NORMATIV din 7 aprilie 1999de siguranță la foc a construcțiilor - indicativ P 118-99
EMITENT
  • MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI AMENAJĂRII TERITORIULUI
  • Publicat în  BROȘURĂ din 7 aprilie 1999



     +  Elaborat de: INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ȘI TEHNICĂ DE CALCUL ÎN CONSTRUCȚII - IPCT - SA- BUCUREȘTI DIRECTOR GENERAL: ing. Șerban STĂNESCU DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: dr. ing. Dan CĂPĂȚÂNĂ ȘEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ: arh. Bogdan DĂDÂRLAT RESPONSABIL DE LUCRARE: arh. Mihai STOICAAUTOR: dr. arh. Ioan VOICULESCU  +  Coordonat de: M.L.P.AT. - DIRECȚIA GENERALĂ TEHNICĂ DIRECTOR ing. Octavian MĂNOIU RESPONSABIL DE TEMĂ arh. Doroteia COCHECI  +  Partea I-A PREVEDERI COMUNE TUTUROR CONSTRUCȚIILOR  +  Capitolul 1 GENERALITĂȚI1.1. SCOP - DOMENIU DE APLICARE Prezentul normativ stabilește performanțele și nivelele de performanță admisibile privind "siguranța la foc" a construcțiilor și este destinat proiectanților, executanților, verificatorilor de proiecte, experților tehnici și responsabililor tehnici cu execuția, proprietarilor sub orice titlu și utilizatorilor construcțiilor, precum și organelor administrației publice potrivit obligațiilor și răspunderilor ce la revin în conformitate cu Legea privind calitatea în construcții nr. 10/1995.1.1.2. Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la construcții de orice fel și instalațiile utilitare aferente acestora - denumite în continuare "construcții" - indiferent de forma de proprietate sau destinație. La lucrările de amenajări sau schimbări de destinație a construcțiilor existente, atunci când, în mod justificat, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, se vor asigura prin proiect măsuri compensatorii de siguranță la foc.1.1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ instalațiile și echipamentele tehnologice de producție (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive etc.) inclusiv proiectele de montaj aferente acestora și construcțiile destinate fabricării, manipulării și depozitării explozibililor, instalațiile tehnologice în aer liber, construcțiile nucleare, construcțiile subterane hidroenergetice și ale metroului etc. precum și cele specifice organizării de șantier.1.1.4. Pentru construcțiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la caz, numai măsuri de îmbunătățire a siguranței la foc posibil de realizat, fără afectarea caracterului monumentului.1.1.5. Pentru construcții și obiective ale structurilor de apărare națională, ordine publică și siguranță națională nominalizate prin ordine ale conducătorilor structurilor respective, prevederile normativului nu sunt obligatorii. La acestea se asigură măsurile de siguranță la foc stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora, aprobate de conducătorii structurilor respective.1.1.6. Măsurile de siguranță la foc ale construcțiilor trebuie să îndeplinească criteriile și nivelele de performanță prevăzute în normativ, stabilindu-se de la caz la caz, echiparea și dotarea necesară cu mijloace și instalații de semnalizare și stingere a incendiilor, precum și componența și dotarea serviciului de pompieri în funcție de categoria de importanță a construcției, tipul construcției, destinație și mărime, riscuri și pericole de incendiu, amplasare și timpi operativi de intervenție a serviciilor de pompieri, densitatea sarcinii termice, rezistența și stabilitatea construcției în caz de incendiu, precum și scenariile de siguranță la foc.1.1.7. Pentru îndeplinirea criteriilor și nivelurilor de performanță prevăzute în normativ, se vor utiliza materiale și elemente de construcții și instalații pentru care sunt efectuate determinări funcționale și de comportare la foc (clase de combustibilitate, rezistență la foc, propagare flacără etc.).1.1.8. Prevederile prezentului normativ, tratează condițiile și nivelele de performanță specifice siguranței la foc a construcțiilor din categoria C de importanță și cu destinații curente (civile, de producție și/sau depozitare, mixte), proiectate și realizate din materiale de construcții tradiționale (lemn, metal, beton, piatră, ceramică, sticlă). Pentru construcțiile din categoriile de importanță A și B se vor stabili și asigura măsuri suplimentare de siguranță la foc. Materialele și elementele noi de construcții și instalații, produse în țară sau importate se utilizează în conformitate cu prevederile agrementeiortehnice ale acestora, emise potrivit legii.1.2. TERMINOLOGIE, CLASIFICĂRI1.2.1. Acoperiș - parte a construcției care o închide față de exterior, peste ultimul nivel construit. Poate fi tip terasă sau cu șarpantă.1.2.2. Arie (construită și desfășurată) - suprafață orizontală a construcției, delimitată de elemente perimetrale. Aria construită (Ac) este delimitată de fețele exterioare ale pereților de închidere perimetrali la nivelul soclului (planul de contact cu terenul), iar aria desfășurată (Ad) a unei construcții reprezintă suma ariilor construite a tuturor nivelurilor acesteia, subterane și supraterane, delimitate de fețele exterioare ale pereților de închidere perimetrali ai fiecărui nivel.1.2.3. Atrium (patio, curte de lumină) - incintă închisă din interiorul unei construcții, delimitată pe una sau mai multe laturi de cel puțin patru niveluri ale construcției.Atriumurile pot fi acoperite sau neacoperite.1.2.4. Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulatura de ventilare care străpunge un element de construcție antifoc sau rezistent la foc (în poziție normal deschisă și prevăzută cu acționare automată și manuală în caz de incendiu).1.2.5. Clădire înaltă - construcție civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 m față de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenție a pompierilor pe cel puțin două laturi ale clădirii. Atunci când ultimele niveluri sunt locuințe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulațiile comune orizontale ale clădirii. Nu sunt considerate clădiri înalte: ● construcțiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni; ● clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii și cuprinde numai încăperi pentru mașini ale ascensoarelor, spații tehnice aferente construcției, circulații funcționale; ● clădiri civile (publice) nominalizate în normativ.1.2.6. Clădire foarte înaltă - construcție civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosit este situată la înălțimea de 45 m, sau mai mult, măsurată potrivit art. 1.2.5.1.2.7. Clasa de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinați în urma unor încercări standardizate.1.2.8. Combustibilitatea materialelor și elementelor de construcții - Capacitatea acestora de a se aprinde și arde în continuare, contribuind la creșterea cantității de căldură dezvoltată de incendiu.1.2.8.1. În funcție de comportarea la foc, materialele și elementele de construcții, pot fi incombustibile C0 (CA1) sau combustibile. Materialele și elementele de construcție combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate: ● C1 (CA2a) - practic neinflamabile; ● C2 (CA2b) - dificil inflamabile; ● C3 (CA2c) - mediu inflamabile; ● C4 (CA2d) - ușor inflamabile. Materialele din clasele C1 (CA2a) și C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile.1.2.8.2. Materialele și substanțele ce se depozitează, se clasifică și în clase de periculozitate, simbolizate P1 la P5.1.2.9. Compartiment de incendiu - construcție independentă (instalație), precum și construcții comasate sau grupate amplasate la distanțele normate față de vecinătăți sau volum construit compartimentat prin pereți antifoc față de construcțiile (instalațiile) adiacente. În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului și cu aria desfășurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcțiile civile (publice) de gradul I de rezistență la foc.1.2.10. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice și chimice intervenite atunci când un material, produs sau ansamblu, este supus acțiunilor unui incendiu standard.1.2.11. Condiții de performanță - exprimarea performanțelor produsului prin criterii și nivele de performanță ale acestuia, corespunzătoare exigențelor (pretențiilor) de siguranță la foc a utilizatorilor.1.2.12. Construcții: obiecte construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având următoarele destinații și funcțiuni:● civile (publice) - pentru locuit, administrație, comerț, sănătate, cultură, învățământ, sport, turism etc;● de producție și/sau depozitare - pentru activități specifice de bază sau auxiliare (hale, ateliere, depozite etc.); ● mixte - pentru diferite activități civile (publice), de producție și/sau depozitare, ori civile (publice) și de producție și/sau depozitare, înglobate în același volum construit. NOTĂ: Construcțiile agroindustriale și agrozootehnice se tratează, după caz, prin asimilare cu construcțiile civile sau de producție ori depozitare, în funcție de destinațiile acestora.1.2.13. Construcție (clădire) blindată - construcție închisă supraterană în care activitatea se desfășoară numai la lumină artificială, având acoperiș și pereți de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice și uși de acces. Încăperile blindate cu aria construită (Ac) mai mare de 700 mp sunt considerate construcții blindate.1.2.14. Construcție (clădire) deschisă - construcție descoperită sau acoperită tip "șopron", deschisă perimetral pe minimum 2 laturi ori delimitată de elemente neetanșe (plasă, trafor etc.).1.2.15. Construcție (clădire) închisă - clădire acoperită și închisă perimetral cu pereți.1.2.16. Construcție (clădire) monobloc - construcție închisă cu aria construită (Ac) de cel puțin 20.000 mp și lățimea mai mare de 72 m.1.2.17. Construcție subterană - construcție realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat).1.2.18. Construcție clădire supraterană - construcție realizată peste cota terenului înconjurător (natural sau amenajat) și care poate avea sau nu niveluri subterane.1.2.19. Cortină de siguranță - element mobil de protecție antifoc, specific golurilor mari din pereții de compartimentare împotriva incendiilor.1.2.20. Criterii de performanță - condiții în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerințe de performanță.1.2.21. Degajament protejat - spațiu construit închis destinat circulației utilizatorilor, alcătuit și separat de restul construcției cu elemente de construcție orizontale și verticale incombustibile C0 (CA1) și rezistente la foc conform normativului, astfel realizat și echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat luat în considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare în caz de incendiu.1.2.22. Densitate sarcină termică - potențial caloric total al unui spațiu, încăpere, etc, raportat la aria pardoselii luată în considerare (J/mp).1.2.23. Demisol - nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu maximum jumătate din înălțimea liberă a acestuia și prevăzut cu ferestre în pereții de închidere perimetrală. Demisolul se consideră nivel suprateran al construcției. Atunci când pardoseala este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate din înălțimea liberă, se consideră subsol și se include în numărul de niveluri subterane ale construcției.1.2.24. Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) - goluri practicate în treimea superioară a închiderilor perimetrale sau în acoperișul unei construcții, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).1.2.25. Grad de rezistență la foc - capacitate globală a construcției sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acțiunea unui incendiu standard, indiferent de destinația sau funcțiunea acestuia.1.2.26. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluție necontrolată, datorat prezenței substanțelor combustibile și a surselor de aprindere, a cărui apariție și dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieți, pagube materiale etc. și care impune intervenția organizată pentru stingere.1.2.27. Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe suprafața materialelor combustibile dintr-un spațiu închis.1.2.28. Încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla simultan cel puțin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 mp.1.2.29. Încăpere tampon - încăpere (sas) de protecție a golurilor din pereți, astfel conformată, alcătuită și realizată încât să corespundă prevederilor normativului, potrivit rolului pe care îl are în caz de incendiu.1.2.30. Învelitoare - izolare hidrofugă a acoperișurilor (teraselor), cu rol de asigurare a etanșeității construcției față de intemperii.1.2.31. Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive și de instalații, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.1.2.32. Mansardă - spațiu funcțional amenajat în volumul podului construcției. Se include în numărul de niveluri supraterane.1.2.33. Nivel - spațiu construit suprateran sau subteran ai construcțiilor închise sau deschise, delimitate de planșee. Constituie nivel supanta a cărei arie este mai mare decât 40% din cea a încăperii/spațiului în care se află.1.2.34. Panouri de învelitoare - elemente autoportante montate pe șarpante ale construcțiilor, cu rol de izolare hidrofugă și după caz termică.1.2.35. Perete cortină - închidere perimetrală a construcției, realizată cu structură proprie de rezistență (independentă de cea a construcției de care numai se ancorează), sau panouri de fațadă fixate de structura construcției (fără structură proprie). După caz, pot fi utilizate și combinații ale celor două sisteme deînchidere perimetrală cu perete cortină.1.2.36. Perete sau planșeu antifoc (AF) - element de construcție vertical sau orizontal realizat din materiale incombustibile C0 (CA1), având rezistența la foc cel puțin egală cu nivelul stabilit în funcție de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat și realizat potrivit prevederilor normativului.1.2.37. Perete sau planșeu rezistent la explozie (RE) - element de construcție vertical sau orizontal, realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile C0 (CA1), alcătuit și dimensionat prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească și condițiile stabilite pentru elemente antifoc.1.2.38. Perete sau planșeu rezistent la foc (RF) - element de construcție vertical sau orizontal, realizat din materiale C0 (CA1) - cu rezistența la foc cel puțin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcție de rolul de protecție la foc pe care îl are.1.2.39. Perete sau planșeu etanș la foc (EF) - element de construcție vertical sau orizontal alcătuit din materiale C0 (CA1) care asigură etanșeitatea stabilită prin normativ.1.2.40. Pereți portanți - elemente de construcție verticale portante ale construcției, caracterizate prin clasa de combustibilitate și rezistență la foc, pentru stabilirea gradului de rezistență la foc al clădirii sau compartimentului de incendiu.1.2.41. Pereți neportanți (autoportanți) - idem pereți portanți, dar fără îndeplinirea unui rol structural.1.2.42. Performanță la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în raport cu utilizarea lui.1.2.43. Planșeu - element de construcție orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcției, luat în calcul pentru determinarea gradului de rezistență la foc. Planșeele parțiale (supante), care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau în calcul la determinarea gradului de rezistență la foc.1.2.44. Potențial calorific - vezi sarcina termică.1.2.45. Platformă - element de construcție orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30% din arie, (inclusiv tip "grătar"), fără loc permanent de activitate și destinat vizitării periodice (max. 8 ori/schimb). Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistență la foc și a numărului de niveluri.1.2.46. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spații încăperi, construcții sau compartimente de incendiu ori instalații; în cele cu funcțiuni civile (publice) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităților de producție și de depozitare se exprimă prin "categorii de pericol de incendiu".1.2.47. Rezistență la foc (RF) - aptitudinea unor părți sau elemente de construcție de a-și păstra, într-un timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termică și etanșeitatea, stabilite prin încercări standardizate.1.2.48. Sală aglomerată - (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) - încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafața ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 mp și în care se pot întruni simultan cel puțin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziții, muzee, cluburi, cinematografe, comerț, cazinouri, discoteci etc). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.1.2.49. Sarcină termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spațiul considerat.1.2.50. Șarpantă - ansamblul structural al acoperișului unei construcții, pe care se dispune suportul învelitorii sau panourile de învelitoare.1.2.51. Scară de evacuare - circulație verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată și protejată pentru a asigura condiții de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.1.2.52. Scară cu trepte balansate - scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe înălțimea uneia sau mai multor rampe, ori aîntregii scări.1.2.53. Scenarii de siguranță la foc - combinații de valori și relații între condițiile și performanțele la foc asigurate, în scopul realizării siguranței utilizatorilor.1.2.54. Scena amenajată - spațiu de joc aferent sălii, cu aria minimă de 150 mp (inclusiv buzunarele și depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau fără trape în pardoseală și echipată cu dispozitive de manevrare a decorurilor.1.2.55. Sistem de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți - sistem constituit din dispozitive de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți și ecrane verticale coborâte sub acoperiș sau tavan în scopul limitării sau propagării incendiilor în construcțiile închise cu arii libere mari (fără pereți despărțitori).1.2.56. Supanta - - planșeu intermediar plin, deschis pe una sau mai multe laturi față de încăperea în care este dispus. Se ia în considerare conform prevederilor normativului.1.2.57. Tambur deschis - protecție a golurilor de circulație funcțională din pereții antifoc, rezistenți la foc sau la explozie.1.2.58. Uși de evacuare - elemente mobile de închidere a golurilor de circulație și evacuare din pereții care delimitează diferite spații construite.1.2.59. Uși, cortine și obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecție a golurilor de circulație și evacuare din pereții cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite și echipate conform normativului.1.2.60. Utilizatori - persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcția.1.2.61. Volet - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulaturi (ghene) de evacuare a fumului, normal închis sau deschis în poziție de așteptare prevăzut cu acționare automată și manuală în caz de incendiu.  +  Capitolul 2 CONDIȚII GENERALE DE PERFORMANȚĂ A CONSTRUCȚIILOR2.1. RISC DE INCENDIU ȘI GRAD DE REZISTENȚĂ  +  Risc de incendiu2.1.1. La clădiri civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin caicul și de destinația respectivă.2.1.2. în funcție de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi: ● mare: qi = peste 840 MJ/mp ● mijlociu: q = 420-840 MJ/mp ● mic: qi = sub 420 MJ/mp2.1.3. În funcție de destinație (funcțiune), unele spații și încăperi din clădirile civile (publice), se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:● mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanțe combustibile (arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje autoturisme etc.)● mijlociu: în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde etc.); ● mic: celelalte încăperi și spații. În încăperile și spațiile echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici. Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cei mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.2.1.4. La construcții de producție și/sau depozitare, riscul de incendiere în vedere natura activităților desfășurate, caracteristicile de ardere ale materialelor și substanțele utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, și densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă: ● categoriile A (BE3a) și B (BE3b): posibilități de incendiu și explozie volumetrică (risc foarte mare de incendiu); ● categoria C (BE2): posibilități de incendiu/ardere (risc mare de incendiu); ● categoria D (BE1a): existența focului deschis sub orice formă, în absența substanțelor combustibile (risc mediu de incendiu); ● categoria E (BE1b): existența unor materiale sau substanțe incombustibile în stare rece sau a substanțelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu).2.1.5. Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele și construcțiile de producție și/sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform tabelului 2.1.5., în funcție de pericolul de incendiu determinat de proprietățile fizico-chimice ale materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate - inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele etc.  +  TABEL 2.1.5.
    CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU
    Categoria de pericol de incendiuCaracteristicile substanțelor și materialelor ce determină încadrareaPrecizări
    012
    A (BE3a)Substanțe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau cu alte substanțe ori materiale. Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor până la 28°C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie până la 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri exploziveNu determină încadrarea în categoriile A și B (BE3a și BE3b) de pericol de incendiu: • folosirea substanțelor solide, lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere; • scăpările și degajările de gaze, vapori sau praf, stabilite conform pct. 2.1.7. care sunt în cantități ce nu pot forma cu aerul amestecuri explozive. În asemenea situații încadrarea se face în categoria C, D sau E (BE2, BE1a sau BE1b), în funcție de densitatea sarcinii termice și pericolul de incendiu în ansamblu.
    B (BE3b)Lichide cu temperatura de inflamibilitate a vaporilor cuprinsă între 28-100°C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie în cantități ce pot forma cu aerul amestecuri explozive.
    C (BE2)Substanțe și materiale combustibile solide. Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100°C.Nu determină încadrarea în categoria C (BE2) de pericol, oricare din următoarele situații: • folosirea substanțelor solide lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere; • utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 100°C la comenzi hidraulice, răcire, ungere, filtre și tratamente termice, în cantități de max. 2 mc, cu condiția luării unor măsuri locale pentru limitarea propagării incendiului; • folosirea echipamentului electric, care conține până la 60 Kg ulei pe unitatea de echipament, precum și a fluxurilor de cabluri cu mai puțin de 3,5 Kg material combustibil/ml pe flux; • materialele și substanțele combustibile din spațiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu se încadrează la aliniatul 2 sau cele utilizate la transportul ori depozitarea materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, dacă nu depășesc în totalitate 105 MJ/m2 În situațiile de mai sus, încadrarea se face în funcție de pericolul de incendiu în ansamblu, în categoria D sau E de pericol de incendiu (BE1a sau BE1b).
    D (BE1a)Substanțe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei. Substanțe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil. 
    E (BE1b)Substanțe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale combustibile în stare de umiditate înaintată (peste 80%), astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă. 
    2.1.6. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone și încăperi precum și independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte și construcție, menționând-se obligatoriu în documentația tehnico-economică. Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere (spațiu), compartiment de incendiu sau construcție, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepții: ● categoriile A și B (BE3a și BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv; ● categoriile C și D (BE2 și BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăși o arie de 400 mp. În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilitățile formării concentrației locale cu pericol de explozie și a propagării incendiului spre spațiile învecinate din cadrul încăperii sau al compartimentului respectiv.În cazul existenței mai multor categorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în considerație sumele volumelor aferente și respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C și D (BE2 și BE1a) de pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanța dintre spațiile respective, este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală). Pentru compartimente de incendiu sau construcții, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcției.2.1.7. Pentru determinarea concentrației amestecului exploziei se ține seama de scăpările și degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfășurării normale a activității, cât și în cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la instalațiile de utilități aferente.
     +  Grade de rezistență la foc2.1.8. Condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcției (compartimentului de incendiu) astfel încât întreaga construcție sau compartiment să poată fi încadrat într-un anumit grad de rezistență la foc, sunt precizate în tabelul 2.1.9.  +  TABELUL 2.1.9.
    CONDIȚII MINIME PENTRU ÎNCADRAREA CONSTRUCȚIILOR ÎN GRADE DE REZISTEȚĂ LA FOC
    Nr. crt.Tipul elementelor de construcțieGradul de rezistență la foc
    IIIIIIIVV
    0123456
    1.Stâlpi, coloane pereți portanțiC0 (CA1) 21/2 oreC0 (CA1) 2 oreC1 (CA2a) 1 orăC2 (CA2b) 30 minC4 (CA2d) -
    2.Pereți interiori neportanțiC0 (CA1) 30 minC1 (CA2a) 30 minC2 (CA2b) 15 minC3 (CA2c) 15 minC4 (CA2d) -
    3.Pereți exteriori neportanțiC0 (CA1) 15 minC1 (CA2a) 15 minC2 (CA2b) 15 minC3 (CA2c) -C4 (CA2d) -
    4.Grinzi, planșee nervuri, acoperișuri terasăCO (CA1) 1 orăC0 (CA1) 45 min (30min) *C1 (CA2a) 45 min (30 min) *C2 (CA2b) 15 minC4 (CA2d) -
    5.Acoperișuri autoportante fără pod (inclusiv contravântuiri), șarpanta acoperișurilor fără podC0 (CA1) 45 min (30min) *C1 (CA2a) 30 min (15 min) *C2 (CA2b) 15 minC3 (CA2c) -C4 (CA2d) -
    6.Panouri de învelitoare și suportul continuu al învelitorii combustibileC0 (CA1) 15 minC1 (CA2a) -C2 (CA2b) -C3 (CA2c) -C4 (CA2d) -
    NOTĂ:* În clădirile și compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depășește 840 MJ/mp, (cu excepția clădirilor înalte, foarte înalte și cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, și cu echipament de importanță deosebită), se pot aplica valorile rezistențelor la foc din paranteze.
    2.1.9. Toate elementele principale ale construcției, funcție de rolul acestora, trebuie să îndeplinească condițiile minime de combustibilitate și rezistență la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de rezistență la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcției. Pentru ca un element al construcției să corespundă la un anumit grad de rezistență la foc, trebuie să îndeplinească ambele condiții minime (atât cea de combustibilitate cât și cea de rezistență la foc) precizate în tabelul 2.1.9.2.1.10. Gradul de rezistență la foc al construcției sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare și se precizează obligatoriu în documentația tehnico-economică.2.1.11. La stabilirea gradului de rezistență la foc, respectiv a stabilității la foc a construcției, nu se iau în considerare următoarele:2.1.11.1. Șarpanta și suportul învelitorii construcțiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planșeul spre pod nu este suspendat de șarpanta acoperișului, iar golurile acestuia sunt protejate prin elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. La clădirile înalte și foarte înalte acoperișurile cu pod vor fi realizate integral din materiale C0 (CA1).2.1.11.2. Învelitoarea acoperișurilor de orice fel, inciusiv termoizolația și hidroizolația montate asupra unui suport C0 (CA1) continuu, rezistent la foc conform condițiilor din tabelul 2.1.9. (în afară de tablă).2.1.11.3. Luminatoarele și cupolele (incombustibile sau combustibile) a căror arie însumată (în proiecție orizontală) nu depășește 25% din aria spațiului închis în care sunt dispuse și cele ale atriumurilor, indiferent de arie, realizate cu structură C0 (CA1) și vitrări din materiale C0 ... C2 (CA1, la CA2b).2.1.11.4. Pardoselile și tâmplăria (uși, ferestre, obloane), inclusiv fâșiile fixe pentru iluminatul natural executate din materiale C2-C3 (CA2b și CA2c), în suprafață de maximum 10% din aria peretelui exterior și astfel dispuse și întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un nivel la altul și în lungul clădirii.2.1.11.5. Pereții interiori despărțitori neportanți sau panourile fără rol de limitare a propagării incendiilor incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasă de sârmă, dacă înălțimea însumată a panourilor pline combustibile este de cel mult 1,20 m precum și alte categorii de pereți despărțitori combustibili a căror folosire este admisă conform prezentului normativ.2.1.11.6. Finisajele interioare, precum și plafoanele suspendate și pardoselile tip estradă din construcții care îndeplinesc condițiile de combustibilitate prevăzute pentru planșee, sau când utilizarea lor este admisă conform prezentului normativ.2.1.11.7. Platformele metalice și elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistență a construcției.2.1.11.8. Elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor, pridvoarelor etc.2.1.12. În construcțiile în care densitatea sarcinii termice nu depășește 420MJ/mp și materialele combustibile sunt astfel distribuite încât să nu pericliteze stabilitatea construcției prin încălzirea locală a unor elemente de construcție în timpul incendiului, se admite utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parțial protejate și reducerea corespunzătoare a rezistenței la foc a stâlpilor, pereților și planșeelor până la minimm 15 minute, considerându-se că structura îndeplinește condițiile pentru gradul II rezistență la foc. În aceleași condiții se pot reduce și rezistențele la focale stâlpilor, pereților și planșeelor realizate din alte materiale. La clădiri înalte, foarte înalte și la săli aglomerate, precum și la cele de producție și/sau depozitare vor fi respectate și prevederile specifice.2.1.13. Structurile metalice neprotejate sau parțial protejate pot fi utilizate, în condițiile normativului în general la: ● compartimente și spații echipate cu instalații automate de stingere cu apă care asigură răcirea elementelor pe timpul normat; ● construcții supraterane cu maximum 15,00 m înălțime.2.1.14. La utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parțial protejate, se vor avea în vedere rolul elementului în asigurarea stabilității construcției, categoria de importanță a construcției, numărul de persoane și valoarea bunurilor adăpostite, precum și urmările posibile ale prăbușirii construcției datorită acțiunii focului.
    2.2. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR ȘI CONFORMAREA LOR LA FOC.  +  Amplasarea2.2.1. Construcțiile supraterane civile (publice) de producție și/sau depozitare, de regulă, se amplasează comasate sau grupate la distanțe nenormate între ele, în limitele unor compartimente de incendiu specifice, cu arii maxime admise în funcție de destinație, gradul de rezistență la foc cel mai dezavantajos, riscul de incendiu și numărul de niveluri cel mai mare, (luând în calcul suma ariilor construite efective).2.2.2. Construcțiile independente și grupările sau comasările de construcții constituite conform art. 2.2.1., se amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbușirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectându-se distanțele minime de siguranță din tabelul 2.2.2. ori compartimentându-se prin pereți rezistenți la foc alcătuiți corespunzător densității sarcinii termice celei mai mari, potrivit normativului.  +  TABEL 2.2.2.
    DISTANȚE DE SIGURANȚĂ
    Grad de rezistență la focDistanțe minime de siguranță (m) față de construcții având gradul de rezistență la foc
    I-IIIIIIV-V
    I-II6810
    III81012
    IV-V101215
    NOTĂ:1. Pentru construcțiile de producție sau depozitare din categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, distanțele de siguranță față de clădiri cu alte riscuri sau categorii de pericol de incendiu, se majorează cu 50%, fără a fi mai mici de 15,00 m.2. În cazuri justificate tehnic, în cadrul limitei de proprietate, investitorii pot stabili distanțe mai mici pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective, dacă adoptă măsuri de protecție compensatorii, stabilite prin proiect și scenarii de siguranță la foc.
    2.2.3. Construcțiile cu destinații sau funcțiuni diferite, grupate sau comasate în cadrul unui compartiment de incendiu, se separă între ele cu pereți și planșee corespunzătoare destinațiilor, riscurilor și categoriilor de incendiu, precum și densității sarcinii termice, conform prevederilor normativului, iar între compartimentele de incendiu, dacă nu sunt asigurate distanțele de siguranță, se prevăd elemente despărțitoare verticale antifoc sau rezistente la foc (pereți) din materiale C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător densității sarcinii termice, dar minimum 3 ore și după caz, rezistente la explozie. În clădiri înalte și foarte înalte se pot realiza compartimente de incendiu conform prevederilor specifice acestora.
     +  Conformare la foc2.2.4. Construcțiile în ansamblu și elementele de construcții ale acestora vor fi astfel alcătuite și conformate încât să nu favorizeze propagarea focului și a fumului.2.2.5. Pe cât posibil, activitățile cu riscuri mari de incendiu se dispun în zone distincte ale construcției, iar cele cu pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când această dispunere nu este posibilă tehnic sau funcțional se iau măsurile de protecție și compartimentare necesare, conform prevederilor normativului.2.2.6. Prin dispunerea funcțiunilor în construcție și asigurarea măsurilor de protecție corespunzătoare, se va urmări eliminarea posibilităților de propagare ușoară a fumului și a focului în afara compartimentelor în care s-a produs incendiul, precum și protejarea acestora față de acțiunea unui incendiu din vecinătatea lor.2.2.7. Funcțiunile diferite dintr-o construcție, de regulă, se separă cu elemente de construcții verticale și orizontale rezistente la foc, astfel alcătuite și dimensionate încât să nu pună în pericol viața utilizatorilor un timp determinat.2.2.8. Construcțiile cu funcțiuni mixte (civile, de producție și/sau depozitare), vor avea dispuse funcțiunile periculoase, în zone distincte și prevăzute elemente de separare corespunzătoare riscurilor și categoriilor de incendiu, precum și densității sarcinii termice a acestora, prin pereți și planșee rezistente la foc, ale căror goluri funcțional necesare vor fi protejate corespunzător prevederilor normativului.2.2.9. Pentru limitarea propagării fumului și focului în construcții, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc.2.2.10. Ariile construite admise pentru compartimente de incendiu ale construcțiilor civile (publice), de producție și/sau depozitare, sunt precizate diferențiat în normativ, corespunzător gradului de rezistență la foc și destinației construcției respective.
    2.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE  +  Dispoziții generale2.3.1. Construcțiile și elementele de construcții, în general se alcătuiesc și realizează astfel încât să nu favorizeze apariția și propagarea incendiilor.2.3.2. Elementele de construcție combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă, la cel mult 3,00 m pe verticală și 6,00 m pe orizontală. Întreruperile se pot executa din același material ca și elementul. Golurile din elementele combustibile verticale nu trebuie să comunice cu cele din elementele combustibile orizontale. Întreruperea continuității golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereților despărțitori iar a celor verticale în dreptul planșeelor. Întreruperea continuității golurilor interioare este obligatorie și la placările combustibile ale pereților și tavanelor, dar nu se referă la canalele de ventilare, la spațiul de deasupra tavanelor suspendate cu rol de ventilare precum și la spațiile din podul clădirilor.2.3.3. Continuitatea componentelor combustibile ale acoperișurilor fără pod, trebuie să se întrerupă cel puțin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcțiilor, prin intercalarea unor elemente CO (CA1), de minimum 1,00 m lățime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea transmiterii arderii.  +  Plafoane suspendate2.3.4. Plafoanele suspendate combustibile trebuie să aibe continuitatea întreruptă, cel puțin la limita pereților încăperii și în dreptul rosturilor de tasare-dilatare ale construcției. Întreruperile se realizează prin fâșii incombustibile sau spații libere în planul plafonului, de minimum 0,60 m.2.3.5. La plafoanele combustibile sau incombustibile suspendate de planșee, de regulă, continuitatea golului dintre tavan și planșeu se întrerupe, prin diafragme din materiale CO la C2 (CA1 la CA2b), sau în cazuri justificate tehnic, prin perdele de drencere, dispuse la maximum 25 m pe două direcții perpendiculare.Sunt exceptate plafoanele suspendate care nu sunt pline (te tip perforat, lamelar, fagure, grătar sau altele similare).  +  Galerii, canale2.3.6. Montarea în aceeași galerie, canal sau estacadă a unor conducte ori sisteme de transport pentru lichide sau gaze, al căror amestec poate produce explozie sau incendiu, nu este admisă.2.3.7. Galeriile, canalele și estacadele destinate transportării substanțelor combustibile, cele care trec pe deasupra construcțiilor, precum și cele care constituie căi de evacuare a persoanelor, vor fi executate din materiale CO (CA1).2.3.8. Galeriile și canalele închise, prin care se transportă materialele combustibile sau conțin materiale ori elemente combustibile, vor avea asigurate posibilități de evacuare a fumului și, după caz, a gazelor fierbinți.2.3.9. La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereți și planșee antifoc sau rezistente la foc, se vor lua măsuri corespunzătoare de etanșare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului.2.3.10. La intrarea în construcții a galeriilor, estacadelor și a canalelor de orice fel, se vor lua măsuri de protecție a golurilor în funcție de natura materialelor din care sunt executate, precum și a celor transportate, de destinația spațiilor spre care acced și de rolul de protecție la foc al peretelui traversat. Atunci când normativul nu impune măsuri de protecție speciale vor fi prevăzute uși pline, iar în cazuri justificate în care condițiile tehnice sau funcționale nu permit montarea acestora, golurile se pot proteja cu perdele de drencere. Fac excepție estacadele, galeriile și canalele deschise realizate din elemente CO (CA1), prin care se transportă materiale incombustibile, la care protejarea golurilor este obligatorie numai când traversează pereți antifoc.2.3.11. În construcțiile de gradul I ... III de rezistență la foc, de regulă, pereții tuturor ghenelor verticale pentru conducte trebuie să fie CO (CA1), rezistenți la foc minimum 15 minute, cu excepția cazurilor menționate în normativ, în care sunt necesare rezistențe mai mari. Trapele și ușile de vizitare practicate în pereții ghenelor verticale pentru conducte, trebuie să fie realizate din materiale CO (CA1) sau, după caz, C1 sau C2 (CA2a, CA2b).2.3.12. Ghenele verticale pentru conducte și cabluri, la trecerea lor prin planșee vor avea închise spațiile dintre conducte sau cabluri, cu elemente CO (CA1), rezistente la foc minimum 30 de minute, în toate cazurile în care pereții și trapele sau ușile lor de vizitare nu sunt rezistente la foc minimum 30 de minute. La trecerea prin pereții de compartimentare antifoc, ghenele orizontale se închid în jurul conductelor și a cablurilor, cu materiale CO (CA1) cu rezistență la foc echivalentă cu cea a elementului străpuns. Elementele și materialele de construcție utilizate pentru protecția, închiderea sau mascarea instalațiilor și a echipamentelor, trebuie să fie cei puțin C2 (CA2b), recomandându-se CO sau C1 (CA1 sau CA2a).  +  Coșuri, tuburi2.3.13. Coșurile de fum (sau de ventilare) și sobele, se alcătuiesc, execută și izolează față de elementele combustibile ale construcției conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinți, flăcări, scântei etc.2.3.14. Hotele de captare a degajărilor de căldură ale unor echipamente, dispozitive, aparate, etc. și tubulatura acestora, de regulă, vor fi realizate din materiale CO (CA1) și izolate față de elementele și materialele combustibile alăturate. În cazuri justificate funcțional, acestea pot fi C1 sau C2 (CA2a sau CA2b).2.3.15. Elementele de construcție care separă de restul construcției camerele și crematoriile pentru gunoi, vor fi realizate din materiale CO (CA1) rezistente la foc minimum 1 oră și uși rezistente la foc minimum de 30 de minute. Camerele și crematoriile vor avea asigurată evacuarea fumului în exterior prin tiraj natural - organizat, minimum 1% din arie, sau prin sistem mecanic.2.3.16. Tuburile pentru gunoi vor fi realizate din materiale CO (CA1), iar accesul din construcție la acestea se asigură, de regulă, prin exterior (logii, balcoane), sau prin încăpere tampon separată de restul construcției și de casa scării prin pereții CO (CA1), rezistenți la foc minimum 1 oră și uși pline cu autoînchidere, cu excepțiile precizate în normativ.  +  Ascensoare2.3.17. Puțurile ascensoarelor și în general ale sistemelor de transport pe verticală, inclusiv încăperile pentru mașinile aferente acestora, se separă de restul construcției prin elemente CO (CA1) cu rezistența la foc corespunzătoare riscului (categoriei de pericol) de incendiu, tipului de clădire și destinației, dar nu mai puțin de 1 oră pentru pereți și planșee. Puțurile ascensoarelor de intervenție în caz de incendiu, vor corespunde prevederilor specifice acestora.2.3.18. În casele de scări de evacuare nu este admisă amplasarea ascensoarelor pentru materiale, precum și a oricărui sistem de transport de materiale pe verticală.2.3.19. Pentru ascensoarele de persoane înglobate în case de scări sau amplasate în atriumuri ori dispuse în exteriorul construcțiilor, precum și cele pentru acces la platforme, galerii sau pasarele deschise, nu este obligatorie separarea de restul construcției prin elemente rezistente la foc, conform prevederilor art. 2.3.17.  +  Finisaje2.3.20. Finisajul pe căile de evacuare a persoanelor trebuie să fie, de regulă, CO (CA1). Se admit pardoseli din lemn și mochete de maximum 2 cm grosime, precum și finisajele din folii de max. 0,5 cm grosime, care vor fi lipite pe suport CO (CA1), cu excepțiile prevăzute în normativ.2.3.21. La placarea cu materiale combustibile a pereților CO (CA1), rezistenți la foc, se vor lua măsurile corespunzătoare de protecție, cum sunt: tratare cu substanțe ignifuge, întreruperi locale ale continuității materialelor combustibile, prevederea instalațiilor automate de stingere, etc, conform prevederilor reglementărilor tehnice.2.3.22. Finisajele și tratamentele termice sau fonice combustibile montate pe pereți CO (CA1) rezistenți la foc, nu vor crea goluri cu adâncimea mai mare de 20 cm față de aceștia.2.3.23. Plafoanele false, placările, tratamentele termice și fonice, pardoselile înalte, precum și finisajele combustibile vor fi montate sau protejate față de aparate electrice, corpuri de iluminat și în general de orice sursă de încălzire, astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.  +  Pereți cortină2.3.24. Pereții cortină utilizați la închiderile perimetrale ale construcțiilor, de regulă, se realizează din materiale și elemente de construcție CO la C2 (CA1 la CA2b), asigurând rezistența la foc corespunzătoare condițiilor de încadrare în gradul de rezistență la focal construcției.2.3.25. Pereții cortină vorfi astfel proiectați, alcătuiți și realizați încât să întârzie propagarea incendiilor de la un nivel la altul, atât prin exteriorul construcției (pe fațadă), cât și prin interiorul construcției.2.3.26. Pentru întârzierea propagării incendiilor prin exteriorul construcției (pe fațadă) vitrările pereților cortină se separă pe verticală prin zone pline cu înălțimea de cei puțin 1,20 m, etanșe la foc minimum 30 minute.2.3.27. În dreptul planșeelor de rezistență ale construcției și pe toată grosimea acestora, spațiul liber dintre peretele cortină și planșeu se etanșează cu materiale CO (CA1), asigurându-se minimum 30 de minute etanșeitate la foc astfel încât să se întârzie propagarea incendiilor prin interior. În toate situațiile, pentru o mai bună comportare la foc se pot aplica și vopselele termospumante.2.3.28. Pentru întârzierea propagării fumului și a focului, la pereții cortină care nu au parapete pline CO (CA1) rezistente la foc minimum 30 de minute, sub planșeele de rezistență ale construcției se dispun ecrane continue de cel puțin 0,50 m înălțime din materiale C0 (CA1), etanșe la foc minimum 30 minute. Atunci când plafoanele false sunt dispuse la limita inferioară a ecranelor, în plafoane se vor asigura spații libere (traforuri) prin care fumul să pătrundă în spatele ecranului. Ecranele pot fi înlocuite cu instalație automată tip drencer care să asigure perdea de protecție.2.3.29. Pereții cortină se ancorează cu elemente din oțel de structura de rezistență a construcției pe care o închide perimetral.2.3.30. Materialele termoizolante utilizate la pereții cortină vor fi C0 ... C2 (CA1 ... CA2b).  +  Casa scării2.3.31. Pereții caselor de scări închise din construcțiile de gradul L.lll de rezistență la foc, de regulă, trebuie să fie C0 (CA1), rezistenți la foc minimum 2 ore și 30 minute și după caz, rezistenți la explozie, iar în clădirile de gradul IV și respectiv V de rezistență la foc, ei pot fi C1 (CA2a) sau C2 (CA2b), cu rezistență la foc de minimum 30 minute și respectiv 15 minute. Fac excepție situațiile prevăzute în normativ. Grosimea de perete din spatele nișelor sau șlițurilor prevăzute în pereții caselor de scări, trebuie să asigure rezistență la foc de minimum 45 minute pentru construcțiile de gradul I ... III și respectiv 15 minute la cele de gradul IV ... V de rezistență la foc.2.3.32. Planșeele clădirilor din gradul I ... III de rezistență la foc care separă casele de scări și căile lor de ieșire spre exterior față de restul construcției, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistență la foc de cel puțin 1 oră. La clădirile de gradul IV-V se vor respecta condițiile de încadrare în gradul de rezistență la foc.2.3.33. Grinzile, podestele și rampele scărilor interioare închise sau deschise trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistența la foc de minimum 1 oră în clădirile de gradul I ... III și cel puțin din clasa C2 (CA2b) și rezistență la foc 45 minute în construcții de gradul IV, respectiv 15 minute în construcții de gradul V de rezistență la foc. Fac excepțiie situațiile precizate în normativ.2.3.34. Elementele de protecție a golurilor de acces la casele de scări de evacuare, vor îndeplini condițiile prevăzute în normativ.  +  Atrium2.3.35. Prevederile normativului se referă la atriumurile închise, acoperite cu lățimea de cel puțin v7 H (în care H este cea mai mică înălțime a atriumului, dar minimum patru niveluri ale construcției).2.3.36. Realizarea unor atriumuri care nu îndeplinesc condițiile minime de dimensionare precizate, este admisă numai dacă se iau măsuri corespunzătoare de protecție care să împiedice transmiterea focului de la un nivel la altul, prin efectul de coș (protecția golurilor cu elemente rezistente la foc, copertine, balcoane, perdele de apă etc., după caz).2.3.37. Pentru închiderile perimetrale ale atriumurilor, de regulă, se utilizează materiale și elemente de construcție CO (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute cu excepția unor materiale aferente vitrărilor (garnituri, chituri, masticuri etc.) care pot fi din clasa de combustibilitate C1 sau C2 (CA2a sau CA2b).2.3.38. Atunci când atriumurile se închid perimetral cu panouri vitrate față de restul construcției, aceste închideri se realizează astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor de la un nivel la altul. Vitrările se separă pe verticală prin zone pline cu înălțimea de cel puțin 1,20 m, etanșe la foc minimum 1 oră. Zonele pline dintre vitrări, pot fi înlocuite pe planșee orizontale continue (copertine), CO (CA1), rezistente la foc minimum 1 oră, și lățimea de cel puțin 1,20 m măsurată pe orizontală.2.3.39. Circulațiile comune orizontale care sunt deschise spre atrium, se prevăd la limita lor spre atrium (sub planșee) cu ecrane continue din materiale CO (CA1), etanșe la foc minimum 1 oră, cu înălțimea de cel puțin 0,50 m, realizate similar prevederilor art. 2.3.28., fără a fi admisă înlocuirea lor cu instalație automată tip sprinkler sau drencer.2.3.40. Dacă din considerente funcționale se prevăd pereți pentru separarea atriumurilor de restul construcției, aceștia trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistența la foc corespunzătoare densității sarcinii termice, dar minimum 1 oră. Vitrările acestora nu vor depăși 30% din suprafața peretelui și vor fi C0 (CA1), rezistente la foc cel puțin 15 minute, dacă normativul nu stabilește altfel.2.3.41. În atriumuri se pot utiliza dotări (fixe sau mobile) din materiale C0 ... C2 (CA1 la CA2b), iar densitatea sarcinii termice nu va depăși 420 MJ/mp. La determinarea densității sarcinii termice se ia în considerare cel mai mare nivel al atriumului delimitat de pereți, (în afara celui de la parter).2.3.42. Luminatoarele și cupolele care acoperă atriumurile se pot realiza cu structură C0 (CA1) și vitrări C0 ... C2 (CA1 la CA2b) care nu se iau în considerație la determinarea gradului de rezistență la foc al construcției.2.3.43. În construcțiile cu atrium, nu se recomandă dispunerea adiacentă neseparată de atrium, a unor spații cu risc mare de incendiu. Atunci când totuși se prevăd, (pentru activități comerciale, expoziții permanente cu exponate combustibile și altele similare cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/mp), aceste spații se echipează obligatoriu cu instalații automate de semnalizare și stingere a incendiilor.2.3.44. Depozitele de materiale și/sau substanțe combustibile neseparate față de atriumuri prin elemente rezistente la foc corespunzătoare densității sarcinii termice, nu sunt admise.  +  Încăperi de depozitare2.3.45. Încăperile de depozitare a materialelor și substanțelor combustibile solide cu aria mai mare de 36 mp situate în construcții cu alte destinații, de regulă, se separă față de restul construcției prin pereți și planșee C0 (CA1) având rezistența la foc corespunzătoare densității sarcinii termice (tabel 2.4.2.), dacă normativul nu stabilește altfel. Construcțiile pentru depozite se realizează conform prevederilor specifice.2.3.46. Golurile de comunicație funcțională din elementele de compartimentare ale depozitelor precizate la 2.3.45. se protejează cu elemente corespunzătoare prevederilor normativului.Evacuarea fumului în caz de incendiu la aceste depozite este obligatorie și se asigură prin dispozitive cu deschiderea automată în caz de incendiu, având aria liberă de minimum 1% din suprafața pardoselii sau cu sisteme mecanice de desfumare, corespunzător alcătuite, distribuite și dimensionate.  +  Încăperi pentru instalații utilitare2.3.47. Stațiile de pompare a apei pentru incendiu, grupurile electrogene care constituie surse electrice de rezervă ce alimentează dispozitive de protecție la foc, vane de incendiu și altele similare, se separă de restul construcției, de regulă, prin pereți C0 (CA1), fără goluri și cu limită de rezistență la foc de cel puțin 3 ore și planșee 1 oră și 30 de minute, având asigurat acces ușor din exterior. Se admite și comunicarea cu restul construcției a acestor funcțiuni numai dintr-un coridor comun, prin ușă cu rezistența la foc de minimum 1 oră și 30 minute, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.2.3.48. Sălile de cazane aferente sistemului de încălzire centrală se separă de restul construcției prin pereți și planșee din materiale C0 (CA1) cu rezistența la foc conform reglementărilor specifice, dar minimum 1 oră și 30 de minute. În pereții de separare se admit goluri de comunicare cu restui construcției, protejate cu uși C0 (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute.2.3.49. Încăperile pentru ventilatoare, filtre, camere de desprăfuire și cicloane, prin care se vehiculează gaze, vapori, praf sau deșeuri combustibile se separă funcțional față de restui clădirii prin elemente despărțitoare C0 (CA1), cu rezistența la foc corespunzătoare, dar cel puțin 1 oră. Accesul la aceste încăperi, de regulă, trebuie să fie din exterior sau din încăperi fără riscuri sau pericole de incendiu (cu densitatea sarcinii termice sub 105MJ/mp).  +  Spații cu pericol de explozie categoria A (BE3a) și B (BE3b) de pericol de incendiu2.3.50. Construcțiile care adăpostesc funcțiuni cu pericol de explozie se realizează din materiale și elemente de construcție C0 (CA1). La construcțiile independente cu pericol de explozie se recomandă utilizarea elementelor de construcție ușoare, C0 (CA1), iar acoperișul acestor construcții trebuie să fie fără pod.2.3.51. Încăperile și spațiile cu pericol de explozie categoria A (BE3a) sau B (BE3b) de pericol de incendiu, dacă nu pot fi dispuse în afara construcțiilor cu alte destinații, se separă de restul construcției prin elemente C0 (CA1), rezistente la explozie și, după caz, la foc, corespunzător alcătuite și dimensionate în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate.Planșeele și elementele lor de susținere vor fi astfel executate încât să nu fie deplasate de suflul exploziei.2.3.52. Practicarea unor goluri în pereții rezistenți la explozie nu este admisă decât în cazuri excepționale, impuse de necesități tehnologice sau funcționale și numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ.2.3.53. Străpungerea pereților rezistenți la explozie de către conducte, conductoare sau cabluri electrice, este admisă numai în cazuri de strictă necesitate și în condițiile luării măsurilor de protecție care să asigure împiedicarea trecerii vaporilor, gazelor și prafului combustibil.2.3.54. Planșeele rezistente la explozie, trebuie să îndeplinească condițiile asigurate de către pereții rezistenți la explozie ai spațiului respectiv.2.3.55. Încăperile și spațiile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false și zone neventilate care să faciliteze producerea concentrațiilor periculoase de aer cu gaze, vapori sau praf combustibil. în încăperile cu degajări de praf combustibil, finisajul va permite curățirea ușoară a suprafețelor.2.3.56. Încăperile și spațiile închise cu pericol de explozie trebuie să aibe asigurate în pereții exteriori sau în acoperiș, goluri pentru decomprimare în caz de explozie, cu aria totală de minimum 0,05 mp la 1 mc din volumul încăperii respective. Adoptarea unui procent mai mic este admisă pe baza unui calcul justificativ, din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii nu este afectată.Golurile pentru decomprimare se amplasează în vecinătatea surselor de explozie, avându-se în vedere ca efectul suflului exploziei în exteriorul construcției să nu afecteze obiecte învecinate sau căi publice de circulație.2.3.57. Golurile ce se prevăd pentru decomprimare în caz de explozie pot fi neînchise sau închise. Elementele de închidere, proiectate și realizate astfel încât să cedeze la presiunea datorată exploziei, pot fi constituite din: panouri sau porțiuni de perete sau acoperiș de tip ușor (dislocabile sau rabatabile), ferestre și/sau luminatoare cu geam simplu nearmat care să cedeze la presiunea de cel mult 118 daN/mp.2.3.58. În spațiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze, vapori sau praf, stratul de uzură al pardoselilor trebuie să fie executat din materiale care la lovire să nu producă scântei capabile să inițieze aprinderea respectivelor amestecuri explozive.2.3.59. În încăperi și spații cu pericol de explozie, tâmplăria și sistemele de acționare a acesteia se vor realiza sau proteja astfel încât, prin manevrare, să nu producă scântei capabile să inițieze aprinderea amestecurilor explozive.2.3.60. Delimitarea zonelor din construcții până la care se extind măsurile de protecție impuse de spațiile încadrate în categoriile A (BE3a) și B (BE3b) de pericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenței amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf, în concentrații care să prezinte pericol de explozie, în timpul funcționării normale și în caz de avarie a instalațiilor utilitare aferente.2.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI ȘI A FUMULUI  +  Dispoziții generale2.4.1. Elementele de construcții, pereți și pianșee utilizate pentru limitarea propagării incendiilor și a efectelor acestora, precum și a exploziilor, sunt de tipul: ● antifoc (AF); ● rezistente la foc (RF); ● rezistente la explozie (RE); ● etanșe la foc (EF) Protecția golurilor funcționale din aceste elemente de construcții, se realizează, după caz, cu uși, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschiși, alcătuite și dimensionate conform normativului.2.4.2. În funcție de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spațiile pe care le desparte, de regulă, pereții trebuuie să reziste la foc conform tabel 2.4.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiții.  +  TABEL 2.4.2.
    Densitatea sarcinii termice (q) (MJ/m2) Rezistența la foc minimă admisă (ore, minute)
    < 21030 minute
    210 ÷ 4201 oră
    421 ÷ 6302 ore
    631 ÷ 8403 ore
    841 ÷ 12604 ore (3) *
    1261 ÷ 16805 ore (3) *
    1681 ÷ 29406 ore (3) *
    > 29407 ore (3) *
    NOTĂ: *) Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalații automate de stingere a incendiilor.
     +  ELEMENTE ANTIFOC ȘI PROTECȚIA GOLURILOR DIN ACESTEA (AF)  +  Pereți antifoc2.4.3. Pereții antifoc se execută din materiale CO (CA1), astfel amplasați, alcătuiți și dimensionați încât să reziste la efectele incendiilor din compartimenteie de incendiu pe care le separă.2.4.4. Pereții antifoc trebuie să îndeplinească în caz de incendiu funcția de compartimentare, păstrându-și stabilitatea, rezistențele mecanice și capacitatea de izolare termică pe timpul normat, în funcție de densitatea sarcinii termice conform tabelului 2.4.2. dar cel puțin 3 ore.2.4.5. În clădirile parter și în cazurile precizate în normativ, compartimentarea antifoc se poate realiza prin pereți CO (CA1) care asigură numai rezistență la foc prevăzută la art. 2.4.2.2.4.6. În construcțiile cu structuri din beton armat sau metalice, pereții antifoc pot fi înglobați direct în aceste structuri, care vor fi astfel executate sau protejate încât să aibă rezistență la foc cel puțin egală cu cu cea necesară pentru pereții antifoc respectivi.2.4.7. Pereții antifoc care separă, pe anumite porțiuni ale lor, spații cu pericol de explozie, trebuie să îndeplinească pe aceste porțiuni și condițiile prevăzute pentru pereții rezistenți la explozie.2.4.8. Nu se admite încastrarea în pereții antifoc a planșeelor sau a elementelor constructive care au rezistență la foc mai mică de 2 ore, permițându-se numai rezervarea acestora (liberă sau articulată). Rezemarea grinzilor metalice pe pereți antifoc se realizează astfel încât grinda dilatată să nu dea împingeri laterale în peretele antifoc.2.4.9. Rosturile dintre pereții antifoc și planșee, stâlpi, acoperișuri și pereții exteriori ai construcției, se etanșează cu materiale care să asigure o rezistență la foc de cel puțin 1 oră și 30 de minute.2.4.10. Pereții antifoc trebuie să depășească planul exterior al acoperișurilor, luminatoarelor, pereților din clasa de luminozitate C3 sau C4 (CA2c,d), pe care îi intersectează (fig. 2.4.10.), astfel: ● 0,60 m (măsurat pe verticală), față de orice astfel de element combustibil al acoperișurilor și luminatoarelor aflate la mai puțin de 4,00 m distanță de peretele antifoc, inclusiv a acoperișurilor cu suport din tablă și termoizolație șj/sau hidroizolație necombustibile.
    Fig. 2.4.10.
    1 - perete antifoc; 2 - luminator; 3 - acoperiș combustibil; 4 - închidere perimetrală combustibilă (pereți exteriori)
    ● 0,30 m (măsurat pe orizontală) față de pereți exteriori și streașini din clasa de combustibilitate C3 sau C4, respectiv (CA2 c,d).
    2.4.11. Depășirea de către pereții antifoc a planului acoperișurilor cu învelitoare și termoizolație executate din materiale combustibile montate pe placă din beton armat, precum și a acoperișurilor executate în întregime din materiale C0 (CA1), nu este obligatorie.2.4.12. Pereții rezistenți la foc cu rol de pereți antifoc prevăzuți la art. 2.4.5., trebuie să depășească planul exterior ai acoperișurilor, luminatoarelor pereților etc. combustibili pe care îi intersectează, conform prevederilor stabilite pentru pereții antifoc.2.4.13. Pe acoperișuri, pe o distanță de cel puțin 4,00 m în ambele părți ale peretelui, antifoc sau rezistent la foc, luminatoarele trebuie să fie din materiale C0 (CA1), fixe și cu geam armat (fără ochiuri mobile).2.4.14. Depășirea planului acoperișurilor, al streașinilor sau a pereților combustibili, clasa C3 sau C4 (CA2c,d), poate fi înlocuită prin fâșii C0 (CA1) de acoperiș, streașină sau respectiv de perete, cu lățimea de cel puțin 6,00 m.2.4.15. În cazul clădirilor cu înălțimi diferite, de regulă, pereții antifoc se prevăd la construcția cea mai înaltă (fig. 2.4.15.), pe toată înălțimea acesteia sau pe cel puțin 8,00 m înălțime față de construcția mai joasă. Se admite prevederea pereților antifoc la construcția mai joasă dacă aceasta este astfel alcătuită încât incendiul să nu se poată propaga prindepășirea peretelui antifoc (fig.2.4.15.). în acest sens, pe distanța de 6,00 m de la construcția mai înaltă, porțiunea de clădire mai joasă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:● acoperișul (terasa) să fie fără goluri, cu rezistență la foc de minimum 1 oră și învelitoare C0 (CA1) sau protejată cu materiale C0 (CA1) (șapă de ciment slab armată, dale, pietriș, zgură, mortar de perlit etc.); ● încăperile din porțiunea respectivă să fie prevăzute cu instalații automate de stingere a incendiilor, atunci când densitatea sarcinii termice din interiorul lor depășește 840 MJ/mp.2.4.16. Pereții antifoc se amplasează astfel încât să se evite posibilitățile de propagare a incendiului dintr-un compartiment de incendiu în altul, prin golurile neprotejate din pereții exteriori, dispuse la colțurile intrânde ale construcțiilor, (fig.2.4.16.a.) sau prin incendierea unor construcții combustibile amplasate în vecinătate (fig.2.4.16.b.).2.4.17. În cazurile în care pereții antifoc sunt amplasați la colțurile intrânde ale clădirilor în formă de L sau U (fig. 2.4.16.), golurile din pereții exteriori adiacenți se dispun astfel încât distanța dintre ele să fie de cel puțin 4,00 m. Atunci când se prevăd goluri funcționale în această porțiune, se consideră protejate dacă sunt cu tâmplărie fixă C0 (CA1) și geam armat, ori cu elemente de închidere rezistente la foc 45 minute, prevăzute cu autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Fig. 2.4.15.
    1 - perete antifoc: 2 - construcție joasă; 3 - construcție înaltă; 4 - acoperiș/planșeu (RF > 1 oră)

    Fig 2.4.16 a,b
    1 - Perete antifoc; 2 - Ferestre

    Fig 2.4.17
    1 - Perete antifoc; 2 - Ferestre
    2.4.18. Străpungerea pereților antifoc cu elemente metalice este admisă, dacă se iau măsuri împotriva transmiterii căldurii prin conductibilitate (alegerea unor trasee judicioase, îndepărtarea materialelor combustibile, protejarea locală a elementelor metalice etc.). Golurile din jurul elementelor metalice se vor realiza astfel încât să permită dilatarea liberă a acestora și se etanșează cu materiale CO (CA1) la C2 (CA2b), care să asigure o rezistență la foc de minimum 1 oră și 30 de minute.2.4.19. Traversarea pereților antifoc de către conducte, canale de ventilare, conductoare și cabluri electrice, este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: ● spațiile libere în jurul conductelor, cablurilor și conductoarelor electrice, etc, (inclusiv cele pozate în canale), se închid cu materiale CO (CA1), asigurându-se rezistența la foc egală cu cea a peretelui; ● canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintre perete și acestea se etanșează cu materiale CO (CA1), rezistente la foc cel puțin 1 oră și 30 de minute; ● trecerea conductelor și a canalelor de ventilare se realizează astfel încât să nu producă dislocări ale unor porțiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul creșterilor de temperatură; ● canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidere automată în caz de incendiu (clapete antifoc cu rezistența la foc min. 1 1/2 ore);● se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătatea canalelor de ventilare și a conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate (trasee corespunzătoare, termoizolare etc.).
     +  Protecția golurilor din pereți antifoc2.4.20. Pereții antifoc, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unor goluri în acești pereți se admite numai atunci când activitatea sau funcționalitatea impun prevederea lor (pentru circulație, transport, supraveghere etc.) și sunt protejate corespunzător prevederilor normativului. Suprafața totală admisă de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25% din cea a peretelui antifoc în care sunt practicate.2.4.21. Golurile de circulație, transport, supraveghere, etc. Din pereții antifoc și, după caz, planșee antifoc, se protejează obligatoriu cu elemente corespunzătoare, care pot fi: uși, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschiși antifoc, realizate conform normativului (la planșee se utilizează numai obloane sau chepenguri).  +  Uși, obloane, cortine antifoc2.4.22. Golurile funcționale din pereții antifoc, având rezistența la foc 1 oră și 30 minute și echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, în funcție de cerințele funcționale.2.4.23. Ușile antifoc și sistemele lor de închidere, trebuie să îndeplinească condițiile din reglemetările tehnice specifice.2.4.24. Obloanele antifoc și cortinele de siguranță antifoc, se alcătuiesc și realizează, în general, similar cu ușile antifoc.  +  Încăperi tampon antifoc2.4.25. În cazul când datorită unor condiții funcționale, protecția golurilor din pereții antifoc nu se poate realiza prin uși, obloane sau cortine antifoc, golurile se pot proteja prin încăperi tampon antifoc. Încăperile antifoc se realizează conform schemei din fig. 2.4.25. și a condițiilor din normativ.
    Fig. 2.4.25.
    1 - perete antifoc; 2 - planșeul încăperii tampon; 3 - pereții încăperii tampon; 4 - uși rezistente la foc.
    2.4.26. Pereții și planșeele încăperilor tampon antifoc trebuie să fie CO (CA1) și rezistenți la foc cel puțin 1 oră. Se recomandă ca amplasarea încăperilor tampon să se facă alipit peretelui antifoc și să fie dispuse spre spațiile cu densitatea sarcinii termice mai mică.2.4.27. În pereții încăperilor tampon se admite practicarea numai a golurilor strict necesare pentru circulație. Pentru realizarea ventilării sau evacuării fumului din încăperile tampon se pot realiza goluri în pereți sau planșee.2.4.28. Golurile pentru circulație practicate în pereții încăperilor tampon antifoc, se protejează cu uși rezistente la foc cel puțin 45 minute, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau cu închidere automată în caz de incendiu.
     +  Tamburi deschiși antifoc2.4.29. În cazuri excepționale, când datorită necesităților funcționale, protecția golurilor din pereții antifoc nu se poate realiza cu uși, obloane, cortine sau încăperi tampon antifoc, pot fi prevăzuți tamburi deschiși antifoc.2.4.30. Tamburii deschiși antifoc trebuie să aibă lățimea egală cu cea a golului protejat, iar lungimea totală de minimum 4,00 m. Amplasarea lor poate fi făcută alipit peretelui antifoc sau în ambele părți ale acestuia (conform fig.2.4.30.).
    Fig. 2.4.30.
    1 - perete antifoc; 2 - planșeul tamburului deschis; 3 - pereții tamburului deschis; 4 - sprinklere (drencere).
    2.4.31. Pereții și planșeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizați din materiale C0 (CA1), fără goluri și cu rezistența la foc de minimum 1 oră. În tamburii deschiși trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acționare automată în caz de incendiu, amplasate câte unul la fiecare 1 mp de suprafață orizontală a tamburului.
     +  Planșee antifoc2.4.32. Planșeele antifoc sunt elemente de construcție orizontale sau înclinate care delimitează volume închise din construcții înalte și foarte înalte (compartimente de incendiu constituite din unul până la trei niveluri succesive cu aria desfășurată prevăzută în normativ), sau separă funcțiuni cu riscuri mari de incendiu.2.4.33. Planșeele antifoc se realizează din materiale CO (CA1), cu rezistența la foc minimum 2 ore și fără goluri sau cu goluri strict funcționale, protejate conform normativului.
     +  ELEMENTE REZISTENTE LA FOC ȘI PROTECȚIA GOLURILOR (RF)  +  Pereți și protecția golurilor2.4.34. Condițiile minime și de rezistență la foc pentru pereții rezistenți la foc, sunt stabilite în prezentul normativ, precum și în reglementările tehnice de specialitate. Pentru cazurile în care reglementările nu prevăd condiții speciale, combustibilitatea și rezistența la foc a acestor pereți se stabilește prin documentația tehnico-economică în funcție de gradul de rezistență la foc al construcției, densitatea sarcinii termice a încăperilor și rolul de separare al pereților.2.4.35. Golurile de circulație funcțională practicate în pereții rezistenți la foc se protejează corespunzător condițiilor precizate în normativ și în reglementările tehnice de specialitate.  +  Planșee și protecția golurilor2.4.36. Planșeele pot constitui elemente de întârziere a propagării incendiilorîn interiorul unui compartiment de incendiu, numai atunci când sunt rezistente la foc conform prevederilor normativului și nu au goluri, sau dacă golurile practicate în ele sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare.2.4.37. Condițiile privind combustibilitatea și rezistența la foc a planșeelor folosite pentru a separa între ele spații cu funcțiuni importante și încăperi cu risc mare de incendiu, precum și ale planșeelor care delimitează căi de evacuare, sunt cele prevăzute în normativ și în reglementări de specialitate.2.4.38. Golurile funcționale din planșeele intermediare rezistente la foc, care constituie elemente de întârziere a propagării focului, se protejează prin elemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecția golurilor poate fi asigurată numai prin prevederea pe conturul golului (sub planșeu), a unor ecrane CO (CA1) și perdele de apă cu intrare în funcțiune automată în caz de incendiu, sau alte sisteme de protecție agrementate tehnic.2.4.39. În clădirile cu pod, de gradul I ... III de rezistență la foc golurile prevăzute în planșeele spre pod se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. Separarea porțiunilor mansardate ale construcției, față de poduri ale acesteia se realizează cu pereți CO (CA1) rezistenți la foc minimum 2 ore, iar golurile de comunicare funcțională din aceștia se protejează cu uși rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.  +  ELEMENTE REZISTENTE LA EXPLOZIE ȘI PROTECȚIA GOLURILOR (RE)2.4.40. Elementele de separare față de restul construcției, a încăperilor cu pericol de explozie (categoriile A (BE3a) și B (BE3b) de pericol de incendiu), vor fi CO (CA1) și rezistente la explozie.2.4.41. Separarea încăperilor sau spațiilor cu pericol de explozie față de alte încăperi cu riscuri, categoriile de pericol sau destinații din clădire, inclusiv față de încăperile tampon, trebuie să se facă prin pereți și planșee rezistente la explozie, alcătuite și realizate conform normativului.2.4.42. Alcătuirea și dimensionarea pereților rezistenți la explozie se determină prin calcul astfel încât aceștia să nu se prăbușească sub efectul suprapresiunii care se produce în încăperile respective, funcție de suprafețele de decomprimare asigurate (ferestre, panouri, luminatoare, acoperișuri zburătoare, trape etc.).2.4.43. Pereții rezistenți la explozie trebuie să împiedice și propagarea incendiului din spațiile învecinate spre încăperile cu pericol de explozie, rezistența lor la foc fiind stabilită în funcție de densitatea sarcinii termice a încăperilor respective.2.4.44. Practicarea unor goluri în pereții rezistenți la explozie nu este admisă decât în cazuri excepționale, impuse de necesități funcționale și numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ.2.4.45. Străpungerea pereților rezistenți la explozie de către conducte, conductori sau cabluri electrice, se admite numai în cazuri de strictă necesitate funcțională, cu condiția respectării prevederilor normativului.2.4.46. Golurile de comunicare funcțională prevăzute în pereții rezistenți la explozie, se protejează prin încăperi tampon antiex, și numai în cazuri excepționale justificate tehnic prin tamburi deschiși antiex. Aceeași prevedere se aplică și pentru comunicarea între încăperi cu pericol de explozie, în cazurile în care comunicarea directă ar prejudicia siguranța sau atunci când încăperile sunt situate în compartimente de incendiu diferite.2.4.47. Încăperile tampon și tamburii deschiși antiex prevăzuți în pereții rezistenți la explozie, se realizează similar celor de la pereții antifoc, recomandându-se ca pereții și planșeele acestor încăperi să fie amplasate spre spațiile mai puțin periculoase. Ușile încăperii tampon antiex vor avea asigurate în afară de cerințele prevăzute la pct. 2.4.28. și măsuri specifice de protecție astfel încât prin manevre să nu permită scântei capabile să inițieze aprinderea amestecurilor explozive respective.2.4.48. La încăperile tampon și tamburii deschiși antiex ce separă spații în care se produc degajări de gaze, vapori sau praf cu pericol de explozie, trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării normale să seîmpiedice trecerea acestora dintr-o parte în cealaltă.2.4.49. Pentru planșeele rezistente la explozie, se vor respecta prevederile referitoare la alcătuire, dimensionare și celelalte condiții stabilite pentru pereții rezistenți la explozie (pct. 2.4.42 la 2.4.45.).2.4.50. Planșeele și elementele lor de susținere vor fi astfel dimensionate și realizate încât să nu fie aruncate de suflul exploziei.  +  Elemente etanșe la foc (EF)2.4.51. Elementele etanșe la foc (EF) se prevăd în cazurile, condițiile și în conformitate cu normativul și reglementările de specialitate.2.4.52. Pentru ca un element să fie considerat etanș, trebuie să îndeplinească condițiile normate de etanșeitate stabilite în reglementările tehnice.
    2.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE) ȘI GAZE FIERBINȚI  +  Dispoziții generale2.5.1. Prin desfumare se urmărește extragerea din spațiile incendiate a unei părți din fumul și gazele de ardere în scopul asigurării condițiilor de evacuare a utilizatorilor și a folosirii mijloacelor de intervenție la stingere, precum și de limitare a propagării incendiilor. În spațiile construite și necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 mp, se asigură evacuarea fumului și a gazelor fierbinți în exterior, conform normativului.2.5.2. În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând circulația aerului în spațiul considerat și evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin diferențe de presiune între spațiul protejat și cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o combinație a celor două metode.2.5.3. Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare). trebuie să îndeplinească următoarele condiții tehnice generale: ● secțiunea să fie cel puțin egală cu suprafața liberă a gurilor de evacuare ale unui nivel al construcției, la care sunt racordate; ● raportul dintre laturile secțiunii canalelor (ghenelor) să nu fie mai mare de 2; ● canalele (ghenele) să fie realizate din materiale C0 (CA1), etanșe la foc minimum 15 minute, dacă prevederile normativului nu stabilesc rezistențe mai mari; atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului traversează încăperi cu alte destinații decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea aceeași rezistență la foc cu a pereților sau planșeelor care delimitează destinația respectivă; ● canalele (ghenele) principale colectoare vor fi verticale, fiind admise destinații de maximum 2%; ● lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, între guri și ghenele verticale, vor fi cât mai scurte posibil.2.5.4. Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului și cele de evacuare a fumului se repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform în spațiul protejat, astfel încât să asigure circulația aerului și evacuarea fumului, îndeplinind condițiile specifice prevăzute în normativ.2.5.5. Introducerile de aer se pot realiza prin:● goluri (guri) practicate în fața de; ● ușile încăperilor care se desfumează, practicate în pereții exteriori ai construcției; ● încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite; ● scări neînchise în case de scări; ● goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale și ghene. Evacuarea fumului se asigură prin goluri în acoperiș sau pereți, conform normativului.2.5.6. Dispozitivele de protecție (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie realizate cu acționare automată sau manuală, conform prevederilor normativului. Acționarea automată a dispozitivelor de protecție va fi întotdeauna dublată de comandă manuală. În plus, la construcțiile echipate cu instalații automate de stingere, se asigură posibilități de acționare pentru personalul existent în spațiul protejat și care să poată comanda local desfumarea, înainte de pornirea instalației de stingere.2.5.7. Dispozitivele de acționare a elementelor de protecție (obturare) a golurilor trebuie să asigure: ● deschiderea golurilor (gurilor) și canalelor din volumul considerat; ● oprirea ventilatoarelor care nu sunt prevăzute pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare).2.5.8. Comanda manuală centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere poate fi realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic. În funcție de tipul construcției și prevederile specifice, comanda manuală centralizată trebuie amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcției.2.5.9. Comanda automată a dispozitivelor de protecție a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de instalația de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spațiul respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalații de semnalizare.2.5.10. Prevederea dispozitivelor de desfumare, precum și a sistemelor de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți produse în caz de incendiu, este obligatorie în situațiile și condițiile stabilite de prezentul normativ.  +  Evacuarea fumului (desfumare)  +  Desfumare prin tiraj natural - organizat2.5.11. Desfumarea prin tiraj natural - organizat se realizează prin introduceri de aer și evacuări de fum care comunică cu exteriorul direct sau prin canale (ghene), astfel dispuse, dimensionate și realizate încât să asigure circulația aerului în volumul protejat și evacuarea fumului.2.5.12. Introducerea aerului se realizează conform prevederilor art. 2.5.5., iar evacuarea fumului prin goluri în fațade (libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu), prin canale și ghene, ori prin dispozitive (trape) cu deschidere automată dispuse în acoperiș sau în treimea superioară a pereților exteriori ai încăperii. Dispozitivele de evacuare a fumului dispuse în pereții exteriori, asigură desfumarea pe maximum 30,00 m adâncime a încăperii.2.5.13. Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, vor avea o suprafață liberă normată, raportată la aria încăperii pe careo protejează, conform prevederilor normativului.2.5.14. Golurile de ventilare naturală permanent deschise, practicate în acoperiș sau în treimea superioară a pereților exteriori, se însumează la suprafața liberă necesară desfumării.2.5.15. Dispozitivele de protecție a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleți, panouri, trape, etc.) trebuie să fie (în poziție de așteptare) realizate din materiale C0 (CA1) etanșe la foc pentru cele de introducere a aerului și rezistente la foc pentru cele de evacuare, cu rezistența la foc egală cu a canalului pe care sunt montate. Pentru golurile prevăzute în acoperiș sau în pereții exteriori, aceste condiții nu sunt obligatorii.  +  Desfumarea mecanică2.5.16. Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin evacuarea mecanică a fumului și introducerea naturală sau mecanică a aerului, astfel încât să asigure circulația aerului în spațiul protejat și evacuarea fumului.Desfumarea mecanică poate fi asigurată și prin realizarea suprapresiunii în spațiul protejat de fum (încăperi tampon, degajamente protejate, case de scări etc.).2.5.17. Introducerea naturală a aerului se realizează conform prevederilor art. 2.5.5., iar cea mecanică prin guri de introducere racordate prin canale (ghene) la un ventilator de introducere.2.5.18. Evacuarea fumului se asigură prin guri racordate prin canale (ghene), la ventilatorul de evacuare (extragere).2.5.19. Canalele (ghenele) trebuie să îndeplinească, de regulă, condițiile prevăzute la art. 2.5.3. și în plus să fie etanșe la aer.2.5.20. Viteza aerului la gurile de introducere nu va depăși 5 m/s, iar gurile de introducere mecanică a aerului trebuie să asigure minimum 60% din debitul evacuat.2.5.21. Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleți din materiale C0 (CA1), etanși la foc la introduceri și rezistenți la foc la evacuări în poziție de așteptare, cu rezistența egală cu a canalului (ghenei). Nu este obligatorie prevederea voleților atunci când canalele (ghenele) sunt aferente unui singur nivel construit.2.5.22. Raportul dintra latura mare și cea mică a unei guri (deschideri) de introducere sau evacuare va fi de cel mult 2.2.5.23. Dispozitivele de acționare a voleților de protecție se realizează conform prevederilor art. 2.5.6. - 2.5.9. și trebuie să asigure punerea automată în funcțiune a ventilatoarelor de desfumare.2.5.24. Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât să poată funcționa la temperatura de 400°C a fumului, cel puțin o oră. Legătura dintre ventilator și coloană (ghenă), se realizează din materiale C0 (CA1).2.5.25. Starea de funcționare sau nefuncționare a ventilatoarelor aferente desfumării va fi semnalizată la serviciul de pompieri sau în alte locuri unde permanența este asigurată.2.5.26. Instalațiile, inclusiv ventilatoarele de desfumare, trebuie să fie alimentate electric dintr-o sursă normală și o sursă electrică de rezervă.2.5.27. Sistemul de ventilare normală sau de condiționare a unei construcții, poate fi utilizat și pentru evacuarea fumului produs în caz de incendiu (desfumare), dacă îndeplinește toate condițiile specifice desfumării.  +  Condiții specifice de desfumare  +  Case de scări închise2.5.28. Pentru evitarea inundării cu fum a caselor de scări de evacuare închise, desfumarea acestora se poate realiza prin tiraj natural - organizat sau prin punerea în suprapresiune față de încăperile adiacente cu care comunică. Evacuarea mecanică a fumului din casele de scări nu este admisă.2.5.29. Desfumarea prin tiraj natural - organizat a casei de scări închise, se realizează prin deschiderea automată și manuală a dispozitivului de evacuare a fumului (amplasat în treimea superioară a ultimului nivel al casei scării) și a gurii (deschiderii) de introducere a aerului (prevăzută în partea de jos a casei scării).2.5.30. Împiedicarea pătrunderii fumului în casele de scări de evacuare prin suprapresiune față de încăperile învecinate cu care comunică, se realizează prin introducerea mecanică a aerului în scară, ori prin evacuarea mecanică a fumului din încăperile adiacente incendiate cu care comunică sau prin combinarea celor două metode (fig. 2.5.30.). Suprapresiunea realizată la ușile închise ale casei de scări, va fi cuprinsă între 20 și 80 Pa. Debitul trebuie să asigure o viteză de cel puțin 0,5 m/s în dreptul ușilor de acces la nivelul incendiat, considerând ușile închise la celelalte niveluri. La partea superioară, casa de scări trebuie să aibă dispozitiv de evacuare a fumului (trapa) cu aria liberă determinată conform normativului, dar cel puțin 1 mp, având asigurate posibilități de deschidere prin comandă de la nivelul de acces în scară. Deschiderea dispozitivului (trapei) trebuie să poată fi comandată și de la serviciul de pompieri. Atunci când accesele la casele de scări sunt protejate cu încăperi tampon, se asigură suprapresiune în încăperile tampon.2.5.31. Pentru evitarea inundării cu fum a circulațiilor comune orizontale închise ale construcțiilor, se poate asigura punerea în suprapresiune a acestora față de încăperile adiacente cu care comunică, sau desfumarea lor prin tiraj natural - organizat ori mecanic.
    Fig. 2.5.30.
    2.5.32. Asigurarea evacuării fumului din circulațiile comune orizontale închise este obligatorie în situațiile stabilite în normativ.
     +  Circulațiile comune orizontale închise2.5.33. Atunci când încăperile adiacente sunt prevăzute cu evacuări de fum, (natural-organizat sau mecanic) circulațiile comune orizontale nu mai necesită desfumare, asigurându-se o suprapresiune de cca. 20 Pa față de încăperile cu care comunică direct sau de care sunt izolate prin încăperi tampon în suprapresiune.2.5.34. Desfumarea prin tiraj natural-organizat a circulațiilor comune orizontale închise se realizează în condițiile prevăzute la art. 2.5.11. la 2.5.15., potrivit următoarele reguli: ● introducerile de aer și evacuările fumului (gurile) se dispun alternat, la distanțe orizontale - măsurate în axele circulațiilor - care să nu depășească 10,00 m în linie dreaptă sau 7,00 m în linie frântă; ● ușile încăperilor accesibile publicului să fie situate la mai mult de 5,00 m de orice gură de introducere sau de evacuare; ● gurile de introducere și cele de evacuare vor avea suprafețe de minimum 0,10 mp pentru fiecare flux de evacuare al circulației comune orizontale din zona pe care o desfumează;gurile de introducere vor fi dispuse cu partea lor cea mai înaltă la maximum 1,00 m față de pardoseală, iargurile deevacuare vor avea partea de jos (parapetul) la minimum 1,80 m de pardoseală (trebuind să se afle în treimea superioară a circulației comune);
    Fig. 2.5.35
    Deschiderile în fațade pot constitui guri de introducere și/sau de evacuare, dacă respectă condițiile de dispunere precizate.
    2.5.35. Desfumarea mecanică a circulațiilor comune orizontale închise, se realizează în condițiile prevederilor art. 2.5.16. la 2.5.27 și potrivit următoarelor reguli: ● gurile de introducere a aerului și de evacuare a fumului se dispun alternat, în funcție de localizările riscurilor de incendiu, la distanțe orizontale - măsurate în axele circulațiilor - de cel mult 15,00 m în linie dreptă și 10,00 m în linie frântă; ● ușile încăperilor accesibile publicului să fie situate la mai mult de 5,00 m de orice gură de introducere sau de evacuare; ● gurile de introducere se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m de pardoseală, iar gurile de evacuare vor avea partea de jos (parapetul) la minimum 1,80 m de pardoseală (trebuind să se afle în treimea superioară a circulației comune); ● porțiunile de circulație comună cuprinse între o gură de evacuare a fumului și una de introducere a aerului, trebuie să aibă asigurat un debit de extragere de cel puțin 0,5 mc/s pentru fiecare flux de evacuare asigurat. În timpul funcționării desfumării, diferența de presiune dintre casa de scări de evacuare și circulația comună orizontală desfumată, trebuie să fie mai mică de 80 Pa, la toate ușile închise ale scării (fig. 2.5.35.).
     +  Evacuarea fumului și a gazelor fierbinți2.5.36. În situațiile stabilite de normativ, pentru limitarea propagării incendiilor în construcții fără pereți interiori despărțitori pentru asigurarea evacuării fumului și a gazelor fierbinți prin tiraj natural-organizat, se prevăd (în acoperiș) sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare și ecrane verticale C0 (CA1), coborâte sub tavan, în funcție de densitatea sarcinii termice din spațiile respective, conform tabelului 2.5.36.  +  Tabel 2.5.36.
    Densitatea sarcinii termice "q" (MJ/mp)Raportul dintre suma ariilor libere ale dispozitivelor (deschiderilor) și aria încăperiiDistanța maximă (m) între:
    axele a două deschideriecranele suspendate sub tavan
    q < 4201:1504575
    420 < q < 840 1:125 ... 1:803570
    840 < q < 1680 1:80 ... 1:603570
    1680 < q < 42001:60 ... 1:403030
    q > 4200 1:303030
    2.5.37. Dispozitivele pentru evacuarea fumului și a gazelor fierbinți vor fi distribuite cât mai uniform și prevăzute cu deschidere automată și manuală. Golurile permanent deschise (ventilări) din acoperiș sau din treimea superioară a pereților exteriori, se însumează la suprafața necesară evacuării gazelor fierbinți.2.5.38. Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului și a gazelor fierbinți, aceasta va respecta următoarele condiții: ● dispunerea ecranelor CO (CA1) sub plafon, corespunzător prevederilor specifice evacuării prin tiraj natural - organizat (art. 2.5.36. și 2.5.44.): ● prevederea gurilor de evacuare se realizează astfel încât să se asigure cel puțin ogură la maximum 320 mp; ● debitul de extragere a unei guri va fi de cel puțin 1 rrf/s pentru 100 mp delimitați de ecrane, iar pentru încăpere va fi de minimum 1,5m/7s; ● la un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două volume delimitate de ecrane, iar debitul ventilatorului poate fi redus la debitul necesar celui mai mare volum racordat; ● introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, prin partea de jos a pereților, cât mai aproape de pardoseală.2.5.39. Prevederea dispozitivelor pentru evacuarea gazelor fierbinți nu este obligatorie în zonele construcției situate la mai puțin de 30 m de pereții exteriori ce au în treimea superioară a încăperilor deschideri sau ferestre prevăzute cu ochiuri mobile care se deschid automat în caz de incendiu, cu suprafața liberă necesară și care asigură evacuarea gazelor fierbinți. Când acționarea manuala nu se poate face din apropierea dispozitivelor de evacuare (trape, ferestre, etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, se admite ca acestea să nu fie prevăzute cu acționare manuală. În cazul utilizării sistemelor de dispozitive și ecarne pentru evacuarea gazelor fierbinți, nu mai este obligatorie prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare).2.5.40. Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți, în caz de incendiu, se poate face individual sau în grup.2.5.41. În construcțiile prevăzute cu instalații automate de stingere, acționarea automată a dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinți trebuie să se facă după declanșarea instalațiilor de stingere.2.5.42. În construcțiile prevăzute cu luminatoare, evacuarea gazelor fierbinți se va asigura obligatoriu prin ochiuri mobile ale acestora, care să îndeplinească condițiile dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinți. Fac excepție situațiile precizate la art. 2.5.39.2.5.43. La construcțiile etajate, evacuarea fumului și a gazelor fierbinți se asigură separat pentru fiecare nivel, iar canalele respective care traversează alte niveluri vor avea pereți C0 (CA1) cu rezistență la foc de cel puțini oră. Se exceptează situațiile deosebite, justificate tehnic, care sunt stabilite prin reglementări specifice.2.5.44. Ecranele vor cobora sub plafon în așa fel încât marginea lor inferioară să se afle, de regulă, cât mai jos, dar cel puțin 0,50 m sub plafon. Înălțimea ecranelor sub plafon poate fi redusă cu maximum 1/3, dacă prin amplasarea lor la distanță mai mică decât cea prevăzută în tabel și prin suprafața de deschidere asigurată se realizează condiții echivalente de limitare a propagării laterale a gazelor fierbinți, sub plafonul încăperilor. În încăperi cu plafoane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea și planșeul de rezistență trebuie întreruptă în dreptul ecranelor, cu material CO (CA1).2.5.45. Ecranele vor fi astfel alcătuite și dispuse încât să realizeze o casetare a spațiului de sub acoperiș. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puțin un dispozitiv de evacuare a gazelorfierbinți. Dispunerea ecranelor se face, de regulă, pe latura elementelor de rezistență din zona riscului potențial de incendiu. Nu se admite traversarea ecranelor de către elemente combustibile.
    2.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU  +  Dispoziții generale2.6.1. În construcții, compartimente de incendiu, încăperi și alte spații construite vor fi asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafețe carosabile, în timpul cel mai scurt și în condiții de deplină siguranță. Pentru circulațiile funcționale aferente locurilor în care prezența oamenilor apare întâmplător sunt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru verificări, precum și al încăperilor pentru fumat sau ale grupurilor sanitare, condițiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sunt obligatorii.2.6.2. Căile de circulație prevăzute pentru funcționarea normală a construcțiilor trebuie să asigure și evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căi special destinate evacuării se prevăd numai atunci când cele funcționale sunt insuficiente sau nu pot satisface condițiile de siguranță la foc.2.6.3. Prevederile din normă constituie condiții obligatorii la proiectarea și realizarea căilor de evacuare a persoanelor din construcțiile al căror finisaj interior este executat din materiale tradiționale: piatră, ceramică, sticlă, lemn, metal. În cazul materialelor de finisaj care în comparație cu lemnul se aprind mai ușor, propagă flacăra la suprafață mai rapid sau emană mai mult fum ori gaze, prin proiect se vor lua măsuri suplimentare de protecție, în conformitate cu specificațiile tehnice ale produselor respective.2.6.4. Căi de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulațiile libere care, îndeplinind condițiile stabilite prin prezentul normativ, asigură evacuarea prin uși, coridoare, degajamente holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafețe carosabile astfel: direct; prin case de scări de evacuare; prin terase; balcoane; logii,pasaje de evacuare.2.6.5. Căi de evacuare pot fi considerate și cele care trec prin încăperi sau spații din clădiri civile (publice) sau de producție, în conformitate și cu respectarea condițiilor din normativ.2.6.6. Nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu, în general: ascensoarele; trecerile prin uși antifoc care se pot bloca în poziția închisă sau prin uși încuiate în timpul funcționării normale a clădirii; trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase; galeriile, tunelurile, etc. prin care se transportă sau vehiculează substanțe cu pericol de incendiu, explozie, intoxicare, asfixiere cu abur cu presiune mai mare de 1 atm.2.6.7. Ușile încuiate în timpul funcționării normale, pot constitui a doua cale de evacuare a unei porțiuni din construcție sau a întregii construcții,cu excepția sălilor aglomerate, dacă: ● alcătuirea și dimensionarea lor corespund prevederilor din prezentul normativ; ● sunt dotate cu sisteme de închidere - deschidere ușor manevrabile fără cheie, ce pot fi acționate din zona ce se evacuează sau sunt prevăzute cu panouri din sticlă securizată cu dimensiuni care să permită trecerea fluxurilor de evacuare și cu parapete de maximum 0,40 m. în cazul panourilor din sticlă, se vor prevedea mijloace de spargere și indicatoare corespunzătoare. Panourile din sticlă securizată astfel realizate potfi amplasate și independent, lângă uși, marcate corespunzător și astfel dispuse încât să fie ușor de recunoscut.2.6.8. Cea de a doua cale de evacuare poate fi constituită și din una sau mai multe ferestre (cu ochiuri mobile de min. 0,75 m lățime și 1,00 m înălțime liberă), având parapetul la cel mult 1,50 m deasupra nivelului terenului sau al unei terase prin care se poate face evacuarea la nivelul terenului, pentru:a) încăperile supraterane cu cel mult 50 de persoane;b) încăperile situate la subsol sau demisol, dacă pe întreg nivelul există cel mult 30 de persoane și se asigură în interior scări fixe de acces la parapetele mai înalte de 1,20 m. La aceste încăperi se admit și trape de min. 0,80x0,80 m prevăzute în interior cu scări fixe de acces care asigură evacuarea direct din exterior. La clădiri înalte, foarte înalte și săli aglomerate nu este admisă asigurarea prin ferestre a celei de a doua cale de evacuare.2.6.9. Alcătuirea elementelor de construcție și a finisajelor utilizate pe căile de evacuare, se vor stabili în conformitate cu prevederile prezentului normativ.2.6.10. Traseele căilor de evacuare trebuie să fie distincte și independente, astfel stabilite încât să asigure distribuția lor judicioasă, posibilitatea ca persoanele să recunoască cu ușurință traseul spre exterior, precum și circulația lesnicioasă. Căile de evacuare, nu trebuie să conducă spre exterior prin locuri în care circulația poate fi blocată în caz de incendiu datorită flăcărilor, fumului, radiațiilor termice etc.  +  Număr căi de evacuare2.6.11. În construcții, compartimente de incendiu sau porțiuni de construcții independente din punctul de vedere al circulației, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puțin două căi de evacuare, care pe cât posibil, să ducă în direcții opuse. A doua cale de evacuare poate fi constituită din ferestre sau trape exterioare dacă prin acestea se asigură evacuarea în condiții corespunzătoare de siguranță a persoanelor, conform prevederilor normativului, art. 2.6.8.2.6.12. Asigurarea unei singure căi de evacuare este admisă atunci când conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane - indiferent de timpul (lungimea) de evacuare realizat, precum și în cazurile în care numărul persoanelor este mai mare dar timpul (lungimea) traseului de evacuare se înscrie valoarea admisă pentru coridoare înfundate, în funcție de gradul de rezistență la foc, risc, sau categorie de pericol de incendiu, tip de clădire, și destinație, conform prevederilor normativului. La clădirile înalte, foarte înalte și sălile aglomerate, precum și în situațiile stabilite în normativ, sunt obligatorii minimum două căi de evacuare.2.6.13. Alcătuirea și gabaritele căilor de evacuare, timpul (lungimea) de evacuare, traseele, precum și numărul de fluxuri de evacuare, trebuie să asigure circulația lesnicioasă și fără obstacole, conform normativului.  +  Alcătuirea căilor de evacuare  +  Uși2.6.14. Ușile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere de tip obișnuit, pe balamale sau pivoți.2.6.15. Pe căile de evacuare nu se admite utilizarea ușilor care se pot bloca datorită funcționării defectuoase a mecanismelor lor auxiliare, precum și ușile de tip glisant, ghilotină, basculant etc. Fac excepție ușile pentru maximum 5 persoane capabile să se evacueze singure, precum și cazurile prevăzute în normativ. Ușile pliante și cele turnante (cu foi care pot fi ușor pliate) pot fi folosite pe căile de evacuare numai dacă în acestea sau în imediata lor apropiere sunt prevăzute uși pietonale obișnuite (pe balamale) sau panouri din sticlă securizată cf art. 2.6.7.2.6.16. Deschiderea ușilor de pe traseul evacuării, de regulă trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior, cu excepția ușilor prin care se evacuează cel mult 30 de persoane valide și a cazurilor prevăzute în normativ.2.6.17. Prin deschidere, ușile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să stânjenească evacuarea.2.6.18. În dreptul ușilor de evacuare nu se admit praguri cu înălțimea mai mare de 2,5 cm. Dacă acestea sunt necesare, se vor racorda la pardoseală prin pante. În situațiile admise de normativ ușile de evacuare practicate în alte uși cu dimensiuni mari, pot avea praguri cu înălțimea cât mai mică, dar nu mai mult de 0,40 m.  +  Scări interioare2.6.19. Scările interioare pot fi închise (amplasate în case proprii de scară) sau deschise (amplasate în holuri, vestibuluri, atriumuri etc.) potrivit prevederilor normativului. Scările de evacuare, de regulă, trebuie să se ducă, pe aceeași verticală, de la ultimul nivel pentru care asigură evacuarea, până la nivelul ieșirii în exterior la nivelul terenului ori al unor suprafețe exterioare carosabile, sau pe o terasă de pe care evacuarea poate fi continuată până la nivelul terenului. Persoanele intrate în casa scării, trebuie să poată ajunge fără a o mai părăsi, până la nivelul ieșirii în exterior. Fac excepție scările din interiorul apartamentelorde locuit și scările întrerupte la care evacuarea din punctul de întrerupere până la nivelul terenului poate fi continuată în siguranță prin terase sau prin alte case de scări sau holuri cu acces direct în exterior. Legătura directă între două scări interioare întrerupte, trebuie să se realizeze printr-un palier comun.2.6.20. Pentru a împiedica pătrunderea fumului pe căile de evacuare și propagarea incendiilor de la un nivel la altul, scările, indiferent dacă sunt luate sau nu în calcul la evacuare, de regulă, se separă de restul clădirii prin pereți și planșee alcătuite conform prezentului normativ. Scări interioare deschise sunt admise numai în cazurile și condițiile menționate în normativ. Închiderea casei scărilor trebuie să se facă astfel încât accesul persoanelor la cel puțin două scări de evacuare, acolo unde acestea sunt obligatorii, să fie posibil fără a se trece prin casa vreuneia din ele.2.6.21. Holurile etajelor în care debușează liber scări de evacuare, pot fi asimilate cu casele de scări, dacă sunt destinate numai pentru circulație sau așteptare și dacă sunt separate față de restul construcției, conform prevederilor pentru casele de scări respective.2.6.22. În pereții interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri de acces la nivelurile construcției. Pentru iluminarea casei de scări, a vestibulurilor de etaj și a coridoarelor, se pot prevedea goluri numai în condițiile admise de normativ și protejate corespunzător.2.6.23. Golurile de acces la casele de scări de evacuare, se protejează conform prevederilor normativului, de regulă prin: uși pline sau cu geam simplu sau armat, ori uși etanșe și rezistente la foc, sau încăperi tampon, în situațiile admise conform normativului și corespunzător realizate și echipate. în toate situațiile, ușile de acces la casele de scări, se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată, după caz, cu excepția celor de la clădirile de locuit care nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte.2.6.24. Casele de scări de evacuare ale nivelurilor supraterane se recomandă să nu fie continuate în subsolul clădirilor, iar când aceasta nu este posibil sau justificat, se admite numai în condițiile stabilite la art. 2.6.25 la 2.6.28.2.6.25. Atunci când în subsolurile respective sunt numai încăperi cu risc mic de incendiu și au densitatea sarcinii termice rezultată din mobilier, finisaje și materiale adăpostite de maximum 210 MJ/mp, scările de evacuare continuate la subsol, se separă în același mod ca la nivelurile supraterane, dacă în normă nu se dispune altfel.2.6.26. În cazurile în care încăperile subterane au ferestre cu suprafața totală de min. 1/100 din suprafața pardoselii și adăpostesc destinații (funcțiuni) similare celor de la nivelurile supraterane sau spații tehnice, depozite, ori ateliere de întreținere ocupând cel mult 1/4 din aria construită a nivelului, de regulă, casele de scări continuate la subsol se separă de nivelurile subterane la fel ca la cele supraterane, iar golurile de acces se protejează prin uși rezistente la foc minimum 45 de minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.2.6.27. Rampa de acces la subsol poate fi dispusă în continuarea casei de scări supraterane, dacă este separată de rampele aferente nivelurilor supraterane prin pereți rezistenți la foc minimum 2 ore și 30 min., și planșee rezistente la foc min. 1 oră, recomandându-seca evacuarea subsolului să se realizeze independent de nivelurile supraterane ale clădirii. Subsolul poate continua funcțional cu casa de scări a nivelurilor supraterane, de regulă, printr-o ușă etanșă la foc 1 oră dispusă la cota parterului, în afara cazurilor în care normativul dispune altfel.2.6.28. Scările supraterane de evacuare a persoanelor pot avea rampe directe (neseparate) spre subsol atunci când asigură accesul la încăperi și spații legate funcțional de cele supraterane și dacă aceste funcționalități sunt separate de restul subsolului cu alte destinații prin pereți C0 (CA1) rezistenți la foc minimum 3 ore și uși etanșe la foc 1 oră (1 h 30' pentru încăperi cu densitatea sarcinii termice de 840 M J/m' sau mai mare).2.6.29. În casele de scări de evacuare nu vor fi amenajate spații de lucru, de depozitare ori cu alte destinații (în afară de circulație) și nu vor fi introduse conducte de gaze naturale pentru utilizări tehnologice, conducte pentru lichide combustibile sau tuburi colectoare de gunoi sau alte materiale. Se admite amplasarea în casa scărilor a instalațiilor care nu prezintă pericol de incendiu sau explozie, dacă nu reduc gabaritul necesar pentru evacuare. În cazul amplasării tuburilor colectoare de gunoi sau alte materiale, în încăperi adiacente separate, dar care comunică cu casele scărilor de evacuare, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se împiedica pătrunderea fumului și a focului în casa scării.2.6.30. Casele de scări se recomandă să fie luminate natural, direct din exterior.2.6.31. Iluminatul natural al caselor de scări se poate face indirect, prin goluri protejate cu elemente rezistente la foc minimum 30 minute, din coridoare sau încăperi cu densitatea sarcinii termice sub 105 M J/mp.2.6.32. În construcții de gradul I-III de rezistență la foc, de regulă, iluminatul numai cu lumină artificială se admite dacă se asigură, în caz de incendiu, evacuarea fumului din casele de scări prin dispozitive automate și cu o comandă manuală, având secțiunea de cel puțin 5% din suprafața orizontală construită a acestora, dar minimum 1 mp și se asigură funcționarea în orice moment a unui sistem de iluminat artificial. Excepție fac situațiile nominalizate în normativ.2.6.33. Golurile pentru iluminare practicate în pereții exteriori ai caselor de scări vor fi protejate contra radiației termice ce rezultă în timpul eventualelor incendii produse în construcții, instalații sau depozite din vecinătatea lor, sau chiar în porțiuni ale aceleiași construcții, situate la distanțe mai mici decât cele admise conform art. 2.2.2.2.6.34. Scări de evacuare interioare deschise se admit în cazurile și condițiile prevederilor normativului, în funcție de destinație, precum și atunci când asigură evacuarea a cel mult două niveluri succesive.2.6.35. Casele de scări de evacuare, trebuie să aibă ieșiri la nivelul terenului sau al unor suprafețe exterioare carosabile, astfel:a) direct în exterior;b) prin hol sau vestibul;c) prin coridor de maximum 10 m lungime, cu acces în exterior direct sau printr-un hol sau vestibul;d) prin tunel de evacuare cu lungimea maximă de 200 m, cu acces în exterior și care este alcătuit din elemente C0 (CA1) rezistente la foc corespunzător densității sarcinii termice a încăperilor adiacente, fără a fi însă mai mici de 2 ore pentru pereți și 1 oră pentru planșee. Ușile din pereții tunelului vor fi rezistente la foc 1 oră spre încăperi cu sarcina termică peste 420 MJ/mp și echipate cu dispozitive de autoînchidere automată în caz de incendiu. Holul, vestibulul sau coridorul prin care se asigură accesul spre exterior, trebuie să fie separat de încăperile și coridoarele interioare învecinate de la parter prin pereți C0 (CA1) rezistenți la foc minimum o oră, cu excepția holurilor de tip atrium la care se asigură măsurile de protecție specifice acestora.2.6.36. Holurile de la parter, prin care se asigură accesul spre exterior al scărilor de evacuare, pot comunica liber cu garderobe supravegheate, încăperi de recepție pentru public și spații funcțional necesare (comerț, alimentație, întruniri, etc.). Toate scările de evacuare a nivelurilor supraterane, pot avea accesul spre exterior printr-un hol comun. Scările deschise, în situațiile admise în normativ, pot avea acces spre exterior prin spațiile în care sunt amplasate. Ușile caselor de scări prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu la nivelul terenului sau al unei suprafețe carosabile, dar neutilizate în circulația funcțională curentă, se prevăd cu panouri de geam securizat, conform pct.2.6.7.2.6.37. Grinzile, podestele și treptele scărilor interioare de evacuare trebuie să îndeplinească condițiile de comportare la foc prevăzute în prezentul normativ.2.6.38. Înclinarea rampelor scărilor de evacuare, suprafața și forma treptelor și a podestelor, trebuie să permită o circulație lesnicioasă și sigură a persoanelor, respectându-se prevederile reglementărilor specifice.2.6.39. Scările cu rampe curbe (helicoidale) sunt considerate căi de evacuare numai în porțiunea de rampă în care lățimea minimă a treptei este de 18 cm, iar lățimea maximă de 40 cm, dacă treptele au aceeași formă și dimensiuni pe toată desfășurarea scării.2.6.40. Scările cu trepte balansate pot fi considerate căi de evacuare, numai pentru un singur flux de evacuare a utilizatorilor, dacă îndeplinesc condițiile de alcătuire și dimensionare stabilite în normativ și reglementările de specialitate.2.6.41. În construcțiile cu trei sau mai multe niveluri, se va asigura posibilitatea de ridicare a furtunurilor până la locul în care urmează a fi folosite, prin ferestrele caselor de scări plasate pe fațadele accesibile (cu condiția ca sub aceste ferestre să nu se prevadă copertine sau elemente constructive proeminente care să împiedice ridicarea furtunurilor). Atunci când casele de scări nu au ferestre, se prevăd goluri cu lățimea de cel puțin 20 cm situate pe aceeași verticală, practicate în podește ori între vanguri. Fac excepție casele de scări prevăzute cu coloane (conducte) uscate fixe, destinate alimentării cu apă în caz de incendiu.2.6.42. Scările de evacuare pot fi înlocuite în toate cazurile prin planuri înclinate, dacă satisfac prevederile din prezentul normativ și reglementările tehnice referitoare la scări (închidere, rezistență la foc, dimensionare etc.). Pantele planurilor înclinate vor fi de maximum 1:10 (1:8 în dreptul ieșirilor din clădire) și prevăzute cu strat de uzură care să împiedice alunecarea persoanelor.  +  Scări exterioare deschise2.6.43. Scările de evacuare exterioare deschise pot fi amplasate independent în exteriorul construcției sau alipite acesteia pe maximum trei laturi. Ele pot înlocui scările interioare de evacuare necesare sau pot constitui o continuare a acestora, dacă sunt executate din materiale C0 (CA1), cu rezistență la foc de minimum 15 minute și dacă: ● respectă prevederile referitoare la dimensionarea scărilor de evacuare; ● sunt protejate conform art. 2.6.44.2.6.44. Scările exterioare deschise de evacuare trebuie să fie astfel amplasate sau protejate, încât circulația să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs - în caz de incendiu - în construcția pentru care ele asigură evacuarea, ori datorită avarierii unor conducte de aburi, lichide sau gaze combustibile, acizi sau substanțe toxice, etc, amplasate la mai puțin de 3,00 m de gabaritul scării. Se consideră satisfăcătoare protejarea scărilor prin amplasarea lor în dreptul unor porțiuni pline de perete C0 (CA1) și minimum 15 minute rezistență la foc, care în proiecție orizontală depășesc minimum 3,00 m gabaritul scării, sau prin ecranarea scării cu elemente rezistente la foc min. 15 minute față de golurile din perete (cu excepția celor de acces la scări) și conductele menționate mai sus, care se află la distanță mai mică de 3,00 metri. Golurile de acces la scările exterioare deschise se protejează prin uși etanșe la foc 15 minute, echipate cu sisteme de autoînchidere sau prin treceri șicanate, corespunzător necesităților funcționale.  +  Terase și curți interioare2.6.45. Terasele circulabile, balcoanele și logiile care constituie căi de evacuare trebuie să fie C0 (CA1) cu excepția izolațiilor combustibile montate pe placă de beton - rezistente la foc de cel puțin o oră și protejate împotriva blocării circulației prin căderea unor elemente aprinse ale construcției. Terasele cu lățime mai mică de 6,00 m și balcoanele utilizate la evacuare, trebuie să fie protejate cu parapete pline, împotriva efectelor incendiilor de la nivele inferioare sau din vecinătate. Pot servi la evacuare și porțiuni ale teraselor necirculabile, dacă îndeplinesc condițiile de mai sus și se iau măsuri de dirijare, organizare și protecție a traseelor stabilite pentru evacuare.2.6.46. Curțile interioare și spațiile libere dintre construcții pot fi luate în considerație pentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu dacă au lățimea suficientă pentru trecerea numărului de fluxuri rezultate din calcul, fără a fi mai mică 3,50 m.2.6.47. Evacuarea prin terase, balcoane, logii, curți interioare sau prin spațiile dintre clădiri se poate face numai dacă circulația nu poate fi blocată datorită flăcărilor sau a fumului.  +  Dimensionarea căilor de evacuare  +  Criterii de calcul2.6.48. Calculul căilor de evacuare (pentru mai mult de cinci persoane) constă în determinarea gabaritelor necesare și stabilirea lungimii traseelor, astfel încât să se asigure evacuarea rapidă din construcție, în timpul normat.2.6.49. Evacuarea persoanelor din construcție se consideră că se face ordonat, sub formă de fluxuri (șiruri de persoane așezate una în spatele celeilalte), care circulă prin căile de evacuare spre exteriorul construcției.2.6.50. Numărul de fluxuri ce trebuie asigurat pentru evacuarea persoanelor și gabaritele necesare trecerii fluxurilor de evacuare se calculează conform prevederilor normativului.2.6.51. Lățimea rampelor scărilor de evacuare, de regulă, se determină după nivelul din care provine cel mai mare număr de fluxuri, fără a se cumula fluxurile care vin de la niveluri diferite, cu excepțiile prevăzute în normativ.2.6.52. Dacă deasupra nivelului care determină dimensionarea rampelor scării se află alte niveluri cu un număr mai mic de persoane, lățimea porțiunii de scară situată deasupra sa poate fi mai mică, fiind dimensionată corespunzător numărului de persoane cel mai mare al unuia din nivelurile respective.2.6.53. La scările cu rampe ramificate, calculul lățimii se face pentru rampa principală. Lățimea fiecărei rampe ramificate trebuie să fie de cel puțin 60% din lățimea rampei principale.2.6.54. Lățimea fiecărui podest al scărilor de evacuare nu trebuie să fie mai mică decât cea a celei mai late rampe pe care o intersectează. La scările cu rampe ramificate lățimea podestului central va fi cel puțin egală cu a celei mai late rampe ramificate.2.6.55. Atunci când căile de evacuare în exterior ale celorlalte niveluri sunt comune cu cele ale parterului, lățimea ieșirilor spre exterior (uși de la nivelul parterului) trebuie să asigure trecerea numărului total de persoane determinat prin însumarea: ● numărului de persoane care vin prin scări interioare de la nivelul cel mai populat al clădirii; ● 60% din numărul de persoane aflate la parterul clădirii; ● 60% din numărul de persoane care vin prin scările interioare de la subsol.  +  Determinarea fluxurilor de evacuare2.6.56. Numărul de fluxuri ce trebuie asigurate pentru evacuarea persoanelor se determină cu relația: F = N/C în care: F = numărul de fluxuri; N = numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea de evacuare C = capacitatea normată, de evacuare a unui flux; Rezultatele din relație se rotunjesc la numărul întreg imediat superior.2.6.57. Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este constituit din capacitatea maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe niveluri și total construcție.2.6.58. Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină în funcție de tipul, destinația și riscul (categoria de pericol) de incendiu a construcției, conform prevederilor normativului.2.6.59. Pentru construcțiile în care se pot afla simultan un număr mare de persoane, numărul de fluxuri de evacuare rezultat din calcul pentru ușile exterioare ale construcției poate fi redus procentual, cu acordul beneficiarului, astfel: ● cu 10% pentru cele care necesită 10-20 fluxuri de evacuare; ● cu 20% pentru 21-30 fluxuri; ● cu 25% pentru mai mult de 30 fluxuri.  +  Gabaritele căilor de evacuare2.6.60. Lățimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare, în raport cu numărul acestora, este de minimum: ● 0,80 m pentru un flux; ● 1,10 m pentru două fluxuri; ● 1,60 m pentru trei fluxuri; ● 2,10 m pentru patru fluxuri; ● 2,50 m pentru cinci fluxuri; Lățimile intermediare se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de fluxuri.2.6.61. Lățimea căilor de evacuare pentru mai mult de 50 de persoane, nu va fi micșorată în sensul de circulație spre exterior, chiar dacă este mai mare decât cea rezultată din calcul.2.6.62. Dimensiunile brute (nefinisate) ale coridoarelor și ale scărilor precum și cele ale golurilor de comunicație practicate în pereții acestora (uși), se stabilesc astfel încât spațiul liber necesar pentru trecerea numărului de fluxuri să nu fie redus cu mai mult de 0,10 m pe înălțimea de maximum 2,10 m de la cota pardoselii (prin proeminențe ale pereților, tocurilor, căptușelilor, canaturilor, de uși sau ferestre în poziție deschisă, finisajelor interioare, instalațiilor etc.). Lățimea rampelor scărilor se măsoară până la balustrade, (care de regulă nu trebuie să micșoreze gabaritul liberal circulației).2.6.63. În pereții coridoarelor și scărilor pentru evacuarea a mai mult de 50 de persoane sunt admise nișe cu parapetul (limita inferioară) la mai mult de 1,20 m deasupra pardoseiii sau cu marginea lor superioară la maximum 0,90 m de pardoseală.2.6.64. Lățimea coridoarelor, rampelorșipodestelorscărilorcesunt utilizate pentru evacuarea a peste 50 de persoane nu trebuie să fie redusă de uși sau ferestre care se deschid spre acestea și pot fi blocate în poziție deschisă de persoanele care se deplasează pentru a ieși din construcție. Fac excepție ferestrele al căror parapet este de cel puțin 2,00 m față de nivelul pardoselii sau al treptelor din dreptul lor.2.6.65. Ușile deschise spre podestele scărilor de evacuare nu trebuie să reducă gabaritul acestora, determinat prin calcul.În fața ușilor ascensoarelor pentru persoane, de regulă, lățimea podestelor scărilor trebuie să fie de cel puțin 1,60 m. Fac excepție cazurile în care ușile de palier ale ascensoarelor sunt glisante sau se închid rotindu-se în același sens cu cel în care se deplasează fluxul de evacuare spre exterior, cazuri în care lățimea podestului se poate reduce la 1,20 m.2.6.66. De regulă lățimea liberă de trecere a unei uși de evacuare nu trebuie să depășească 2,50 m. Dacă lățimea ușii este mai mare, ea se împarte cu montanți solid încastrați în spații de trecere cu lățimea de maximum 2,50 m. Fac excepție ușile a căror lățime este de cel puțin două ori mai mare decât cea necesară trecerii fluxurilor de evacuare, precum și cele monumentale.2.6.67. Lățimea rampei scărilor de evacuare, de regulă, nu trebuie să fie mai mare de 2,50 m între pereți și balustradă sau între două balustrade ale aceleiași rampe. Atunci când lățimea rampei este mai mare, se împarte prin balustrade intermediare în spații de max. 2,50 m lățime. Nu este obligatorie prevederea balustradelor intermediare la rampele:a) folosite urcând, pentru a ajunge la ieșire;b) cu lățimea cel puțin de doua ori mai mare decât cea necesară fluxurilor de evacuare, sau sunt scări monumentale.2.6.68. Înălțimea liberă pe căile de evacuare trebuie să fie de minimum 2,00 m. Pentru poduri sau subsoluri, această înălțime poate fi de minimum 1,90 m iar ușile din pod și subsol pot avea înălțimea liberă de 1,80 m.  +  Timpul de evacuare (lungimea căilor de evacuare)2.6.69. La determinarea timpului de evacuare, respectiv a lungimii căii de evacuare, se ia în considerare traseul parcurs în axa căii de evacuare, de la punctul de plecare până la o ieșire în exterior, sau până la o scară de evacuare închisă sau deschisă, ori degajament protejat, ținând seama de poziția diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix care trebuie ocolite, respectându-se nivelele de performanță admise în normativ.2.6.70. La stabilirea timpului de evacuare (lungimii căii de evacuare) nu se iau în considerație distanțele parcurse:a) pe scările de evacuare și de la baza acestora spre exterior precum și în interiorul degajamentelor protejate;b) în interiorul încăperilor în care nu se depășește timpul (lungimea) deevacuareadmisă pentru coridoare înfundate.2.6.71. Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor se efectuează prin raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare, considerată 0,4 m/sec. pe orizontală și 0,3 m/sec. pe verticală (scări, pante).  +  Marcarea căilor de evacuare2.6.72. Traseele căilor de evacuare trebuie marcate cu indicatoare conform reglementărilor tehnice.2.6.73. La clădirile cu peste două niveluri supraterane, în cazul coborârii scărilor de evacuare sub nivelul terenului, în condițiile menționate la pct. 2.6.24., se vor lua măsuri pentru îndrumarea circulației de evacuare spre ieșirea în exterior.2.6.74. Documentațiile tehnico-economice ale construcțiilor vor cuprinde, după caz, planuri de evacuare, cu indicarea și marcarea căilor de urmat în caz de incendiu.2.7. INSTALAȚII DE SEMNALIZARE ȘI STINGERE A INCENDIILOR2.7.1. Construcțiile se prevăd, după caz, cu instalații de semnalizare și stingere a incendiilor, potrivit reglementărilor de specialitate. În scopul asigurării singuranței la foc a utilizatorilor construcțiilor, instalațiile de semnalizare și stingere a incendiilor, mașinile, utilajele, aparatură, echipamentele de protecție și produsele pentru prevenirea și stingerea incendiilor necesare, se stabilesc conform prezentului normativ și a reglementărilortehnice specifice, putând fi suplimentate conform opțiunii beneficiarului, în funcție de riscurile de incendiu și de condițiile de propagare a incendiilor, de categoria de importanță a construcțiilor, de importanța și valoarea acestora, precum și de posibilitățile reale de alarmare, alertare și intervenție a forțelor de intervenție.2.7.2. Instalațiile de semnalizare și de stingere a incendiilor, se prevăd cu acționare manuală, dacă observarea incendiului se poate asigura în timp util, sau cu acționare automată. Acționarea automată a instalațiilor de semnalizare și de stingere a incendiilor, de regulă, se asigură la construcții și spații unde nu există o permanentă supraveghere umană, când incendiul nu poate fi ușor observat sau atunci când, datorită riscului de incendiu ori al condițiilor de siguranță la foc a oamenilor și bunurilor, este necesară o intervenție rapidă. Instalațiile cu acționare automată se prevăd întotdeauna și cu posibilități de acționare manuală.2.7.3. Instalațiile de semnalizare și stingere a incendiilor se proiectează și se realizează conform reglementărilor tehnice, astfel încât să prezinte siguranță în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stărilor de funcționare, iar eventualele revizii și reparații să se poată face cu ușurință.2.7.4. La construcțiile, spațiile și încăperile echipate cu instalații automate de stingere, se prevăd instalații de semnalizare a incendiilor numai când sunt sau se află în construcții de importanță deosebită sau cu risc mare, asigurându-se semnalizarea izbucnirii incendiului înainte de intrarea în funcțiune a instalațiilor automate de stingere.2.7.5. În funcție de importanța construcțiilor, instalațiilor și a spațiilor cu risc de incendiu, precum și consecințele unor eventuale incendii sau explozii, de la caz la caz, se va analiza și stabili necesitatea prevederii unei semnalizări înainte de atingerea parametrilor periculoși, astfel încât să se poată lua măsuri de înlăturare a pericolului.2.7.6. Obiectivele cu risc mare de incendiu se prevăd cu mijloace de alarmare și de alertare a serviciilor proprii de pompieri și respectiv a unităților de pompieri militari. La obiectivele mari și vulnerabile la incendiu, se asigură mijloace directe de alertare a unităților militare de pompieri.2.7.7. Ca produs de stingere, poate fi utilizată apa (sub formă de jeturi compacte, dispersată în picături sau pulverizată), spuma (joasă înfoiere, medie înfoiere și înaltă înfoiere), gaze (inerte, inhibitori), abur sau pulberi stingătoare, în funcție de natura și cantitatea substanțelor și materialelor combustibile care necesită stingerea.2.7.8. Instalațiile de stingere cu care se echipează construcțiile și instalațiile pot fi alimentate din rețele publice, cu sisteme de alimentare comune (atunci când incintele sunt apropiate și investitorii sunt de acord) sau cu sisteme de alimentare individuale, (proprii fiecărui obiectiv), potrivit reglementărilor.2.7.9. Numărul de calcul al incendiilor simultane, se determină după cum urmează:a) Pe teritoriul incintelor de producție și/sau depozitare independente: ● dacă suprafața este sub 150 ha, un incendiu; ● dacă suprafața este mai mare, proiectantul va stabili, în funcție de riscurile de incendiu sau posibilitățile de propagare a incendiului între obiecte, necesitatea luării în calcul a două incendii simultane.b) Pentru incintele de producție și/sau depozitare, alimentate prin aceleași instalații cu centrele populate: ● dacă suprafața incintei de producție și/sau depozitare este până la 150 ha și centrul populat are până la 10.000 locuitori, un incendiu; ● dacă numărul locuitorilor din centrul populat este de cel mult 25.000, indiferent de suprafața incintei de producție și/sau depozitare, proiectantul stabilește dacă este necesară luarea în calcul a două incendii simultane; ● dacă numărul locuitorilor depășește 25.000 persoane, numărul de calcul al incendiilor simultane se determină separat pentru incinte de producție și/sau depozitare și separat pentru centrul populat, însumându-se valorile rezultate.2.7.10. Instalațiile de stingere se proiectează, de regulă, astfel încât să asigure în permanență debitul și presiunea minimă necesară, până la terminarea perioadei teoretice de funcționare a acestora (respectiv a reprizelor de stingere). Punerea sub presiune a instalației prin acționarea manuală de la distanță, imediat după izbucnirea incendiului, se prevede numai în cazurile particulare admise și dacă nu există pericol de deteriorare a instalației de acționare.2.7.11. Rețelele exterioare și, după caz, cele interioare, aferente instalațiilor de stingere cu apă, vor fi prevăzute cu racorduri pentru alimentarea acestora și de la pompele mobile de incendii, conform reglementărilor tehnice de specialitate.2.7.12. În situațiile în care obținerea direct de la sursă a cantităților de apă necesare în timpul incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic, se prevede rezervă de apă pentru incendiu (rezervor). Atunci când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără întrerupere, chiar în timpul incendiului, rezerva se poate reduce cu volumul asigurat dedebitul minimal al sursei.2.7.13. Rezerva de apă pentru incendiu poate fi păstrată împreună cu cantitățile de apă necesare consumului de apă potabilă, menajeră sau industrială. Instalațiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere, drencere sau apă pulverizată), trebuie să aibă prevăzută rezervă intangibilă (proprie) care să asigure funcționarea lor pe timpul teoretic normat.2.7.14. La obiectivele din categoriile de importanță excepțională (A) sau deosebită (B), precum și la cele vulnerabile la incendiu, instalațiile automate de stingere cu care se echipează se vor proiecta și realiza astfel încât să asigure nivelele de performanță admise și în cazul unei avarii la elementele componente de alimentare până la distribuitorul de refulare al pompelor de incendiu.2.7.15. Instalațiile de stingere a incendiilor vor avea asigurate alimentarea normală și de rezervă cu energie electrică de la surse corespunzătoare și care pot fi: hidraulice, pneumatice, electrice, motoare cu ardere internă, abur, etc.2.7.16. Instalațiile de stingere (cu apă, spumă, gaze, pulberi etc.) vor fi astfel proiectate și realizate încât să poată funcționa în caz de incendiu pe toată durata normată de funcționare a acestora, conform reglementărilor tehnice. Instalațiile interioare de stingere se prevăd și dimensionează în funcție de mărimea compartimentelor de incendiu sau a spațiilor protejate, după caz, iar pentru instalațiile de stingere din exterior se ia în considerare întrega construcție.2.7.17. Prin proiectarea și realizarea instalațiilor de apă pentru stingerea incendiilor se vor asigura condițiile corespunzătoare de funcționare conform reglementărilor specifice și vor fi ferite de îngheț.2.7.18. Rezervoarele, bazinele sau alte surse de apă rece prevăzute pentru stingerea incendiilor, situate la distanțe mai mici de 1000 m față de construcții, vor avea asigurate posibilități de alimentare a pompelor de incendiu mobile și prevăzute punctele de staționare a acestora.2.7.19. Punctele de staționare și alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine, rezervoare sau alte surse de alimentare cu apă, se vor stabili astfel încât radiația termică sau alte efecte ale incendiului la obiectele învecinate să nu împiedice desfășurarea acțiunii de intervenție. Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient sau cu adâncime corespunzătoare, pot fi amenajate pentru alimentarea cu apă a autospecialelor în caz de incendiu.2.7.20. Instalațiile de stingere a incendiilor cu spumă, pulberi sau gaze, se proiectează și realizează conform reglementărilor specifice, asigurându-se funcționarea lor pe timpul normat (reprize).2.7.21. La instalațiile de stingere cu spumă se utilizează numai produse corespunzătoare și omologate pentru stingerea lichidelor combustibile respective. Pentru lichidele combustibile care distrug spuma, produsele de stingere trebuie să fie de tip special antialcool (AR).2.7.22. Pulberile și gazele utilizate ca produse de stingere vor fi de tip omologat pentru aceasta, iar instalațiile fixe de stingere cu astfel de produse vor avea asigurate cantitățile de produse de stingere determinate prin calcul, inclus iv alimentarea de rezervă, asigurându-se minimum două reprize destingere.2.7.23. Instalațiile, dispozitivele și echipamentele utilizate pentru evacuarea mecanică a fumului (desfumare) în caz de incendiu, precum și a celor de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți, vor corespunde condițiilor specifice acestora și vor fi agrementate tehnic.2.8. INSTALAȚII UTILITARE AFERENTE CONSTRUCȚIILOR2.8.1. Instalațiile utilitare aferente construcțiilor (hidro, electrice, de încălzire, de ventilare, condiționare și altele asemenea), se proiectează și execută astfel încât să nu contribuie la producerea și propagarea incendiilor, în conformitate cu prevederile prezentului normativ și ale reglementările de specialitate.2.8.2. Sistemele și instalațiile de încălzire se stabilesc în funcție de riscul de incendiu, destinația, gradul de rezistență la foc și mărimea construcțiilor, fiind interzise cele cu foc deschis în spații (încăperi) care prezintă riscuri mari de incendiu și cele cu pericol de explozie.2.8.3. Instalațiile electrice utilitare aferente construcțiilor, vor fi corespunzătoare riscului și categoriei de pericol de incendiu, destinației și mediului respectiv, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate ale acestora.2.8.4. Încăperile și spațiile în care se degajă substanțe combustibile vor avea asigurate instalații pentru evacuarea gazelor, vaporilor, prafului și a pulberilor pe măsura degajării acestora, astfel încât să se evite posibilitatea acumulării lorîn cantități periculoase.2.8.5. La realizarea sistemelor și instalațiilor de ventilare sau condiționare, se va urmări reducerea posibilităților de formare a amestecurilor explozive și de propagare a incendiului prin canalele de ventilare, precum și utilizarea unor materiale, elemente și echipamente corespunzătoare riscului de incendiu, conform reglementărilorde specialitate.2.8.6. Sistemele și instalațiile de ventilare (condiționare) a spațiilor și încăperilor din categoria A, B (BE 3a,b) și C (BE 2) de pericol de incendiu. Separarea instalațiilor și a sistemelor de ventilare este obligatorie și în situațiile precizate de prezentul normativ și reglementările tehnice.Evacuarea prin același sistem sau instalație de ventilare (condiționare) a substanțelor care, în amestec mecanic sau combinație chimică pot provoca aprindere sau explozie, este interzisă.2.8.7. Sistemele și instalațiile de ventilare (condiționare) a încăperilor în care se depozitează, prelucrează sau manipulează substanțe combustibile, a sălilor aglomerate și a încăperilor cu echipamente și, după caz, aparatură de mare valoare sau importanță deosebită, precum și a celor cu riscuri mari de incendiu, vor fi independente de celelalte sisteme sau instalații de ventilare (condiționare) ale construcției.2.8.8. În interiorul canalelor de ventilare (condiționare) nu se admite montarea conductelor de lichide sau gaze combustibile, precum și a circuitelor electrice.2.8.9. Traversarea elementelor de compartimentare antifoc sau rezistente la foc de către canale de ventilare nu se recomandă. în cazurile în care aceste traversări sunt absolut necesare, se vor lua măsuri pentru evitarea propagării incendiilor în compartimentele învecinate.2.9. CĂI DE ACCES, INTERVENȚIE ȘI SALVARE2.9.1. Pentru asigurarea condițiilor de acces, intervenție și salvare în caz de incendiu la construcții și instalații se prevăd căi de circulație (drumuri) necesare funcțional sau fâșii libere de teren, corespunzător amenajate pentru accesul utilajelor și autospecialelor de intervenție ale pompierilor.Nu este obligatorie asigurarea unor circulații carosabile (drumuri) la cabane, refugii turistice, construcții la altitudine (montane), anexe gospodărești etc. precum și la construcții încadrate în categoria de importanță D (redusă).2.9.2. Căile de circulație (drumurile) prevăzute, vor asigura accesul fără obstacole și pe distanțe cât mai scurte la construcții,depozite de substanțe combustibile, puncte de staționare și alimentare ale autospecialelor și surse de apă.2.9.3. Căile de circulație și de acces (drumuri) la construcții și incinte construite, care au încrucișări de nivel cu linii c.f. pe care pot staționa vagoane, vor fi asigurate cu a doua posibilitate de traversare, astfel încât accesul autospecialelor de intervenție în caz de incendiu să fie posibil permanent.2.9.4. Realizarea de curți închise pe toate laturile de construcții etajate, nu se recomandă. În cazurile în care se prevăd totuși asemenea curți, în care autospecialele de intervenție ale pompierilor nu au acces, este necesară asigurarea posibilităților de salvare a persoanelor din clădire prin ferestre sau goluri ale fațadelor construcției accesibile pentru intervenția serviciilor și unităților de pompieri, marcându-se corespunzător, astfel încât să fie ușor de recunoscut în caz de incendiu.2.9.5. Curțile interioare neacoperite cu aria mai mare de 600 mp și închise pe toate laturile de construcții, situate la nivelul terenului sau al circulațiilor carosabile adiacente ori la o diferență de nivel mai mică de 0,50 m față de aceste circulații, se prevăd obligatoriu cu accese carosabile pentru autospecialele de intervenție în caz de incendiu, cu gabarite de minimum 3,80 m lățime și 4,20 m înălțime. Pentru curțile interioare menționate, situate la diferențe de nivel mai mari de 0,50 m (fără acces carosabil), se asigură numai acces pentru personalul de intervenție (treceri pietonale), cu lățimea de minim 1,50 m și înălțimea de 1,90 m.2.9.6. Construcțiile blindate vor avea asigurate posibilități de acces pentru personalul de intervenție al serviciilor și unităților de pompieri, prin deschideri prevăzute în pereții exteriori, protejate cu panouri ușor demontabile din afară și marcate corespunzător.2.9.7. Pentru intervenția personalului pompierilor direct din exterior, închiderile perimetrale ale construcțiilor cu pereți cortină vor avea marcate panourile de vitrare prin care se poate accede în circulațiile comune orizontale (holuri, vestibuluri, coridoare etc.) sau în încăperi cu acces permanent în circulațiile comune. Marcarea vizibilă din exterior a cel puțin unui acces pe fiecare etaj al construcției este obligatorie la etajele situate până la 28,00 m față de carosabil, pe toate fațadele accesibile autospecialelor de intervenție ale pompierilor.2.9.8. La construcțiile închise perimetral cu pereți cortină se vor asigura circulații carosabile în dreptul panourilor de fațadă marcate pentru accesul echipelor de intervenție ale pompierilor.2.9.9. În interiorul construcțiilor, căile de intervenție ale personalului serviciilor și unităților de pompieri vor fi stabilite, amenajate și marcate corespunzător, astfel încât să fie ușor de recunoscut în caz de incendiu.2.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENȚIE ȘI SERVICIUL DE POMPIERI2.10.1. Pentru asigurarea verificării, supravegherii și intervenției în caz de incendiu, prin proiect se va stabili nivelul de dotare a serviciului de pompieri, în funcție de categoria de importanță, mărimea, destinația și vulnerabilitatea la incendiu a construcției.2.10.2. Echiparea și dotarea serviciului de pompieri trebuie să corespundă necesităților practice asigurării siguranței la foc a construcției, conform reglementărilor specifice, în funcție de riscurile de incendiu și scenariile de siguranță la foc.2.10.3. În documentația tehnică serviciul de pompieri va avea stabilit spațiul necesar funcționării permanente a acestuia, de regulă, dispus la parterul sau nivelurile supraterane inferioare ale construcției.2.10.4. Serviciul de pompieri va fi dotat cu mijloace de iluminat și comunicații, aparatură specifică și echipament de protecție, corespunzător riscurilor de incendiu și tipului de construcție, asigurându-se rezervele necesare.2.10.5. Construcțiile se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare riscurilor și categoriilor de pericol de incendiu specifice, precizându-se în documentație tipul acestora și cantitatea necesară, inclusiv rezervele pentru înlocuirea imediată.
     +  Partea A II-A CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)  +  Capitolul 3 PERFORMANȚE COMUNE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE)3.1. RISCURI DE INCENDIU ȘI GRADE DE REZISTENȚĂ LA FOC  +  Riscuri de incendiu3.1.1. Încăperile, spațiile și clădirile civile (publice), vor avea determinate riscuri de incendiu, conform prevederilor art. 2.1.1 la 2.1.3 din prezentul normativ.3.1.2. În funcție de riscurile de incendiu determinate, se asigură condițiile de siguranță la foc performanțele și nivelele de performanță admise în partea I - a a normativului "Prevederi comune tuturor construcțiilor" și în cele din prezenta parte. Prin scenarii de siguranță la foc elaborate conform reglementărilor de specialitate, în situații justificate pot fi adoptate masuri de protecție compensatorii care asigură condițiile de siguranță la foc și performanțele admise conform normativului.3.1.3. Riscurile de incendiu se precizează obligatoriu în documentația tehnică.  +  Grade de rezistență la foc3.1.4. Clădirile civile (publice) vor avea gradul de rezistență la foc, și precizat obligatoriu în documentațiile de proiectare. Condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească clădirea, pentru încadrarea într-un anumit grad de rezistență la foc, sunt cele stabilite în art. 2.1.8. la 2.1.14.3.2. AMPLASARE ȘI CONFORMARE LA FOC  +  Amplasare3.2.1. Clădirile civile (publice), independente, comasate sau grupate în conformitate cu recomandările generale, se amplasează în zone ferite de riscuri de incendiu existente în vecinătate, la distanțele de siguranță admise (art. 2.2.1. la 2.2.3.), sau se compartimentează corespunzător normativului.3.2.2. Clădirile pentru persoane ce nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte sau aparataj de importanță deosebită, precum și clădirile înalte și foarte înalte, nu se recomandă a fi comasate cu construcții care au altă destinație.3.2.3. În cazul comasării mai multor funcțiuni într-o clădire civilă (publică) acestea se vor separa corespunzător, de regulă, prin pereți și planșee din materiale C0 (CA1), rezistente la foc conform normativului.  +  Conformare la foc3.2.4. Prin conformare se vor avea în vedere prevederile art. 2.2.4. la 2.2.10. și cele specifice. Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcții civile (publice) supraterane, sunt cele precizate în tabel 3.2.4.  +  Tabel 3.2.4
    Arii construite admise pentru compartimente de incendiu ale clădirilor civile (publice) supraterane
    Gradul de rezistență la focAria maximă construită (la sol), a unui compartiment de incendiu (în nr.)
    Clădiri cu un nivelClădiri cu mai multe niveluri
    I-II2500
    III1800
    IV14001000
    V1000800
    NOTĂ:1. Pentru clădirile echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor, ariile se pot majora cu 100%. Atunci când se prevăd instalații automate de semnalizare a incendiilor, ariile se pot majora cu 25%. Majorările menționate nu se cumulează.2. În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construite mai mari pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilorde conducere respective.
     +  Tabel 3.2.5
    Număr de niveluri supraterane maxim admis și capacitatea clădirilor civile de gradul III - V de rezistență la foc
    Nr. crt.Destinația clădirilorCapacitate (Număr maxim de persoane)Număr maxim de niveluri pentru clădiri având gradul de rezistență la foc:
    IIIIVV
    1Clădiri care adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure150211
    2Clădiri pentru muzee sau expoziții care nu adăpostesc valori deosebite300321
    Clădiri pentru cazare temporară200
    Clădiri pentru învățământ de cultură generală și licee480
    3Clădiri de locuit200532
    4Clădiri cu alte destinații, fără săli aglomerate300521
    NOTĂ: În cazuri justificate tehnic și asigurând măsuri suplimentare de protecție, investitorii pot adopta un singur nivel în plus față de cele admise, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective.
    3.2.5. Între numărul de niveluri al clădirilor supraterane, destinația, gradul de rezistență la foc și capacitatea lor (număr de persoane), se vor respecta următoarele corelații:a) în clădirile de gradul I-II de rezistență la foc, indiferent de capacitatea lor, numărul de niveluri supraterane nu se limitează (cu excepția celor cu săli aglomerate de gradul II);b) în clădirile de gradul III-V de rezistență la foc, numărul de niveluri supraterane se limitează în funcție de destinație și de numărul de persoane adăpostit, conform prevederilor tabelului 3.2.5.3.2.6. În clădirile civile (publice) de gradul I-II de rezistență la foc, este admisă mansardarea (realizarea unui nivel construit în volumul podului) dacă elementele din structura portantă a acoperișului și a încăperilor amenajate sunt incombustibile și separate de restul podului cu ziduri rezistente la foc minim 3 ore. În clădiri de gradul III-V de rezistență la foc, mansardarea (nivel construit în volumul podului), este admisă în condițiile respectării prevederilor tabelului 3.2.5.3.2.7. Depozitarea mărfurilor și substanțelor cu pericol de explozie în clădirile civile (publice), precum și amplasarea atelierelor în care se utilizează astfel de materiale, nu este admisă decât în cazurile menționate și cu respectarea prevederilor normativului.3.2.8. Prin conformarea construcțiilor civile (publice) se va asigura, pe cât posibil, dispunerea separată a spațiilor cu risc mare de incendiu fața de zonele accesibile publicului, realizând măsurile de protecție necesare conform normativului.
    3.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE3.3.1. Construcțiile civile (publice) se alcătuiesc corespunzător prevederilor 2.3. ale normativului, îndeplinind performanțele comune și specifice ale acestora. Se recomandă utilizarea materialelor și elementelor de construcție CO (CA1).3.3.2. Atunci când conform prevederilor normativului se pot utiliza materiale și elemente din clasele de combustibile C, la C4 (CA2a b cd), în funcție de condițiile specifice și scenariile de siguranță la foc elaborate, precum și de rolul pe care îl au în caz de incendiu, se asigură masurile de protecție corespunzătoare siguranței la foc, potrivit normativului.3.3.3. Prin modul de alcătuire și realizare, elementele de construcție utilizate nu trebuie să propage focul cu ușurință.3.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI ȘI A FUMULUI3.4.1. Pereții despărțitori prevăzuți pentru limitarea propagării incendiului în cadrul unui compartiment de incendiu, se recomandă să fie CO (CA1) și rezistenți la foc minimum 2 ore secționând transversal clădirea (pereți care pot fi decalați în plan vertical). Acești pereți, de regulă, se amplasează la cel mult: ● 110 m distanță în clădiri de gradul I, II și III de rezistență la foc; ● 70 m distanța în clădiri de gradul IV și V de rezistență la foc; La clădirile cu pod al căror acoperiș este executat din materiale C1-C4 (CA2a,b,c,d), pereții respectivi trebuie să separe și volumul podului.3.4.2. În construcții civile (publice), ușile prevăzute pe coridoare care intersectează pereții antifoc și cele din pereții despărțitori prevăzuți la pct. 3.4.1., pot fi etanșe la foc minimum 30 de minute, potrivit normativului având dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, conform cerințelor funcționale și de evacuare în caz de incendiu.  +  Tabel 3.4.4.
    Condiții minime pentru pereți și planșee
    Nr. Crt.Destinația elementuluiCondiții minime de combustibilitate și de rez. la focObservații
     123
    1Pereți despărțitori intre încăperi administrative etc., din cadrul unor grupări cu o arie construită de max. 400 mpC4 (CA2d) Cu excepția pereților de separare tata de secții de producție, depozite, spații tehnice și căi de evacuare
    2Pereți despărțitori dintre grupările executate conform nr. crt.1, precum și între încăperile administrative, sociale, etc. și căile de evacuare comuneC0 (CA1) 1 orăCu excepțiile din normativ
    3Elemente de separare între încăperi cu riscuri locale de incendiu (laboratoare, oficii, bucătării. arhive, heliograf, xerox, etc), față de restul clădirii: - pereți: - planșeeC0 (CA1) 1 orăSe admit uși pline de lemn sau metalice (în pereții respectivi nu se admite practicarea altor goluri în afara ușilor strict necesare pentru circulație); se admit supralumini din cărămizi de sticlă, plăci de tip S, sau geam armat.
    4Elemente de compartimentare între depozite de materiale combustibile cu aria mai mare de 36 mp și restul clădirii, precum și între depozitele cu obiecte de valoare (ale muzeelor, arhivelor, bibliotecilor etc.) în funcție de densitatea sarcinii termice, dar nu mai puțin de: - pereți - planșeeC0 (CA1) 3ore C0 (CA1) 2oreUșile vor fi rezistente la foc 1 ½ ore, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată. Dacă există instalații automate de stingere a incendiilor, pereții pot avea în toate cazurile 3 ore, iar planșeele 1 ½ ore rezistență la foc.
    3.4.3. Funcțiunile cu risc mare de incendiu se separă cu pereți și planșee CO (CA1) având rezistența la foc conform normativului, iar golurile de comunicație protejate corespunzător.Pereții și planșeele de separare a diferitelor funcțiuni cu risc mijlociu de incendiu, comasate într-o clădire civilă (publică) trebuie să fie CO (CA1) cu rezistență la foc de cel puțin 2 ore pentru pereți, respectiv 1 oră pentru planșee. În clădirile de gradul IV și V, pereții și planșeele pot fi C1 - C2 (CA1 - CA2a,b), rezistente la foc 30 minute. Elementele de separare a funcțiunilor cu risc mic, vor respecta condițiile gradului de rezistență la foc.3.4.4. Condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească anumiți pereți și planșee din clădirile civile (publice) care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, sunt precizate în tabelul 3.4.4. Indiferent de tipul și destinația clădirii, separarea coridoarelor de evacuare față de grupurile sanitare adiacente (băi, dușuri, W.C.), se poate realiza conform condițiilor normate pentru încadrarea în gradul de rezistență la foc.
    3.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE) ȘI GAZE FIERBINȚI3.5.1. În general, spațiile accesibile publicului vorfi astfel realizate și protejate încât să fie ferite de fum în caz de incendiu, respectându-se condițiile specifice stabilite prin normativ referitoare la desfumare (art. 2.5.1. la 2.5.35.).3.5.2. Încăperile de depozitare a materialelor și substanțelor combustibile solide, cu aria mai mare de 36 mp, precum și casele de scări de evacuare și încăperile tampon fără lumină naturală, se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului, reprezentând minimum 1 % din aria respectivă a depozitului și 5% a ariei construite a casei de scări (dar minimum 1 mp pentru fiecare scară), sau cu sisteme mecanice de evacuare a fumului.3.5.3. Circulațiile comune orizontale, inclusiv încăperile tampon și casele de scări de evacuare ale nivelurilor subterane închise, destinate publicului, vor fi prevăzute cu sisteme independente de evacuare afumului (desfumare) față de nivelurile supraterane.3.5.4. Asigurarea evacuării fumului din atriumuri în caz de incendiu, este obligatorie. Acesta se realizează prin dispozitive cu deschidere automată, care să asigure o suprafață liberă de minimum 1% din aria celui mai mare nivel al atriumului delimitat de pereți - fără a se lua în considerare cel de la parter - sau prin sistem de evacuare mecanică a fumului, corespunzător alcătuit și dimensionat.În ambele situații, la partea inferioară a atriumurilor se asigură posibilități de admisie a aerului. Acționările automate ale dispozitivelor de evacuare a fumului vor fi dublate de comenzi manuale dispuse la nivelul acceselor din exterior în atrium și la serviciul de pompieri. Atunci când se asigură supravegherea permanentă a atriumului, evacuarea fumului (desfumarea) se poate acționa numai manual.3.5.5. Pentru limitarea posibilităților de propagarea a fumului la etajele superioare, atunci când înălțimea atriumului este mai mare de 28,00 m, se recomandă izolarea de atrium a nivelurilor situate în jumătatea superioară a acestuia prin închideri C0 (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute.3.5.6. Toate încăperile și spațiile deschise direct spre atrium (magazine comerciale, expoziții și altele similare care necesită desfumare conform normativului), vor avea asigurate posibilități de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumări) independente de atrium.3.5.7. Încăperile necompartimentate, cu aria construită mai mare de 10.400 mp se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului și gazele fierbinți, care să limiteze propagarea incendiilor, conform art. 2.5.36 la 2.5.45.3.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU3.6.1. Clădirile publice (civile) vor avea asigurat numărul necesar de căi de evacuare a utlizatorilor în caz de incendiu, corespunzător dispuse, alcătuite și dimensionate, potrivit prevederilor normativului (art. 2.6.1. la 2.6.74.). În clădirile civile (publice) care nu sunt înalte sau foarte înalte, golurile de acces la casele de scări pot avea uși pline sau cu geam spre coridoare, vestibuluri de etaj și holuri, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:a) pereții și planșeele acestora (coridoare vestibuluri, holuri) au aceeași rezistență la foc cu cele ale caselor de scări;b) între coridoare, vestibuluri sau holuri și încăperile adiacente, inclusiv alte case de scări, se prevăd uși pline;c) eventualele ferestre pentru iluminarea indirectă a coridoarelor de etaj sau a holurilor ori vestibulurilor, practicate în pereții ce le separă de încăperile adiacente, sunt protejate conformări 2.6.31.3.6.2. Sunt admise scări de evacuare interioare deschise în construcțiile publice (civile), dacă servesc la evacuare utilizatorilor a cel mult două niveluri.  +  Tabel 3.6.4.
    Capacități de evacuare
    Nr. Crt.Destinația clădiri: sau a porțiunii de clădire pentru care se calculează evacuareaCapacitatea de evacuare (C) a unui flux (număr de persoane)
    1.Clădirile care adăpostesc persoane incapabile de a se evacua singure: maternități, staționare medicale, clădiri pentru copii de vârstă preșcolară, ospicii pentru alienați mintali, cămine pentru bătrâni și infirmi, persoane handicapate, etc.50
    2.Clădirile pentru învățământ de toate gradele, administrative. sociale laboratoare, studiouri cinematografice, și de radio, săli de adunări, auditorii, magazine, expoziții, alimentație publică, de lectură, sport, așteptare, etc. care nu sunt săli aglomerate sau clădiri înalte ori foarte înalte.70
    3.Clădiri de locuit, administrative, hoteluri, cămine, cabane, etc. care nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte.80
    3.6.3. Scările amplasate în volumul atriumului și neînchise în case de scări proprii, nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu. Fac excepție atriumurile cu înălțimea de maximum patru niveluri ale construcției, unde se consideră că pe scara deschisă în atrium, se poate asigura trecerea unui singur flux de evacuare, chiar dacă lățimea rampelor asigură mai multe fluxuri.3.6.4. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maximum admise ale căilor de evacuare din clădirile civile (publice), sunt cei prevăzuți în prevederile specifice clădirilor civile (publice), iar pentru atriumuri conform art. 3.6.5. și 3.6.6. Capacitățile de evacuare luate în considerare la clădiri civile (publice), sunt precizate în tabelul 3.6.4.3.6.5. Circulațiile comune orizontale deschise spre atrium (platforme, supante etc.), pot constitui căi de evacuare pentru persoanele aflate în încăperile adiacente, atunci când timpul de evacuare, respectiv distanța ce o au de parcurs, nu depășește valorile maxime admise în tabelul 3.6.5., de la ușa acestora până la o casă de scări de evacuare (măsurată în axul căilor), în funcție de gradul de rezistență la foc al construcției.  +  Tabel 3.6.5.
    Timp (lungime) de evacuare pe circulații deschise spre atrium
    Gradul de rezistență la foc al construcției în care se află atriumulTimp de evacuare (lungime cale de evacuare)
    în două direcții diferiteîntr-o singură direcție (coridor înfundat)
    secundemetrisecundemetri
    I și II88353520
    III63252515
    IV40161612
    V25101010
    3.6.6. Pentru încăperile de dormit ale hotelurilor, căminelor, spitalelor, locuințelor și altele similare dispuse adiacent atriumurilor, valorile maxime admise ale căilor de evacuare pe circulațiile comune orizontale deschise spre atrium, se reduc cu 50% față de prevederile art. 3.6.5.3.6.7. Ușile încăperilor care debușează în circulațiile comune orizontale deschise spre atrium, se alcătuiesc și echipează conform prevederilor normativului referitoare la comunicarea între spații cu destinații diferite și căi de evacuare.3.6.8. Deschiderea ușilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane valide trebuie să se facă în sensul deplasării spre exterior.
    3.7. INSTALAȚII DE SEMNALIZARE ȘI STINGERE A INCENDIILOR3.7.1. În funcție de destinație, tip de construcție și capacitatea maximă simultană, se asigură echiparea și dotarea cu instalații și mijloace de semnalizare și stingere a incendiilor, potrivit prevederilor normativului și ale reglementărilor de specialitate, precum și în alte cazuri la solicitarea beneficiarului.3.7.2. În clădirile cu atrium, spațiile adiacente acestuia care sunt destinate magazinelor comerciale, expozițiilor cu exponate combustibile și, în general, a unor funcțiuni cu riscuri mari de incendiu, se echipează obligatoriu cu instalații automate de semnalizare și de stingere cu apă a incendiilor (sprinklere, drencere, apă pulverizată).3.8. INSTALAȚII UTILITARE AFERENTE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE)3.8.1. Echiparea cu instalații utilitare aferente clădirilor civile (publice), se asigură în conformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate având în vedere și cele ale prezentului normativ.3.8.2. Proiectarea și realizarea instalațiilor utilitare aferente vor avea în vedere evitarea producerii incendiilor de către acestea, precum și a propagării ușoare a focului respectându-se prevederile reglementări lor tehnice specifice acestora.3.8.3. De regulă, aparatele de preparat și de încălzit trebuie amplasate în încăperi separate de spațiile accesibile publicului, cu excepția celor agrementate tehnic pentru aceasta, utilizându-se numai în condițiile și cu măsurile de protecție stabilite.3.8.4. Centralele termice de regulă, pot fi amplasate în clădirile civile (publice) cu condiția separării lorfață de restul construcției prin pereți și planșee CO (CA1) și rezistente la foc minimum 3 ore pentru pereți și 2 ore pentru planșee, cu acces dintr-un coridor interior, cu excepțiile stabilite în normativ.3.8.5. Amplasarea rezervoarelor de lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mică de 55°C în clădiri civile (publice), de regulă, nu este admisă, cu excepția celor de alimentare a centralelor termice și a grupurilor electrogene aferente clădirii, în cantitățile și cu măsurile de protecție stabilite în normativ și în reglementările tehnice de specialitate.3.8.6. Pentru instalațiile de încălzire care utilizează gaze sau lichide combustibile, se vor respecta regulile tehnice și de siguranță specifice, conform reglementărilor tehnice de specialitate.3.8.7. Bucătăriile și preparările calde vor fi izolate de spațiile accesibile publicului, de regulă, prin pereți și planșee CO (CA1), rezistente la foc minimum o oră, iar ușile de comunicare vor fi etanșe minimum 15 minute. Fac excepție situațiile precizate în normativ.3.8.8. Bucătăriile și preparările calde dispuse liber în spațiile publice vor fi delimitate cu ecrane de minimum 0,50 m sub plafon realizate din materiale CO (CA1) cu rezistența minimă la foc de 15 minute și asigurate în depresiune față de restul spațiului în care sunt amplasate. La bucătăriile situate în clădirile înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, hotele se prevăd cu instalații speciale de stingere.3.8.9. Instalațiile de ventilare mecanică și de condiționare, trebuie proiectate și realizate astfel încât să evite propagarea focului și a fumului în construcția civilă (publică).3.8.10. Canalele de ventilare vor fi realizate din materiale C0 (CA1), iar pentru spațiile în care publicul are acces instalațiile de ventilare vor fi separate de celelalte încăperi ale construcției.3.8.11. Instalațiile electrice vor fi proiectate și realizate conform reglementărilor specifice și nu vor fi utilizate canalizații (trasee) prin care să se propage focul.3.9. CĂI DE ACCES, INTERVENȚIE ȘI SALVARE3.9.1. Construcțiile civile (publice) vor avea asigurate căi de acces, intervenție și salvare, corespunzător alcătuite dimensionate și marcate, astfel încât să poată fi utilizate de personalul care intervine în caz de incendiu.3.9.2. Căile de intervenție exterioare vor permite accesul ușor al autospecialelor de intervenție ale pompierilor, fiind marcate și menținute permanent libere. De regulă, vor asigura intervenția cel puțin la o fațadă a clădirii, cu excepția situațiilor precizate în normativ.3.9.3. În interiorul construcțiilor civile (publice) căile de intervenție ale pompierilor, marcate corespunzător, vor permite accesul ușor la principalele circulații funcționale (orizontale și verticale), precum și la spațiile cu risc sau pericol de incendiu.3.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENȚIE, SERVICIUL DE POMPIERI3.10.1. Clădirile civile (publice) se dotează cu stingătoare, asigurându-se un stingător portativ cu pulbere de 6 Kg sau echivalentul acestuia pentru o arie construită de maximum 250 mp, dar minimum 2 stingătoare pe fiecare nivel al clădirii. Stingătoarele portative trebuie să conțină produsul de stingere și cantitatea corespunzătoare clasei de periculozitate, previzibile în spațiul respectiv.3.10.2. Toate mijloacele de intervenție cu care se echipează și dotează clădirile civile (publice) vorfi ușor accesibile personalului și menținute în stare de funcționare.3.10.3. În spațiile și încăperile cu risc mare de incendiu sau în care se află substanțe periculoase (parcaje, comerț etc.), după caz se prevăd și stingătoare transportabile, potrivit reglementărilor specifice.3.10.4. Organizarea serviciului de pompieri civili, echiparea și dotarea acestuia, se stabilesc potrivit reglementărilor, funcție de destinație, vulnerabilitate, și nivelul de echipare al clădirii.3.10.5. De regulă, construcțiile civile (publice) vor avea constituite servicii de pompieri civili atunci când capacitatea maximă simultană depășește 500 persoane, precum și atunci când mijloacele de stingere a incendiilor cu care sunt echipate nu sunt cu acționare automată.3.10.6. Clădirile civile (publice) echipate cu instalații automate de semnalizare și stingere a incendiilor, vor avea constituite servicii de pompieri care să asigure numai supravegherea și acționarea instalațiilor specifice.3.10.7. Numărul personalului serviciului de pompieri se stabilește în funcție de activitățile operative necesare, riscul de incendiu, importanța și vulnerabilitatea construcției, efectele incendiului etc. potrivit reglementărilor tehnice și scenariilor de siguranță la foc.
     +  Capitolul 4 PERFORMANȚE SPECIFICE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE) PERFORMANȚE ALE UNOR TIPURI DE CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)4.1. PERFORMANȚE ALEUNOR TIPURI DE CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)  +  Clădiri înalte și foarte înalte4.1.1. Clădirile înalte și foarte înalte vor fi de gradul I de rezistență la foc. Atunci când au porțiuni cu înălțimea mai mică de 28 m, se admite că acestea să fie de gradul II de rezistență la foc, dacă în caz de incendiu nu afectează stabilitatea clădirii. Acoperișurile sau terasele acestor tipuri de clădiri, se realizează din materiale C0 (CA1).4.1.2. În clădirile înalte și foarte înalte compartimentele de incendiu pot fi constituite din clădiri independente, porțiuni ale acestora cu arii construite la soi admise în tabel 3.2.4., sau din volume închise ale acestora, (porțiuni volumetrice cuprinzând unul până la trei niveluri construite succesive) cu aria totală desfășurată de maximum 2500 mp, delimitate de elemente de compartimentare verticale și orizontale (pereți și planșee). Pereții și planșeele de compartimentare a volumelor închise menționate, vor fi C0 (CA1) cu rezistența la foc a pereților stabilită în funcție de densitatea sarcinii termice conform tabel 2.4.2., iar a planșeelor de minimum 2 ore.4.1.3. În clădiri înalte și foarte înalte, densitatea sarcinii termice, rezultată din materialele și elementele de construcție utilizate (cu excepția pardoselilor lipite), nu va fi mai mare de 275 MJ/mp. Densitatea sarcinii termice totale rezultată din materiale și elemente de construcție, finisaje, mobilier și alte materiale adăpostite, se recomandă să nu depășească 840 MJ / mp.4.1.4. Încăperile cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/mp se separă de restul clădirii prin pereți cu rezistența la foc corespunzătoare densității sarcinii termice dar minimum 3 ore și planșee cu rezistența la foc 2 ore în clădiri foarte înalte și respectiv o oră în clădiri înalte. în clădirile înalte, golurile de comunicație cu căile de evacuare pot fi protejate cu uși, obloane sau cortine rezistente la foc minimum 1 h 30 minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.4.1.5. Pentru încăperile clădirilor foarte înalte în care densitatea sarcinii termice depășește 840 MJ/mp, se asigură separarea acestora prin elemente de compartimentare C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător densității sarcinii termice și (încăperile respective) se prevăd cu instalații automate de semnalizare și stingere a incendiilor. în clădiri foarte înalte golurile de comunicație cu căile de evacuare practicate în acești pereți trebuie să fie protejate prin încăperi tampon și uși cu rezistență la foc de minimum 45 minute prevăzute cu dispozitive de autoînchidere, sau în cazuri justificate tehnic prin tamburi deschiși.4.1.6. Pentru limitarea propagării incendiilor, între porțiunile de clădiri cu destinații diferite, precum și între căile de evacuare și încăperile adiacente acestora, se prevăd pereți și planșee C0 (CA1) rezistente la foc, în funcție de destinație și de densitatea sarcinii termice. Elementele de construcție portante ale clădirii înalte sau foarte înalte, care străbat încăperi cu destinații diferite, vor fi alcătuite și protejate astfel încât stabilitatea clădirii să nu fie afectată în caz de incendiu.4.1.7. În pereții dintre compartimentele de incendiu, comunicarea se face prin încăperi tampon ale căror uși sunt etanșe la foc minimum 1 oră în clădiri foarte înalte (ce depășesc 45 m) sau uși etanșe la foc 30 minute la cele înalte (între 28 și 45 m). În ambele situații ușile încăperilor tampon se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.4.1.8. Pentru limitarea propagării ince ndiilor în interiorul compartimentelor de incendiu, pereții despărțitori dintre porțiunile de clădire cu destinații diferite, precum și cei dintre circulațiile comune de evacuare și încăperile adiacente, trebuie să fie C0 (CA1), conform tabelul 4.1.8. rezistenți la foc min. 2 ore, iar planșeele să fie C0 (CA1.) rezistente la foc cel puțin o oră. În clădiri înalte și foarte înalte, utilizarea pereților despărțitori din clasele de combustibilitate C2 la C4 (CA2b - d), este interzisă.  +  Tabel 4.1.8.
    Pereți de separare a căilor de evacuare
    Grad de rezistență la focNivele minime de comportare la foc admise pentru pereți in funcție de destinația și densitatea sarcinii termice a spațiilor adiacente
    Ila coridoarela holurila case de scări închise
    C0 (CA1) ≥ 2 ore la clădiri foarte înalte și ≥ 1 oră la cele înalteC0 (CA1) ≥ 2 ore la clădiri foarte înalte și ≥ 1 oră și la cele înalteC0 (CA1) 3 ore
    4.1.9. La nivelurile supraterane, golurile de acces la scările de evacuare se protejează cu încăperi tampon care asigură împiedicarea propagării fumului conform prevederilor normativului, realizate cu pereți și planșeu C0 (CA1) rezistente la foc minimum 60 de minute și prevăzute cu uși C0 sau C1, C2 (CA1 sau CA2a,b) etanșe la foc minimum 30 de minute în clădiri înalte și respectiv, uși C0-C1 (CA1 - CA2a) etanșe la foc minimum 60 de minute în clădiri foarte înalte. Rampele scărilor aferente nivelurilor subterane se separă de cele supraterane prin pereți și planșee C0 (CA1), rezistente la foc. Comunicarea între rampele subterane și cele supraterane este admisă printr-o ușă rezistentă la foc minimum 90 de minute. La nivelurile subterane accesul la casele de scări este admis numai prin încăperi tampon prevăzute cu uși rezistente la foc minim 60 de minute și asigurată evacuarea fumului. În toate situațiile, ușile încăperilor tampon se echipează cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.4.1.10. Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte și foarte înalte vor fi astfel proiectate și realizate încât să limiteze transmiterea incendiilorde la un nivel la altul. Închiderile perimetrale exterioare se realizează din elemente C0 (CA1) rezistente la foc minimum 15 minute. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe fațade se prevăd separări de minimum 1,20 m, C0 (CA1), etanșe la foc minimum 30 de minute între vitrări și se utilizează numai tâmplărie exterioară C0 (CA1).4.1.11. Elementele de compartimentare dintre spațiile de parcare a autovehiculelor și clădirile înalte și foarte înalte de care se alipesc sau în care se înglobează, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistență la foc de minimum 4 ore pentru pereți și 3 ore pentru planșee. în acești pereți se admite practicarea unor goluri de comunicație funcțională însă protejate prin încăperi tampon ale căror uși trebuie să fie rezistente la foc minimum 1 oră și prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu sau în cazuri justificate tehnic cu tamburi deschiși, realizați conform normativului.4.1.12. Ghenele verticale pentru instalații se separă de restul construcției prin pereți C0 (CA1) cu rezistența la foc minimum 30 de minute și nu se vor deschide în casa scării. Ghenele verticale, de regulă, se separă la trecerea prin planșee care delimitează compartimente de incendiu, cu elemente C0 (CA1), care vor asigura aceeași rezistență la foc cu a planșeului străpuns, iar atunci când separarea nu este posibilă sau justificată tehnic, pereții ghenelor vor fi de minimum 3 ore rezistență la foc și ușile (trapele) lor de vizitare,de 1 oră și 30 minute. Ghenele (canalele) orizontale se închid cu diafragme incombustibile la trecerea prin pereții care delimitează compartimentele de incendiu, asigurând o rezistență la foc egală cu a elementului străpuns.4.1.13. Circulațiile comune orizontale și casele de scări care nu au goluri directe în exterior prin care să se poată evacua fumul în caz de incendiu, se echipează cu dispozitive sau sisteme de evacuare a acestuia (desfumare), realizate conform prevederilor normativului. Evacuarea fumului (desfumarea) spațiilor și încăperilor subterane (subsol), se asigură independent de cel al nivelurilor supraterane.4.1.14. Materialele și finisajele utilizate în clădirile înalte și foarte înalte nu trebuie să permită propagarea rapidă a incendiilor.4.1.15. Finisajul pe căile de evacuare trebuie să fie CO (CA1) cu excepția pardoselilor din mochete de maximum 20 mm grosime si a finisajelor din folii de max. 5 mm grosime, care pot fi din C0 (CA1) sau C1-C2 (CA2a,b)4.1.16. Plafoanele suspendate vor fi din clasa CO (CAI), cu elemente de susținere CO (CA1) rezistente la foc min 30 de minute. Spațiul dintre plafonul suspendat și planșeul de rezistență se va întrerupe prin diafragme cu aceeași rezistență la foc, situate la maximum 25 m pe două direcții perpendiculare.4.1.17. Ascensoarele din clădiri înalte și foarte înalte vor avea puțuri de ascensoare proprii, separate de restul construcției prin pereți CO (CA1) rezistenți la foc minimum 2 ore, în care sunt admise numai goluri de acces din nivelurile construcției. Într-un singur puț, se pot dispune maximum trei cabine de ascensor.4.1.18. În clădirile foarte înalte, golurile de acces la ascensoare din nivelurile supraterane (de palier) se protejează cu uși rezistente la foc minimum 2 ore, cu închidere automată, sau prin realizarea unor paliere de acces la ascensoare separate de circulațiile comune orizontale cu uși rezistente la foc, caz în care, prin însumarea rezistențelor la foc ale acestor uși cu cele ale ușilor ascensoarelor (de palier) se asigură minimum 2 ore rezistență la foc. În aceleași condiții, la clădirile înalte golurile de acces la ascensoare (de palier) se protejează cu uși rezistente la foc minimum 1 oră.4.1.19. Când ascensoarele debușează în subsolurile clădirii, golurile de comunicare cu nivelurile subterane se protejează obligatoriu cu încăperi tampon prevăzute cu uși rezistente la foc minimum 1 oră și 30 de minute și echipate cu dispozitive de autoînchidere. Fac excepție subsolurile cu risc mic de incendiu, care se separă la fel cu nivelurile supraterane.4.1.20. Închiderea automată a ușilor de protecție a golurilor de acces la ascensoare (la toate nivelurile clădirii) trebuie asigurată centralizat la darea alarmei și local, atunci când temperatura atinge 90°C la partea lor superioară, având prevăzute și acționări manuale.4.1.21. În cazul defectării sau opririi, ascensoarele vor fi astfel realizate încât să permită aducerea cabinelor la un palier de acces apropiat iar în caz de incendiu toate cabinele vor fi aduse automat la parter.Aceste prevederi sunt obligatorii și la alte sisteme de transport sau circulație pe verticală ce se prevăd în clădirile înalte și foarte înalte (monte-charge, elevatoare etc).4.1.22. În clădirile înalte, cel puțin unul din ascensoare, ușor accesibil, se va realiza corespunzător cerințelor asigurării operațiunilor de intervenție în caz de incendiu. În clădirile foarte înalte este obligatorie realizarea a cel puțin două asemenea ascensoare de intervenție.  +  Tabel 4.1.24.
    Timp (lungime) de evacuare
    Destinația clădirii înalte sau foarte înalteCLĂDIRI ÎNALTECLĂDIRI FOARTE ÎNALTE
    Timp de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare)
    în două direcții diferiteîntr-o singură direcție (coridor înfundat)în două direcții diferiteîntr-o singură direcție (coridor înfundat)
    secundemetrisecundemetrisecundemetrisecundemetri
    Publică, admini- strativă, birouri, învățământ, etc.8835381563252510
    Locuințe, hoteluri, sănătate8835381550202510
    4.1.23. Ascensoarele pentru intervenție în caz de incendiu, vor asigura capacitatea de transport a 3-5 servanți cu echipamentul respectiv (minimum 500 Kg) și vor fi astfel realizate și separate de restul construcției, încât să funcționeze cel puțin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Aceste ascensoare vor asigura accesul pompieriloria toate nivelurile clădirii, fiind echipate cu dispozitive de apel prioritaral acestora în caz de incendiu.4.1.24. În clădirile înalte și foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puțin două căi de evacuare distincte și independente. Capacitatea de evacuare (C) a unui flux de evacuare luat în calcul la clădirile înalte și foarte înalte este de 70 persoane, dacă în normativ nu sunt stabilite capacități mai mici pentru unele destinații nominalizate. Timpul de evacuare, respectiv lungimea maximă admisă a traseului parcurs pe căile de evacuare, de la ușa încăperii până la cea mai apropiată ușă a încăperii tampon de acces în casa scării de evacuare sau degajamentul protejat (măsurată conform art. 2.6.69.), în funcție de destinația clădirii, vor respecta prevederile tabelului 4.1.24.4.1.25. În clădirile înalte și foarte înalte, la toate nivelurile, fiecare dintre scările de evacuare trebuie să fie ușor accesibile prin trasee independente, de regulă, cu direcții diferite de deplasare iar, iar cel puțin una dintre scările de evacuare, trebuie să aibă acces pe terasă peste ultimul nivel. La utilizarea scărilor rulante se respectă prevederile art. 4.1.54.4.1.26. Clădirile înalte și foarte înalte se echipează și dotează cu mijloace, instalații și sisteme de prevenire și stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. Fac excepție clădirile de locuit. La clădirile înalte și foarte înalte se asigură căi de intervenție exterioare pentru autospeciale de intervenție, cel puțin pe două laturi.4.1.27. Clădirile foarte înalte vor avea constituite servicii de pompieri, corespunzător echipate și dotate, dispuse pe cât posibil în apropierea unui acces de la nivelul terenului.
     +  Clădiri cu săli aglomerate4.1.28. La sălile aglomerate, măsurile de siguranță la foc se stabilesc în funcție de capacitate, destinație, respectiv categoria sălii și gradul de rezistență la foc al clădirii.4.1.29. Pentru sălile cu mai multe funcțiuni, măsurile de protecție se asigură în funcție de categoria cea mai defavorabilă a sălii, conform normativului.4.1.30. După destinație, sălile aglomerate pot fi de categoria S1 sau S2, conform tabelului 4.1.30.  +  Tabel 4.1.30.
    Categorii de săli aglomerate
    Săli aglomerateDestinația sălii aglomerate
    S1Teatre dramatice și muzicale, săli de spectacole, circuri, expoziții comerciale, muzee cu exponate combustibile, magazine cu mărfuri combustibile, etc.
    S2Săli pentru proiecții cinematografice, cantine și restaurante, săli de lectură, muzee cu exponate incombustibile, expoziții permanente de artă, auditorii, săli de întruniri, de dans, de concert, de sport, de așteptare, vestiare, de cult, discotecă, etc.
    NOTĂ: Sălile aglomerate a căror destinație nu este cuprinsă în tabel, se încadrează prin asimilare.
    4.1.31. Corelația între categoria sălilor, numărul de locuitori, numărul de niveluri și gradul de rezistență la foc al clădirilor cu săli aglomerate se asigură conform prevederilor din tabelele 4.1.31. a și b.  +  Tabel 4.1.31.a
    Corelația admisă între amplasarea și categoria sălilor, numărul de locuri și gradul de rezistență la foc al clădirilor cu săli aglomerate
    Amplasarea sălilor aglomerateCategoria săliiCapacitatea (numărul maxim de locuri) în funcție de gradul de rezistență la foc al clădirii
    IIIIII
    Independentă sau compartiment de incendiuS1Nelimitat50001000
    S2Nelimitat1500
    Alipită pe o latură la construcții cu alte destinații sau mai multe săli aglomerate comasate într-o clădireS1500020001000
    S2600040002000
    Înglobată în construcții cu alte destinațiiS1300020001000
    S2500030001500
     +  Tabel 4.1.31.b
    Numărul de niveluri supraterane admis în clădiri cu săli aglomerate (porțiunea în care publicul are acces)
    Categoria săliiNumărul maxim de niveluri supraterane admis în clădiri având gradul de rezistență la foc
    IIIIII
    S1Nelimitat52
    S2Nelimitat63
    NOTĂ (tabel 4.1.31.a. și b.): În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili capacități mai mari sau număr sporit de niveluri, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective.
    4.1.32. Amenajarea sau realizarea sălilor aglomerate în clădiri independente parter, de gradul IV– V de rezistență la foc se admite numai pentru: ● circuri mobile, magazine și centre comerciale, întruniri, la care se asigură evacuarea rapidă a spectatorilor direct în exterior; ● cluburi și discoteci, precum și cinematografe cu funcționare sezonieră având maximum 300 de locuri; ● expoziții provizorii de importanță locală care nu adăpostesc exponate de valoare, potrivit declarației proprietarului (investitorului).4.1.33. Porțiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinații trebuie să fie separate de restul construcției prin elemente de construcții C0 (CA1) cu rezistența la foc de min. 3 ore pentru pereți și 1 1/2 ore pentru planșee. Fac excepție situațiile precizate în normativ. În mod similar se separă între ele și porțiunile de clădire aferente mai multor săli aglomerate comasate, indiferent de destinație. NOTĂ:1. La cluburi, discoteci și cămine culturale, porțiunile aferente diferitelor activități de club pot comunica liber cu sectorul de recepție al sălii de spectacole, precum și cu celelalte săli aglomerate (de reuniuni, conferințe etc.).2. Vestiarele, birourile, amfiteatrele și sălile de ședințe din clădiri administrative, de învățământ, și alte clădiri civile cu activități similare, pot avea căi de evacuare comune cu cele ale clădirii în care sunt situate.3. Sălile de concerte, sălile de întruniri, auditoriile, sălile de lectură, saloanele de dans, discotecile, sălile de sport, sălile de alimentație publică, sălile de așteptare, muzeele și expozițiile cu exponate incombustibile din clădiri publice, pot avea goluri în pereții ce le separă, protejate cu uși etanșe la foc minimum 15 minute.4. Sălile aglomerate, comasate într-o clădire, pot avea goluri pentru circulație între porțiunile comune de clădire aferentă, protejate cu uși etanșe la foc 15 minute.  +  Tabel 4.1.34.
    Elemente de separare
    Nr. crt.Destinația elementuluiGradul de rezistență la foc al clădiriiCondiții minime de combustibilitate și de rezistența la focObservații
    perețiplanșee
    1.Planșeele nivelurilor intermediare amenajate în interiorul sălilor aglomerate (logii, balcoane, platforme, etc.) I-III-C0 (CA1) ** Condițiile rezultate din gradul de rezistență la foc al clădirii
    2.Elemente ce separă de restul construcției încăperile în care are acces publicul din săi polivalente, expoziții, etc, inclusiv căile de evacuare ale acestora cu excepția planșeelor peste subsol.I-IIC0 (CA1) 1 1 ½ oreC0 (CA1) 1 orăElementele pot fi C2 (CA2b) la cinematografe, cluburi, muzee și expoziții cu capacitate mai mică de 300 de locuri situate în clădiri de gradul III de rezistentă la foc.
    IIIC0 (CA1) 1 orăC0 (CA1) 45min.
    3.Planșeele peste subsol sau demisol atât la încăperile accesibile publicului, cât și la căile lor de evacuare, precum și la ateliere.I-III-C0 (CA1) 1 ½ oreîn săli de alimentație publică, rezistența la foc se poate reduce la 1 oră cu excepția planșeelor peste depozite de materiale combustibile
    4.Elemente de separare între depozitele de obiecte de valoare ale muzeelor, arhivelor, bibliotecilor și restul construcției CO (CA 1) 3 oreC0 (CA1) 1 oreUșile depozitelor vor fi rezistente la foc 1 ½ ore echipate cu 2 dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu
    4.1.34. În interiorul compartimentelor de incendiu sau funcționale ale sălilor aglomerate, încăperile cu risc mare de incendiu sau care adăpostesc aparataj ori obiecte de importanță deosebită, se separă de restul construcției prin pereți și planșee a căror rezistență la foc se stabilește în funcție de densitatea sarcinii termice, de importanța bunurilor și de nivelul riscului de incendiu. Cabinele tehnice necesare funcțional, pot avea spre sală geamuri rezistente la foc sau protejate cu obloane rezistente la foc sau cu perdele de drencere, dacă aceste cabine se separă de restul clădirii în aceleași condiții ca și sala aglomerată. Elementele de separare trebuie să îndeplinească pe lângă cerințele de mai sus și condițiile din tabelul 4.1.34.4.1.35. Pereții și planșeele de separare a spațiilor închise pentru parcarea autovehiculelor față de clădirile cu săli aglomerate trebuie să fie CO (CA1), rezistente la foc min. 4 ore pentru pereți și respectiv 2 ore pentru planșee. În acești pereți se admit numai goluri de acces necesare circulației, protejate cu uși rezistente la foc 1 oră și 30 de minute, sau încăperi tampon prevăzute cu uși rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.4.1.36. Pentru evacuarea fumului degajat în caz de incendiu (desfumare), la partea superioară a sălilor aglomerate în care are acces publicul, se prevăd dispozitive amplasate judicios, a căror suprafață totală va fi cel puțin 1/100 din suprafața sălii sau se asigură desfumarea prin sistem mecanic.4.1.37. Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu ce se prevăd la partea superioară a sălilor accesibile publicului vor fi repartizate cât mai uniform. Acestea pot comunica cu exteriorul, fie direct, fie prin coșuri de evacuare cu secțiune echivalentă, având pereți din materiale CO (CA1) cu rezistența la foc de min. 30 minute. Dispozitivele de evacuare a fumului, trebuie să poată fi acționate și prin comenzi manuale, ușor accesibile de la nivelul sălii.4.1.38. Elemente decorative interioare, finisajele, tratamentele termice și acustice ale sălilor aglomerate vor fi astfel alcătuite și realizate încât să nu propage incendiul cu ușurință, conform prevederilor normativului.4.1.39. Elementele decorative interioare, finisajele precum și tratamentele termice și acustice ale sălilor aglomerate, de regulă, vor fi CO (CA1). Acestea pot fi C1, C2 (CA2a,b) sau executate din lemn și ignifugate cel puțin pe partea neaparentă, inclusiv scheletul de montare. Se recomandă ca distanțele dintre finisaje sau tratamente acustice și pereții suport să nu fie mai mare de 15 cm. Golurile astfel realizate vor fi împărțite prin diafragme, (care pot fi din lemn ignifugat), în celule cu dimensiuni maxime de 3,00 x 3,00 m, astfel încât să se evite formarea de curenți favorabil dezvoltării incendiilor.4.1.40. În sălile aglomerate și anexele lor în care publicul are acces, plafoanele suspendate vor fi C0 (CA1). Se pot utiliza și zone de plafoane suspendate executate din C1, C2 (CA2a, b) sau din lemn ignifugat cel puțin pe partea neaparentă, dacă se asigură măsuri corespunzătoare de împiedicare a transmiterii incendiilor de la o porțiune la alta (prin distanțe, fâșii incombustibile etc.). În toate cazurile plafoanele suspendate vor avea elemente de susținere CO (CA1) rezistente la foc minimum 30 minute, iar spațiul dintre plafonul suspendat și planșeul de rezistență va fi întrerupt la maximum 25 m (pe două direcții perpendiculare), cu diafragme C0 (CA1).4.1.41. Este obligatoriu să se asigure cel puțin două ieșiri de evacuare distincte și judicios distribuite, pentru:a) fiecare nivel al sălilor aglomerate, precum și pentru nivelurile de lojii și balcoane cu mai mult de 100 persoane;b) foaiere, bufete, garderobe și alte încăperi de servire a publicului, cu aria de peste 100 mp.4.1.42. La sălile cu scene sau podiumuri, circulația de evacuare va fi astfel organizată încât, de regulă, publicul să nu se deplaseze în direcția scenei. Nu se admite evacuarea prin scenă sau podium a publicului din sală. Gabaritele culoarelor de evacuare din interiorul sălilor vor corespunde prevederilor art. 2.6.60.4.1.43. Capacitățile de evacuare "C" a unui flux de evacuare luat în calcul la sălile aglomerate sunt stabilite în tabel 4.1.43.  +  Tabel 4.1.43
    Capacitatea de evacuare
    Nr. crt.Tipul sălii aglomerate și gradul de rezistență la foc al clădiriiCapacitate de evacuare "C" a unui flux de evacuare (număr de persoane)
    1.Sală aglomerată tip S1 și grad de rezistență la focI-II50 (70) *
    III35 (50) *
    2.Sală aglomerată tip S2 și grad de rezistență la focI-II65 (100) *
    III50 (75) *
    IV35
    V25
    NOTĂ : *) Valorile din paranteze se referă numai la circulațiile (trecerile) de evacuare din interiorul sălilor aglomerate (până la ușile de evacuare ale sălii).
    4.1.44. Timpii de evacuare (lungimile maxime admise pe traseul parcurs pe căile de evacuare), sunt stabiliți în tabelul 4.1.44.4.1.45. Pentru asigurarea evacuării rapide și fără accidente a publicului, în sălile aglomerate, scaunele, băncile și în general mobilierul, se fixează de pardoseală, astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică. Fac excepție lojiile, în care se admit maximum 12 scaune mobile, precum și expozițiile și saloanele de dans, în care se recomandă solidarizarea lor pe pachete (fără fixare de pardoseală). La sălile de întruniri cu o capacitate de maximum 200 de locuri, scaunele și băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiția solidarizării între ele pe pachete de minimum trei rânduri. La sălile polivalente se recomandă ca scaunele să fie legate rigid între ele pe șiruri și rânduri. Fiecare șir sau rând trebuie fixat solid la cele două capete, de pardoseală ori pereți, sau prins solidar de celelalte rânduri astfel încât să devină un pachet. În toate situațiile, barele de fixare perpendiculare pe rânduri și aplicate la nivelul pardoselii vor avea cel mult 20 mm grosime, iar profilul rotunjit.  +  Tabel 4.1.44.
    Timpi de evacuare
    Categoria sălii aglomerateGradul de rezistență la foc al clădiriiTimpi de evacuare (lungime maximă a căii de evacuare)
    Până la o ușă a sălii aglomerateDe la ușa sălii aglomerate în exterior, la o scară sau degajament protejat după caz, când evacuarea se face:
    în două direcții diferiteîntr-o singură direcție (coridor înfundat)
    secundemetrisecundemetrisecundemetri
    Sala S1I și II803288355020
    III602463253815
    IV și V301225102510
    Sala S2I și II1004088355020
    III803263253815
    IV602440163012
    V301225102510
    NOTĂ :1. Traseele prin foaiere și holuri ale sălii aglomerate, nu se iau în considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare normat. Foaierele și holurile vor avea asigurate condițiile de evacuare stabilite pentru sala aglomerată respectivă.2. Timpul (lungimea) coridorului înfundat se referă la porțiuni de trasee prin care se accede la două căi de evacuare, precum și la spațiile pentru care sunt admise.
    4.1.46. Amplasarea mobilieru lui în sălile aglomerate se face astfel încât să se realizeze culoare de trecere cu lățimi corespunzătoare, care să asigure accesul publicului la ieșirile din sală.4.1.47. La sălile cu locuri pe scaune sau bănci, în culoarele dintre pachetele de locuri se pot prevede strapontine, dacă:● se ridică automat și se mențin în această poziție, atunci când nu sunt folosite, lăsând liberă lățimea culoarului rezultată din calcul; ● fiind coborâte, rămâne liber un culoar de minimum 0,80 m; ● nu reduc (în poziție ridicată sau coborâtă) lățimea spațiului de circulație pentru evacuare, determinat prin calcul, între pachetele de scaune.4.1.48. Pe culoarele de evacuare din săli aglomerate, nu se admit trepte în lungul spațiilor libere de trecere dintre rândurile de scaune.4.1.49. La sălile de spectacole, auditorii, săli de concerte, polivalente și altele similare, numărul maxim de locuri dintr-un rând se stabilește în funcție de gradul de rezistență la foc al clădirii și de modul în care se face evacuarea persoanelor din rând, conform tabelului 4.1.49. Numărul de locuri dintr-un rând nu se limitează în clădiri de gradul I sau II de rezistență la foc, dacă se prevăd uși amplasate în pereții laterali ai sălii, astfel încât la fiecare capăt al unui grup de patru rânduri de scaune să existe câte o ușă cu lățimea de min. 1,10 m.  +  Tabel 4.1.49
    Numărul de locuri dintr-un rând de scaune
    Modul de evacuare al persoanelor aflate pe un rândGradul de rezistență la foc al clădirii
    I și IIIIIIV și V
    Numărul de locuri dintr-un rând
    Pe la un capăt251410x)
    Pe la ambele capete402520
    NOTĂ:x) în cazurile când este admisă amenajarea sălilor în construcții de gradul IV și V rezistență la foc și nu au instalație interioară de stingere, evacuarea rândurile se asigură obligatoriu la ambele capete.
    4.1.50. Spațiul liber de trecere dintre rândurile de scaune trebuie să fie de minimum 0,45 m.4.1.51. La amplasarea mobilierului în săli cu locuri la mese, trebuie să se asigure culoare de evacuare în caz de incendiu ținând seama și de următoarele recomandări: ● mesele de max. 8 locuri se amplasează cu cel puțin o parte a lor, lângă un culoar; ● mese dreptunghiulare, amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare, vor avea pe fiecare latură cel mult 8 locuri,– dacă au acces la un singur culoar sau 16 locuri dacă au acces la două culoare de evacuare. La capetele acestor mese nu se prevăd scaune în culoarele de evacuare. ● dacă numărul de locuri de pe o latură este mai mare de trei (între un culoar de evacuare și perete) sau de șase (între două culoare) se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare, având o lățime liberă de cel puțin 0,45 m; ● lățimea liberă a culoarelor de evacuare trebuie să asigure trecerea numărului de fluxuri determinat prin calcul; ● la determinarea lățimilor libere de trecere se au în vedere și dimensiunile scaunelor, retrase la o distanță de 0,15 m de marginea mesei.4.1.52. Utilizarea draperiilor, perdelelor, cortinelor etc. care pot întrerupe căile de evacuare ale sălilor aglomerate, chiar atunci când sunt incombustibile, este interzisă. Pe căile de evacuare ale sălilor aglomerate nu se admit uși false sau placări cu oglinzi.4.1.53. Mobilierul care delimitează căi de evacuare comune interioare va asigura condiții corespunzătoare de evacuare a utilizatorilor.4.1.54. În clădiri cu aglomerări de persoane sau cu săli aglomerate se admit scări rulante, cu condiția asigurării căilor de evacuare distincte și independente prin scări normale, realizate conform normativului. Pentru împiedicarea pătrunderii fumului de la un nivel la altul, sub plafoane se vor lua măsuri de ecranare a golului scării rulante și protejarea lui cu perdele de apă cu intrarea în funcțiune automată, și/sau manuală, în caz de incendiu. La fiecare nivel se va indica cea mai apropiată cale de evacuare. Indiferent de lățimea rampei, scara rulantă poate fi considerată că asigură trecerea unui singur flux de evacuare dacă: ● poate fi oprită, de la fiecare nivel, printr-o comandă manuală ușor accesibilă; ● este executată din materiale C0 (CA1), cu excepția finisajului treptelor precum și a balustradelor și roților de antrenare; ● lățimea treptelor este de cel puțin 25 cm.4.1.55. Ușile de pe traseul evacuării publicului din sălile aglomerate trebuie să se deschidă în sensul evacuării la simpla apăsare a sistemelor de închidere (bară de siguranță) și să nu aibă proeminențe care ar putea îngreuna trecerea persoanelor. La ușile exterioare sau care separa alte funcțiuni din clădiri, se permit sisteme de zăvorâre fără încuiere, ușor de acționat în condițiile aglomerării persoanelorîn fața lor.4.1.56. În sălile aglomerate, distanța dintre tocul ușii și prima treaptă a unei rampe care coboară, trebuie să fie de minimum 1,60 m în fața ușilor și de 1,00 m lateral.4.1.57. Lățimea scărilor de evacuare în condițiile în care publicul aflat la diferite niveluri, poate observa incendiul în același timp, îndreptându-se simultan spre scări, se determină după numărul de fluxuri ce provin din nivelul cel mai populat, la care se adaugă pentru fiecare din celelalte niveluri, lățimea necesară pentru evacuarea a 25% din persoanele aflate la nivelul respectiv.4.1.58. Ușile de acces la casele scărilor de evacuare închise vor fi pline. Aceste uși pot fi cu geam (cu excepția sălilor de teatru), dacă sunt prevăzute instalații automate de stingere în clădire, inclusiv pe podestele caselor de scări respective.4.1.59. În clădirile cu săli aglomerate, circulațiile comune orizontale și casele de scări închise ce nu au goluri prin care în caz de incendiu fumul să se poată evacua direct în exterior, trebuie prevăzute cu evacuare a acestuia (desfumare), realizată conform prevederilor normativului.4.1.60. Lățimea ieșirilor (ușilor) de evacuare de la nivelul terenului, trebuie să asigure trecerea numărului total de fluxuri care vin prin scări și a tuturor persoanelor de la parter.4.1.61. Proiecția de filme și diapozitive trebuie să se facă din cabine special amenajate, atunci când se utilizează mai mult de un aparat de proiecție a filmelor neinflamabile, precum și indiferent de numărul aparatelor la proiecția filmelor pe bază de nitroceluloză.4.1.62. Cabina de proiecție pentru pelicula de siguranță și anexele sale trebuie să aibă acces la o cale de evacuare, care poate fi comună cu cele ale publicului, fără a se trece prin sală. La cabinele de proiecție pentru peliculă de nitroceluloză, se prevede și a doua cale de evacuare, independentă de cele ale publicului. Accesul din cabinele de proiecție și anexele acestora la căile de evacuare ale publicului, este admis numai prin încăperi tampon. A doua cale de evacuare a cabinelor de proiecție poate fi o scară spirală ori cu trepte balansate, sau cu o scară metalică verticală având lățimea de minimum 0,80 m.4.1.63. În fața ieșirilor din clădiri sau săli aglomerate trebuie asigurat un spațiu liber pentru persoanele ce se evacuează.4.1.64. Clădiri cu săli aglomerate vor fi ușor accesibile din drumuri publice, asigurându-se condiții de desfășurare corespunzătoare a operațiunilor de stingere și salvare a persoanelor în caz de incendiu. Platformele exterioare pentru parcarea autovehiculelor situate în vecinătatea clădirilor cu săli aglomerate, trebuie amplasate în afara gabaritului liber necesar pentru evacuarea publicului din clădiri și a căilor de acces a autospecialelor pompierilor lafațadele clădirii și la sursele de alimentare cu apă.4.1.65. Scările de evacuare a persoanelor din sălile aglomerate pot avea rampe directe spre subsol, atunci când asigură accesul la spații destinate publicului, iar acestea sunt separate corespunzător față de alte funcțiuni dispuse în subsol.4.1.66. Scările exterioare folosite pentru evacuarea sălilor aglomerate trebui să aibe o înclinare de maximum 1:2, iar rampele și podestele se recomandă de minimum 1,60 m lățime și să fie acoperite.Planurile înclinate acoperite sunt admise ca ieșiri de evacuare dacă îndeplinesc condițiile specifice acestora.4.1.67. Curțile interioare și spațiile dintre clădirile cu săli aglomerate pot fi luate în considerare pentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu, dacă au lățimea suficientă pentru trecerea numărului de fluxuri rezultat din calcul, dar nu mai puțin de 10,00 m.
     +  Clădiri subterane4.1.68. Clădirile civile (publice) subterane pot fi amplasate independent funcțional de alte clădiri civile sau alipite ori comasate unorclădiri (publice) supraterane.4.1.69. Clădirile civile (publice) subterane independente se proiectează și realizează conform normativului specific (Normativ de proiectare a construcțiilor publice subterane - NP 25), iar cele comasate în clădiri civile supraterane (subsoluri ale acestora), conform prevederilor prezentului normativ.4.1.70. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, prin modul de dispunere a funcțiunilor și asigurarea măsurilor de protecție corespunzătoare normativului se va asigura limitarea propagării fumului și a focului la nivelurile supraterane ale clădirii.4.1.71. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane nu este admisă dispunerea unor spații sau încăperi cu pericol de explozie, cu substanțe sau produse explozive, ori gaze lichefiate. De asemenea, nu sunt admise lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate sub 55°C în alte locuri decât în cele special amenajate și marcate, în cantitățile și condițiile stabilite.4.1.72. Porțiunile subterane (subsolurile) ale clădirilor civile (publice) supraterane, vor respecta condițiile de încadrare în gradul de rezistență la foc al clădirii supraterane, conform prevederilor normativului, iar încăperile respective vor avea stabilite și precizate riscurile de incendiu specifice.4.1.73. Încăperile și spațiile tehnice dispuse în subsolurile clădirilor civile (publice), vor fi proiectate și realizate conform prevederilor prezentului normativ și ale reglementărilor tehnice specifice, asigurându-se evitarea izbucnirii unor incendii la acestea, și propagarea fumului și a focului la clădirea supraterană și la vecinătăți.4.1.74. Materiale și elemente de construcție utilizate în subsoluri vor îndeplini condițiile de combustibilitate și rezistență la foc stabilite în normativ, fiind astfel alcătuite și realizate încât să nu constituie căi de propagare ușoară a fumului și focului.4.1.75. Încăperile din subsol cu risc mare de incendiu vor fi separate de restul clădirii prin pereți și planșee C0 (CA1), cu rezistența la foc stabilită de normativ, iar golurile de circulație funcțională din acestea, protejate corespunzător.4.1.76. Casele de scări și puțurile pentru ascensoare sau alte sisteme de transport pe verticală - inclusiv încăperile pentru mașinile aferente acestora dispuse în subsol - vor fi separate de restul clădirii prin elemente C0 (CAI) rezistente la foc conform prevederilor normativului, iar golurile de acces protejate corespunzător cerințelor specifice clădirii supraterane.4.1.77. Finisajele, tratamentele termice și acustice vor respecta prevederile specifice stabilite în normativ și în reglementările tehnice specifice.4.1.78. Căile prevăzute pentru circulația funcțională în subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor fi alcătuite și dimensionate astfel încât să îndeplinească condițiile necesare asigurării evacuării în caz de incendiu, conform prevederilor prezentului normativ.4.1.79. Subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor avea asigurate căi de evacuare conform prevederilor normativului aplicabile clădirii supraterane, astfel încât în caz de incendiu utilizatorii să poată ajunge în exterior, la nivelul terenului, în timp cât mai scurt și în condiții de siguranță.4.1.80. Traseele căilor de evacuare din spațiile publice subterane (subsoluri) trebuie astfel stabilite încât printr-o distribuție judicioasă a acestora și dimensionare să se asigure recunoașterea cu ușurință a direcției spre exterior, precum și circulația lesnicioasă a utilizatorilor.4.1.81. Scările de evacuare a utilizatorilor spațiilor subterane (subsoluri) în afară de cazurile admise de normativ vor fi închise în case de scări și vor avea separate rampele subterane de rampele scărilor supraterane. Se pot asigura numai legături funcționale între rampele subterane și cele supraterane prin goluri de circulație alcătuite și protejate conform prevederilor normativului.4.1.82. Capacitățile fluxurilor de evacuare și timpii de evacuare (lungimile maxime ale căilor de evacuare) ce trebuie asigurați, sunt cei precizați în normativ în funcție de gradul de rezistență la foc al clădirii supraterane, tipul acesteia și destinație.4.1.83. Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile și spațiile subterane se asigură în cazurile și condițiile precizate în normativ, pe niveluri ale subsolului, independent de evacuarea fumului (desfumarea) nivelurilor supraterane ale clădirii.