REZOLUTIE MEPC nr. 184(59) din 17 iulie 2009Liniile directoare din 2009 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate
EMITENT
  • ORGANIZAȚIA MARITIMĂ INTERNAȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 3 martie 2014



    Notă
    Aprobată prin ORDINUL nr. 139 din 19 februarie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 3 martie 2014.
    Comitetul pentru protecția mediului marin,amintind articolul 38(a) al Convenției privind crearea Organizației Maritime Internaționale referitor la funcțiile Comitetului pentru protecția mediului marin conferite acestuia prin convențiile internaționale pentru prevenirea și controlul poluării marine,amintind, de asemenea, că anexa VI la MARPOL a intrat în vigoare la 19 mai 2005,amintind în continuare Rezoluția MEPC.170(57), prin care Comitetul a adoptat Liniile directoare pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate,luând notă de faptul că anexa VI revizuită la MARPOL a fost adoptată prin Rezoluția MEPC.176(58), care este așteptată să între în vigoare la 1 iulie 2010,luând notă, de asemenea, de faptul că regula 4 din anexa VI revizuită la MARPOL permite utilizarea unor metode alternative de conformitate cel puțin la fel de eficace, din punctul de vedere al reducerii emisiilor, ca acelea prevăzute în anexa VI revizuită la MARPOL, inclusiv oricare dintre standardele specificate în regula 14, luând în considerare liniile directoare elaborate de către Organizație,recunoscând necesitatea de a se revizui liniile directoare pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate, în conformitate cu dispozițiile anexei VI revizuite la MARPOL,luând în considerare Liniile directoare din 2009 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate, care au fost dezvoltate de Subcomitetul pentru lichide și gaze în vrac la a treisprezecea sa sesiune,1. adoptă Liniile directoare din 2009 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate, al căror text este prezentat în anexa la prezenta rezoluție;2. invită guvernele să aplice Liniile directoare din 2009 de la 1 iulie 2010;3. solicită administrațiilor să prevadă colectarea datelor necesare în conformitate cu apendicele III; și4. anulează Liniile directoare adoptate prin Rezoluția MEPC.170(58) începând cu 1 iulie 2010.  +  Anexăla Rezoluția MEPC.184(59)Liniile directoare din 2009 pentruinstalațiile de epurare a gazelor arse evacuate1. Introducere1.1. Regula 14 a anexei VI la MARPOL 73/78 prevede că navele să utilizeze combustibil lichid cu un conținut de sulf ce nu depășește limitele stipulate în regula 14.1 sau 14.4. Regula 4 permite, sub rezerva aprobării Administrației, utilizarea unor metode alternative de conformitate cel puțin la fel de eficace, din punct de vedere al reducerii emisiilor, ca acelea prevăzute în anexă, inclusiv oricare dintre standardele specificate în regula 14. Administrația unei părți ar trebui să țină cont de orice informație relevantă din liniile directoare elaborate de Organizație referitoare la alte metode alternative prevăzute în regula 4.1.2. Similar cu o instalație de reducere a emisiilor de NO(x), o instalație EGC poate fi aprobată sub rezerva ca parametrii și emisiile să fie verificați/verificate periodic sau instalația poate fi echipată cu un sistem de monitorizare continuă a emisiilor. Aceste linii directoare au fost elaborate pentru a fi obiective și bazate pe performanță. În plus, utilizarea raportului de SO(2) (ppm)/CO(2) (%) va simplifica controlul emisiilor de SO(x) și facilita aprobarea unei instalații EGC. A se vedea apendicele II, unde se explică utilizarea raportului SO(2)(ppm)/CO(2)(%) ca bază a sistemului de monitorizare.1.3. Conformitatea ar trebui să fie demonstrată pe baza valorilor raportului SO(2)(ppm)/CO(2)(% v/v).Tabelul 1Limitele conținutului de sulf din combustibilul lichid specificate în regulile 14.1 și 14.4 și valorile emisiilor corespunzătoare
    Conținutul de sulf din combustibilul lichid (% m/m) Raportul SO(2)(ppm)/CO(2)(% v/v)
    4,50 195,0
    3,50 151,7
    1,50 65,0
    1,00 43,3
    0,50 21,7
    0,10 4,3
    NOTĂ:Rapoartele limitelor emisiilor sunt aplicabile numai atunci când se utilizează combustibil lichid distilat sau reziduuri derivate din petrol. A se vedea apendicele II pentru aplicarea metodei raportului [SO(2)/CO(2)].
    1.4. Aceste linii directoare au valoare de recomandare; totuși, administrațiile sunt invitate ca la implementare să se bazeze pe aceste linii directoare.
    2. Generalități2.1. Scop2.1.1. Scopul prezentelor linii directoare este de a specifica cerințele aplicabile pentru încercare, inspecții, certificare și verificare a instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate (EGC), în conformitate cu regula 4, pentru a asigura că acestea oferă un grad de eficacitate echivalent cu cerințele regulilor 14.1 și 14.4 din anexa VI la MARPOL 73/78.2.1.2. Liniile directoare permit două scheme; schema A (certificarea instalației prin verificări de parametri și de emisii) și schema B (monitorizarea continuă a emisiilor prin verificări de parametri).2.1.3. Navele care trebuie să utilizeze o instalație de epurare a gazelor arse evacuate în parte sau în totalitate pentru îndeplinirea cerințelor regulilor 14.1 și/sau 14.4 din Anexa VI la MARPOL ar trebui să dispună de un Plan de conformitate privind emisiile de SO(x) (SECP), aprobat.2.2. Aplicare2.2.1. Prezentele linii directoare se aplică instalațiilor EGC care echipează mașinile cu combustie de combustibil lichid, cu excepția incineratoarelor de bord, instalate la bordul unei nave.2.3. Definiții și documente necesare
    Unitate de combustie cu combustibil lichid Orice motor, caldarină, turbină cu gaz sau altă unitate de combustie cu combustibil lichid, cu excepția incineratoarelor de bord
    EGC Epurare a gazelor arse evacuate
    SO(x) Oxizi de sulf
    SO(2) Bioxid de sulf
    CO(2) Bioxid de carbon
    UTC Timp universal coordonat
    Valoare certificată Raportul SO(2)/CO(2) specificat de către producător, pentru care este certificată instalația EGC că îl respectă, atunci când funcționează în mod continuu, dacă conținutul de sulf din combustibilul lichid nu depășește conținutul maxim specificat de către producător
    În situ Prelevarea de eșantioane efectuată direct din fluxul de gaze arse evacuate
    MCR Puterea maximă continuă
    Gama de încărcare Puterea nominală maximă a motorului diesel sau rata de vaporizare a caldarinei
    SECP Plan de conformitate privind emisiile de SO(x)
    SECC Certificat de conformitate privind emisiile de SO(x)
    ETM-A Instalația EGC - Manual tehnic pentru schema A
    ETM-B Instalația EGC - Manual tehnic pentru schema B
    OMM Manual de monitorizare la bord
    Registrul EGC Registrul în care sunt înregistrați parametrii de exploatare a instalației EGC în funcționare, setările componentelor sale, fișe de întreținere și revizie, după caz
    Document Schema A Schema B
    SECP X X
    SECC X
    ETM schema A X
    ETM schema B X
    OMM X X
    Registru EGC sau dispozitiv de înregistrare electronică X X
    3. Notă referitoare la siguranță3.1. O atenție deosebită trebuie să fie acordată aspectelor legate de siguranță referitoare la manipularea și apropierea de gazele arse evacuate, echipamentele de măsurare și de depozitare și de utilizare a recipientelor sub presiune pentru gazele de calibrare și gazele pure. Locațiile de prelevare a eșantioanelor și platformele de acces permanente ar trebui să fie dispuse astfel încât această monitorizare să poată fi efectuată în condiții de siguranță. La alegerea locului de amplasare a orificiului de evacuare a apei uzate utilizată în instalația EGC, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de amplasarea intrării apei de mare în navă. În toate condițiile de exploatare, pH-ul ar trebui să fie menținut la un nivel care să evite deteriorarea sistemului antivegetativ, elicei, cârmei și altor elemente ale navei ce ar putea fi vulnerabile la evacuările acide, care pot provoca o coroziune accelerată a componentelor metalice esențiale.4. Schema A - Aprobarea, inspecțiile și certificarea instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate prin verificări de parametri și de emisii4.1. Aprobarea instalațiilor EGC4.1.1. GeneralitățiOpțiunile din cadrul schemei A ale prezentelor linii directoare includ următoarele:a) Aprobarea instalațieib) Instalații produse în seriec) Aprobarea unei serii de instalații4.1.2. Aprobarea instalației4.1.2.1. O instalație EGC ar trebui să fie certificată ca fiind capabilă să respecte valoarea limită (valoarea certificată) specificată de către producător (de exemplu, nivelul emisiei pe care instalația este capabilă să îl mențină în permanență) cu combustibili lichizi care respectă conținutul în sulf, în % m/m, maxim specificat de către producător și pentru o serie de parametri de exploatare enumerați la paragraful 4.2.2.1 (b) pentru care aceasta trebuie să fie aprobată. Valoarea certificată ar trebui cel puțin să fie potrivită pentru operațiunile navei în conformitate cu cerințele prevăzute la regulile 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.4.1.2.2. Dacă instalația de epurare nu poate să fie pusă la încercare cu un combustibil lichid care respectă conținutul de sulf, în % m/m, maxim specificat de producător, pot fi utilizați 2 combustibili lichizi cu un conținut mai mic de sulf în % m/m. Cei 2 combustibili selectați ar trebui să aibă o diferență în % m/m de conținut în sulf suficientă pentru a demonstra comportamentul în operare al instalației EGC și pentru a demonstra că valoarea certificată ar putea fi respectată dacă instalația ar fi fost exploatată cu un combustibil lichid care respectă conținutul de sulf, în % m/m, maxim specificat de producător. În astfel de cazuri, ar trebui să fie efectuate cel puțin două încercări în conformitate cu secțiunea 4.3. Nu este necesar ca aceste încercări să fie succesive și ar putea fi efectuate pe două instalații EGC diferite, dar identice.4.1.2.3. Ar trebui să se indice debitul masic maxim și, dacă este cazul, cel minim al gazelor arse evacuate ale instalației. Producătorul echipamentului ar trebui să demonstreze efectul pe care l-ar putea avea o variație a altor parametri definiți în paragraful 4.2.2.1 (b). Efectul variației acestor factori ar trebui să fie determinat prin încercări sau prin orice alte mijloace potrivite. O variație a acestor factori sau combinație de variații ale acestor factori nu ar trebui în niciun fel să dea naștere la o valoare a emisiilor instalației EGC care să depășească valoarea certificată.4.1.2.4. Datele obținute conform prezentei secțiuni, împreună cu ETM-A, ar trebui să fie supuse spre aprobare Administrației.4.1.3. Instalații produse în serieÎn cazul instalațiilor EGC similare având același debit masic ca și instalațiile certificate în temeiul secțiunii 4.1.2, și pentru a evita încercarea fiecărei instalații EGC, producătorul de echipamente poate solicita Administrației să accepte un acord privind conformitatea producției. Certificarea fiecărei instalații EGC în virtutea acestui acord ar trebui condiționată și de toate inspecțiile pe care Administrația le poate considera necesare pentru a se asigura că fiecare instalație EGC are o valoare a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată atunci când aceasta este exploatată în conformitate cu parametrii stabiliți în paragraful 4.2.2.1 (b).4.1.4. Aprobarea unei serii de instalații4.1.4.1. În cazul instalațiilor EGC de proiecte identice, dar neavând același debit masic maxim, Administrația poate accepta, în loc de încercarea tuturor instalațiilor EGC cu debite diferite, conform dispozițiilor secțiunii 4.1.2, încercarea instalației de epurare la 3 debite diferite, cu condiția ca aceste trei încercări să fie efectuate pe instalații care au debitul cel mai mare, cel mai mic și intermediar din seria în cauză.4.1.4.2. În cazul în care există diferențe semnificative în proiectarea instalațiilor EGC de debite diferite, această procedură nu ar trebui aplicată, în afară de cazul când se poate demonstra, spre satisfacția Administrației, că, în practică, acele diferențe nu afectează în mod apreciabil performanța diferitelor tipuri de instalații EGC.4.1.4.3. Pentru instalațiile EGC de debite diferite, ar trebui să se descrie sensibilitatea lor la tipul mașinii cu combustie pe care acestea sunt montate atunci când acesta variază, precum și la variațiile parametrilor enumerați în paragraful 4.2.2.1 (b). Acest lucru ar trebui să fie demonstrat cu ajutorul încercărilor sau al altor date corespunzătoare.4.1.4.4. Ar trebui să se descrie în detaliu efectul pe care modificările în debitul instalațiilor EGC le-ar putea avea asupra caracteristicilor apei de spălare.4.1.4.5. Toate datele justificative obținute în conformitate cu prezenta secțiune, împreună cu ETM-A pentru fiecare instalație de debit special, ar trebui să fie supuse spre aprobare Administrației.4.2. Inspecții și certificare4.2.1. Procedurile de certificare a unei instalații EGC4.2.1.1. În scopul îndeplinirii prevederilor paragrafului 4.1, fiecare instalație EGC ar trebui, fie înainte, fie după instalarea acesteia la bordul navei, să fie certificată că respectă valoarea certificată specificată de către producător (de exemplu, nivelul emisiei pe care instalația este capabilă să îl mențină continuu) în condițiile de exploatare și ținând cont de restricțiile indicate în manualul tehnic al instalației EGC (ETM-A) aprobat de către Administrație.4.2.1.2. Valoarea certificată a emisiilor ar trebui să fie determinată în conformitate cu dispozițiile prezentelor linii directoare.4.2.1.3. Administrația ar trebui să emită un SECC pentru fiecare instalație EGC care satisface prescripțiile paragrafului 4.2.1.1. Modelul de SECC se găsește în apendicele I.4.2.1.4. Solicitarea de obținere a unui SECC ar trebui făcută de producătorul instalației EGC, de proprietarul navei sau o altă parte.4.2.1.5. Administrația poate emite un SECC pentru toate instalațiile EGC având același proiect și aceeași putere ca a celei care a fost certificată în conformitate cu paragraful 4.2.1.1 fără a fi nevoie să fie puse la încercare în conformitate cu paragraful 4.2.1.1, sub rezerva dispozițiilor de la secțiunea 4.1.3 din prezentele linii directoare.4.2.1.6. Instalațiile EGC de același proiect ca a celei care a fost certificată în conformitate cu paragraful 4.2.1.1, dar de puteri diferite, pot fi acceptate de către Administrație sub rezerva secțiunii 4.1.4 din prezentele linii directoare.4.2.1.7. Administrația ar trebui să acorde o atenție specială instalațiilor EGC care tratează doar o parte din fluxul de gaze arse evacuate provenind de la conducta de evacuare în care sunt instalate pentru a se asigura că în toate condițiile de exploatare definite, valoarea totală a emisiilor de gaze arse evacuate în aval de instalație nu depășește valoarea certificată.4.2.2. Manualul tehnic al instalației EGC "Schema A" (ETM-A)4.2.2.1. Fiecare instalație EGC ar trebui să fie însoțită de către un ETM-A furnizat de producător. Acest ETM-A ar trebui să conțină cel puțin următoarele informații:(a) identificarea instalației (producător, model/tip, număr serie și alte detalii necesare), inclusiv o descriere a instalației, și a oricăror sisteme auxiliare eventual necesare;(b) limitele de exploatare sau gama de valori de funcționare pentru care instalația este certificată. Acestea ar trebui, cel puțin, să includă:(i) debitul masic maxim și, dacă este cazul, debitul masic minim al gazelor arse evacuate;(ii) puterea, tipul și alți parametri relevanți ai unității de combustie cu combustibil lichid pe care instalația EGC trebuie să fie montată. În cazul caldarinelor ar trebui, de asemenea, indicat raportul maxim aer/combustibil pentru o încărcare de 100%. Cu privire la motoarele diesel, ar trebui să se indice dacă motorul este în 2 sau 4 timpi;(iii) valorile maxime și minime ale debitului apei de spălare și ale presiunii de alimentare, precum și alcalinitatea minimă a apei la intrare (ISO 9963-1-2);(iv) gama temperaturilor de intrare a gazelor arse evacuate și temperaturile maxime și minime la ieșirea gazelor arse evacuate când instalația EGC este în funcțiune;(v) gama diferențelor de presiune a gazelor arse evacuate și presiunea maximă de intrare a gazelor arse evacuate când unitatea de combustie cu combustibil lichid funcționează la puterea maximă continuă (MRC) sau la 80% din puterea sa nominală, după caz;(vi) nivelurile de salinitate sau elementele apei dulci necesare pentru aportul de neutralizare adecvat; și(vii) alți factori legați de proiectarea și funcționarea instalației EGC care contribuie la obținerea unei valori maxime a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată;(c) orice cerințe sau restricții aplicabile la instalația EGC sau la echipamentul conex care sunt necesare pentru ca emisiile maxime ale instalației să nu depășească valoarea certificată;(d) întreținerea, reviziile sau reglările necesare pentru ca instalația EGC să continue să mențină o valoare maximă a emisiilor ce nu depășește valoarea certificată. Întreținerea, revizia și reglările ar trebui să fie înregistrate în Registrul EGC;(e) măsurile corective în cazul în care se depășește raportul SO(2)/CO(2) maxim admisibil aplicabil sau criteriile aplicabile de evacuare a apei de spălare;(f) procedura de verificare ce urmează să fie utilizată pentru inspecția instalației EGC pentru a se asigura că performanța sa este menținută și că este utilizată în modul stabilit (a se vedea secțiunea 4.4);(g) variațiile în caracteristicile apei de spălare în funcție de performanța gamei de dispozitive;(h) criteriile de proiectare a circuitului apei de spălare; și(i) certificatul de conformitate privind emisiile de SO(x) (SECC).4.2.2.2. Manualul tehnic pentru schema A (ETM-A) ar trebui să fie aprobat de către Administrație.4.2.2.3. ETM-A ar trebui să fie păstrat la bordul navei pe care instalația este montată și ar trebui să fie disponibil în timpul inspecțiilor la cerere.4.2.2.4. Amendamentele la ETM-A, ce reflectă modificările instalației EGC care afectează performanța sa în ceea ce privește emisiile în aer și/sau apă, ar trebui să fie aprobate de către Administrație. În cazul în care adăugările, ștersăturile sau modificările nu sunt încorporate în ETM-A care a fost aprobat inițial, acestea ar trebui să fie păstrate cu ETM-A și ar trebui să fie considerate ca făcând parte din ETM-A.4.2.3. Inspecții în timpul funcționării4.2.3.1. Instalația EGC ar trebui să fie inspectată de către Administrație după instalare, apoi în timpul inspecțiilor inițiale, anuale/intermediare și de reînnoire.4.2.3.2. Conform regulii 10 din anexa VI la MARPOL, instalația EGC poate, de asemenea, să fie inspectată și în cadrul controlului statului portului.4.2.3.3. Înainte de a fi dată în folosință, orice instalație EGC ar trebui să obțină de la Administrație un SECC.4.2.3.4. La finalul inspecției după instalarea prevăzută la paragraful 4.2.3.1, ar trebui să fie completată corespunzător secțiunea 2.6 din Suplimentul la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei al navei.4.3. Limite de emisii4.3.1. Fiecare instalație EGC ar trebui să fie capabilă să reducă emisiile de SO(x) la un nivel egal sau mai mic decât valoarea certificată, în orice punct de încărcare, atunci când aceasta este exploatată în conformitate cu cerințele prevăzute în paragraful 4.2.2.1. (b), conform indicațiilor paragrafelor 4.3.2-4.3.5 ale acestor linii directoare, cu excepția celor prevăzute la paragraful 4.3.7.4.3.2. Instalațiile EGC instalate pe motoarele diesel principale de propulsie ar trebui să îndeplinească cerințele de la paragraful 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 25% și 100% din gama de încărcări ale motoarelor pe care sunt instalate.4.3.3. Instalațiile EGC instalate pe motoarele diesel auxiliare ar trebui să satisfacă cerințele prevăzute la paragraful 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 10% și 100% din gama de încărcări ale motoarelor pe care sunt instalate.4.3.4. Instalațiile EGC instalate pe motoarele diesel principale de propulsie și cele auxiliare ar trebui să îndeplinească cerințele de la paragraful 4.3.3.4.3.5. Instalațiile EGC instalate pe caldarine ar trebui să satisfacă cerințele paragrafului 4.3.1 la toate încărcările cuprinse între 10% și 100% din gama de încărcări (rata de vaporizare) sau, dacă raportul de reducere este mai mic, pe toată gama reală de încărcări ale caldarinelor pe care sunt instalate.4.3.6. Pentru a demonstra performanța, ar trebui să fie măsurate emisiile cu acordul Administrației, la cel puțin 4 puncte de încărcare. Un punct de încărcare ar trebui să se situeze la 95-100% din debitul masic maxim al gazelor arse evacuate pentru care instalația trebuie să fie certificată. Un punct de încărcare ar trebui să se situeze la ± 5% din debitul masic minim al gazelor arse evacuate pentru care instalația trebuie să fie certificată. Celelalte două puncte de încărcare ar trebui să fie situate la o distanță egală între debitele masice maxime și minime ale gazelor arse evacuate. În cazul în care există discontinuități în funcționarea sistemului numărul de puncte de încărcare ar trebui să fi crescut, cu acordul Administrației, pentru a demonstra că instalația își păstrează performanța sa în gama prevăzută de debitele masice ale gazelor arse evacuate. Încercări suplimentare la puncte de încărcare intermediare ar trebui să fie efectuate, în cazul în care s-a constatat un vârf de emisie mai jos a debitului masic maxim al gazelor arse evacuate și mai sus, dacă este cazul, a debitului masic minim al gazelor arse evacuate. Aceste încercări suplimentare ar trebui să fie în număr suficient pentru a stabili valoarea de vârf a emisiei.4.3.7. Pentru încărcările mai mici decât cele menționate la paragrafele 4.3.2-4.3.5, instalația EGC ar trebui să continue să funcționeze. În cazurile în care mașinile cu combustie cu combustibil lichid pot fi puse să funcționeze la ralanti, concentrația emisiilor de SO(2) (în ppm) la concentrația de O(2) standardizată (15,0% pentru motoarele diesel și 3,0% pentru caldarine) nu ar trebui să depășească 50 ppm.4.4. Procedurile de urmat la bord pentru a demonstra conformitatea4.4.1. ETM-A al fiecărei instalații EGC ar trebui să conțină o procedură de verificare pentru utilizare la inspecții după cum este necesar. Această procedură nu ar trebui să solicite utilizarea unui echipament specializat sau o cunoaștere aprofundată a instalației. Dacă un anume echipament este necesar, acesta ar trebui să fie furnizat și menținut ca parte integrantă a instalației. Instalația EGC ar trebui să fie concepută în așa fel încât să faciliteze inspecția atunci când este necesar. Principiul de bază al acestei proceduri de verificare este că, dacă toate componentele relevante și valorile de funcționare sau setările sunt asemănătoare cu cele care au fost aprobate, atunci performanța instalației EGC este asigurată fără a fi nevoie de măsurători actualizate pentru emisiile gazelor arse evacuate. Este de asemenea necesar să se asigure faptul că instalația EGC este montată pe o unitate cu combustie cu combustibil lichid pentru care este adaptată - aceasta face parte din SECP. Un dosar tehnic referitor la un certificat EIAPP, dacă este disponibil, sau o declarație privind gazele arse evacuate emisă de producătorul ori proiectantul motorului sau de către altă parte competentă ori o declarație a gazelor de ardere emisă de către producătorul sau proiectantul caldarinei ori de către altă parte competentă servește acestui scop, spre satisfacția Administrației.4.4.2. Ar trebui să fie incluse în procedura de verificare toate componentele și valorile de funcționare sau toate setările care pot afecta funcționarea instalației EGC și capacitatea sa de a satisface valoarea certificată.4.4.3. Procedura de verificare ar trebui să fie prezentată de producătorul instalației EGC și ar trebui aprobată de către Administrație.4.4.4. Procedura de verificare ar trebui să includă atât o verificare a documentației, cât și un control real al instalației EGC.4.4.5. Inspectorul ar trebui să verifice dacă fiecare instalație EGC este instalată în conformitate cu ETM-A și are un SECC necesar.4.4.6. Dacă Administrația consideră potrivit, inspectorul ar trebui să aibă opțiunea de a verifica una sau toate componentele, valorile de funcționare sau setările identificate. În cazul în care există mai mult de o instalație EGC, Administrația poate, dacă dorește, să reducă durata sau întinderea inspecției la bord; cu toate acestea, cel puțin una dintre instalațiile EGC de fiecare tip instalată la bord ar trebui să facă obiectul unei inspecții complete, cu condiția ca și celelalte instalații EGC să fie considerate la fel de performante.4.4.7. Instalația EGC ar trebui să includă un mijloc pentru a înregistra în mod automat atunci când instalația este în funcționare. Acesta ar trebui să înregistreze în mod automat, cel puțin la frecvența specificată la paragraful 5.4.2, la minim, presiunea și debitul apei de spălare la racordul de intrare în instalația EGC, presiunea gazelor arse evacuate la intrarea în instalația EGC și pierderea de presiune în instalația EGC, încărcarea unității de combustie a combustibilului lichid și temperatura gazelor arse evacuate la intrarea și ieșirea din instalația EGC. Dispozitivul de înregistrare a datelor ar trebui să respecte cerințele secțiunilor 7 și 8. În cazul unei instalații consumatoare de produse chimice de un debit cunoscut, cum este indicat în ETM-A, înregistrarea acestui consum în registrul EGC servește de asemenea acestui scop.4.4.8. În schema A, dacă niciun sistem de monitorizare continuă a gazelor arse evacuate nu este instalat, este recomandat să se facă zilnic un control al calității gazelor arse evacuate, exprimate prin raportul SO(2)(ppm)/CO(2) (%), pentru a verifica conformitatea concomitent cu verificarea parametrilor prevăzuți la paragraful 4.4.7. Dacă un sistem de monitorizare continuă a gazelor arse evacuate este instalat, atunci ar putea fi necesar să se verifice numai prin controale zilnice parametrii indicați în paragraful 4.4.7 pentru a verifica buna funcționare a instalației EGC.4.4.9. În cazul în care producătorul EGC nu este în măsură să dea o asigurare că instalația EGC respectă limita certificată sau o valoare mai mică între inspecții folosind procedura de verificare prevăzută la paragraful 4.4.1 sau dacă aceasta necesită echipamente specializate sau o cunoaștere aprofundată a instalației, este recomandat să se monitorizeze continuu gazele arse evacuate de fiecare instalație EGC în cadrul schemei B pentru a se asigura respectarea regulilor 14.1 și/sau 14.4.4.4.10. Proprietarul de navă ar trebui să țină un registru EGC în care să înregistreze operațiile de întreținere și revizie a instalației, inclusiv înlocuirea acesteia cu una identică. Un model de registru ar trebui prezentat de către producătorul instalației EGC și aprobat de Administrație. Acest registru EGC ar trebui să poată fi disponibil la inspecțiile prevăzute și să poată fi citit concomitent cu jurnalul mașinii și cu alte date necesare pentru a confirma că instalația EGC funcționează în mod corespunzător. Aceste informații ar trebui, de asemenea, să fie înregistrate în dispozitivul de înregistrare al întreținerii planificate a navei, care a fost aprobat de către Administrație.5. Schema B - Aprobarea, inspecțiile și certificarea instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuate folosind o monitorizare continuă a emisiilor de SO(X)5.1. GeneralitățiAceastă schemă ar trebui să fie utilizată pentru a demonstra că emisiile provenite de la o unitate de combustie cu combustibil lichid echipată cu o instalație EGC vor fi, dacă această instalație este în funcțiune, mai mici sau egale cu valoarea emisiei cerută (de exemplu, după cum se menționează în SECP) în orice punct de încărcare, inclusiv în exploatarea tranzitorie, și prin urmare, îndeplinesc cerințele regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.5.2. AprobareConformitatea demonstrată în timpul funcționării prin folosirea unei monitorizări continue a gazelor arse evacuate. Sistemul de monitorizare ar trebui să fie aprobat de către Administrația căreia ar trebui să i se să comunice rezultatele acestor monitorizări, dacă este necesar, pentru a-i demonstra că instalația respectă limitele cerute ale emisiilor.5.3. Inspecții și certificare5.3.1. Sistemul de monitorizare al instalației EGC ar trebui să fie inspectat de către Administrație la instalarea sa, apoi în timpul inspecțiilor inițiale, anuale/intermediare și de reînnoire.5.3.2. În conformitate cu regula 10 din anexa VI la MARPOL, sistemul de monitorizare a instalației EGC poate de asemenea să fie inspectat și în cadrul controlului statului portului.5.3.3. În acele cazuri în care este montată o instalație EGC, secțiunea 2.6 din Suplimentul la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei al navei ar trebui să fie completat corespunzător.5.4. Calculul ratei de emisie5.4.1. Compoziția gazelor arse evacuate, exprimată sub forma raportului SO(2) (ppm)/CO(2) (%), ar trebui măsurată într-o poziție corespunzătoare în aval de instalația EGC și valoarea măsurată ar trebui să respecte cerințele aplicabile din secțiunea 6.5.4.2. Concentrațiile de SO(2) (ppm) și CO(2) (%) ar trebui să fie monitorizate și înregistrate în permanență la o frecvență care să nu fie mai mică de 0,0035 Hz pe un dispozitiv de înregistrare și de prelucrare a datelor.5.4.3. Dacă trebuie să fie utilizate mai multe analizoare pentru a determina raportul SO(2)/CO(2), acestea ar trebui să fie reglate pentru a preleva eșantioane și a face măsurători în aceleași perioade, iar intrările de date ar trebui să fie aliniate, astfel încât raportul SO(2)/CO(2) să fie pe deplin reprezentativ pentru compoziția gazelor arse evacuate.5.5. Proceduri privind demonstrarea la bordul navelor a conformității cu limitele emisiilor5.5.1. Dispozitivul de înregistrare date ar trebui să satisfacă cerințele secțiunilor 7 și 8.5.5.2. Controalele zilnice ale parametrilor enumerați la paragraful 4.4.7 sunt necesare pentru a verifica buna funcționare a instalației EGC și ar trebui să fie înregistrate în registrul EGC sau în sistemul de înregistrare folosit în compartimentul de mașini.5.6. Manualul tehnic al instalației EGC "Schema B" (ETM-B)5.6.1. Fiecare instalație EGC ar trebui să fie însoțită de către un ETM-B furnizat de producător. Acest ETM-B ar trebui să conțină, cel puțin, următoarele informații:(a) identificarea instalației (producător, model/tip, număr serie și alte detalii necesare), inclusiv o descriere a instalației, și a oricăror sisteme auxiliare eventual necesare;(b) limitele de exploatare, sau gama de valori de funcționare, pentru care instalația este certificată. Acestea ar trebui, cel puțin, să includă:(i) debitul masic maxim și, dacă este cazul, debitul masic minim al gazelor arse evacuate;(îi) puterea, tipul și alți parametri relevanți ai unității de combustie cu combustibil lichid pe care instalația EGC trebuie să fie montată. În cazul caldarinelor ar trebui, de asemenea, indicat raportul maxim aer/combustibil pentru o încărcare de 100%. Cu privire la motoarele diesel, ar trebui să se indice dacă motorul este în 2 sau 4 timpi;(iii) valorile maxime și minime ale debitului apei de spălare și ale presiunii de alimentare, precum și alcalinitatea minimă a apei la intrare (ISO 9963-1-2);(iv) gama temperaturilor de intrare a gazelor arse evacuate și temperaturile maxime și minime la ieșirea gazelor arse evacuate când instalația EGC este în funcțiune;(v) gama diferențelor de presiune a gazelor arse evacuate și presiunea maximă de intrare a gazelor arse evacuate când unitatea de combustie cu combustibil lichid funcționează la puterea maximă continuă (MRC) sau la 80% din puterea sa nominală, după caz;(vi) nivelurile de salinitate sau elementele apei dulci necesare pentru aportul de neutralizare adecvat; și(vii) alți parametri privind funcționarea instalației EGC, dacă este necesar;(c) orice cerințe sau restricții aplicabile la instalația EGC sau la echipamentul conex;(d) măsurile corective în cazul depășirii raportului SO(2)/CO(2) maxim admisibil aplicabil sau criteriile aplicabile de evacuare a apei de spălare;(e) variațiile în caracteristicile apei de spălare în funcție de performanțele gamei de dispozitive;(f) criteriile de proiectare a circuitului apei de spălare.5.6.2. ETM-B ar trebui să fie aprobat de Administrație.5.6.3. ETM-B ar trebui să fie păstrat la bordul navei pe care instalația este montată și ar trebui să fie disponibil în timpul inspecțiilor la cerere.5.6.4. Amendamentele la ETM-B, care reflectă modificările instalației EGC care afectează performanța sa în ceea ce privește emisiile în aer și/sau apă ar trebui să fie aprobate de către Administrație. În cazul în care adăugirile, ștergerile sau modificările nu sunt încorporate în ETM-B care a fost aprobat inițial, acestea ar trebui să fie păstrate cu ETM-B și ar trebui să fie considerate ca făcând parte din ETM-B.6. Încercarea privind emisiile6.1. Metoda de încercare de urmat pentru măsurarea emisiilor ar trebui să respecte cerințele din capitolul 5 din Codul tehnic NO(x), 2008 și apendicele său, cu excepția celor prevăzute în prezentele linii directoare.6.2. Ar trebui să se măsoare CO(2) în fază uscată cu ajutorul unui analizor cu absorbție nedispersiv în infraroșu (NDIR). Ar trebui să se măsoare SO(2) în fază uscată sau în fază umedă cu ajutorul unui analizor cu absorbție nedispersiv în infraroșu (NDIR) sau cu absorbție în ultraviolet (NDUV), precum și cu echipamente suplimentare, cum ar fi uscătoarele, dacă este necesar. Alte sisteme sau analizoare pot fi utilizate, sub rezerva aprobării de către Administrație, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate echivalente cu aceste echipamente menționate mai sus.6.3. Analizorul ar trebui să funcționeze în conformitate cu cerințele secțiunilor 1.6 la 1.10 din apendicele III din Codul tehnic NO(x), 2008.6.4. Ar trebui prelevat un eșantion din gazele arse evacuate pentru a măsura SO(2) de la un punct de eșantionare reprezentativ situat în aval de instalația EGC.6.5. SO(2) și CO(2) ar trebui să fie monitorizate, fie în situ, fie pe un eșantion prelevat.6.6. Ar trebui să se păstreze eșantionul gazului ars evacuat prelevat pentru a măsura SO(2) la o temperatură suficientă pentru a evita condensarea apei în circuitul de prelevare de eșantioane și, prin urmare, pierderea de SO(2).6.7. Dacă eșantionul prelevat pentru măsurarea SO(2) trebuie să fie uscat înainte de analiză, uscarea ar trebui să fie astfel făcută încât să nu existe nicio pierdere de SO(2) din eșantionul analizat.6.8. În cazul în care SO(2) este măsurat cu ajutorul unui sistem în situ, conținutul de apă din fluxul de gaz ars evacuat în acel punct trebuie, de asemenea, să fie determinat pentru a corecta situația SO(2), pentru a obține o măsurare în fază uscată.6.9. În cazul în care se demonstrează că instalația EGC a redus concentrația de CO(2), această concentrație poate fi măsurată la intrarea în instalația EGC, cu condiția să fie demonstrat în mod clar că această metodă este corectă.7. Dispozitivul de înregistrare și prelucrare a datelor7.1. Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să fie de o concepție robustă, să fie inviolabil și să aibă o funcție doar de citire.7.2. Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să înregistreze datele cerute la paragrafele 4.4.7 și 5.4.2 și la secțiunea 10.3 având în vedere timpul universal coordonat (UTC) și poziția navei dată printr-un sistem global de navigație prin satelit (GNSS).7.3. Dispozitivul de înregistrare și de prelucrare ar trebui să fie capabil să pregătească rapoarte pe perioade de timp specificate.7.4. Datele ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 18 luni de la data de înregistrare. În cazul în care unitatea este schimbată în perioada respectivă, proprietarul navei ar trebui să se asigure că datele necesare sunt păstrate la bord și disponibile la cerere.7.5. Dispozitivul ar trebui să fie capabil să descarce o copie a datelor înregistrate și rapoartele într-un format ușor de utilizat. Această copie de date și rapoarte ar trebui să fie disponibile pentru Administrație sau pentru autoritatea statului portului, la cerere.8. Manualul de monitorizare la bord (OMM)8.1. Un OMM ar trebui să fie elaborat pentru a monitoriza fiecare instalație EGC montată pe o unitate de combustie a combustibilului lichid, care ar trebui să fie identificată și a cărei conformitate trebuie să fie demonstrată.8.2. Manualul de monitorizare la bord ar trebui să includă, cel puțin:(a) senzorii utilizați pentru a evalua performanța instalației EGC și monitorizarea apei de spălare, precum și cerințele lor pentru revizie, întreținere și calibrare;(b) pozițiile la care măsurătorile emisiilor de gaze arse evacuate și monitorizarea apei de spălare trebuie să fie efectuate, precum și detaliile oricăror servicii auxiliare necesare, cum ar fi conductele de transfer de eșantioane și unitățile de prelucrare a eșantioanelor, și orice cerințe conexe pentru revizie sau întreținere;(c) analizoarele utilizate și cerințele referitoare la revizia, întreținerea și calibrarea acestora;(d) procedurile de verificare la zero și de calibrare a analizorului; și(e) alte informații sau date relevante pentru funcționarea corectă a sistemului de monitorizare sau pentru utilizarea lui pentru a demonstra conformitatea.8.3. Manualul de monitorizare la bord ar trebui să indice cum trebuie să fie inspectat sistemul de monitorizare.8.4. Manualul de monitorizare la bord ar trebui să fie aprobat de către Administrație.9. Conformitatea navei9.1. Plan de conformitate privind emisiile de SO(x) (SECP)9.1.1. Toate navele care vor folosi o instalație EGC, în parte, sau în totalitate, pentru satisfacerea cerințelor regulilor 14.1 și 14.4 din anexa VI la MARPOL ar trebui să dețină un SECP aprobat de către Administrație.9.1.2. SECP ar trebui să enumere toate elementele unității de combustie a combustibilului lichid, care trebuie să satisfacă criteriile cerute pentru ca nava să poată fi exploatată în conformitate cu prevederile regulilor 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.9.1.3. În cadrul schemei A, SECP ar trebui să explice modul în care monitorizarea continuă va demonstra că parametrii de la paragraful 4.4.7 se încadrează în limitele specificațiilor recomandate de către producător. În cadrul schemei B, acest fapt ar trebui să fie demonstrat prin intermediul înregistrărilor zilnice ale parametrilor esențiali.9.1.4. În cadrul schemei B, SECP ar trebui să explice modul în care monitorizarea continuă va demonstra că raportul total SO(2) (ppm)/CO(2)(%) al navei este comparabil cu cerințele regulilor 14.1 și/sau 14.4 sau este mai mic, astfel cum este prevăzut la paragraful 1.3. În cadrul schemei A, acesta ar trebui să fie demonstrat prin intermediul înregistrărilor zilnice ale emisiilor de gaze arse evacuate.9.1.5. Se poate ca unele echipamente, cum ar fi motoarele și caldarinele de dimensiuni mici, nu ar putea, în practică, să fie echipate cu o instalație EGC, mai ales dacă acestea sunt situate la distanță față de compartimentul mașinilor principale. Toate aceste unități cu combustie cu combustibil lichid ar trebui să fie enumerate în SECP. Pentru aceste unități de combustie a combustibilului lichid, care nu sunt echipate cu o instalație EGC, conformitatea poate fi realizată, dacă acestea respectă regulile 14.1 și/sau 14.4 din anexa VI la MARPOL.9.2. Demonstrarea conformității9.2.1. Schema A9.2.1.1. SECP ar trebui să menționeze, dar să nu reproducă, ETM-A, Registrul EGC sau dispozitivul de înregistrare din compartimentul mașinilor și Manualul de monitorizare la bord prevăzute în cadrul schemei A. Ar trebui remarcat, ca o alternativă, că fișele de întreținere pot fi consemnate în sistemul de înregistrare a întreținerii planificate a navei care a fost aprobat de către Administrație.9.2.1.2. Pentru toate echipamentele unității de combustie a combustibilului lichid enumerate conform paragrafului 9.1.2, ar trebui furnizate detalii care să demonstreze că regimul instalației EGC aprobate și restricțiile la care este supusă sunt respectate [4.2.2.1 (b)].9.2.1.3. Parametrii necesari ar trebui să fie monitorizați și înregistrați în conformitate cu cerințele paragrafului 4.4.7 atunci când instalația EGC este în exploatare pentru a demonstra conformitatea.9.2.2. Schema B9.2.2.1. SECP ar trebui să menționeze, dar să nu reproducă, ETM-B, Registrul EGC sau sistemul de înregistrare din compartimentul de mașini și Manualul de monitorizare la bord prevăzute în cadrul schemei B.10. Apa de spălare10.1. Criterii aplicabile la evacuarea apei de spălare*1)---------*1) Criteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare ar trebui să fie revizuite în viitor, pe măsură ce noi date privind conținutul evacuărilor și efectele lor vor fi disponibile, luând în considerare orice aviz dat de GESAMP.10.1.1. Când instalația EGC este exploatată în porturi sau în estuare, monitorizarea și înregistrarea apei de spălare ar trebui să fie continue. Valorile monitorizate și înregistrate ar trebui să includă pH-ul, PAH, turbiditatea și temperatura. În alte zone, echipamentul de monitorizare și de înregistrare continuă ar trebui, de asemenea, să fie în funcțiune ori de câte ori instalația EGC este utilizată, cu excepția unor perioade scurte de întreținere și curățare a echipamentului. Apa evacuată ar trebui să respecte următoarele limite:10.1.2. Criteriul pH10.1.2.1. pH-ul apei de spălare ar trebui să îndeplinească una dintre cerințele de mai jos, care ar trebui să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B, după caz:(i) Apa de spălare evacuată trebuie să aibă un pH de cel puțin 6,5, măsurat la locul de deversare din navă în mare, totuși, în timpul manevrelor și al traversării, o diferență maximă de 2 unități pH este autorizată între intrare și ieșire, acesta din urmă fiind măsurat la intrarea și la evacuarea în mare a apei de spălare din navă;(ii) În timpul punerii în funcțiune a unității/unităților sau după instalare, volumul evacuat de apă de spălare ar trebui să fie măsurat în exteriorul navei (staționare în port) și pH-ul apei evacuate la punctul de monitorizare a pH-lui din afara bordului ar trebui să fie înregistrat când volumul evacuat, la o distanță de 4 m față de punctul de evacuare, are un pH egal sau mai mare de 6,5. pH-ul apei evacuate care atinge o valoare minimă de 6,5 va fi limita pH-lui apei la evacuarea în mare înregistrată în ETM-A sau ETM-B.10.1.3. PAH (hidrocarburi aromatice policiclice)10.1.3.1. Conținutul de PAH al apei de spălare ar trebui să îndeplinească cerințele de mai jos. Limita corespunzătoare ar trebui să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B.10.1.3.2. Concentrația maximă continuă de PAH în apa de spălare nu ar trebui să depășească cu mai mult de 50 æg/l PAH(phe) (echivalență fenantren) concentrația de PAH a apei de intrare. În sensul acestui criteriu, concentrația de PAH în apa de spălare ar trebui să fie măsurată în aval de echipamentul de tratare a apei, dar în amonte de orice diluție a apei de spălare sau altă unitate de dozare de reactivi, dacă este utilizată, înainte de evacuare.10.1.3.3. Limita de 50 æg/l dată mai sus este standardizată pentru un debit de apă de spălare ce trece prin instalația EGC de 45 t/MWh, unde MW corespunde la puterea maximă continuă (MRC) sau la 80% din puterea nominală a unității de combustie a combustibilului lichid. Această limită ar trebui să fie revizuită în creștere pentru debite ale apei de spălare mai mici de MWh, și viceversa, în conformitate cu tabelul de mai jos.
    Debit (t/MWh) Limita concentrației evacuate [æg/l echivalenți PAH(phe)] Tehnica de măsurare
    0-1 2250 Ultraviolete
    2,5 900 -"-
    5 450 Fluorescență*)
    11,25 200 -"-
    22,5 100 -"-
    45 50 -"-
    90 25 -"-
    Notă *) La orice debit mai mare de 2,5 t/MWh, ar trebui să se utilizeze tehnica de măsurare prin fluorescență.
    10.1.3.4. În timpul unei durate de 15 minute în cursul unei perioade de 12 ore, limita concentrației continue de PAH(phe) poate depăși limita descrisă mai sus până la 100%. Acest lucru ar putea permite o pornire anormală a instalației EGC.
    10.1.4. Turbiditate/Particule în suspensie10.1.4.1. Turbiditatea apei de spălare ar trebui să îndeplinească cerințele de mai jos. Limita corespunzătoare ar trebui să fie înregistrată în ETM-A sau ETM-B.10.1.4.2. Sistemul de tratare a apei de spălare ar trebui să fie conceput pentru a reduce la minim particulele în suspensie, inclusiv metalele grele și cenușa.10.1.4.3. Turbiditatea maximă continuă în apa de spălare nu ar trebui să depășească cu mai mult de 25 FNU (unități nefelometrice formazină) sau 25 NTU (unități de turbiditate nefelometrice) sau unități echivalente, turbiditatea apei de intrare. Cu toate acestea, în timpul perioadelor de turbiditate ridicată la intrare, precizia aparatului de măsurare și perioada de timp dintre măsurarea de la intrare și măsurarea de la ieșire sunt astfel încât utilizarea unei limite de diferențe nu este fiabilă. Prin urmare, toate citirile de diferență de turbiditate ar trebui să fie o medie pe o perioadă de 15 minute până la maxim de 25 FNU. În sensul acestui criteriu, turbiditatea apei de spălare ar trebui să fie măsurată în aval de echipamentul de tratare a apei, dar în amonte de orice diluție a apei de spălare (sau altă dozare de reactivi), înainte de evacuare.10.1.4.4. În timpul unei durate de 15 minute în cursul unei perioade de 12 ore, limita turbidității continue a apei de spălare evacuate poate fi depășită cu 20%.10.1.5. Nitrați10.1.5.1. Sistemul de tratare a apei de spălare ar trebui să împiedice evacuarea de nitrați dincolo de ceea ce corespunde evacuării de 12% NO(x) din gazele arse evacuate sau dincolo de 60 mg/l standardizat la un debit de evacuare de apă de spălare de 45 de tone/MWh, dacă această valoare este mai mare.10.1.5.2. La fiecare inspecție de reînnoire datele privind evacuarea de nitrați trebuie să fie disponibile pentru eșantioanele din apa de spălare evacuată în mare, prelevate de la fiecare instalație EGC în timpul ultimelor trei luni înainte de inspecție. Cu toate acestea, Administrația poate cere ca un eșantion suplimentar să fie prelevat și analizat la discreția sa. Datele privind evacuarea de nitrați și certificatul analizei trebuie să fie păstrate la bordul navei ca parte integrantă a Registrului EGC și să fie disponibile pentru inspecție, în conformitate cu Controlul statului portului sau al altor părți. Cerințele aplicabile în materie de prelevare de eșantioane, de depozitare, manipulare și de analiză ar trebui să fie detaliate în ETM-A sau ETM-B, după caz. Pentru a asigura o evaluare comparabilă a ratei de evacuare a nitraților, procedurile de prelevare de eșantioane ar trebui să țină cont de paragraful 10.1.5.1, care indică faptul că este necesar să se standardizeze debitul de apă de spălare. Metoda de încercare pentru analiza nitraților ar trebui să fie în conformitate cu analiza standardizată a apei de mare, așa cum este descrisă de Grasshoff et al.10.1.5.3. Toate sistemele ar trebui încercate pentru a detecta nitrații în apa evacuată. În cazul în care cantitățile tipice de nitrați depășesc cu 80% limita superioară, acestea ar trebui să fie înregistrate în ETM-A sau ETM-B.10.1.6. Aditivi pentru apa de spălare și alte substanțe10.1.6.1. Este necesar să se efectueze o evaluare a apei de spălare pentru tehnologiile EGC care folosesc produse chimice, aditivi sau preparate active sau creează produse chimice relevante în situ. Evaluarea ar putea lua în considerare liniile directoare relevante, cum ar fi Rezoluția MEPC.126(53), intitulată "Procedura de aprobare a sistemelor de management al apei de balast care utilizează substanțe active (G9)" și, dacă este necesar, ar trebui să se stabilească criterii suplimentare privind evacuarea apei de spălare.
    10.2. Monitorizarea apei de spălare10.2.1. pH-ul, conținutul în hidrocarburi (măsurat prin niveluri de PAH) și turbiditatea ar trebui să fie monitorizate în permanență și înregistrate așa cum se recomandă în secțiunea 7 din aceste linii directoare. Echipamentul de monitorizare, de asemenea, ar trebui să îndeplinească criteriile de performanță, descrise mai jos:pH10.2.2. Electrodul pH-ului și pH-metrul ar trebui să aibă o rezoluție de 0,1 unități pH și un compensator de temperatură. Electrodul ar trebui să satisfacă cerințele definite în BS 2586 sau într-un alt standard echivalent sau să aibă o performanță mai bună și pH-metrul ar trebui să îndeplinească sau să depășească cerințele din BS EN ISO 60746-2: 2003.PAH10.2.3. Echipamentul de monitorizare al PAH ar trebui să poată monitoriza prezența PAH în apă într-un interval de cel puțin de două ori limita concentrației de evacuare indicată în tabelul de mai sus. Ar trebui să se demonstreze că echipamentul funcționează corect și nu prezintă abateri mai mari de 5% în apa de spălare cu turbiditatea situată în intervalul de funcționare a instalației.10.2.4. Pentru evacuările de un debit mai mic și o concentrație mai mare de PAH, ar trebui să se utilizeze tehnica de monitorizare cu ultraviolete sau o tehnică echivalentă datorită fiabilității gamei sale de funcționare.Turbiditate10.2.5. Echipamentul de monitorizare a turbidității ar trebui să satisfacă cerințele definite în ISO 7027:1999 sau USEPA 180.1.Înregistrarea temperaturii10.3. Înregistrarea datelor privind monitorizarea apei de spălare10.3.1. Dispozitivul de înregistrare a datelor ar trebui să respecte cerințele de la secțiunile 7 și 8 și ar trebui să înregistreze în mod continuu pH-ul, PAH și turbiditatea specificate în criteriile referitoare la apa de spălare.10.4. Reziduuri din apa de spălare10.4.1. Reziduurile generate de instalația EGC ar trebui să fie livrate la țărm la instalațiile de primire adecvate. Aceste reziduuri nu ar trebui să fie deversate în mare sau incinerate la bord.10.4.2. Fiecare navă echipată cu o instalație EGC ar trebui să înregistreze depozitarea și eliminarea reziduurilor din apa de spălare într-un registru EGC, indicând data, ora și locul unor astfel de depozitări și eliminări. Registrul EGC poate face parte dintr-un registru existent sau dintr-un dispozitiv de înregistrare electronic aprobat de către Administrație.
     +  Apendice I MODEL DE CERTIFICAT DE CONFORMITATE PRIVIND EMISIILE DE SO(X) ┌─────────────┐ │ Siglă │ Numele administrației │ sau │ │ monogramă │ └─────────────┘ Certificat de conformitate privind emisiile de SO(x) Certificat de aprobare a instalațiilor de epurare a gazelor arse evacuateEmis în conformitate cu prevederile Protocolului din 1997, astfel cum a fost modificat prin Rezoluția MEPC.176(58) în 2008, privind amendarea Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, sub autoritatea Guvernului:..........................................................................(denumirea oficială completă a țării)de către ..................................................................(titlul oficial complet al persoanei competente sau organizațieiautorizate în conformitate cu prevederile Convenției)Se certifică prin prezentul că instalația de epurare a gazelor arse evacuate (instalația EGC), indicată mai jos, a fost inspectată în conformitate cu cerințele din specificațiile cuprinse în Schema A din Liniile directoare pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate - adoptate prin Rezoluția MEPC.184(59).Acest certificat este valabil numai pentru instalația EGC menționată mai jos:
    Producătorul instalației Model/Tip Numărul seriei Numărul de aprobare a instalației EGC și a manualului tehnic
    O copie a prezentului certificat și manualul tehnic al instalației EGC trebuie să se găsească în permanență la bordul navei echipate cu această instalație EGC.Prezentul certificat este valabil pe durata de viață utilă a instalației EGC montate pe navele aflate sub autoritatea Guvernului sus-menționat, sub rezerva inspecțiilor efectuate conform secțiunii 4.2 din Liniile directoare și regulii 5 din anexa VI revizuită la MARPOL.Emis la .......................................................(locul de emitere a certificatului)La ....................... ...............................(data emiterii) (semnătura persoanei autorizatepentru emiterea certificatului)(sigiliul sau ștampila autorității, după caz)
     +  Apendice IIDovada metodei bazate pe raportul SO(2)/CO(2)1. Metoda bazată pe raportul SO(2)/CO(2) permite monitorizarea directă a emisiilor gazelor arse evacuate pentru a se verifica faptul că acestea respectă limitele specificate în tabelul 1 din secțiunea 1.3 din prezentele linii directoare. În cazul instalațiilor EGC care absorb CO(2) în timpul procesului de epurare a gazelor arse evacuate, este necesar să se măsoare concentrația de CO(2) înainte de procesul de epurare și să se folosească această concentrație înainte de epurare și concentrația de SO(2) după epurare. În cazul instalațiilor de epurare convenționale cu conținut scăzut în alcalii, deoarece practic CO(2) nu este absorbit în timpul procesului de epurare a gazelor arse evacuate, aceste două gaze pot fi monitorizate după procesul de epurare.2. Corespondența între rapoartele SO(2)/CO(2) poate fi determinată prin simpla examinare a conținutului de carbon respectiv pe unitatea de masă a combustibilului distilat și a celui rezidual. Acești combustibili hidrocarbonați au un conținut în carbon, exprimat sub forma unui procent de masă, ce este foarte asemănător, în timp ce conținutul lor în hidrogen este diferit. Astfel, se poate concluziona că, pentru o cantitate de carbon utilizată pentru combustie, cantitatea de sulf utilizată pentru combustie va fi proporțională cu cantitatea în sulf a combustibilului, cu alte cuvinte, raportul dintre carbon și sulf este constant după ajustare pentru a ține seama de greutatea moleculară a oxigenului din combustie.3. Inițial s-a planificat să se utilizeze raportul SO(2)/CO(2) pentru a verifica faptul că emisiile provenite de la utilizarea unui combustibil cu un conținut în sulf de 1,5% respectă limitele. Poate fi demonstrat că limita de 65 (²ppm%) a raportului SO(2)/CO(2) corespunde unui conținut de sulf al combustibilului lichid de 1,5%, calculându-se mai întâi raportul dintre masa de sulf și masa de carbon, conținute în combustibil; acest raport este prevăzut în tabelul 1 din prezentul apendice pentru diverși combustibili și diverse concentrații în sulf, inclusiv combustibili distilați și combustibili reziduali la care conținutul de sulf este de 1,5%. Acest raport a permis obținerea concentrațiilor corespunzătoare în SO(2) și CO(2) a gazului ars evacuat prezentate în tabelul 2 din prezentul apendice. Au fost luate în considerare masele moleculare pentru transformarea fracțiilor de masă în fracții molare. Pentru combustibilii din tabelul 2 cu conținut de sulf de 1,5%, cantitatea de CO(2) este mai întâi stabilită la 8%, apoi la 0,5% pentru a arăta că o variație a aerului în exces nu are niciun efect. Așa cum era de așteptat, concentrația de SO(2) în termeni absoluți se schimbă, dar raportul SO(2)/CO(2) rămâne același, ceea ce arată că raportul SO(2)/CO(2) este independent de raportul combustibil/aer. Raportul SO(2)/CO(2) poate fi deci folosit cu încredere în orice moment al funcționării, chiar și atunci când nicio putere de frânare nu este produsă.Ar trebui notat faptul că raportul SO(2)/CO(2) variază puțin de la un combustibil lichid distilat la un combustibil rezidual. Această variație se datorează diferenței mari care există între raporturile atomice hidrogen/carbon (H/C) ale acestor două feluri de combustibil. Figura 1 ilustrează măsura în care raportul SO(2)/CO(2) este afectat de raportul H/C pe o gamă largă de raporturi H/C și de concentrații de sulf. Din figura 1 este posibil să se concluzioneze că pentru concentrațiile de sulf mai mici de 3,00%, diferența între rapoartele S/C pentru combustibili distilați și combustibili reziduali este mai mică de 5,0%.În cazul în care se utilizează combustibili lichizi care nu sunt derivați din petrol, raportul SO(2)/CO(2) adecvat aplicabil la valorile date în regulile 14.1 și/sau 14.4 va fi supus aprobării de către Administrație.Tabelul 1 - Proprietăți pentru distilați marini și combustibili reziduali*)
    Carbon Hidrogen Sulf Altele C H S Raportul S/C alcombustibilului Raportul SO(2)/ CO(2) al gazelor arse evacuate
    Tip combustibil lichid % (m/m) % (m/m) % (m/m) % (m/m) mol/kg mol/kg mol/kg mol/mol ppm/% (v/v)
    Distilat 86,20 13,60 0,17 0,03 71,8333 136 0,0531 0,00074 7,39559
    Rezidual 86,10 10,90 2,70 0,30 71,7500 109 0,8438 0,01176 117,5958
    Distilat 85,05 13,42 1,50 0,03 70,8750 134,2 0,4688 0,006614 66,1376
    Rezidual 87,17 11,03 1,50 0,30 72,6417 110,3 0,4688 0,006453 64,5291
    Tabelul 2 - Calcularea emisiilor pentru un conținut de sulf de 1,5%
    CO(2) SO(2) Raportul SO(2)/CO(2) al gazelor arse evacuate Raportul S/C al gazelor arse evacuate
    % ²ppm ²ppm/% m/m
    Distilat 0,17% S 8 59,1 7,4 0,00197
    Rezidual 2,70% S 8 939,7 117,5 0,03136
    Distilat 1,5% S 8 528,5 66,1 0,01764
    Rezidual 1,5% S 8 515,7 64,5 0,01721
    Distilat 1,5% S 0,5 33,0 66,1 0,01764
    Rezidual 1,5% S 0,5 32,2 64,5 0,01721
    2 ppm înseamnă "părți per milion". Se consideră că ppm este măsurată cu ajutorul analizoarelor de gaz pe o bază molară, presupunând un comportament al gazului ideal. Unitățile tehnice corecte sunt, în realitate, micromoli de substanță per mol de cantitate totală (æ mol/mol), dar este utilizat ppm în scopul de a fi uniformitate cu unitățile utilizate în Codul tehnic NO(x).* Pe baza proprietăților indicate în Liniile directoare ale OMI privind monitorizarea NOx [Rezoluția MEPC. 103(49)].Relația între raportul SO(2)/CO(2) și conținutul de sulf al combustibilului (în %)
    4. Poate fi demonstrat că raportul SO(2)/CO(2) (²ppm/%) de 65 corespunde valorii de 6,0 g/kWh arătând că raporturile lor S/C sunt similare. Pentru a face acest lucru, trebuie, de asemenea, făcută ipoteza că consumul specific de combustibil la frânare (BSFC) este de 200 g/kWh. Este o valoare medie satisfăcătoare pentru motoarele diesel navale. Calculul se efectuează după cum urmează:Nota 1: Raporturile masice S/C calculate mai sus pe baza unei emisii de SO(2) de 6,0 g/kWh și a unui BSFC de 200 g/kWh, sunt ambele în cadrul a 0,10% din raporturile masice S/C indicate în tabelul 2. Prin urmare, raportul SO(2)/CO(2) (²ppm/%) de 65 corespunde bine la 6,0 g/kWh.Nota 2: Valoarea de 6,0 g/kWh și, prin urmare, consumul specific de combustibil la frânare de 200 g/kWh sunt luate din anexa VI la MARPOL adoptată prin Conferința MARPOL din anul 1997. MW(S) SO(2) 8 [ --------- ] specific la frânare MW[SO(2)] S/C(comb.) = ------------------------------------------- BSFC 8 (% carbon din comb./100)SO(2) specific la frânare = 6,0 g/kW-hMW(S) = 32,065 g/molMW[SO(2)] = 64,064 g/molBSFC = 200 g/kW-hConcentrația carbonului (%) în combustibil având un conținut în sulf de 1,5% (1,5% S) (conform tabelului 1) = 85,05% (distilat) și 87,17% (combustibil rezidual). 6,0 * (32,065/64,064) S/C(comb. rezidual) = ---------------------- 200 * (87,17%/100)S/C(comb. rezidual) = 0,01723 6,0 * (32,065/64,064) S/C(distilat) = --------------------- 200 * (85,05%/100)S/C(distilat) = 0,017655. În practică, formulele de lucru sunt după cum urmează:Pentru o combustie completă: SO(2) (ppm*)) ------------- ≤ 65 CO(2) (%*))Pentru o combustie incompletă: SO(2) (ppm*)) -------------------------------------------------- ≤ 65 CO(2) (%*))+[CO(ppm*))/10000]+[THC(ppm*))/10000]*) Notă:Concentrațiile de gaze trebuie să fie eșantionate sau convertite la același conținut de apă reziduală (de exemplu, complet umed, complet uscat)6. Mai jos este o listă cu avantajele utilizării raportului SO(2)/CO(2) (²ppm/%) ca limită pentru a determina conformitatea cu regula 14.1 sau 14.4:(a) Această limită poate fi utilizată pentru a determina conformitatea pentru arzătoarele cu combustibil lichid, care nu produc putere mecanică.(b) Această limită poate fi utilizată pentru a determina conformitatea indiferent de puterea de ieșire a motorului, inclusiv la ralanti.(c) Această limită necesită doar să se efectueze două măsurători ale concentrațiilor de gaze la un punct de prelevare de eșantioane.(d) Nu este necesar să se măsoare orice parametru al motorului, cum ar fi viteza, cuplul motorului, debitul de gaze arse evacuate sau debitul de combustibil al motorului.(e) Dacă ambele măsurători ale concentrațiilor de gaze sunt efectuate pentru același conținut de apă reziduală al eșantionului (de exemplu, complet umed, complet uscat), niciun factor de conversie fază uscată - fază umedă nu trebuie să fie utilizat în calcule.(f) Această limită elimină orice relație între eficiența termică a unității de combustie a combustibilului lichid și instalația EGC.(g) Nu este necesar să se cunoască proprietățile combustibilului.(h) Pentru că numai două măsurători sunt efectuate la un singur punct, este posibil să se reducă la minimum efectele tranzitorii la care sunt supuse motorul și instalația EGC prin alinierea semnalelor doar de la aceste două analizoare. (A se reține că punctele optime de utilizat pentru această aliniere sunt punctele în care fiecare analizator răspunde la o variație a emisiilor la sonda de prelevare a eșantioanelor de 50% din valoarea în regim constant).(i) Această limită este independentă de cantitatea de gaze arse evacuate diluate. Diluția poate să se producă din cauza evaporării apei în instalația EGC și în timpul precondiționării unui dispozitiv de prelevare a gazului ars evacuat.---------²ppm înseamnă "părți per milion". Se consideră că ppm este măsurată cu ajutorul analizoarelor de gaz pe o bază molară, presupunând un comportament al gazului ideal. Unitățile tehnice corecte sunt în realitate micromoli de substanță per mol de cantitate totală (æ mol/mol), dar este utilizat ppm în scopul de a fi uniformitate cu unitățile utilizate în Codul tehnic NO(x).
     +  Apendice IIIColectarea datelor privind apa de spălareGeneralitățiCriteriile aplicabile la evacuarea apei de spălare sunt menite să servească drept ghid inițial pentru punerea în aplicare a proiectelor instalațiilor EGC. În viitor, aceste criterii ar trebui să fie revizuite pe măsură ce noi date privind conținutul evacuărilor și efectele acestora devin disponibile, luând în considerare orice aviz dat de GESAMP.Administrațiile ar trebui astfel să colecteze datele dorite. În acest scop, proprietarii de nave, în colaborare cu producătorul instalației EGC, sunt solicitați pentru a preleva și analiza eșantioanele de:– apă la intrare (pentru referință);– apă după spălare (dar înainte de orice sistem de tratare); și– apă evacuată.Această prelevare de probe ar trebui să fie efectuată în timpul încercării de aprobare sau imediat după punerea în funcțiune și la intervale de aproximativ 12 luni pe perioada de 2 ani de funcționare (un minim de 3 eșantioane). Recomandările privind prelevarea de probe și analiză a probelor ar trebui efectuate de laboratoarele care folosesc proceduri de încercare EPA sau ISO pentru următorii parametri:– pH– PAH și hidrocarburi [analize detaliate prin cromatografie în gaz (GC) și spectrometrie de masă (MS)]– Nitrați– Nitriți– Cd– Cu– Ni– Pb– Zn– As– Cr– VGradul de încercare în laborator poate fi modificat sau îmbunătățit în funcție de noile cunoștințe. Atunci când se transmit datele încercării Administrației ar trebui să li se adauge și informații cel puțin privind debitele de evacuare a apei de spălare, diluția amestecului evacuat, dacă este cazul, și puterea motorului, precum și caracteristicile combustibilului utilizat extrase din nota de livrare a buncherului.Se recomandă a acorda navei care a furnizat aceste informații, spre satisfacția Administrației, o derogare pentru conformitatea instalației sau instalațiilor existente cu eventualele norme viitoare mai stricte privind evacuarea apei de spălare. Administrația ar trebui să ofere informațiile prezentate pe această temă Organizației pentru difuzare prin intermediul unor mecanisme adecvate.
    -------