DECIZIA nr. 245 din 19 aprilie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) teza finală și alin. (7) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 10 iulie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Mihaela Ionescu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) teza a doua și alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristinel Stătulescu în Dosarul nr. 25.618/197/2016 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.529D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie. În acest sens face referire la deciziile Curții nr. 500 din 30 iunie 2016 și nr. 651 din 1 noiembrie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.618/197/2016, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) teza a doua și alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cristinel Stătulescu în soluționarea unei cauze penale. Astfel cum rezultă din actul de sesizare, în cauză a fost formulată cerere de recuzare a judecătorului.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că normele procesual penale încalcă dreptul la un proces echitabil.6. Judecătoria Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens face referire atât la deciziile Curții Constituționale nr. 185 din 14 iunie 2001 și nr. 68 din 27 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală anterior, cât și la jurisprudența recentă a Curții, în care a fost examinată constituționalitatea normelor procesual penale criticate în prezenta cauză, respectiv deciziile nr. 651 din 1 noiembrie 2016 și nr. 500 din 30 iunie 2016.9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 68 alin. (5) teza a doua și alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 651 din 1 noiembrie 2016, în care s-a statuat că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa încât, critica potrivit căreia dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece nu se prevede o cale de atac cu privire la încheierea prin care se soluționează recuzarea, nu este întemeiată. Constituția nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, statuând în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că norma procesual penală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în condițiile în care încheierea prin care instanța se pronunță cu privire la cererea de recuzare nu soluționează însuși procesul, nu antamează fondul cauzei. De asemenea, invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 30 iunie 2016, în care s-a reținut că procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar. În ceea ce privește dispozițiile art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală, menționează că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul Curții nr. 1.774D/2015, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, apreciind că procedura soluționării cererii de recuzare a fost instituită de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, reflectând preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Precizează că punctul de vedere anterior menționat a fost reținut în Decizia Curții nr. 441 din 21 iunie 2016.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. (5) teza finală și alin. (7) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(5) [...] Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită. [...] (7) Încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.“13. În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși, în susținerea excepției, autorul acesteia invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.15. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume, textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.16. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiului constituțional menționat nu este suficient pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.»“ (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).17. În aceste condiții, dat fiind caracterul general al textului constituțional invocat, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acesta, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) teza finală și alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristinel Stătulescu în Dosarul nr. 25.618/197/2016 al Judecătoriei Brașov.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Ionescu
    ----