a gazelor arse evacuate, este necesar să se măsoare concentrația de CO_2 înainte de procesul de epurare și să se folosească această concentrație măsurată înainte de epurare împreună cu concentrația de SO_2 măsurată după epurare. În cazul instalațiilor de epurare convenționale cu conținut scăzut în alcalii, deoarece practic CO_2 nu este absorbit în timpul procesului de epurare a gazelor arse evacuate, aceste două gaze pot fi monitorizate după procesul de epurare.2. Corespondența între rapoartele SO_2/CO_2 poate fi determinată prin simpla examinare a conținutului de carbon respectiv pe unitatea de masă a combustibilului distilat și a celui rezidual. Acești combustibili hidrocarbonați au un conținut în carbon, exprimat sub forma unui procent de masă, ce este foarte asemănător, în timp ce conținutul lor în hidrogen este diferit. Astfel, se poate concluziona că, pentru o cantitate de carbon utilizată pentru combustie, cantitatea de sulf utilizată pentru combustie va fi proporțională cu cantitatea de sulf a combustibilului, cu alte cuvinte, raportul dintre carbon și sulf este constant după ajustare, pentru a ține seama de greutatea moleculară a oxigenului din combustie.3. Inițial era preconizat să se utilizeze raportul SO_2/CO_2 pentru a verifica faptul că emisiile provenite de la utilizarea unui combustibil cu un conținut în sulf de 1,5% respectă limitele. Se poate demonstra că limita de 65 (ppm^4%) a raportului SO_2/CO_2 corespunde unui conținut de sulf al combustibilului lichid de 1,5%, calculându-se mai întâi raportul dintre masa de sulf și masa de carbon, conținute în combustibil; acest raport este prevăzut în tabelul 1 din prezentul apendice pentru diverși combustibili și diverse concentrații în sulf, inclusiv combustibili distilați și combustibili reziduali la care conținutul de sulf este de 1,5%. Acest raport a permis obținerea concentrațiilor corespunzătoare în SO_2 și CO_2 a gazului ars evacuat prezentate în tabelul 2 din prezentul apendice. Au fost luate în considerare masele moleculare pentru transformarea fracțiilor de masă în fracții molare. Pentru combustibilii din tabelul 2 cu conținut de sulf de 1,5%, cantitatea de CO_2 este mai întâi stabilită la 8%, apoi la 0,5% pentru a arăta că o variație a aerului în exces nu are niciun efect. Așa cum era de așteptat, concentrația de SO_2 în termeni absoluți se schimbă, dar raportul SO_2/CO_2 rămâne același, ceea ce arată că raportul SO_2/CO_2 este independent de raportul combustibil/aer. Raportul SO_2/CO_2 poate fi deci folosit cu încredere în orice moment al funcționării, chiar și atunci când nicio putere de frânare nu este produsă.3.1 Ar trebui notat faptul că raportul SO_2/CO_2 variază puțin de la un combustibil lichid distilat la un combustibil rezidual. Această variație se datorează diferenței mari care există între raporturile atomice hidrogen/carbon (H/C) ale acestor două feluri de combustibil. Figura 1 ilustrează măsura în care raportul SO_2/CO_2 este afectat de raportul H/C pe o gamă largă de raporturi H/C și de concentrații de sulf. Din figura 1 se poate concluziona că pentru concentrațiile de sulf mai mici de 3,0% sulf, diferența între rapoartele S/C pentru combustibili distilați și combustibili reziduali este mai mică de 5,0%.3.2 În cazul în care se utilizează combustibili lichizi care nu sunt derivați din petrol, raportul SO_2/CO_2 adecvat aplicabil la valorile date în regulile 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL va fi supus aprobării de către Administrație.  +  Tabelul 1: Proprietăți pentru combustibili marini distilați și reziduali**Pe baza proprietăților indicate în Liniile directoare ale OMI privind monitorizarea NO_x, rezoluția MEPC.103(49).
    CarbonHidrogenSulfAlteleCHSRaportul S/C al combustibiluluiRaportul SO_2/CO_2 al gazelor arse evacuate
    Tip combustibil lichid% (m/m)% (m/m)% (m/m)% (m/m)mol/kgmol/kgmol/kgmol/molppm/% (v/v)
    Distilat86,2013,600,170,0371,83331360,05310,000747,39559
    Rezidual86,1010,902,700,3071,75001090,84380,01176117,5958
    Distilat85,0513,421,500,0370,8750134,20,46880,00661466,1376
    Rezidual87,17 11,031,500,3072,6417110,30,46880,00645364,5291
     +  Tabelul 2: Calcularea emisiilor pentru un conținut de sulf de 1,5%
    CO_2SO_2Raportul SO_2/CO_2 al gazelor arse evacuateRaportul S/C al gazelor arse evacuate
    %ppm4ppm^4/%m/m
    Distilat 0,17% S859,17,40,00197
    Rezidual 2,70% S8939,7117,50,03136
    Distilat 1,5% S8528,566,10,01764
    Rezidual 1,5% S8515,764,50,01721
    Distilat 1,5% S0,533,066,10,01764
    Rezidual 1,5% S0,532,264,50,01721
    ^4 ppm înseamnă „părți per milion“. Se consideră că ppm este măsurată cu ajutorul analizoarelor de gaz pe o bază molară, presupunând un comportament al gazului ideal. Unitățile tehnice corecte sunt în realitate micromoli de substanță per mol de cantitate totală (µmol/mol), dar ppm este utilizat în scopul de a fi uniformitate cu unitățile utilizate în Codul tehnic NO_x.
     +  Relația între raportul SO_2/CO_2 și conținutul de sulf al combustibilului (în %)
    4. Se poate demonstra că raportul SO_2/CO_2 (ppm^4/%) de 65 corespunde valorii de 6,0 g/kWh arătând că raporturile lor S/C sunt similare. Pentru a face acest lucru, trebuie, de asemenea, făcută ipoteza că consumul specific de combustibil la frânare (BSFC) este de 200 g/kWh. Este o valoare medie satisfăcătoare pentru motoarele diesel navale. Calculul se efectuează după cum urmează:SO_2 specific la frânare = 6,0 g/kWhMW_S = 32,065 g/molMW_SO2 = 64,064 g/molBSFC = 200 g/kWhConcentrația carbonului (%) în combustibil având un conținut în sulf de 1,5% (conform tabelului 1) = 85,05% (distilat) și 87,17% (combustibil rezidual).NOTA 1:Raporturile masice S/C calculate mai sus pe baza unei emisii de SO_2 de 6,0 g/kWh și a unui BSFC de 200 g/kWh se încadrează în marja de 0,10% din raporturile masice S/C indicate în tabel (tabelul 2). Prin urmare, raportul SO_2/CO_2 (ppm^4/%) de 65 corespunde bine la 6,0 g/kWh. NOTA 2:Valoarea de 6,0 g/kWh și, prin urmare, consumul specific de combustibil la frânare de 200 g/kWh sunt luate din anexa VI la MARPOL așa cum a fost adoptată de Conferința MARPOL din 1997.5. În practică, formulele de lucru sunt după cum urmează:*Concentrațiile de gaze trebuie să fie eșantionate sau convertite la același conținut de apă reziduală (de exemplu, complet umed, complet uscat).6. Mai jos este o listă cu avantajele utilizării raportului SO_2/CO_2 (ppm^4/%) ca limită pentru a determina conformitatea cu regula 14.1 sau 14.4 din anexa VI la MARPOL:.1 Această limită poate fi utilizată pentru a determina conformitatea pentru arzătoarele cu combustibil lichid, care nu produc putere mecanică..2 Această limită poate fi utilizată pentru a determina conformitatea indiferent de puterea de ieșire a motorului, inclusiv la ralanti..3 Această limită necesită să se efectueze doar două măsurători ale concentrațiilor de gaze la un singur punct de prelevare de eșantioane..4 Nu este necesar să se măsoare orice parametru al motorului, cum ar fi viteza, cuplul motorului, debitul de gaze arse evacuate sau debitul de combustibil al motorului..5 Dacă ambele măsurători ale concentrațiilor de gaze sunt efectuate pentru același conținut de apă reziduală al eșantionului (de exemplu, complet umed, complet uscat), niciun factor de conversie fază uscată - fază umedă nu este necesar să fie utilizat în calcule..6 Această limită elimină orice relație între eficiența termică a unității de combustie a combustibilului lichid și unitatea EGC..7 Nu este necesar să se cunoască proprietățile combustibilului..8 Deoarece numai două măsurători sunt efectuate la un singur punct, este posibil să se reducă la minimum efectele tranzitorii la care sunt supuse motorul și instalația EGC prin alinierea semnalelor doar de la aceste două analizoare. (A se reține că punctele optime de utilizat pentru această aliniere sunt punctele în care fiecare analizor răspunde la o variație discretă a emisiilor la sonda de prelevare a eșantioanelor de 50% din valoarea în regim constant.).9 Această limită este independentă de cantitatea de gaze arse evacuate diluate. Diluția poate să se producă din cauza evaporării apei în instalația EGC și în timpul precondiționării unui dispozitiv de prelevare a gazului ars evacuat.
     +  APENDICE 3
    Colectarea datelor privind apa de spălare
    1. Criteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare sunt menite să servească drept ghid inițial pentru punerea în aplicare a proiectelor de instalații EGC. În viitor, aceste criterii ar trebui să fie revizuite pe măsură ce noi date privind conținutul evacuărilor și efectele acestora devin disponibile, luând în considerare orice aviz dat de GESAMP.2. Prin urmare, administrațiile ar trebui să asigure colectarea datelor relevante. În acest scop, proprietarii de nave, în colaborare cu producătorul instalației EGC, sunt solicitați să preleve și să analizeze eșantioanele de:• apă la intrare (pentru referință);• apă după spălare (dar înainte de orice sistem de tratare); și• apă evacuată.3. Această prelevare de probe ar trebui să fie efectuată în timpul încercării pentru aprobare sau imediat după punerea în funcțiune și la intervale de aproximativ 12 luni pe o perioadă de doi ani de funcționare (un minimum de trei eșantioane). Recomandările privind prelevarea de probe și analiza probelor ar trebui să fie efectuate de laboratoarele care folosesc proceduri de încercare EPA sau ISO pentru următorii parametri:■ pH■ PAH și hidrocarburi [analize detaliate prin cromatografie în faza gazoasă (GC) și spectrometrie de masă (MS)]■ Nitrați■ Nitriți■ Cd■ Cu■ Ni■ Pb■ Zn■ As■ Cr■ V4. Gradul de încercare în laborator poate fi modificat sau îmbunătățit în funcție de evoluția cunoștințelor în domeniu.5. Atunci când se transmit datele încercării către Administrație, ar trebui să li se adauge cel puțin și informații privind debitele de evacuare a apei de spălare, diluția amestecului evacuat, dacă este cazul, puterea motorului, precum și caracteristicile combustibilului utilizat extrase din nota de livrare a buncherului.6. Se recomandă ca navei care a furnizat aceste informații, spre satisfacția Administrației, să poată să i se acorde o derogare pentru conformitatea instalației sau instalațiilor existente cu eventualele norme viitoare mai stricte privind evacuarea apei de spălare. Administrația ar trebui să ofere informațiile prezentate pe această temă Organizației pentru difuzare prin intermediul unor mecanisme adecvate.
    -----