DECIZIA nr. 467 din 12 iulie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1029 din 4 decembrie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Cătălina Turcu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8.224/99/2014 al acestei instanțe, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.067D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 738 din 13 decembrie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 31 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.224/99/2014, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile prin care sau admis cererile de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărâri ale Comisiilor județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cauză în care recurenta a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța care a ridicat excepția din oficiu arată, în esență, că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, acest act normativ nu conține norme de procedură care să justifice aplicarea sa imediată. Prin acest procedeu de legiferare se tinde la lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești care nu erau definitive la data adoptării legii, punând instanțele de judecată în situația de a verifica legalitatea și temeinicia unor sentințe, pe baza unor prevederi care nu existau la data pronunțării sentințelor respective. Astfel, cererile de chemare în judecată au fost introduse la instanța de contencios administrativ sub imperiul Legii nr. 290/2003 care, în art. 11, prevedea că plata despăgubirilor stabilite în condițiile legii menționate se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Cadrul normativ avut în vedere la data învestirii instanței de judecată a fost modificat prin art. 11 din Legea nr. 164/2014, care prevede că plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, dispozițiile actului normativ menționat se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003. Instanțele de judecată ar putea respinge acțiunile formulate în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.6. Instanța care a sesizat Curtea consideră că aplicarea retroactivă a textelor criticate determină o influențare a rezultatului procesului, precum și un dezavantaj substanțial pentru una dintre părțile în proces, ceea ce duce la încălcarea principiului egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil. Principiul accesului liber la justiție trebuie asigurat în mod eficace și implică adoptarea de către legiuitor a unor reguli clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale. Acesta presupune nu doar introducerea unei cereri de chemare în judecată, ci și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului în fața unei instanțe judecătorești, or, efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate, ca devenite premature, constituie o încălcare a accesului liber la justiție.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curții Constituționale nr. 855 din 10 decembrie 2015 și nr. 15 din 19 ianuarie 2016.9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la deciziile nr. 247 din 5 mai 2016 și nr. 342 din 24 mai 2016.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins:– Art. 3 alin. (2): „Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.“13. În opinia instanței care a ridicat excepția, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și art. 21 privind accesul liber la justiție.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra unor critici similare, formulate de aceeași instanță care a sesizat Curtea în prezentul dosar, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 738 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 6 aprilie 2017. 15. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, Curtea a reținut, în esență, că prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu au caracter retroactiv, deoarece o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.16. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragrafele 15 și 16; Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, paragrafele 15 și 16; Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, paragraful 29).17. Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia se blochează acțiunile în justiție introduse anterior intrării în vigoare a legii, ceea ce ar duce la încălcarea art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 240 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2016, prin care s-a soluționat o excepție cu obiect similar.18. Curtea a observat că nu poate fi primită critica potrivit căreia o potențială aplicare a art. 11 din Legea nr. 164/2014 ar duce la respingerea acțiunilor pentru lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Astfel, în procesul de interpretare și aplicare a legii, instanțele de judecată au obligația de a observa toate prevederile Legii nr. 164/2014, incidente în cauzele aflate pe rol. Pe de altă parte, o potențială soluție de respingere a cererii de chemare în judecată nu poate fi supusă controlului Curții Constituționale, deoarece acesta nu intră în sfera controlului exercitat de instanța de contencios constituțional (a se vedea paragrafele 26, 27 și 30 din Decizia nr. 738 din 13 decembrie 2016).19. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.224/99/2014 al acestei instanțe și constată că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Cătălina Turcu
    ----