DECIZIA nr. 496 din 4 iulie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 5 decembrie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Kánya Gyöngyi și Bârseuan Sorin în Dosarul nr. 267/83/2016 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 644D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea ARCA - S.R.L. din Satu Mare, doamna avocat Camelia Gagu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și, în esență, să se constate că planul de reorganizare, confirmat de către judecătorul-sindic, a fost propus de către creditori, debitorul nepropunând niciun plan de reorganizare viabil. Or, aceste măsuri pot implica modificări ale actului constitutiv al societății, iar în speța de față, ca urmare a situației specifice, s-au operat aceste modificări fără acordul asociaților sau acționarilor. De asemenea, menționează că starea de reorganizare a societății este datorată inclusiv acțiunilor sau inacțiunilor asociaților sau acționarilor debitoarei. Prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. De altfel, autorii excepției nu justifică încălcarea dreptului de proprietate, mai ales că nu au creanțe asupra statului, ci sunt acționari la o societate cu răspundere limitată, care, în prezent, se află în procedura insolvenței. Mai mult, prevederile criticate au ca scop stabilirea unor măsuri adecvate prin planul de reorganizare, respectiv prin programul de plăți a creanțelor, pentru achitarea datoriilor pe care le înregistrează societatea debitoare, măsuri care sunt atât în interesul creditorilor, cât și al asociaților sau acționarilor debitorului, precum și acordarea unor șanse de redresare a debitorului. Legiuitorul are legitimitatea de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatorii, în mod egal pentru toți cei interesați, în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Totodată, precizează că nemulțumirea autorilor excepției de neconstituționalitate pornește, mai degrabă, de la aspectele concrete ale dosarului de fond aflat pe rolul instanței de judecată. În final, depune concluzii scrise.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile criticate nu vatămă dreptul de proprietate al acționarilor unei societăți, întrucât, prin lege, este instituită posibilitatea propunerii unui plan de reorganizare ce urmează a fi supus atenției judecătorului-sindic, iar, în caz de confirmare a acestui plan, unui control efectuat de către instanța de apel, în situația în care se apelează la această cale de atac. De asemenea, un plan de reorganizare este în interesul tuturor părților implicate în procedura insolvenței, chiar dacă se modifică actul constitutiv, încercându-se redresarea unei societăți, care, evident, este mai benefică decât intrarea societății în faliment. Totodată, legiuitorul este competent să supună valorificarea dreptului unor condiționări ce vizează un scop legitim, și anume acela de a redresa societatea aflată în insolvență, astfel încât creditorii să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în insolvență.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentința civilă nr. 23 din 31 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 267/83/2016, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Kánya Gyöngyi și Bârseuan Sorin într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, care dau posibilitatea modificării, fără acordul statutar al membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului, a actului constitutiv, prin planul propus de creditori sau de administratorul judiciar, sunt neconstituționale, deoarece afectează dreptul de proprietate privată. Se apreciază că, prin soluția legislativă criticată, s-au instituit măsuri împotriva asociaților/acționarilor debitorului, care reprezintă o adevărată privare de proprietate, consacrându-se o formă de „trecere silită“ a unor bunuri din proprietatea acestora și o „deposedare“, în mod discriminatoriu, ceea ce este contrar art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, dispoziții constituționale care sunt conforme cu art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context, menționează că noțiunea de „bun“, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acoperă și „acțiunile“, respectiv „părțile sociale/de interes“ ale societăților, în înțelesul lor de titluri de proprietate asupra unei fracțiuni a activului entității respective (a se vedea Hotărârea din 25 iulie 2002, pronunțată în Cauza Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei). 7. Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prin dispozițiile legale criticate nu este vătămat dreptul de proprietate al acționarilor unei societăți, deoarece acestea instituie posibilitatea propunerii unui plan de reorganizare ce urmează a fi supus atenției judecătorului-sindic, iar, în caz de confirmare a acestui plan, unei noi verificări de către instanța de apel, în situația utilizării căilor de atac. Totodată, un plan de reorganizare este în interesul tuturor părților implicate în procedura insolvenței, chiar dacă se modifică actul constitutiv, încercânduse redresarea unei societăți, ceea ce, evident, este mai benefică decât intrarea societății în faliment.8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Regula este aceeași pentru toți debitorii aflați în situații similare, dispozițiile criticate aplicându-se tuturor, iar instituirea unor reguli procedurale derogatorii de la dreptul comun are în vedere specificul procedurii insolvenței și principiul celerității, ceea ce nu contravine dreptului de acces la instanță și la un proces echitabil și nici principiului egalității și al dreptului de proprietate. De altfel, prin prevederile criticate se urmărește tocmai salvarea societății în insolvență printr-o reorganizare judiciară, fiind stabilite reguli, cerințe ale cuprinsului planului în mod obiectiv, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare în concordanță cu interesele creditorilor, dar și ale asociaților sau acționarilor. 10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului. De asemenea, planul cuprinde obligatoriu programul de plată a creanțelor, acesta urmând a fi supus confirmării judecătorului-sindic, care are rolul de a consfinți îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Ținând seama de art. 44 alin. (1) din Constituție, care prevede că atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate private sunt stabilite prin lege, legiuitorul este competent să supună valorificarea dreptului menționat unor condiționări, care, în cazul de față, vizează un scop legitim, și anume acela de a redresa societatea aflată în insolvență, astfel încât creditorii să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului în insolvență.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 133 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, planul propus de creditori sau de administratorul judiciar poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului, a actului constitutiv.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor. Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor. Creanțele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv al creanțelor pot fi purtătoare de dobânzi și alte accesorii. Executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani, calculați de la data confirmării planului. Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menținute prin plan chiar dacă depășesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi și prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă, inițial, erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligațiilor din plan și închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăți vor continua conform contractelor din care rezultă [art. 133 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014].16. În acest context, Curtea observă că dispozițiile privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență prevăd faptul că aceste operațiuni se desfășoară sub controlul judecătorului-sindic. Potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2014, o copie a planului propus va fi depusă la grefa tribunalului și la registrul în care este înregistrat debitorul și va fi transmisă debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar și comitetului creditorilor. De asemenea, administratorul judiciar va publica, în termen de 5 zile de la depunerea planului, un anunț referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvență, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum și a faptului că este permisă votarea prin corespondență (astfel cum este prevăzut la art. 137 din Legea nr. 85/2014). Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în anumite condiții (astfel cum sunt prevăzute la art. 139 din Legea nr. 85/2014). 17. Din ansamblul reglementărilor cu privire la procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență reiese că există obligația ca acest plan să fie supus controlului judecătorului-sindic, precum și posibilitatea utilizării căilor de atac, respectiv apelului, care se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu anumite derogări specifice procedurilor de insolvență.18. Faptul că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 297/2004, planul propus de creditori sau de administratorul judiciar poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului, a actului constitutiv nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al acționarilor unei societăți. Dimpotrivă, se circumscrie scopului Legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia și a acoperirii creanțelor asupra debitorului. Astfel, prin prevederile criticate se urmărește tocmai salvarea societății în insolvență, fiind stabilite anumite reguli și cerințe în cuprinsul planului de reorganizare, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare în concordanță cu interesele creditorilor, dar și ale asociaților sau acționarilor. Planul de reorganizare este în interesul tuturor părților implicate în procedura insolvenței, prin măsurile instituite urmărindu-se redresarea societății respective. Mai mult, la art. 133 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 se prevede că planul de reorganizare va cuprinde, în mod obligatoriu, programul de plată a creanțelor, care este graficul de achitare a acestora, menționat în planul de reorganizare, și care include: cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință sumele vor putea include și dobânzile; termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume [art. 5 alin. (1) pct. 53 din Legea nr. 85/2014]. Creanțele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv al creanțelor pot fi purtătoare de dobânzi și alte accesorii [art. 133 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2014]. 19. Curtea constată că, pe de o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituționale și în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Pe de altă parte, dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție prevăd că atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege. În consecință, legiuitorul este competent să supună valorificarea dreptului menționat unor condiționări, care, în cazul de față, vizează un scop legitim, și anume acela de a redresa societatea aflată în insolvență și a evita intrarea în faliment, astfel încât creditorii să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului în insolvență, măsuri care nu conduc la încălcarea prevederilor constituționale sau convenționale cu privire la dreptul de proprietate.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Kánya Gyöngyi și Bârseuan Sorin în Dosarul nr. 267/83/2016 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 133 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu
    -----